Lucrători şi pensionari

În calitate de cetăţean al UE, aveţi dreptul de a locui într-o altă ţară europeană. Pentru o şedere mai mică de 3 luni, tot ce vă trebuie este o carte de identitate sau un paşaport valabil.

Semnalarea prezenţei

În unele ţări din UE, trebuie să vă semnalaţi prezenţa într-un interval rezonabil de timp de la data sosirii pe teritoriul ţării. Cei care nu respectă această regulă pot fi amendaţi.

Înainte de a pleca în altă ţară, verificaţi termenele limită şi condiţiile referitoare la semnalarea prezenţei pe lângă autorităţile naţionale.

Pentru a vă semnala prezenţa aveţi nevoie doar de cartea de identitate sau de paşaport. Procedura este gratuită. Dacă staţi la hotel, trebuie să completaţi un formular special. Hotelul se va ocupa de restul formalităţilor.

În unele ţări din UE, dacă nu respectaţi regula privind semnalarea prezenţei, puteţi primi o amendă, dar nu puteţi fi expulzat doar din acest motiv.

Egalitate de tratament

Pe durata şederii, trebuie să fiţi tratat ca şi cetăţenii ţării respective, mai ales în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă, remunerarea, măsurile de facilitare a inserţiei  pe piaţa muncii, înscrierea în şcoli etc.

Chiar dacă vă aflaţi în ţară ca simplu turist, nu trebuie să vi se ceară să plătiţi mai mult, de exemplu pentru biletele de intrare la muzeu sau pentru transport.

Expulzare

În cazuri excepţionale, autorităţile pot decide să vă expulzeze, pe motive de ordine, de securitate sau sănătate publică, dar numai dacă pot dovedi că reprezentaţi o ameninţare serioasă.

Decizia de expulzare trebuie să vi se comunice în scris. Ea trebuie să includă toate motivele invocate şi informaţii privind modalităţile de atac şi data până la care se poate contesta decizia în cauză.

Lucrători

Aveţi dreptul de a locui în orice ţară din UE în care sunteţi angajat, lucrător independent sau detaşat.

Pierderea locului de muncă

Dacă vă pierdeţi locul de muncă pe durata şederii în altă ţară, vă puteţi menţine dreptul de a lucra şi locui acolo, dacă:

• sunteţi, temporar, în incapacitate de a lucra în urma unei boli sau a unui accident
• v-aţi înregistrat la agenţia competentă de ocupare a forţei de muncă pentru că aţi devenit şomer involuntar, după ce aţi fost
  • salariat pe o perioadă mai mare de 1 an, cu un contract de muncă pe durată nedeterminată sau
  • salariat pe o perioadă mai mică de 1 an (în acest caz, vă menţineţi aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii ţării respective timp de încă cel puţin 6 luni)
• începeţi un curs de formare profesională (dacă nu sunteţi în şomaj involuntar, formarea trebuie să aibă legătură cu locul de muncă ocupat anterior).

Pensionari

Dacă sunteţi pensionar puteţi locui în altă ţară din UE cu condiţia să aveţi:

• asigurare completă de sănătate în ţara respectivă
• suficiente venituri (indiferent din ce sursă) pentru a trăi fără a solicita sprijin financiar

Înregistrarea

Pe durata primelor 3 luni de şedere în noua dumneavoastră ţară, nu sunteţi obligat să vă înregistraţi (să obţineţi un document care să confirme că aveţi dreptul de a locui în ţara respectivă), dar puteţi face acest lucru dacă doriţi.

După 3 luni, este posibil să vi se ceară să vă înregistraţi pe lângă autorităţile locale (în general, poliţia sau primăria).

Pentru a obţine certificatul de înregistrare, veţi avea nevoie de:

• Lucrători / Detaşaţi în străinătate 
  • carte de identitate sau paşaport valabil
  • adeverinţă de salariat sau confirmare de încadrare în muncă din partea angajatorului
• Lucrători independenţi 
  • carte de identitate sau paşaport valabil
  • dovada că sunteţi lucrător independent
• Pensionari 
  • carte de identitate sau paşaport valabil
  • dovada că aveţi asigurare completă de sănătate
  • dovada că vă puteţi întreţine singur, fără a fi nevoit să solicitaţi sprijin financiar.

Acestea sunt singurele documente pe care trebuie să le furnizaţi.

Când vă înregistraţi, obţineţi un certificat de înregistrare. Acesta vă confirmă dreptul de a locui în ţara respectivă; include numele, adresa şi data înregistrării.

Certificatul de înregistrare trebuie emis imediat şi nu trebuie să coste mai mult decât cartea de identitate care li se eliberează cetăţenilor ţării gazdă.

Este valabil pe termen nelimitat, ceea ce înseamnă că nu trebuie reînnoit. Cu toate acestea,  va trebui probabil să le comunicaţi autorităţilor locale eventualele schimbări de adresă.

Dacă aveţi probleme cu obţinerea unui certificat de înregistrare, apelaţi la serviciile noastre de asistenţă.

Egalitate de tratament

Pe durata şederii, trebuie să fiţi tratat ca şi cetăţenii ţării respective, mai ales în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă, remunerarea, măsurile de facilitare a inserţiei  pe piaţa muncii, înscrierea în şcoli etc.

Cererea de părăsire a teritoriului ţării / Expulzarea

Puteţi locui în altă ţară din UE atâta timp cât îndepliniţi condiţiile de şedere. În caz contrar, autorităţile naţionale vă pot cere să părăsiţi ţara.

În cazuri excepţionale, puteţi fi expulzat pe motive de ordine sau securitate publică, dar numai dacă autorităţile pot dovedi că reprezintaţi o ameninţare serioasă.

Cererea de părăsire a teritoriului sau decizia de expulzare trebuie să vi se comunice în scris. Ea trebuie să includă toate motivele invocate şi informaţii privind modalităţile de atac şi data până la care se poate contesta decizia în cauză.

Dacă aţi locuit legal în altă ţară din UE, timp de 5 ani, continuu - ca lucrător detaşat, ca pensionar sau ca lucrător independent - primiţi automat dreptul de şedere permanentă. Aceasta înseamnă că puteţi sta în ţara respectivă cât timp doriţi.

Continuitatea şederii nu este afectată de:

• absenţe temporare (mai puţin de 6 luni pe an)
• absenţe mai mari justificate (de exemplu, efectuarea serviciului militar obligatoriu)
• o absenţă de 12 luni consecutive justificată de motive importante, cum ar fi sarcina şi naşterea, o boală gravă, muncă, formare profesională sau detaşare în altă ţară.

Foşti salariaţi şi lucrători independenţi

Puteţi obţine mai devreme dreptul de şedere permanentă dacă v-aţi încetat activitatea pentru că:

• v-aţi pensionat, dar aţi lucrat în ţara respectivă în ultimul an sau aţi locuit acolo timp de 3 ani continuu
• sunteţi în incapacitate de muncă, dar aţi locuit acolo timp de 2 ani continuu
• sunteţi în incapacitate de a lucra din cauza unui accident de muncă sau a unei boli profesionale - în acest caz aveţi dreptul de a rămâne în ţară, indiferent de perioada petrecută acolo.

Permisul de şedere permanentă

Este diferit de certificatul de înregistrare, care este obligatoriu în multe ţări. Permisul de şedere permanentă este facultativ. Confirmă faptul că aveţi dreptul de a locui permanent în ţara în care vă aflaţi, fără a fi nevoit să îndepliniţi alte condiţii.

Aceasta înseamnă că autorităţile nu mai au dreptul să vă ceară să dovediţi că aveţi un loc de muncă, resurse suficiente, asigurare de sănătate etc. Certificatul de şedere permanentă poate fi util în relaţia cu autorităţile sau în îndeplinirea formalităţilor administrative.

Dacă solicitaţi un permis de şedere permanentă, autorităţile trebuie să vi-l elibereze cât mai curând posibil, contra unei taxe care nu trebuie să depăşească valoarea taxei plătite de cetăţenii ţării respective pentru eliberarea cărţii de identitate. Dacă acest termen nu este respectat, adresaţi-vă serviciilor noastre de asistenţă.

Permisul este valabil pe termen nelimitat şi nu trebuie reînnoit.

Pentru a-l obţine, este nevoie de:

• dovada că locuiţi în ţara respectivă de cel puţin 5 ani, de exemplu, un certificat valid de înregistrare, care v-a fost eliberat la sosirea în ţară

sau

• dovada că aţi încetat munca şi îndepliniţi condiţiile necesare pentru a obţine mai devreme dreptul de şedere permanentă.

Egalitate de tratament

Pe durata şederii permanente în altă ţară, ar trebui să beneficiaţi de aceleaşi drepturi, prestaţii şi avantaje ca şi cetăţenii ţării respective.

Expulzare

În cazuri excepţionale, puteţi fi expulzat pe motive de ordine sau securitate publică, dar numai dacă autorităţile pot dovedi că reprezentaţi o ameninţare serioasă.

Decizia de expulzare trebuie să vi se comunice în scris. Ea trebuie să includă toate motivele invocate şi informaţii privind modalităţile de atac şi data până la care se poate contesta decizia în cauză.