Obligațiile angajatorului în raport cu pensiile

Potrivit normelor UE, angajatorii au anumite obligații legale cu privire la pensiile obligatorii (pensiile de stat care fac parte din sistemul de asigurări sociale) și la pensiile ocupaționale suplimentare.

Pensiile obligatorii

Fiecare țară din UE își gestionează individual propriul sistem de pensii. Normele UE există doar pentru a garanta că există o coordonare între diferitele sisteme naționale în interesul cetățenilor care au lucrat în mai multe țări.

Dumneavoastră, ca angajator, trebuie să vă înregistrați angajații în sistemul de securitate socială din țara în care lucrează. Dacă un angajat se mută în altă țară din UE pentru a lucra pentru dumneavoastră, trebuie să vă asigurați că este înregistrat în sistemul de securitate socială din țara respectivă și că se plătesc contribuțiile necesare, în conformitate cu normele locale.

La pensionare, fiecare țară în care a lucrat îi va calcula separat dreptul la pensie, pe baza perioadelor de asigurare acumulate pe teritoriul său. Prin urmare, acesta va primi apoi plăți separate din partea fiecărei țări.

Dacă un angajat este detașat temporar în altă țară (adică mai puțin de 24 de luni), trebuie să solicitați un document portabil A1, cu ajutorul căruia angajatul va rămâne asigurat în sistemul de securitate socială din țara din care este detașat.

Pensiile ocupaționale suplimentare

Pensiile ocupaționale suplimentare sunt acele pensii acordate prin intermediul unui fond instituit de angajatori sau de partenerii sociali (angajatori și sindicate), separat de pensiile obligatorii.

Dacă un angajat nu mai lucrează pentru dumneavoastră și se mută în altă țară, trebuie să vă asigurați că i se mențin drepturile la pensie suplimentară acumulate. Aceasta înseamnă că angajatul nu pierde prestațiile de pensie la care a dobândit dreptul până în acel moment. În plus, drepturile sale latente la pensie trebuie să fie tratate la fel ca drepturile lucrătorilor care nu s-au mutat niciodată în altă țară, și aceasta până la momentul plății pensiei.

Trebuie să îi oferiți angajatului informații clare și detaliate cu privire la drepturile sale la pensie suplimentară, în special atunci când dorește să părăsească societatea și să se mute în străinătate. Este vorba inclusiv despre informații despre cum îi sunt calculate și păstrate prestațiile, despre condițiile pentru capitalizarea în timp și despre posibilitatea de transferare a drepturilor la pensie dobândite.

Dacă un angajat dorește să-și capitalizeze drepturile la pensie suplimentară și să le transfere într-un nou fond de pensii din altă țară, ar trebui să încercați să facilitați procesul, dacă puteți. Atenție însă, nu toate fondurile permit transferuri, iar acest lucru depinde de reglementările naționale și de normele furnizorului de pensii în cauză.

De asemenea, trebuie să vă asigurați că perioada în care un angajat trebuie să fie înregistrat într-un fond de pensii înainte de a dobândi drepturi nu depășește trei ani.

Fonduri de pensii paneuropene

Dacă desfășurați activități în mai multe țări, puteți lua în calcul un furnizor transfrontalier de pensii, cunoscut și sub denumirea de „instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale” (IORP). Astfel veți gestiona mai ușor pensiile care implică mai multe țări și veți fi siguri că respectați normele UE.

În acest caz, principala dumneavoastră sarcină în calitate de angajator este să alegeți o instituție IORP care să îndeplinească toate standardele necesare. Pentru aceasta, verificați guvernanța și strategia de investiții a mai multor instituții IORP, inclusiv factorii de mediu, sociali și de guvernanță (MSG).

De asemenea, analizați cât de ușor își poate transfera un angajat pensia în fonduri din alte țări, dacă alege să facă acest lucru. În acest sens, este bine să alegeți o instituție IORP care poate gestiona transferurile internaționale de pensii și să-i comunicați angajatului informații cu privire la pensia sa și la eventualele costuri conexe.