Norme privind maternitatea de substituție

Maternitatea de substituție este un acord prin care o femeie (mama purtătoare) acceptă să poarte și să dea naștere unui copil în numele unei alte persoane sau al unui cuplu (părintele vizat/părinții vizați). După naștere, mama purtătoare dă copilul părintelui vizat, care devine părintele legal al copilului/părinților vizați, care devin părinții legali ai copilului.

Dreptul UE nu reglementează maternitatea de substituție, astfel încât fiecare țară din UE își definește propria politică și propriile practici în această privință. Unele țări din UE permit și reglementează maternitatea de substituție, iar altele fie o interzic, fie nu dispun de norme specifice în acest domeniu. Normele care reglementează maternitatea de substituție într-o țară din UE acoperă, în mod normal, tipul de contracte de maternitate de substituție permise, condițiile în care poate avea loc maternitatea de substituție, precum și statutul și drepturile legale ale părintelui vizat/părinților vizați.

În prezent, țările din UE își modifică legislația în acest domeniu. Aflați mai multe informații (dacă acestea sunt disponibile) despre maternitatea de substituție în țările UE.