Întrebări şi răspunsuri - Înscrierea și admiterea la universitate

DA, autoritățile au dreptul să le ceară candidaților să treacă un test de limbă. Însă trebuie să aplice această regulă în mod proporțional și să țină cont de circumstanțele individuale. De exemplu, nu ar trebui să vă ceară să dați un test dacă ați locuit sau lucrat într-o țară în care ați utilizat deja limba respectivă.

DEPINDE - recunoașterea titlurilor universitare ține strict de guvernele naționale. Comisia Europeană poate acționa numai în cazul în care:

• refuzul de a recunoaște o calificare este un act de discriminare pe motive de naționalitate
• procedurile extrem de lungi sau de costisitoare pot fi considerate motivul pentru care vă este restricționată libertatea de mișcare.

Rețeaua europeană pentru recunoașterea titlurilor universitare, ENIC-NARIC en , deține centre în țările participante. Adresați-vă centrului din țara-gazdă, solicitând ca acesta să contacteze centrul din țara de origine.

În principiu, puteți urma cursurile unei universități dintr-o altă țară a UE. Însă rețineți că fiecare țară are libertatea de a specifica nivelul de învățământ secundar pe care viitorii studenți trebui să-l dețină pentru a fi admiși la facultate. Aflați din timp care sunt cerințele impuse de universitatea care vă interesează.

Depinde de țara, universitatea și cursul care vă interesează. Ca regulă generală, trebuie să dispuneți de:

• toate diplomele obținute, în original
• un CV (de exemplu, CV-ul Europass, al cărui format permite oricărei instituții din Europa să înțeleagă parcursul educațional pe care îl prezentați).

Acest aspect nu este reglementat de normele UE. Este legitim ca o universitate să le ceară studenților să participe la cursuri și seminarii în mod regulat. Prin urmare, poate considera că un student nu poate urma două facultăți la fel de exigente în același timp.