Țările UE își coordonează politicile economice naționale astfel încât să poată reacționa împreună în fața unor provocări precum crizele economice și financiare. Această coordonare a fost accelerată de cele 19 țări care au adoptat euro ca monedă națională.

Toate statele membre ale UE (indiferent dacă aparțin sau nu zonei euro) fac parte din uniunea economică și monetară (UEM), un cadru pentru cooperare economică destinat să promoveze crearea de locuri de muncă și dezvoltarea durabilă și să coordoneze reacția europeană la provocările economice și financiare globale.

O reacție coordonată în fața crizei din 2008

Încă din octombrie 2008, când a început criza economică și financiară, guvernele statelor membre, Banca Centrală Europeană (BCE) și Comisia au depus eforturi comune vizând:

• să reinstaureze stabilitatea financiară și să creeze condițiile necesare relansării creșterii economice și creării de locuri de muncă - prin coordonarea acțiunilor de supraveghere și de intervenție și prin susținerea băncilor
• să protejeze economiile - prin majorarea nivelului de garantare a conturilor bancare la minimum 100 000 EUR per client și per bancă
• să mențină un flux de credite accesibile întreprinderilor și familiilor
• să creeze un sistem mai bun de guvernanță economică și financiară la nivelul UE.

Pentru a evita perturbarea gravă a sistemului bancar, o serie de guverne din UE au venit în ajutorul băncilor proprii, oferindu-le un sprijin urgent de o amploare fără precedent. Între 2008 și 2011, 1,6 mii de miliarde de euro, echivalentul a 13% din PIB-ul anual al UE, au fost injectate în sistem sub formă de garanții sau de capital direct.

Pentru a menține stabilitatea financiară a UE și pentru a detensiona situația existentă pe piețele datoriilor suverane, UE a creat o plasă de siguranță pentru membrii zonei euro aflați în dificultate: Mecanismul european de stabilitate (MES). Acesta înlocuiește instrumentele temporare care existau înainte, fiind cea mai mare instituție financiară multilaterală din lume, cu o capacitate efectivă de creditare de până la 500 de miliarde de euro.

Între 2011 și 2013, UE a introdus, de asemenea, reglementări noi și consolidate (inclusiv un tratat internațional) menite să favorizeze controlul mai strict al datoriilor și deficitelor naționale, pentru a se asigura că autoritățile guvernamentale nu cheltuiesc mai mult decât își pot permite.

Aceste reglementări se bazează pe principalul instrument european de menținere a stabilității economice și a disciplinei bugetare, respectiv Pactul de stabilitate și creștere, pe care îl susțin:

• acordând o mai mare importanță nivelurilor ridicate ale datoriei guvernamentale
• ajustând procedura aplicabilă deficitelor excesive, pentru ca aceasta să poată fi folosită nu numai în cazul deficitelor înregistrate într-un anumit an, ci și în cazul schimbărilor subiacente și profunde la nivelul datoriei guvernamentale
• organizând un ciclu anual de coordonare a politicilor economice, sub conducerea Comisiei. În fiecare an, aceasta efectuează o analiză detaliată a planurilor de reforme economice ale guvernelor UE și face recomandări pentru următoarele 12-18 luni.
• impunând o respectare mai strictă a reglementărilor în materie de politică bugetară, care prevăd inclusiv aplicarea de sancțiuni semnificative pentru țările din zona euro care încalcă aceste reglementări
• introducând noi măsuri pentru monitorizarea dezechilibrelor economice riscante - precum bulele imobiliare și scăderea competitivității - și contracararea acestora înainte de a se transforma în amenințări la adresa stabilității economice a unei țări, a zonei euro sau a întregii Uniuni.

Mai multe despre reacția UE la criza din 2008

Țările din zona euro (faceți clic pentru a extinde)

Descarcă fișierul PDF

Avantajele monedei euro

Utilizată de aproape 340 de milioane de cetățeni ai UE, moneda unică ne aduce beneficii tuturor:

• persoanele care se deplasează în zona euro nu mai trebuie să schimbe valută, câștigând astfel timp și bani pentru că nu mai plătesc comisioane de schimb
• costurile asociate plăților transfrontaliere se reduc, fiind uneori chiar eliminate
• consumatorii și întreprinderile pot compara mai ușor produsele, ceea ce încurajează întreprinderile să-și reducă prețurile.

Zona euro constituie, în sine, o garanție pentru stabilitatea prețurilor. BCE fixează ratele dobânzilor de referință la niveluri menite să mențină inflația în zona euro aproape de 2%, dar totuși sub acest procent. De asemenea, gestionează o parte din rezervele valutare ale zonei euro și poate interveni pe piețele de schimb valutar pentru a influența cursul de schimb al euro.

Dimensiunea combinată și forța zonei euro creează o uniune monetară mai puternică și mai stabilă, în măsură să îi protejeze pe membrii săi împotriva șocurilor externe și a turbulențelor de pe piața monetară, lucru pe care țările membre nu l-ar putea realiza în mod individual.

Aderarea la zona euro

Toate țările UE trebuie să adopte moneda euro în momentul în care economiile lor sunt pregătite - cu excepția Danemarcei și a Regatului Unit care au optat pentru o clauză de excludere.

Pentru ca o țară să poată adera la zona euro, moneda sa națională trebuie să fi avut un curs de schimb stabil timp de doi ani. De asemenea, trebuie îndeplinite și alte condiții stricte în ceea ce privește:

• rata dobânzilor
• deficitele bugetare
• nivelul datoriei publice
• rata inflației.

Costuri mai reduse pentru plățile transfrontaliere

Pe lângă menținerea stabilității prețurilor, BCE garantează că transferurile în euro către beneficiari din alte țări ale zonei euro se efectuează cu costuri cât mai reduse atât pentru bănci, cât și pentru clienții acestora.

Pentru sume foarte mari, BCE și băncile centrale din statele membre folosesc un sistem de plăți în timp real numit TARGET2. Odată cu lansarea TARGET2-Securities, în iunie 2015, tranzacțiile cu valori mobiliare în Europa se vor desfășura, mai sigur și mai eficient, pe o platformă unică operată de Eurosistem (format din BCE și băncile centrale ale țărilor din zona euro).

De asemenea, Comisia și BCE și-au unit eforturile pentru a extinde pe tot continentul avantajele efectuării de plăți mai eficiente și cu costuri mai reduse, prin intermediul zonei unice de plăți în euro (SEPA).

În practică, aceasta înseamnă că, în 34 de țări europene, toate plățile în euro (transferuri bancare, debit direct, carduri etc,.) sunt tratate exact la fel, indiferent dacă plata se efectuează între părți din aceeași țară sau din țări diferite.