Politica agricolă a UE (politica agricolă comună) servește mai multor scopuri:

• îi ajută pe agricultori să producă alimente în cantități suficiente pentru toată Europa
• garantează că alimentele sunt sigure, de exemplu, prin intermediul trasabilității
• îi protejează pe agricultori împotriva volatilității excesive a prețurilor și a crizelor de pe piață
• îi ajută pe agricultori să investească în modernizarea fermelor
• susține comunitățile rurale viabile, cu economii diversificate
• creează și menține locurile de muncă din industria alimentară
• protejează mediul și bunăstarea animalelor.

Evoluția politicii agricole

Politica agricolă a UE a evoluat în mod considerabil în ultimele decenii, pentru a-i ajuta pe agricultori să facă față unor noi provocări și pentru a ține cont de schimbările intervenite la nivel de atitudine publică. Datorită reformelor succesive, agricultorii pot acum să își organizeze producția în funcție de cererea de pe piață și nu de deciziile luate la Bruxelles.

Cele mai recente reforme, întreprinse în 2013, pun accent pe:

• practici agricole mai ecologice
• cercetare și difuzarea cunoștințelor
• un sistem mai echitabil de sprijinire a agricultorilor
• un rol mai important acordat agricultorilor în cadrul lanțului alimentar.

De asemenea, reformele își propun:

• să îi ajute pe consumatori să facă alegeri în cunoștință de cauză, cu ajutorul sistemelor europene de etichetare a calității. Aceste etichete, care indică originea geografică și utilizarea unor metode sau ingrediente tradiționale (inclusiv organice) contribuie și la creșterea competitivității produselor agricole europene pe piețele internaționale.
• să promoveze inovarea în agricultură și în prelucrarea alimentelor (cu ajutorul proiectelor europene de cercetare), pentru a crește productivitatea și reduce efectele asupra mediului, de exemplu prin utilizarea subproduselor și a deșeurilor agricole în producția de energie
• să încurajeze relații comerciale echitabile cu țările în curs de dezvoltare, prin suspendarea subvențiilor la export pentru produsele agricole și prin facilitarea exporturilor țărilor în curs de dezvoltare către UE.

Provocări pentru viitor

Producția mondială de alimente va trebui să se dubleze până în 2050, pentru a face față creșterii populației și cererii tot mai mari de produse de origine animală, ținând cont, în același timp, de efectele schimbărilor climatice (pierderea biodiversității, deteriorarea solului și a calității apei).

Politica noastră își propune să le ofere agricultorilor consiliere în materie de investiții și inovare pentru a-i ajuta în această misiune.

Finanțarea agriculturii europene

Agricultura este unul dintre domeniile de acțiune în care țările UE au convenit să-și pună în comun atât responsabilitatea, cât și finanțarea publică. Aceasta înseamnă că sprijinul politic și financiar nu este gestionat de fiecare țară în parte, ci de UE în ansamblu.

Ponderea cheltuielilor agricole în bugetul UE a scăzut foarte mult (de la nivelul record de aproape 70 % în anii '70 la 38 % în prezent). Această evoluție reflectă atât extinderea celorlalte responsabilități ale UE, cât și faptul că reformele întreprinse au făcut posibilă realizarea de economii. Din 2004 și până azi, UE a primit în rândurile sale 13 noi state, fără ca aderarea acestora să antreneze o creștere a fondurilor alocate agriculturii.