Portalul european pentru tineret
Informaţii şi oportunităţi pentru tinerii din Europa.

Voluntar roman in Africa

Bogdan Veselovski (Vese/HappyMan) povesteşte prin două poezii experienţa sa SEV de un an de zile în Africa, Malawi, sat Chididi

VIS                            

 

Dacă viața e o carte,

Experiența’cestui an

E o importantă parte;

Dacă viața-i un roman

Nici a mea n-ar fi excepție;

Ar fi o injecție

Dacă viața e o boală,

Sau o lecție,

Dacă viața e o școală.

Dacă viața e un drum,

Ceea ce trăiesc acum

E-un capitol important,

O înaltă punte,

Un înalt versant,

Dacă viața e un munte.

Dacă e un somn profund

Adormit-am de curând

Și-s captivul unui vis,

Unui vis de nedescris,

Frumos, sublim

Despre ceea ce iubim.

 

Zece negri mititei

Întâlnești de vrei

Chiar la orice pas

În acest sătuc retras;

Sub acest pretext

Vreau să schimb celebrul text

Și să-i dau poveștii

Scrise de Agatha Christie

Un titlu nou,

Iară vouă, dragilor,

Fetelor, băieților,

Celor mici și celor mari,

O poezie drept cadou:

Cei 7 voluntari

Magnifici și celebri,

Azungu, deloc negri” –

 

Primii doi,

De treabă amândoi,

Veniți cu-n alt proiect

Au lăsat când au plecat

Regret …

Căci doar vreo două luni au stat –

Inga din Germania

Și Marek din Estonia

Blonzi, înalți, cu suflet mare,

Din cap până-n picioare.

 

Un al treilea, deloc gras,

Mezinul Mathias,

Francez și-ndrăgostit

… ne-a părăsit …

Mult mai devreme

Nemaifăcând față

Diverselor probleme

De dragoste și viață.

Relația sa

Cu cine nu trebuia

N-a fost bine văzută

De-o persoană cunoscută

Pe la noi prin sat –

Un anumit bărbat

Ce tare îi mai place

De-a șeful să se joace.

Deznodământ:

Fără să stea prea mult pe gând

EL pleacă-n Franța

Cu iubirea și speranța,

Lăsând în urma sa

Pe EA …

O biată fată,

Insultată,

Umilită,

Concediată

Păcat!

A fost un prieten bun și apropiat.

Împărțit-am totul,

Camera, mâncarea, cortul;

Împreună ne-am plimbat,

Am glumit și ne-am distrat.

 …. mare păcat!

 

Și iată-ne doar patru,

Unul mai ”simpatic” decât altul –

Cuplul inodor,

Transparent și incolor,

Fără sare și piper,

Corp de mobilier,

Piese de decor,

Au plecat în Spania lor

Poate măcinați de dor,

De ”prea mult” stres și implicare,

De muncă și sudoare ….

Ce-or fi așteptat atât?

Să li se urce până-n gât?

Lumea este mare

Îns-atâta nepăsare,

Absenteism,

Lipsă de voință

Inițiativă, implicare

Și profesionalism,

Interes, străduință,

N-aș fi crezut c-așa ceva se poate;

La un moment dat

Și noi am renunțat

Să-i mai împingem de la spate

Ce-i drept …

Merită respect …

Să nu fac eu nimic,

Un deget să ridic

Să stau întins în pat,

În cameră-ncuiat?

Aș fi înnebunit,

Demult aș fi fugit …

Pe el din când în când

Îl mai puteai zări

La piață alergând

Încercând a-ndeplini

Umil, plăpând

Ordinul prințesei

Închisă-n turnul ei

Însă culmea ironiei:

Cum de cineva închis în dormitor

A putut să-și rupă un picior?

Râsu’ plânsu’, nu altceva

Când o vedeai pe ea

Bolnavă, sănătoasă,

Neieșind singură din casă

În locuri apropiate

Sau la orice-activitate

Cu soare sau cu ploaie,

Nici măcar la baie...

Unul dependent

Altul supus și obedient

Și fără personalitate

Au făcut, în realitate,

Casă bună

În fiecare zi și lună –

„Nevasta mea”,

Căci așa-i spunea,

„O Cola vreau degrabă!”

În rest, nu am ce zice

Amândoi de treabă.

Însă haide să-i dăm bice,

Să-i lăsăm pe ei de-o parte

Și să mergem mai departe.

 

Nu că aș fi vrut,

Dar pe cine la-nceput

N-am prea agreat,

Mi-a fost însă dat

Să facem o echipă,

Să fumăm aceeași pipă

Până la sfârșit de iunie,

Căci în august și în iulie

Mohicanul voluntar

Va bea singur din nectar.

Italiancă este ea

Și o cheamă Laura;

Cu accentul ei britanic,

Jovială – niciun pic,

Firea-i dificilă,

Atitudinea, ostilă,

Arogantă, superioară,

Greu s-o placi de prima oară.

Zâmbetul ei fals

Și a sa mândrie

Nu prea te îmbie

S-o inviți la dans,

Mai ales

Când propriu-i interes

Este peste poate

Mai presus de toate.

Cu toane și zgârcită,

De fel nemulțumită,

Suferă de egoism,

Nu și însă de profesionalism

Mulțumită țării gazdă

S-a mai dat ușor pe brazdă

Și-mpreună

Făcut-am treabă bună.

 

Eu-s plecat de-acas’ de-un an,

Iar de nouă luni și-un pic

Sunt jumate african;

Stați să vă explic

Ce fac eu –

Voluntarul cu codiță:

La gimnaziu și liceu

Chiar și grădiniță,

Sunt profesor de engleză,

Sport, civică, franceză;

Uneori și la spital

Ajut staff-ul medical,

Dar proiectul principal

E un club de tineret

De departe-a fi perfect,

Însă cu voință

Și cu multă străduință

Încerc să le insuflu

Interes și chef de lucru

Și inițiativă,

Să nu cadă în derivă;

Sunt puțini cei implicați,

Consecvenți și dedicați,

Dar cu cei ce sunt

Vrem să dăm exemplu bun,

Vrem să fim urmați

Și de toți ceilalți

Mai puțin interesați –

Diverse-activități

În fiecare săptămână:

Jocuri, zaruri, cărți,

Scenete, voie bună,

Întâlniri, discuții,

Dezbateri și soluții,

Computer, limbi străine,

Jurnalism și filme,

Creație literară,

Muncă voluntară,

Tresure hunt și fotbal,

Maraton și netball,

Competiții felurite

Pentru gusturi diferite.

 

Fiecare zi,

Plină de culoare,

Îmi aduce bucurii,

Surâsuri de copii

Și lume primitoare,

Soare și căldură,

Fructe și natură.

 

În vacanțe m-am plimbat

Râuri, munți am vizitat,

Minunate lacuri,

Insule și parcuri,

Sate și orașe,

Dealuri și făgașe,

Muzee, rezervații,

Turistice atracții …

Văzut-am animale

Care mai de care –

Pești multicolori,

Întâlnit-am șerpi de-atâtea ori,

Scorpioni, păienjeni veninoși,

Babuini curioși,

Crocodili, hipopotami,

Zebre, bivoli africani,

Antilope, porci sălbatici,

Elefanți apatici,

Păsări mari și mici

Și-atâtea specii de furnici.

Am fost mamă de maimuțe,

Câini și pisicuțe

Am avut chiar și un pui,

Dar din vina nu știu cui

S-a pierdut

Și n-a mai apărut.

 

Cu gând curat,

Un lucru minunat

Vouă vă împărtășesc –

De mai bine de un an

Pe tărâmul african

Visul mi-l îndeplinesc.

Setea-mi de cultură.

De tradiție și de altceva

Răsplătite-s pe măsură,

Ca nicăieri altundeva;

Căutarea mea de nou,

Îmi oferă drept cadou

O țară minunată,

Unde totu’-i diferit,

Nu foarte umblată,

De care mulți n-au auzit

Și nu cred să le pese

Unde e pe hartă;

Cu mentalități diverse,

Cu oameni prietenoși

Săraci, dar respectuoși,

Zâmbăreți de fel

C-un fel de-a fi … altfel.

Pe limba lor mă străduiesc

Din când în când să le vorbesc,

Mâncarea locului o apreciez,

Rețete experimentez –

Nsima și orez,

Pâine africană

Făcută din banană,

Pește mic sau mare,

Termite zburătoare

Crude sau prăjite,

Frunze de dovleac și de muștar

Cu gust un pic amar,

Însă bune de-s gătite;

Nu poți să nu-ncerci

Și thide .. un fel de terci

Din mango, apă și făină;

Carne de capră și găină,

Bibilică, rață, porumbel,

Fructe fel de fel,

Omizi cărnoase,

Legume sănătoase;

Soia, yam, casava,

Granadilla, guava,

Bame, cartofi dulci

Și-ale cocosului nuci,

Papaya, mango și alune,

Samusa bune-bune

Ca desert poți cere

Două-trei kadiabwerere

De te lingi pe bot;

Iară’ la sfârșit de tot,

Nu o bere-n pub,

Ci un suc de baobab

Sau o thobwa răcăroasă

Preparată-n casă

Și niște masuku;

Alcool însă de vrei

Poți să-ncerci Chibuku

Din făină, nu hamei.

La dansuri și cântece tribale

Pe ritmuri africane

Cu plăcere-am asistat

De tobe-acompaniat;

Gospel, reggae-am ascultat,

Melodii tradiționale

Și alte genuri muzicale,

Mai mult sau mai puțin locale.

În biserici am dansat

La multe slujbe-am asistat,

Nunți, înmormântări

Și binecuvântări.

 

Asta-i ce-am avut de zis

Sincer și cu veselie

………

Mă întorc în vis,

Departe de monotonie!

 

________________________

 

Dor

 

Trecut-au șase luni

Dar mă simt chiar bine,

Mă simt perfect

Nu mi-e dor decât de tine,

De tine, internet,

De nopțile de joc,

De concerte rock,

De operă și teatru,

De etajul patru,

De aragaz mi-e dor,

De mâncare la cuptor,

De prăjituri și ciocolată

Și de-o anume fată,

De șuncă afumată

Cu brânză, ceapă, cașcaval;

De un loc special

Unde nu-s stresat

În momentul delicat,

Un loc numai al meu,

Fără muște în WC-u.

Mi-e dor să am curent mereu

Și o mașină de spălat,

Un duș adevărat,

Un duș fără de cană.

Mi-e dor de un pahar de vin

Sau de-un șpriț în Argentin

Din bidon sau damigeană,

Tămâioasă ori Fetească

Sau de un pahar de vorbă

Neaoș românească

Sau măcar de-o ciorbă,

De bere cu lămâie,

De-o ceasornicărie.

Mi-e dor de step din când în când,

Mi-e dor să-mpărtășesc un gând

Unui prieten bun,

Mi-e dor să spun

”Sărut mâna pentru masă”

Dup’-o cină copioasă

… Însă multe nu contează.

Cerul brusc se-nseninează

Când mă bucur zi de zi

De căldură și copii,

De zâmbete și soare,

De lume primitoare,

De zebre, crocodili,

Elefanți și babuini

Și alte animale;

De fructe tropicale,

De o viață diferită,

Fără griji și liniștită,

De nou și de natură,

Tradiții și cultură.

Și-n plus nu-mi este dor

De politică și știri,

De violență și omor,

De scandaluri și iubiri,

De oameni în ’tendințe’,

De ifose și fițe –

Pițipoance, șmecherași,

Băiețași de băiețași.

Nu mi-e dor de parcagii

Și de anumiți copii

Grași și alintați,

Răsfățați și râzgâiați

Cu gura pe șaorma (cu de toate),

Cu ochii-n telefon (I-phone dacă se poate),

Cu nasu’-n prafuri,

Cu urechea la maneaua din tarafuri

Și cu mâna….în chiloți;

De oamenii-roboți,

De cei ce țara nu-și iubesc,

De oameni triști ce nu zâmbesc,

De plictisiți și grandomani

Ce-aleargă după bani,

De aroganță și dispreț,

De frig și de îngheț,

De rahații de cățel

Nu mi-e dor de nicun fel

De vorbe anumite,

Reproșuri felurite:

”Maturizează-te, copile,

Ce vei face mâine?

Tu s-aduci în casă

Și să pui pe masă

Lapte, ouă, pâine!”

Nu îmi pasă.

Sunt prea tânăr să stau doar acasă

Viața-i scurtă, lumea-i mare,

N-am decât două picioare

Și o fire … unii zic rătăcitoare,

Rebelă și nonconformistă.

Prea idealistă.

 

Al vostru ‘pierde-vară’,

Al vostru camarad,

Departe de-a sa țară,

Veselovski Bogdan-Vlad

Publicat: J, 18/02/2016 - 13:10


Tweet Button: 

Linkuri conexe


Info for young people in the western balkans

Ai nevoie de asistență sau consiliere din partea unui expert?

Adresează-ne o întrebare!