Den Europæiske Ungdomsportal
Information og muligheder for unge i hele Europa.

Radiografia unui an nomad

Diana Bobocu, voluntar SEV trimis de organizaţia A.C.T.O.R. in Islanda, împărtăşeşte gândurile sale despre SEV şi aurora boreală

La mulţi ani…mie!

 

Nu e ziua mea azi, nici măcar nu va fi maine, cum nici ieri nu a fost. Doar că a avut grijă cineva să îmi aducă aminte (şi îi mulţumesc) următorul fapt:

S: Diana, ne ştim de un an. În perioada asta îmi zice facebook-ul că ne-am împrietenit.

Diana: Wow! Deci experienţa Islanda începea acum un an.

Şi spun acum un an pentru că anul trecut pe vremea asta aflam de proiectul din Islanda şi tot acum un an vorbeam două ore la telefon cu Simona care îmi povestea despre experienţa ei islandeză din anul anterior.  Atunci am început să visez, 24 de ore din 24, la Islanda şi la proiectul EVS "International Workcamps Leaders", găzduit de organizaţia SEEDS - SEE beyond border. 

Spun un an chiar dacă stagiul EVS a durat 5 luni (mai-octombrie). Eu încă nu simt ca povestea s-a terminat, chiar dacă din octombrie sunt în România. Spun nomad pentru că încă nu mi-am găsit locul de când m-am întors şi pentru că încă am multe lucruri nedespachetate aici dar şi lucruri care încă mă aşteaptă împachetate acolo, în Islanda.

 

Cu ideea de a pleca într-un stagiu EVS am început să cochetez cu vreo 3 sau 4 ani în urmă, din momentul în care am aflat despre proiect de la o prietenă care urma să plece într-un stagiu în Estonia. În perioada respectivă eram studenta la Master şi nu puteam să plec, apoi au intervenit tot felul de evenimente. Între timp, cunoşteam tot mai mulţi oameni care plecaseră la rândul lor în diverse proiecte EVS şi parcă îmi doream din ce în ce mai mult să plec.

 

Aşadar, am început să caut. Şi am căutat, şi am căutat şi parcă Mr. EVS Perfection nu apărea. Ba era prea scurt, ba era lung dar trebuia să îmi împart camera cu cineva pentru 12 luni, ba nu mă atrăgea foarte tare tema proiectului ori perioada, ori locaţia, ori, ori, ori…

Şi într-o zi de iarnă apare el, Evs-ul visurilor mele, proiect fain, în Lisabona, plecare rapidă, el e, îl vreau. Aplic, entuziasm, emoţie, aşteptare, răspuns : se amână proiectul şi începe peste 6 luni...

" - Eugenia, eu nu mai aştept, eu vreau să plec cât mai repede şi la…Polul Nord dacă se poate. 

  - Islanda te tentează?  Am nevoie urgent să trimit pe cineva acolo în mai. O să pun anunţ, să aplici."

Şi atât mi-a fost. Credeţi că am mai pus capul pe pernă de atunci fără să mă gândesc la proiectul din Islanda? Dar nu vă închipuiţi că nu puteam să dorm doar de prea mult entuziasm. Mi-au trecut atâtea gânduri prin minte, am pus atâtea lucruri în balanţă şi am cântărit şi cu mintea şi cu sufletul, şi-am plănuit şi răsplănuit şi desplănuit.

Dă Doamne să mă aleagă! Văleu! Dar dacă mă alege ce mă fac? Trebuie să îmi dau demisia într-o lună, trebuie să găsesc pe cineva să stea în locul meu în apartament, până mă întorc. Oare cine o să vrea să închirieze o cameră doar pentru 5 luni?  Dar dacă nu îmi găsesc un job repede, după ce ma întorc? Dar dacă nu mă acomodez acolo? Dacă nu o să îmi ajungă banii? Dar dacă…

Dar dacă zic STOP la toate gândurile astea? Nu mai bine să regret lucrurile pe care le-am făcut decât pe cele pe care nu le-am făcut?

Ghici ce?  Perioada nu este nici scurtă, nici lungă, împart camera cu încă 3 oameni şi casa cu încă vreo 20. O să fie vânt şi ploaie şi muncă în aer liber. Şi ce? Nimic din toate astea nu mă mai interesează. Dacă tot ies din zona de comfort, măcar să ies de tot. :)

Şi STOP a fost şi de la capăt.

 

Dacă stagiul meu EVS ar fi o culoare, atunci ar arăta fix ca un curcubeu.

Explicaţia ar fi simplă: experienţele mele acolo au fost la fel de intense ca şi culorile curcubeului, oamenii pe care i-am cunoscut de asemenea. Şi să nu uităm: curcubeul vine mereu după ploaie şi probabil asta ne face să îi apreciem frumuseţea şi mai mult.

SEV în 3 cuvinte: adaptare, învăţare, schimbare

Unui tânăr care se gândeşte să devină voluntar SEV i-aş striga: JUST DO IT!

Unul din lucrurile esenţiale pe care le-am învăţat în timpul EVS-ului în Islanda este răbdarea, urmată de adaptarea la orice situaţie. Am redescoperit calităţile acestea pe care le credeam pierdute în ultimii ani.

 

De la islandezi am învăţat “Þetta reddast”- “it will all work out okay”. O folosesc atât de des încât a devenit motto-ul ţării.

Am descoperit că îmi face plăcere să petrec din ce în ce mai mult timp cu mine şi să plec singură în explorpări dar şi că îmi este foarte greu să stau perioade lungi departe de prietenii mei.

 

Şi am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea.

Mai departe o să scrie într-o carte.

Offentliggjort: Ons, 17/02/2016 - 15:38


Tweet Button: 


Info for young people in the western balkans

Har du brug for hjælp rådgivning fra en ekspert?

Spørg os!