Chemin de navigation

Left navigation

Additional tools

Perspecivele sectorului European al laptelui după 2015

Commission Européenne - SPEECH/13/737   24/09/2013

Autres langues disponibles: FR EN DE

Comisia Europeană

Dacian Cioloș

Comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală

Perspecivele sectorului European al laptelui după 2015

Conferința privind "perspectivele sectorului european al laptelui după 2015" / Bruxelles

24 septembrie 2013

Doamnelor și domnilor,

Doresc să vă mulțumesc că ați răspuns la această invitație lansată cu mult timp în urmă. Această conferință se desfășoară într-un context favorabil pentru piața laptelui, ceea ce ne va permite să medităm calm și pe îndelete asupra viitorului sectorului într-o Uniune Europeană cu 28 de state membre. Țin să subliniez următorul aspect: trebuie să ținem cont, în cadrul acestei reflecții, de marea diversitate a situațiilor, de potențialul de producție, de importanța sectorului pentru anumite zone din punct de vedere economic, social și ecologic. Așadar, obiectivul acestei conferințe este de a crea o platformă care să servească la exprimarea ideilor, la ridicarea unor probleme, la comunicarea unor opțiuni și analize ale situației și ale perspectivelor sectorului.

După câteva luni de discuții, am constatat că rezultatele analizelor referitoare la situația sectorului sunt divergente, deși există un consens în ceea ce privește faptul că eliminarea efectivă a cotelor va crea noi posibilități de producție în zonele cele mai competitive care au investit deja în creșterea producției. Există potențial de absorbție atât în UE, cât și la nivel internațional. În alte regiuni însă menținerea producției de lapte în condițiile eliminării cotelor este pusă sub semnul întrebării.

Având în vedere criza din 2009, a cărei amintire este încă vie în mințile noastre, nu putem înlătura posibilitatea apariției unor crize legate de creșterea costurilor de producție sau de scăderea producției. Este important, așadar, să analizăm, să ținem cont de diversitatea situațiilor din sector și să fim receptivi la nevoile celorlalți, căci desfășurându-ne activitățile pe o piață unică, trebuie să ne gândim la acțiuni coerente și să ne asigurăm că nevoile unora nu dăunează dezvoltării altora.

Pentru a rezuma în câteva cuvinte cele de mai sus: cum să facem ca sectorul laptelui să rămână performant, ținând seama totodată de dimensiunea sa teritorială și socială, cu precădere în zonele de munte, dar nu numai?

În primul rând, iată elementele de care dispunem deja pentru a susține procesul de adaptare a producției de lapte.

Pachetul privind laptele a intrat în vigoare în octombrie 2012, iar punerea sa în aplicare este în curs desfășurare. În 11 state membre au fost introduse contracte obligatorii, iar în alte 4 state se preconizează aceeași măsură, fiind vorba în principal de statele membre în care ponderea cooperativelor este scăzută.

În paralel, Comisia va continua să lucreze la cadrul mai general al structurării lanțului alimentar, cu scopul de a promova un echilibru mai bun, mai multă transparență și onestitate în relațiile din cadrul lanțului alimentar.

Apoi trebuie să menționăm reforma PAC. Este vorba de o reformă orizontală, dar care se aplică și sectorului laptelui și ne poate oferi câteva răspunsuri.

Noua structură a plăților directe constă în următoarele: statele membre au posibilitatea să definească plăți directe mai adaptate la specificitatea agronomică a anumitor teritorii și deci la realitatea sectorului laptelui. Se pot acorda, de asemenea, plăți cuplate și ajutoare mai consistente zonelor defavorizate, atât în cadrul primului pilon, cât și în cadrul celui de-al doilea pilon. De asemenea, bonusul pentru primele hectare poate fi de ajutor pentru exploatațiile diversificate mici și mijlocii.

Statele membre sunt în măsură să susțină, cu ajutorul tuturor acestor instrumente, sectorul laptelui și exploatațiile vulnerabile din anumite zone.

Pe lângă aceasta, pot fi concepute subprograme de dezvoltare rurală, care se pot adresa unui sector supus restructurării. Cred că ar fi un instrument foarte bine adaptat unor regiuni cu un număr mare de exploatații vulnerabile, instrument care ar putea fi completat cu măsuri de investiție. În acest caz însă este important ca statele membre să ia decizii și să își asume responsabilități.

În cele din urmă, dispunem de instrumente mai bune pentru a gestiona situațiile de criză, instrumente mai reactive și mai flexibile, dar voi reveni la acest subiect mai târziu.

Întrebarea care se pune în acest moment este dacă instrumentele pe care le-am menționat pe scurt mai sus sunt suficiente pentru a interveni cu fermitate și cu eficacitate în caz de criză de supraproducție, în caz de scădere bruscă a consumului sau de creștere rapidă și bruscă a costurilor de producție fără ca prețurile să urmeze tendința. Avem instrumente adaptate pentru a preveni situațiile de criză, pentru a transmite semnale de alarmă, pentru ca sectorul să se poată adapta la timp? Noul cadrul oferă un rol mai important profesioniștilor. Dacă instrumentele de care dispunem nu sunt suficiente, ce fel de instrumente trebuie create fără a impune un cadru prea rigid?

Agricultorii din regiunile cele mai vulnerabile riscă să fie primii afectați de o eventuală criză, dar nu doar ei. Cei care s-au îndatorat pentru a-și crește producția pot să devină vulnerabili în anumite condiții de criză. Vulnerabilitatea se poate manifesta în două moduri: pe de o parte, din cauza problemelor structurale agronomice și, pe de altă parte, din cauza costului investițiilor. Cum pot fi prevenite fenomenele de criză? Și dacă este criză, ce se poate face pentru a se evita dispariția exploatațiilor de lapte care au fost rentabile în condiții normale? Cum pot fi responsabilizați actorii sectorului și ce se poate face pentru ca fiecare să își asume partea sa de răspundere?

Care este rolul, în acest context, al instrumentelor de gestionare tradiționale și cât sunt de eficiente? Este posibilă recurgerea la o formă de reglementare excepțională pe o perioadă limitată? Dacă da, la ce costuri? Trebuie să creăm noi forme de gestionare a crizelor care să vizeze preponderent zonele cu exces de producție pentru a proteja zonele cele mai vulnerabile? Cum pot fi utilizate instrumentele structurale pentru a îmbunătăți capacitatea noastră de reacție în astfel de situații? Trebuie să ne gândim la un mecanism excepțional de susținere în situații de urgență care să vizeze, în caz de derapaj, anumite sectoare și zone geografice, pentru a proteja zonele vulnerabile? Care este veriga cea mai eficace către care trebuie să se îndrepte acțiunile noastre, exploatațiile sau unitățile de prelucrare a laptelui, scopul fiind obținerea unei eficacități maxime la cel mai mic cost bugetar?

Astăzi dispunem de un fond de criză, dar trebuie să utilizăm acest fond cu eficacitate maximă, fără să uităm că el are un efect asupra plăților directe, având în vedere mecanismul de disciplină financiară.

Pentru ca aceste instrumente să fie eficiente, avem nevoie de transparență. Trebuie să facem o analiză mai aprofundată a situației. Nu putem să reacționăm după 6 luni de la apariția unei probleme, ci avem nevoie de o imagine lunară sau trimestrială a situației de pe piață. În contextul eliminării cotelor, trebuie să creăm un nou sistem de colectare a datelor, astfel încât sectorul să poată dispune de analize într-un timp mai scurt.

Prin urmare, intenționez să propun un astfel de instrument în cadrul Comisiei Europene, și anume un observator al piețelor. Obiectivul acestuia va fi de a produce astfel de analize în termen scurt și să prezinte sectorului datele rezultate. Bineînțeles că acest lucru presupune implicarea sectorului la nivel regional și național, implicarea producătorilor și a unităților de prelucrare a laptelui. Vom reveni, în lunile care urmează, cu mai multe precizări asupra funcționării și a structurii acestui observator.

În afară de aceasta, vom furniza sectorului laptelui o explicație clară a elementelor prevăzute în cadrul reformei și în special a instrumentelor pentru situații de criză. Vom pune accentul pe resursele de care dispun statele membre și regiunile în cadrul politicii de dezvoltare rurală.

Obiectivul meu, la sfârșitul conferinței de astăzi, nu este de a prezenta concluzii, ci de a stimula dezbateri, astfel încât să putem să construim ceva mai solid. În acest sens, în această dimineață vor fi prezentate studii, urmate de o dezbatere structurată în jurul a două tematici - „sectorul laptelui și piețe” și „sectorul laptelui și teritorii”, pentru a analiza studiile prezentate din aceste două perspective și a lăsa cât mai mult spațiu dialogului și contribuțiilor participanților. Cel mai important va fi să scoatem în evidență modalități fezabile din punct de vedere tehnic, economic, bugetar și politic. Iată de ce este importantă nu doar opinia sectorului, ci și a responsabililor statelor membre și a Parlamentului European, prezenți astăzi aici. Serviciile Comisiei, împreună cu experții și moderatorii, vor redacta apoi concluziile care se vor desprinde în urma lucrărilor, concluzii care vor fi prezentate Parlamentului și Consiliului. În mod evident, aceste concluzii vor putea fi consultate și de profesioniștii din sector. Eu voi ține cont, la prezentarea raportului, de acest proces și de eventualele elemente suplimentare necesare.

Situația este acum în mâinile dumneavoastră. Aștept de la dumneavoastră analize, întrebări și idei pragmatice și realiste, având în vedere diversitatea sectorului european al laptelui.

Vă mulțumesc.


Side Bar

Mon compte

Gérez vos recherches et notifications par email


Aidez-nous à améliorer ce site