Navigation path

Left navigation

Additional tools

Other available languages: EN FR DE

SPEECH/11/653

Dacian Cioloș

Membru al Comisiei Europene responsabil cu agricultura și dezvoltarea rurală

Un nou parteneriat între Europa și agricultori

Discursul de prezentare a propunerilor legislative privind reforma Politicii Agricole Comune ținut în Parlamentul European

Bruxelles, 12 octombrie 2011

Doamnelor și domnilor,

Suntem la începutul unei etape importante pentru viitorul agriculturii europene.

Dezbaterea publică pe care am lansat-o chiar aici, la 12 aprilie 2010 s-a încheiat; la fel și schimburile de opinii în jurul Comunicării.

Vă mulțumesc pentru contribuţiile dumeavoastră în această etapă, mai ales prin implicarea dumneavoastră în dezbaterea publică prin rapoartele Lyon și Dess, dar și prin toate dezbaterile pe care le-am avut.

Acest proces a arătat cât de necesară necesară este redefinirea PAC.

Este nevoie să stabilim un nou echilibru, în cadrul unui parteneriat veritabil între societate, care oferă resursele financiare necesare unei politici publice, și agricultori, cei care mențin în viață zonele rurale, care sunt în direct contact cu ecosistemele și care ne asigură hrana.

Obiectivele-cheie ale acestei reforme sunt următoarele:

  • susţinerea competitivităţii tuturor sistemelor agricole europene, în beneficiul securității noastre alimentare;

  • aşezarea bazelor pentru un nou tip de competitivitate, pe termen lung, în același timp economică ȘI ecologică;

  • garantarea prezenţei unei agriculturi ce se dezvoltă armonios pe întregul teritoriu european;

  • și, în fine, un obiectiv transversal: simplificarea PAC.

1) Susţinerea competitivităţii tuturor sistemelor agricole europene, în beneficiul securității noastre alimentare

Măsurile care vizează consolidarea competitivității agriculturii europene trebuie să ia în considerare schimbările de context și ale mediului economic din ultimii ani. cu ajutorul a doi factori: dinamica piețelor și veniturile producătorilor.

Începând cu anii '90, punctul focal al preocupărilor noastre s-a mutat, de la problema simplei competitivități internaționale a agriculturii europene, la problema instabilității piețelor agricole și a volatilității prețurilor și a veniturilor.

Riscurile cu care se confruntă agricultura europeană sunt cauzate nu doar de fenomenele meteorologice și de schimbările climatice, dar și de instabilitatea piețelor și de scăderile bruște ale prețurilor sau ale veniturilor producătorilor.

În toate acestea, problema care revine mereu este cea a veniturilor producătorilor.

Răspunsurile noastre sunt următoarele:

  • Noi Plăți directe

Eficacitatea politicii noastre s-a diminuat de-a lungul timpului. Plățile actuale, bazate pe sisteme diverse care folosesc referințe istorice, și-au pierdut din eficacitate. În plus, pentru publicul larg, acestea suferă de lipsă de credibilitate şi de transparenţă.

Această paradigmă trebuie schimbată. Referințele istorice sunt perimate. Vă propun să instituim un model nou, cu un sprijin mai bine direcționat, legat de suprafața agricolă, iar anul de referință să fie 2014.

Suprafața agricolă utilizată va fi un element central al noului model de plată, care ține cont, în același timp de capacitatea de producţie și de bunurile publice generate de aceste suprafeţe.

Această abordare presupune o convergență între plăți, întrucât pentru aceeași bază de producție și același nivel de producție de bunuri publice trebuie să se acorde un nivel de sprijin similar.

De ce, atunci,a fost limitat nivelul convergenței la o treime din diferența între plățile cele mai scăzute și 90 % din media europeană în această perioadă?

După cum știți, procesul de reformă a PAC are loc în același timp cu luarea deciziilor privind perspectivele bugetare. Trebuie să ținem cont de obiectivele noastre, dar și de fezabilitatea politică a unui consens în raport cu bugetul global, din care bugetul PAC face parte.

Politica - cu atât mai mult la nivel european - este arta posibililui şi a echilibrului. Cel mai important lucru este să punem lucrurile pe un bun făgaş, ceea ce și facem: pe de o parte, parcurgem această primă etapă până în 2020; pe de altă parte, stabilim atingerea unei mai complete echităţi drept obiectiv pentru perspectivele financiare următoare.

În ceea ce privește factorii de convergență internă pentru Statele Membre si regiuni, care chiar dacă nu depind de aspecte bugetare externe, sunt, de asemenea, foarte importanţi, am stabilit un obiectiv mai rapid, care trebuie să devină realitate începând din toamna anului 2019, odată cu contribuţiile plătite din bugetul pentru 2020.

  • Sprijin diferențiat în funcție de nevoi obiective

PAC trebuie să contribuie la consolidarea viabilității sectorului agricol, în toată diversitatea sa. Iată de ce am decis în favoarea unei diferenţieri clare a modalităţilor de sprijin. Propunem, așadar, statelor membre un mecanism evolutiv de sprijin direct:

  • sprijin specific pentru tinerii fermieri. Vor putea fi alocate până la 2 procente din pachetele financiare naționale ale statelor membre pentru o plată suplimentară care să reprezinte 25 % din media drepturilor la plată pentru 5 ani, pentru o suprafață maximă de 25 de hectare. Este vorba despre o măsură structurală care răspunde provocării demografice. Această provocare priveşte TOATE Statele Membre. Este în joc însuşi viitorul zonelor rurale, gradul lor de populare şi vitalitatea lor. Prin urmare, acest mecanism trebuie să fie obligatoriu pentru toate Statele Membre.

  • ajutor cuplat. Trebuie să avem curajul să mergem împotriva curentului sau a teoriilor economice răspândite, dar depășite, atunci când acest lucru este indispensabil pentru menținerea unor sectoare vulnerabile și atunci când este, în mod obiectiv, necesar. Propunem menținerea acestui mecanism, în general în limitele sale actuale, cu condiția ca fiecare utilizare a plăților cuplate să fie bine justificată.

  • posibilitatea ca Statele Membre să direcționeze până la 5 % din sprijinul aferent primului pilon spre zonele defavorizate, pentru a susține agricultura acestora. Și acesta este un pas spre mai multă echitate, reprezentând, în acelaşi timp, o contribuție la securitatea alimentară. În același timp, menținem măsura din programele de dezvoltare rurală destinată zonelor defavorizate, cu o creștere a ajutorului maxim până la 300 de euro pe hectar.

Permitem, astfel, mobilizarea întregului capital productiv al Uniunii Europene, nu doar recurgând la toate sistemele noastre agricole, oriunde s-ar afla acestea, dar și acordând sprijin pentru venit mai bine direcționat spre fermierii și structurile care au cu adevărat nevoie de ele.

Mă îndoiesc profund că aeroporturile sau terenurile de golf au nevoie de vreun sprijin pentru venituri agricole.

Iată de ce vă propunem să ajungem la o definiţie a fermierilor activi, pe baza unor criterii precise, pentru a nu penaliza adevărații fermieri, inclusiv persoanele ocupate parțial în agricultură . Fermierii activi vor fi cei care au o contribuţie tangibilă la producția agricolă și la gestionarea resurselor naturale. Din acest motiv, am instituit un criteriu conform căruia ajutoarele directe primite trebuie să reprezinte cel puțin 5 % din veniturile neagricole ale solicitantului de plăți directe. De asemenea, am instituit o obligație minimală de a lucra terenurile agricole, deoarece PAC nu este făcută pentru a remunera 'fermieri de canapea'.

De altfel, dincolo de un anumit cuantum al sprijinului, mai are oare sens să vorbim despre sprijin pentru venitul de bază? Sunt convins că nu.

Comisia Europeană propune degresivitatea ajutoarelor pentru venitul de bază începând de la 150 000 de euro și plafonarea lor începând de la 300 000 de euro. Răspundem astfel preocupării exprimate de Parlament în iunie, în raportul Dess, în legătură cu riscul „punerii sub semnul întrebării a legitimității plăților directe”, precum și preferinţei clar exprimate în acest sens de către jumătate din cetăţenii europeni.

Acest mecanism ține cont de diversitatea sistemelor agricole și nu va penaliza exploatațiile care creează locuri de muncă. Masa salarială nu va contribui la pragul de declanșare a reducerii progresive sau de plafonare.

Aceste propuneri țin cont și de cerinţa de bună gestionare a resurselor naturale care se aplică fiecărei ferme, mică sau mare. Plăţile pentru practici agricole durabile, prin urmare, nu vor fi supuse reducerii progresive sau plafonării.

2) A pune bazele unui nou tip de competititvitate, în același timp economică ȘI ecologică.

De asemenea, PAC trebuie să răspundă în mod adecvat provocării sustenabilității, atât pe plan economic, cât și pe plan ecologic. Cele două forme de sustenabilitate nu pot fi disociate atunci când vorbim despre un sector care își datorează existenţa şi performanţele economice folosirii resurselor naturale. Acestea din urmă nu sunt doar factori de producţie. Resursele naturale sunt şi bunuri publice.

  • Păstrarea echilibrelor naturale

De-a lungul anilor, fermierii au fost îndemnați să meargă pe calea unei productivități fără constrângeri, fără a ține cont de starea ecosistemelor și de fragilitatea resurselor naturale. Fermierii plătesc acum pentru acest lucru, fiind mereu acuzați că sunt poluatori. Nu putem permite să repetăm această eroare.

Trebuie să-i stimulăm pe agricultori să țină seama, în munca lor de zi cu zi, de competitivitatea pe termen lung și să aplice practici de producție agricolă durabile.

Practicile agricole durabile remunerate- și asupra definirii lor putem lucra împreună - au menirea de a asigura obiectivul securității alimentare pe termen lung.

Dacă protejează solul de eroziunea generată de vânt și de apă, liziera unei păduri nu este o pierdere pentru securitatea alimentară. Dimpotrivă: acele câteva hectare neproductive protejează securitatea alimentară, conservând mai multe hectare decât cele necesare pentru a constitui liziera.

Susținerea unei mai bune gestionări a resurselor naturale constă în sprijin pentru câteva practici agricole simple ale căror efecte pozitive nu mai trebuie demonstrate (diversificarea culturilor, menținerea pajiștilor permanente, conservarea unor zone de interes ecologic și a unor elemente de peisaj).

Am ales un număr limitat de măsuri a căror aplicare va fi obligatorie în întreaga Europă, deoarece aceste măsuri permit combaterea schimbărilor climatice, a pierderii biodiversității și a eroziunii solurilor în mod simplu și eficace. Mai mult, acestea nu supraîncarcă în mod disproporționat nici fermierii, nici administrațiile publice. Aceste măsuri sunt aplicabile pe întregul teritoriu european, evitându-se astfel denaturarea liberei concurențe între agricultori.

Este evident că datorită acestui mecanism vor avea de căştigat atât agricultorii, cât și contribuabilii.

  • Un efort fără precedent pentru o agricultură bazată pe expertiză

În paralel, vom utiliza mijloace noi pentru cercetare și inovare. Agricultura de mâine este agricultura cunoașterii. Punerea în practică a acestui concept ne va permite să producem mai mult cu mai puține resurse, să reconciliem aspectele economice cu cele ecologice și să îndreptăm sectorul agricol spre o mai mare competitivitate și durabilitate. De asemenea, agricultura bazată pe expertiză şi cunoaştere va determina o mai bună adaptare a tehnologiile productive la cererea de pe piaţă.

Iată de ce, în ceea ce privește perspectivele financiare, am propus dublarea bugetului de cercetare în domeniul agronomiei.

Nu este vorba doar despre finanțarea muncii de laborator, pentru că, dacă nu ies din laboratoare, chiar și cele mai bune idei sunt inutile. Este vorba despre dezvoltarea tehnologiilor cele mai pertinente pentru fermieri și, totodată, de facilitarea transferurilor de cunoștințe, de strângerea legăturilor de cooperare dintre comunitatea agricolă și cea științifică.

Aceste obiective-cheie menite a pune bazele unei veritabile agriculturi a cunoașterii se vor afla în centrul unui parteneriat pentru inovare care va permite mobilizarea potențialului latent de productivitate al UE.

  • Organizarea filierelor agroalimentare în vederea distribuirii sustenabile a valorii adăugate

Pe lângă instrumentele legate de sustenabilitatea ecologică, de inovare și de cercetare, vom avea nevoie, de asemenea, mai mult ca niciodată în următorii ani, de instrumente care să vizeze sustenabilitatea economică.

În cadrul filierelor agroalimentare, unde cea mai importantă verigă - producția agricolă primară - este și cea mai fragilă, trebuie să restabilim echilibrul și să consolidăm poziția agricultorilor.

Trebuie să asigurăm o repartizare mai bună a valorii adăugate.

Aceasta este propunerea mea. Să dăm tuturor fermierilor posibilitatea să se organizeze, în toate domeniile cuprinse în Anexa I la Tratat. Este o măsură care nu costă nimic. Oferim un cadru juridic adaptat la realitatea sectoarelor agricole, dar care îi poate ajuta mult pe fermieri să se poziționeze mai bine pe piață.

De îndată ce oamenii din domeniu cer acest lucru, recunoașterea de către Statele Membre a organizațiilor de producători, a asociațiilor de organizații de producători și a organizațiilor interprofesionale trebuie să fie obligatorie pentru toate sectoarele.

Vă propun să clarificăm regulile concurenței. Nimic nu justifică faptul de a împiedica organizațiile de producători să asigure planificarea și ajustarea producției în funcție de cererea de pe piață, mai ales în ceea ce privește calitatea și cantitatea, când toate marile întreprinderi fac acest lucru.

Această organizare va fi un pas spre o sustenabilitate economică sporită, alături de celelalte instrumente pe care vi le propun, pentru a permite fermierilor să facă față crizelor din ce în ce mai numeroase și tot mai violente.

Instrumente moderne de gestionare a crizelor pentru a face față provocărilor economice

Propun următoarele:

  • o rezervă de criză de 3,5 miliarde de euro, care să fie utilizată pentru măsuri de piață, în caz de criză pe piață sau de pierdere a încrederii consumatorilor pe scară largă.

  • o clauză de salvgardare excepțională pentru a răspunde celor mai grave situații neprevăzute. Comisia trebuie să poată lua imediat măsuri de urgență în caz de criză: ne amintim cu toții recenta criză E. coli sau crizele legate de sănătate publică din ultimul deceniu. Trebuie să fim pregătiți pentru a face față crizelor de îndată ce apar, nu câteva luni mai târziu. Indiferent dacă prin activarea mecanismelor de siguranță care vor fi păstrate, prin intervenție ori printr-o depozitare privată cu adevărat operațională sau prin măsuri excepționale suplimentare, cel mai important lucru este să acționăm rapid, să nu așteptăm ca aceste crize să ia proporții, să nu așteptăm ca ele să pună la pământ sectorul agricol afectat. Eficacitate și reacție rapidă, acestea sunt cuvintele cheie care definesc instrumentele de gestionare a pieței pe care vi le prezint.

  • în cadrul celui de-al doilea pilon va exista un nou instrument de gestionare a crizelor, un instrument care combate instabilitatea și a cărui filosofie va fi „Ajută-te pe tine însuți și Europa te va ajuta”. Cu alte cuvinte, asigurați-vă, creaţi fonduri mutuale, iar Comisia vă va susține.

3) Dimensiunea teritorială: asigurarea competitivității agriculturii pe întreg teritoriul european

În fine, trebuie să evităm o fractură teritorială între zonele foarte competitive care periclitează sustenabilitatea ecosistemelor, pe de o parte, și zonele în curs de depopulare, pe de altă parte.

PAC trebuie să sprijine continuitatea teritorială a agriculturii și a competitivității sale. În acest sens, programele de dezvoltare rurală pentru perioada 2014-2020 vor juca un rol crucial.

  • O guvernanță mai eficace, concentrată asupra obiectivelor

Comisia propune statelor membre să se îndrepte spre o nouă guvernanță, bazată pe contracte de parteneriat între Comisie și Statele Membre, care să acopere fondurile structurale și fondul de dezvoltare rurală. Abordarea de tip „contract de parteneriat” va include, printre alte mecanisme de coordonare națională și cu Comisia, condiții ex ante pe care Statele Membre trebuie să le respecte înaintea aprobării programelor de către Comisie. Această abordare va facilita punerea în aplicare a programelor.

Este important de precizat aici că regulile comune pentru dezvoltarea rurală și pentru fondurile structurale vor privi doar principiile generale și coordonarea strategică națională. Specificitatea PAC și legăturile solide dintre cei doi piloni sunt menținute întru totul în regulamentul orizontal care face parte din pachetul prezentat astăzi.

Mă angajez să colaborez foarte îndeaproape cu Statele Membre în această etapă pregătitoare, pentru a limita problemele, neînțelegerile și nevoile de modificare după aprobarea programelor.

O bună muncă de pregătire ne va permite să dezvoltăm strategii coerente și clare înaintea adoptării programelor, pentru a susţine în mod eficace și la toate nivelurile, de la cel global până la cel local, competitivitatea agriculturii și a mediului rural.

Statele Membre nu vor mai fi limitate de axe de priorităţi. Vor avea cu adevărat posibilitatea de a stabili în mod flexibil strategii pentru valorificarea potențialului local în cadrul unor obiective comunitare. Vor fi menținute, în schimb obligațiile de a aplica anumite măsuri, precum cele de agromediu sau abordările LEADER.

Aceast tip de guvernanță va permite modernizarea mediului rural cu ajutorul investițiilor în infrastructurile publice și private, stimulând totodată un sector agricol dinamic, inovator, care permite zonelor rurale să se dedice şi altor activități, neagricole.

Statele Membre vor avea posibilitatea de a adopta subprograme sectoriale specifice, contribuind la modernizarea anumitor sectoare în regiunile în care acestea joacă un rol important.

- Măsuri mai flexibile și mai pertinente pentru sprijinirea competitivității zonelor rurale

În slujba competitivității și a dezvoltării zonelor rurale, vor exista măsuri noi, concentrate în jurul a șase priorități: încurajarea inovării, sporirea competitivității, îmbunătățirea organizării și a gestionării riscurilor, conservarea ecosistemelor, încurajarea unei utilizări eficiente a resurselor și promovarea incluziunii sociale.

În acest cadru general, sunt prevăzute douăzeci de măsuri, printre care:

  • un pachet coerent pentru agricultura bazată pe cunoaştere, care include mai ales sprijinul pentru transferurile de expertiză, pentru serviciile de consiliere și de informare (există două măsuri), precum și pentru cooperarea între fermieri și cercetători.

  • un efort suplimentar pentru agricultura orientată spre calitate. Va fi posibilă susținerea cu până la 3 000 de euro pe exploatație a demersurilor legate de calitate și a certificării. Conversia spre agricultura ecologică și menținerea acesteia vor fi, de asemenea, sprijinite, printr-o nouă măsură dedicată în mod special acestui tip de agricultură.

  • o strategie reală pentru o agricultură care investește. Vor fi disponibile instrumente mai eficiente care să încurajeze investițiile, în cadrul unei măsuri care reunește toate categoriile de investiții fizice, cu posibilitatea ca Statele Membre să sporească intensitatea ajutoarelor pentru investiții în cazul tinerilor fermieri, pentru investițiile inovatoare și pentru investițiile colective.

  • o susținere clară pentru o agricultură organizată și care își comercializează mai bine produsele. Vom susține organizarea, cu ajutorul unor mecanisme pentru crearea și menținerea organizaţiilor de producători, pentru toate Statele Membre, vechi și noi. Va fi sprijinită cooperarea: inițiativele colective, precum crearea unor filiere de comercializare scurte, eforturile colective de dezvoltare a unor produse noi și cooperarea între micii operatori economici care doresc să își exploateze în comun resursele. Grupurile de acțiune locală LEADER vor fi consolidate.

  • voința de a dezvolta o agricultură care să genereze locuri de muncă și spirit antreprenorial, în cadrul unei noi măsuri pentru „dezvoltare agricolă și economică” („Farm and Business Development”). Această măsură va permite sprijinirea în același timp a tinerilor fermieri care se instalează în exploatații, dezvoltarea fermelor mici și diversificarea spre activităţi neagricole, un astfel de sprijin putând să ajungă până la 70 000 de euro.

4) Un obiectiv transversal: simplificarea PAC

În cazul tuturor schemelor și instrumentelor pe care le-am propus, am ținut cont de nevoia de simplificare.

Acest lucru este valabil pentru plățile directe, cu utilizarea unui instrument simplu, pentru administrații și pentru fermieri. Mai exact, este vorba despre un mecanism unic și nou, cu gestionare simplificată şi propunând plăți forfetare pentru micii fermieri. Sprijinul forfetar este de 500-1 000 de euro pe an. Acest ajutor nu va constitui un obstacol în calea restructurării, deoarece, în același timp, cesionarea către alte exploatații a terenurilor de către micii agricultori care își încetează activitatea agricolă va fi încurajată cu ajutorul unei noi măsuri, în cadrul celui de-al doilea pilon, măsură de restructurare și de încurajare a ieșirii din sistem a micilor fermieri care doresc acest lucru.

Măsurile de practici agricole durabile au fost concepute, de asemenea, pentru a fi simplu de implementat şi logice. Aceste măsuri vor fi controlate și plătite în același timp și cu ajutorul acelorași mecanisme ca şi în cazul sprijinului pentru venitul de bază. Nici nu se pune problema multiplicării controalelor sau a birocrației, nici pentru fermieri, nici pentru administrațiile naționale.

Putem asigura o gestionare riguroasă a banilor publici, reducând în același timp sarcina de control. Vom recompensa, de exemplu, Statele Membre care au o rată de eroare de sub 2 % timp de mai mulți ani la rând.

De asemenea, condițiile de acordare a sprijinului pentru venitul de bază vor fi mai simple și se vor concentra asupra obiectivelor pertinente pentru fermieri și pentru mediu. Numărul bunelor condiții agricole și de mediu (GAEC) va fi redus de la 15 la 8, iar 5 din cele 18 cerințe statutorii de management vor fi eliminate.

Această reformare a condiţiilor de acordare a sprijinului va aduce mai multă claritate în ceea ce priveşte regulile de eligibilitate. De altfel, țin să subliniez că, în contextul practicilor agricole durabile, elementele de peisaj, de exemplu gardurile din piatră pentru delimitarea parcelelor, pâlcurile de arbuști și gardurile vii, vor fi luate în considerare în vederea atingerii procentajului de 7 % rezervoare ecologice.

Agricultura se află în centrul vieţii rurale și trebuie să o susținem în toată diversitatea ei. Este vorba nu doar de hrana noastră, ci și de un vast ansamblu de bunuri publice, de cultura, de tradițiile și de valorile noastre, de resursele noastre naturale, de viitorul teritoriilor noastre și de patrimoniul nostru.

Începe acum etapa esențială a dezbaterilor privind propunerile Comisiei.

Pentru prima oară în istorie, aceste discuții vor avea loc atât la Consiliu, cât și la Parlament, cele două instituții fiind pe picior de egalitate.

Este o șansă istorică pentru politica agricolă comună. Trebuie să profităm de ea pe deplin.

Caracteristica democratică a PAC trebuie să permită consolidarea acestei punți europene între, pe de o parte, o lume din ce în ce mai urbanizată și, pe de altă parte, o agricultură cu un rol strategic din ce în ce mai pregnant. Importanța agriculturii nu este dată de numărul fermierilor, dimpotrivă!

Proiectul pe care vi-l supun atenției este unul profund european, un proiect care, încă de la început, a inclus diversitatea. Bineînțeles, el poate fi îmbunătățit, și tocmai acesta este sensul etapei care începe astăzi.

Agricultura este o muncă pentru care este nevoie de multă răbdare; PAC trebuie să fie o investiție pe termen lung.


Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website