Navigation path

Left navigation

Additional tools

Other available languages: EN FR DE ES IT PL

SPEECH/10/400

Dacian Cioloș

Membru al Comisiei Europene Responsabil cu agricultura și dezvoltarea rurală

„Îmi doresc o PAC puternică, eficientă și echilibrată”

Conferința având ca temă dezbaterea publică „PAC după 2013”

Bruxelles, 20 iulie 2010

Doamnelor și domnilor,

Iată-ne ajunși la sfârșitul acestei conferințe. Această fază a dezbaterii publice, lansată în luna aprilie, se încheie. Pentru mine și colaboratorii mei vine momentul analizei și al elaborării de propuneri concrete.

Evident, nu mă voi refugia în birou, cu geamurile închise, obloanele trase și telefonul scos din priză. Discuțiile vor continua. Cei care mă cunosc știu cât de importante sunt pentru mine întâlnirile, schimburile de idei și deplasările.

Aceste luni de dezbatere publică și cele două zile de conferință îmi vor permite să revin în fața dumneavoastră cu o comunicare referitoare la viitorul PAC. O comunicare inspirată din ideile și punctele dumneavoastră de vedere și care va reflecta capacitatea de analiză a departamentelor de care răspund.

I-Dezbaterea publică și cele două zile de conferință au deschis numeroase porți

  • 1) S-a conturat o viziune comună a provocărilor la care va trebui să răspundă politica agricolă comună de mâine.

Au fost exprimate diverse idei cu privire la instrumentele de care avem nevoie în viitor. Vom discuta acest aspect pe baza comunicării.

În timpul dezbaterii s-a discutat mult despre securitatea alimentară, mediu, schimbările climatice, locuri de muncă și despre volatilitatea piețelor.

O idee s-a desprins mai pregnant decât în trecut: importanța teritorială a agriculturii sau, mai degrabă, a agriculturilor europene.

PAC trebuie să ne permită să menținem un echilibru între teritoriile noastre și legătura dintre teritorii și producție.

În fața acestor provocări, există o convergență clară a punctelor de vedere privind necesitatea unei evoluții și a unei reforme a PAC.

Această conferință, dezbaterea publică, discuțiile din Parlamentul European și Consiliu au dus la apariția unor puncte de vedere comune cu privire la marile provocări la care trebuie să răspundă agricultura.

Bineînțeles, nu suntem de acord în toate privințele. Unii pun provocările economice pe primul loc, alții sunt mai sensibili la problemele de mediu.

  • 2- În ceea ce mă privește voi avea grijă să nu privilegiez niciunul dintre aceste puncte de vedere. Îmi doresc să găsesc echilibrul optim.

Europa agricolă trebuie să fie cu adevărat verde, însă Europa verde trebuie să aibă ambiții mari pentru agricultura ei.

Trebuie să respectăm echilibrele naturale și, în acest cadru, să vizăm performanța economică.

II Învățămintele trase din dezbaterea publică pentru viitorul PAC

  • 1) Sprijinul public trebuie să devină instrumentul care să ne permită să reconciliem aspectele economice, de mediu, sociale și teritoriale.

Dezbaterea publică a demonstrat că cetățenii înțeleg foarte bine necesitatea unei politici publice orientate spre o agricultură în folosul societății.

Ajutoarele trebuie:

  • să promoveze o agricultură competitivă și durabilă;

  • să asigure un viitor pe termen lung pentru exploatațiile agricole;

  • să sprijine exploatațiile pe calea către o agricultură tot mai durabilă;

  • să mențină exploatațiile și locurile de muncă în zonele rurale, inclusiv acolo unde exercitarea meseriei de agricultor este mai dificilă.

Vreau să se înțeleagă foarte clar că agricultorii nu trebuie să roșească pentru că sunt sprijiniți din fonduri publice. Acest sprijin acordat agriculturii răspunde nevoilor unui sector foarte special care se confruntă cu provocări majore.

Ajutoarele trebuie să fie mai bine alocate și orientate și mai vizibile. Trebuie să facem în așa fel încât contribuabilii să le înțeleagă mai ușor rostul.

Ideea aplicării unei rate uniforme a fost probabil tentantă pentru unii. Ea a fost evocată în timpul dezbaterii publice. Până la ce punct egalitatea poate crea condiții echitabile de concurență? În ceea ce mă privește, sunt de părere că echitatea nu este sinonimă cu egalitatea.

Nici menținerea vechilor criterii nu este o soluție. Referințele din trecut nu ne vor permite să pregătim viitorul și să sprijinim acest sector pe calea modernizării.

Trebuie să ne bazăm pe criterii obiective și realiste: tipul de exploatație agricolă, contextul socioeconomic, climatic și de mediu în care se înscrie munca agricultorilor.

Un lucru este însă clar: nu putem perpetua un sistem care nu acordă drepturi similare categoriilor de exploatații agricole în care se lucrează în condiții similare.

În următoarele săptămâni voi lucra în acest context având drept unic obiectiv propunerea unui sistem eficient și echitabil pentru toate statele membre, regiunile și agricultorii acestora.

  • 2) Structura PAC. Unul sau doi piloni?

Trebuie să păstrăm cei doi piloni. Dar nu trebuie să ne închistăm în sistemul actual.

Cei doi piloni reprezintă două fațete complementare ale PAC:

  • primul pilon este reprezentat de sprijinul acordat anual tuturor agricultorilor europeni în funcție de rezultatele cuantificabile și vizibile anual. Este răspunsul nostru la marile provocări comune tuturor statelor membre ale UE;

  • al doilea pilon este reprezentat de evoluția diverselor sectoare și teritorii, inclusiv în problemele de mediu. Acest pilon trebuie să ne susțină obiectivele, pe o bază multianuală de programare, cu priorități clare, dar și cu suficientă flexibilitate pentru a permite atingerea acestor obiective.

Politica de dezvoltare rurală trebuie să ne permită să modernizăm exploatațiile, să utilizăm noi instrumente în domeniul inovării, să înaintăm în direcția diversificării zonelor rurale, să stabilizăm sectorul agricol expus volatilității piețelor, să găsim soluții orizontale la provocările complexe legate de schimbările climatice.

Văd o politică agricolă comună puternică, cu doi piloni. O politică agricolă comună care susține diversitatea tuturor agricultorilor și teritoriilor rurale europene și care generează bunurile publice pe care le așteaptă societatea europeană.

III. Care sunt provocările cărora trebuie să le facem față?

În opinia mea ar fi șapte.

1/ Uniunea Europeană nu este o insulă izolată de restul lumii.

Mondializarea este o provocare transversală. Nu putem face cale întoarsă. Europa trebuie să își aducă contribuția la securitatea alimentară mondială în toată complexitatea sa și, totodată, să nu împiedice emergența agriculturilor din țările în curs de dezvoltare.

A fost menționată chestiunea proteinelor. Sunt gata să discut acest subiect în cadrul unei abordări realiste, bazate pe capacitățile agronomice ale Uniunii Europene și pe contribuția la mediu a plantelor leguminoase. Mă îndoiesc că avem capacitatea să acoperim toate nevoile noastre.

2/ Provocarea alimentară

Cunoaștem cu toții prognozele FAO.

Putem accepta faptul că de câțiva ani nu s-a mai înregistrat niciun progres în privința randamentelor?

În analizele și deciziile noastre trebuie să ținem seama de definiția complexă a noțiunii de „securitate alimentară”.

Europa trebuie să își asume responsabilitățile în domeniul cercetării și inovării, să își păstreze ambițiile pe care le are la nivel internațional, cu ajutorul unor produse de calitate și al unui puternic instrument de promovare pentru produsele europene, să acorde mai multă atenție cerințelor consumatorilor, inclusiv ale celor mai puțin favorizați, și piețelor sale locale și regionale. Astfel va crește valoarea adăugată a muncii agricultorilor, iar consumatorii vor descoperi diversitatea produselor și bogăția teritoriilor lor.

3/ Provocarea ecologică

Trebuie să ne resemnăm în fața degradării calității terenurilor și a apelor noastre? Trebuie să credem că pierderea biodiversității este un fenomen ineluctabil? Trebuie să acceptăm schimbările climatice cu brațele încrucișate? Nu cred.

Societatea nu este pasivă în fața provocărilor de mediu. Agricultura poate oferi soluții.

Să nu uităm că managementul durabil al resurselor naturale reprezintă o provocare economică, de mediu și socială.

Agricultura trebuie să își amelioreze metodele de producție și să reducă emisiile de dioxid de carbon, să își adapteze metodele de lucru, deoarece ea este prima victimă a creșterii temperaturii și a violenței tot mai mari a fenomenelor meteorologice, și, într-un sens mai larg, să ofere răspunsuri societății în lupta împotriva schimbărilor climatice. Mă refer aici în principal la capacitatea acesteia de stocare a carbonului.

Pentru toate aceste motive, agricultura este un sector care trebuie încurajat.

4/ Provocarea economică

Am luat notă de preocupările exprimate în timpul dezbaterii publice și al acestei conferințe. Eforturile mele se vor concentra în următoarele direcții:

Îmbunătățirea mecanismului nostru comun de prevenire a riscurilor și gestionare a crizelor. Pe lângă ajutoarele directe, avem nevoie de o plasă de securitate solidă. Este vorba aici despre capacitatea sectorului de a investi, a inova și a atrage tinerii.

Avem nevoie și de instrumente de gestionare a piețelor. Am constatat utilitatea lor în aceste ultime luni în fața volatilității excesive a prețurilor.

Trebuie să punem la punct noi mecanisme care să ne permită să găsim o soluție problemei volatilității excesive a veniturilor. Volatilitatea riscă să ducă la dispariția unor întregi sectoare agricole. Nu putem să rămânem pasivi în fața acestei situații.

Provocarea economică implică și reînnoirea legăturilor din cadrul lanțului alimentar.

5/ Provocarea teritorială

Susținerea agriculturii pe întreg teritoriul Uniunii Europene este legitimă. Însă trebuie să fie o agricultură a cărei competitivitate să crească datorită teritoriilor sale și care să știe cum să își utilizeze specificitatea teritorială în acest sens.

Viitorul agriculturii și al zonelor rurale sunt strâns legate.

PAC poate și trebuie să fie un factor de succes al Strategiei Europa 2020.

Strategia Europa 2020 poate să se bazeze pe PAC pentru o creștere inteligentă și durabilă care să includă și zonele rurale.

6/ Nu trebuie să uit provocarea legată de diversitate...

În urma extinderii, Uniunea Europeană a avut de câștigat pe planul diversității. Reușita politicii agricole comune va depinde de capacitatea noastră de a sprijini totalitatea exploataților agricole în mod eficient.

Știu că putem să ne bazăm pe capacitatea statelor membre de a aplica pe teren politica agricolă comună. În acest sens trebuie să valorificăm succesul inițiativei LEADER și experiența partajată în cadrul rețelei de dezvoltare rurală.

7/ …și nici provocarea legată de simplicitate

Pentru că o politică agricolă comună puternică trebuie să fie simplă și inteligibilă.

Frumusețea și rezistența unei păduri se măsoară prin numărul de specii de arbori pe care îi conține. Arbori adaptați la mediul lor, care interacționează unii cu alții – aceasta este forța biodiversității. Forța teritoriilor noastre constă în diversitatea agriculturilor noastre. Aici vom găsi resursele pentru modernizarea sectorului. Și aceasta va fi ideea care mă va călăuzi când voi prezenta opțiunile pentru o PAC reînnoită, o Europă atașată de agricultorii săi și agricultori la înălțimea așteptărilor cetățenilor europeni.


Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website