Chemin de navigation

Left navigation

Additional tools

Cernobbio, 8 septembrie 2012 Discursul domnului Herman VAN ROMPUY, Președintele Consiliului European, în cadrul Forumului Ambrosetti

Conseil de l'Europe - PRES/12/370   08/09/2012

Autres langues disponibles: FR EN DE DA ES NL IT SV PT FI EL CS ET HU LT LV MT PL SK SL BG

CONSILIUL EUROPEAN
PREȘEDINTELE

RO

Cernobbio, 8 septembrie 2012

(OR. en)

EUCO 162/12

PRESSE 370

PR PCE 137

Discursul domnului
Herman VAN ROMPUY,
Președintele Consiliului European,
în cadrul Forumului Ambrosetti

UN TEST AL SOLIDARITĂȚII

Sagacitatea președintelui Napolitano mă incită să dau o deschidere mai mare intervenției mele.

După 1945, statele europene au conlucrat.

Cu un avânt mereu sporit, asigurând pacea pe continent și prosperitatea cetățenilor.

Este oportun să ne amintim de ce ne concentrăm astăzi toate eforturile pentru a depăși împreună criza economică și financiară. Nu este vorba doar de operațiuni monetare: miza este însuși proiectul european.

Uniunea noastră este importantă dintr-o sumedenie de motive. În ultimă instanță, însă, este importantă pentru că, în trecut, europenii au putut constata - în mod tragic - ce se întâmplă atunci când fiecare acționează separat; și, în final, este importantă pentru că știm cât se poate de bine că trebuie să ne unim forțele astăzi dacă vrem să ne numărăm printre actorii globali de mâine.

Uniunea noastră nu merită doar efortul, ea este indispensabilă.

Statele membre știu acest lucru, liderii mediului de afaceri știu acest lucru, factorii de decizie știu acest lucru, restul lumii știe acest lucru.

Dar nu este la fel de evident pentru majoritatea cetățenilor noștri. Iar acest lucru este, de asemenea, o realitate politică.

Totuși, și aici lucrurile se schimbă sub presiunea crizei financiare. Ne dăm acum seama că moneda euro a schimbat cu totul natura Uniunii. Că a schimbat regulile jocului.

Până la apariția ei, se vorbea adesea despre Europa în termeni idealiști, abstracți; chiar și atunci când realizările concrete ale acesteia afectau viețile oamenilor, acest lucru era întotdeauna un aspect pozitiv.

Cu excepția cotelor de lapte și a castraveților…, „beneficiul pentru toți” era singurul joc practicat.

Odată cu criza euro, pentru prima dată, cetățenii se confruntă cu constatarea dureroasă că avantajele vin cu o serie de costuri. De pildă, costurile și eforturile apărării monedei comune în timpul crizei financiare.

Cetățenii constată și ei pentru prima dată că sunt cu toții în aceeași situație. Că ceea ce se întâmplă în altă țară - cu băncile, bulele sau bugetele - îi afectează și pe ei.

Responsabilitatea comună pentru binele european comun poate fi o descoperire dureroasă pentru cei care se confruntă în propria lor țară cu căutarea unui loc de muncă sau cu grija zilei de mâine.

Sunt în total dezacord cu cei care conchid în pripă că solidaritatea dintre țările europene a fost distrusă de criză. Nicidecum! Criza a arătat ce presupune apartenența la o uniune. De fapt, este primul test real al solidarității din istoria Uniunii!

Indiscutabil, există tensiuni și constrângeri, există opoziție și critici, există caricaturi și denaturări -- sunt perfect conștient de aceasta! Și totuși. Și totuși, asistăm la un efort colectiv uriaș, care implică toate țările din zona euro, toate instituțiile UE, toți cetățenii, pentru a coagula voința politică, majoritățile parlamentare, precum și mijloacele și banii, pentru a ne ajuta unii pe alții și a ieși împreună din această criză. De facto, este o solidaritate de o magnitudine fără precedent.

Cifrele vorbesc de la sine: am angajat sute de miliarde de euro ca sprijin financiar.

Nimeni nu ar trebui să subaprecieze această hotărâre politică comună.

Cu siguranță, atunci când suntem cu toții în jurul mesei în cadrul Consiliului European și în timpul summiturilor zonei euro, luând decizii dificile privind planuri de salvare sau norme bugetare, nu pot citi gândurile și motivațiile fiecărui lider în parte.

Cu toate acestea, în sala respectivă un lucru este foarte clar.

Nu acționăm doar pentru supraviețuirea monedei euro, nu acționăm doar pentru sustenabilitatea acesteia; nicidecum; acționăm pentru succesul său, pentru succesul Europei. Apărăm moștenirea părinților fondatori și asigurăm un viitor mai bun pentru generația următoare.

Aici, la Forumul Ambrosetti, aș dori să vă prezint câteva motive concrete pentru care sunt încrezător că vom reuși. Sunt trei la număr.

Primul: liderii UE au ajuns la o înțelegere finală cu privire la un aspect important al crizei, și anume la natura sistemică a acesteia.

Toți recunosc acum că această criză nu reprezintă doar suma problemelor țărilor individuale, ci și rezultatul unor deficiențe în arhitectura uniunii economice și monetare în ansamblu. Noi, europenii, ne-am înzestrat cu o monedă comună fără a dispune de mijloacele de a o apăra. Ne-am bazat în principal pe reguli fără mijloacele și instrumentele de aplicare a acestora sau de gestionare a unei crize. Ne-am accentuat semnificativ interdependența economică și financiară, fără însă să tragem toate consecințele politice. În mod evident, în ultimii doi ani, am abordat unele dintre deficiențele cele mai evidente. Dar acum trebuie să facem un salt calitativ.

Ceea ce s-a schimbat în ultimele câteva luni - aș spune din martie până în iunie - este hotărârea de a ajunge la fondul problemei. Toți liderii zonei euro discută în prezent fiecare chestiune fără tabuuri. Este o activitate presantă, dar pe care trebuie să o facem cum se cuvine. Nu sunt suficiente cârpelile. Toți liderii recunosc, de asemenea, faptul că nu putem rezolva problemele pe termen scurt fără să abordăm provocările pe termen mai lung. Într-adevăr, dacă vrem ca investitorii să cumpere obligațiuni de stat pe zece ani, trebuie să le arătăm ce vrem să se întâmple cu zona euro peste zece ani… Și dacă vrem ca cetățenii noștri să sprijine decizii care înseamnă pentru mulți o perioadă de sacrificii, dificultăți și costuri, trebuie să îi convingem că aceste eforturi merită și că situația se va îmbunătăți. Vom fi judecați după rezultatele obținute.

Avem, prin urmare, șansa de a finaliza o casă clădită pe jumătate. Este datoria noastră istorică să ne folosim de acest prilej.

Iată de ce liderii zonei euro m-au rugat să conduc o reflecție aprofundată. Mi-am exprimat deja primele opinii într-un raport inițial în iunie, în strânsă colaborare cu președinții Comisiei, Eurogrupului și Băncii Centrale, iar acum ne aflăm în următoarea fază a acestui proces de reflecție. Voi reveni la acest subiect peste câteva momente.

Dar mai întâi mă voi referi la al doilea motiv pentru care sunt încrezător că vom depăși criza: statele membre desfășoară reforme economice ambițioase, care generează rezultate. Nu este doar o compensare a exceselor din trecut, ci și o adaptare la o lume tot mai competitivă. Într-un fel: este un test al responsabilității. Aceste reforme structurale sunt esențiale pentru viitorul economic al țărilor noastre, pentru a asigura creșterea economică și a crea locuri de muncă. Iar această muncă trebuie făcută: cu sau fără euro, cu sau fără UE.

Constatăm progrese reale. Economiile din zona euro aflate sub presiune recâștigă în competitivitate și reducem dezechilibrele nocive din zona euro. Să luăm de pildă comerțul. Deficitul de cont curent important al Spaniei de zece la sută înainte de criză a fost redus într-o mare măsură - această țară a devenit acum chiar un exportator net către zona euro! Portugalia și-a redus cu două treimi deficitul de cont curent, iar exporturile Greciei cresc mai repede decât oriunde altundeva în Uniune.

Progresul reformelor structurale este și el substanțial. Spania și Portugalia au sporit eficiența piețelor forței de muncă și acest lucru se vede deja în costurile mai scăzute ale forței de muncă și, în timp, va contribui la crearea de locuri de muncă.

Irlanda înregistrează progrese notabile pe toate fronturile, din iulie Dublin este din nou prezent pe piețele internaționale de obligațiuni, atrăgând investiții considerabile din SUA.

Privirile întregii lumi sunt ațintite, de asemenea, asupra Italiei și asupra reformelor spectaculoase desfășurate de guvernul prim-ministrului Monti care vizează readucerea Italiei la locul care i se cuvine: printre economiile de frunte ale Europei - precum și, după cum a subliniat președintele Napolitano, în centrul integrării europene, acolo unde s-a aflat de la tratatul nostru fondator, Tratatul de la Roma.

Italia își redresează economia: sparge monopolurile, reduce birocrația, combate interesele particulare și depune eforturi susținute pentru crearea de locuri de muncă. De asemenea, continuă consolidarea fiscală demarată anterior.

Este un efort pe termen lung și colectiv care implică guvernul, comunitatea de afaceri, poporul italian. Iată de ce se desfășoară echitabil.

Dacă privim ceea ce s-a realizat deja, dacă luăm în seamă hotărârea de a ataca fiecare problemă una câte una, dacă ne uităm la curajul cu care italienii depun aceste eforturi, sunt încredințat că aceste eforturi, care trebuie continuate fără preget, giorno dopo giorno, vor fi încununate de succes.

Reformele aduc roade, multe exemple stau mărturie.

Dar reformele necesită timp pentru a fi hotărâte și timp pentru a genera rezultate. Ele necesită timp pentru a se regăsi în indicatori sau pentru a avea un impact asupra economiei reale. Am menționat primele semne ale rezultatelor, voi reveni cu mai multe detalii.

Acest lucru mă aduce la cel de al treilea punct, cel de al treilea motiv pentru care sunt încrezător că vom ieși la liman: reformele sunt în curs, iar Europa este pregătită să ajute atunci când este nevoie de ajutor.

Primele de risc ridicate pentru unele țări nu sunt întotdeauna justificate și pot fi necorelate cu elementele economice fundamentale și eforturile de reformă - ca să mă exprim eufemistic. Chiar și nivelul scăzut istoric al dobânzilor din unele țări este prea scăzut!

Iar primele de risc ridicate pot avea repercusiuni negative asupra stabilității zonei euro în ansamblu. Pentru asemenea cazuri, avem instrumente și un angajament politic clar pentru a face mai mult. În iunie, liderii zonei euro și-au afirmat disponibilitatea de a utiliza instrumentele existente într-un mod flexibil și eficient. La aceeași reuniune, am înregistrat, de asemenea, un progres major în direcția unei uniuni bancare. Iar acum două zile, Banca Centrală Europeană a prezentat un cadru prin care se poate acționa substanțial cu condiția ca statele membre să își continue eforturile de ajustare.

Prin urmare avem un triptic: acțiuni pe termen scurt pentru salvgardarea stabilității financiare, o viziune pe termen lung pentru uniunea economică și monetară și reforme profunde în fiecare țară, iar acest triptic face ca euro să fie ireversibil. Toți liderii și instituțiile europene sunt angajați față de integritatea euro. Atâta vreme cât Grecia își menține angajamentul față de moneda euro, partenerii săi vor continua să îi sprijine total eforturile.

Am menționat deja reflecția sistemică în curs cu privire la viitorul uniunii economice și monetare. Raportul pe care l-am transmis în iunie a prezentat o viziune pentru o uniune economică și monetară veritabilă, o viziune pentru o aducere a acesteia la un rezultat puternic și stabil.

Pe baza acestui raport, am primit din partea liderilor zonei euro un mandat pentru a elabora o foaie de parcurs precisă și un calendar pentru atingerea acestui obiectiv. În acest sens, colaborez cu președinții Comisiei, Băncii Centrale și Eurogrupului, și o vom transmite Consiliului European înainte de sfârșitul acestui an.

Această activitate se axează pe patru elemente esențiale:

Primul: o uniune bancară - pentru a evita plata sistematică de către contribuabili a facturilor băncilor aflate în dificultate;

Al doilea: o uniune fiscală - pentru a evita deficitele nesustenabile, inclusiv printr-o aplicare mai centralizată și prin mecanisme pentru o solidaritate sporită;

Al treilea: o uniune economică - pentru a îmbunătăți împreună competitivitatea zonei euro în ansamblu, la nivel intern și extern,

Și al patrulea și ultimul: o uniune politică aprofundată - pentru a se asigura că aceste măsuri sunt susținute de o legitimitate și de o responsabilitate democratice consolidate.

Aceste elemente esențiale sunt îngemănate. Se consolidează reciproc și toate patru sunt necesare pentru ca uniunea economică și monetară să devină cu adevărat solidă și sigură. Întruparea acestei viziuni va necesita timp și va fi în mod necesar un proces. Dar ca să ne asigurăm că ne atingem obiectivul, trebuie să pornim la drum acum.

Unii comentatori susțin că ne confruntăm cu alegerea radicală între sciziune și transformarea imediată în federație. Se înșeală. Europa nu funcționează așa. Vom depăși criza nu prin revoluție, ci prin reformă și evoluție. Nu suntem un stat, suntem o uniune - și trebuie să devenim o uniune mai puternică.

În continuare trebuie să definim conținutul și secvențele tuturor etapelor. În primul rând, trebuie să definim fondul în mod corespunzător, iar apoi vom putea discuta despre proces, despre mijloacele juridice și instituționale.

În acest moment, permiteți-mi să insist asupra unui element în mod deosebit: uniunea bancară.

Băncile și organismele naționale de supraveghere s-au dovedit incapabile să gestioneze riscurile sistemice pe o piață financiară integrată. Presiunea astfel creată asupra finanțelor publice în unele țări a amenințat stabilitatea financiară a zonei euro în ansamblu. Pentru a rupe cercul vicios dintre criza din sectorul bancar și cea care afectează datoria publică din zona euro, avem nevoie de un sistem de prevenire mai bun.

Aici aș dori să lămuresc orice neînțelegere - ceea ce propunem nu este nici într-un caz o uniune pentru bănci, ci o uniune care ne-ar permite să gestionăm mai bine riscurile asociate unui sector fragil, și totuși puternic, predispus la hazard moral.

Aceasta ar însemna crearea unui sistem de supraveghere bancară pentru zona euro care să acopere toate băncile, precum și crearea unei garanții la nivelul zonei euro pentru depozitele clienților, și un cadru supranațional pentru restructurarea și soluționarea situației instituțiilor financiare care se confruntă cu dificultăți mari, cu o protecție comună, dar cu un cost minim pentru cetățeni.

Aceste două elemente, supravegherea comună și soluționarea comună, sunt indisociabile. De exemplu, cum pot rămâne riscurile asociate falimentelor bancare în gestiunea autorităților naționale, atunci când acestea au transferat controlul supravegherii și nu mai răspund de acest lucru?

Prin urmare, trebuie să acționăm rapid privind supravegherea bancară, dar trebuie, de asemenea, să avem un calendar clar cu secvențele corespunzătoare pentru a institui soluționarea comună și garanția pentru depozite. Comisia Europeană se pregătește să prezinte propuneri privind crearea unui organism unic european de supraveghere bancară, iar acest lucru va constitui prima etapă, nu și ultima în acest sens.

Iată cum depunem eforturi susținute în direcția unui plan pe termen lung, ocupându-ne în același timp de efectele imediate ale crizei în fiecare zi.

Insist: nu este nicidecum vorba doar de soluționarea unor chestiuni de ordin tehnic, este deopotrivă - poate chiar într-o mai mare măsură - un efort de convingere la nivel politic. Este vorba despre alegerea Europei în care vrem să trăim. Ascultați așadar vocile care se fac auzite în dezbaterile actuale despre moneda euro din țările europene. Dincolo de acronime și de jargon - FESF, SMP, OPFM și toate celelalte - se discută despre ceea ce este echitabil, despre responsabilitate, solidaritate, despre a fi sau a nu fi parte a comunității europene în sens larg, dincolo de propriile noastre frontiere naționale.

Liderii trebuie să se mobilizeze și să convingă. De pildă, cu privire la ocuparea forței de muncă, principala îngrijorare a alegătorilor: Europa nu este o amenințare la adresa locurilor de muncă. Nu, Europa este o sursă de locuri de muncă!

Iar acest lucru este adevărat în numeroase alte domenii. Uniunea nu este problema, Uniunea este parte a soluției.

Am evocat mai devreme un prim test al solidarității pentru Uniune. Sunt încredințat că vom trece testul.

După cum vom trece și testul responsabilității. Este convingerea mea că forțele care țin Europa laolaltă sunt mai puternice decât forțele centrifuge.

Țesutul unic al societăților noastre este principala noastră forță. Este întrețesut cu pace, progres economic, justiție socială, demnitate umană. Îl purtăm cu mândrie. Acesta este mesajul nostru către cetățeni și către lume, astăzi ca și mâine.


Side Bar

Mon compte

Gérez vos recherches et notifications par email


Aidez-nous à améliorer ce site