Navigation path

Left navigation

Additional tools

Comisia Europeană - Fișă informativă

Un buget modern pentru o Uniune care protejează, capacitează și apără: Întrebări și răspunsuri

Bruxelles, 2 mai 2018

.

1. Informații generale

Ce este bugetul UE pe termen lung?

Bugetul UE pe termen lung, denumit și cadrul financiar multianual (sau „CFM”), oferă un cadru stabil pentru execuția bugetului anual al UE. El traduce prioritățile politice ale Uniunii în termeni financiari pentru o perioadă de mai mulți ani și stabilește cuantumuri maxime anuale („plafoane”) pentru ansamblul cheltuielilor UE și pentru principalele categorii/priorități în materie de cheltuieli („linii bugetare”).

De ce avem nevoie de un buget UE pe termen lung?

Prin specificarea limitelor de cheltuieli pentru fiecare categorie de cheltuieli, bugetul pe termen lung asigură finanțarea adecvată, pe termen mediu, a priorităților Uniunii.

În același timp, acesta asigură o disciplină bugetară și asigură evoluția cheltuielilor Uniunii într-un mod organizat, în concordanță cu obiectivele de politică ale Uniunii și în limitele resurselor proprii. De asemenea, bugetul pe termen lung le oferă certitudine beneficiarilor fondurilor UE, cum ar fi întreprinderile mici și mijlocii, regiunile care recuperează decalajul, studenții, cercetătorii, fermierii sau organizațiile societății civile, dar și autorităților naționale, regionale și locale.

UE a funcționat întotdeauna cu bugete pe termen lung?

Bugetele pe termen lung fac parte din funcționarea Uniunii Europene din 1988 și au acoperit de-a lungul timpului perioade variate, cuprinse între 5 și 7 de ani:

- primul buget pe termen lung, așa-numitul Pachet Delors I, a acoperit anii 1988-1992 și s-a axat pe instituirea pieței unice și pe consolidarea programului-cadru multianual pentru cercetare și dezvoltare;

- al doilea buget pe termen lung, Pachetul Delors II, a cuprins perioada 1993-1999 și a acordat prioritate politicii sociale și de coeziune, precum și introducerii monedei euro;

- bugetul pe termen lung „Agenda 2000” a acoperit perioada 2000-2006 și s-a axat pe extinderea Uniunii;

- bugetul pe termen lung 2007-2013 a acordat prioritate dezvoltării durabile și competitivității, în vederea creării mai multor locuri de muncă;

- bugetul pe termen lung 2014-2020 a avut drept scop favorizarea accesului cetățenilor la un loc de muncă și a creșterii economice, în strânsă legătură cu Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

- bugetul pe termen lung propus astăzi pentru perioada 2021-2027 este un buget nou, modern și pragmatic pentru actuala Uniune alcătuită din 27 de state membre. Este un buget clar, simplu și flexibil, conceput pentru a aborda principalele priorități și politici care oferă cea mai mare valoare adăugată europeană. Cu alte cuvinte, este un buget care investește într-o Europă care protejează, capacitează și apără - potrivit apelului lansat de președintele Juncker în discursul său din 2016 privind starea Uniunii. Prin reducerea moderată a finanțării în cadrul programelor politicii agricole comune și ale politicii de coeziune, propunerea răspunde, de asemenea, într-un mod echitabil și echilibrat, consecințelor bugetare ale retragerii Regatului Unit, un important contribuabil la bugetul UE.

Cine decide cu privire la bugetul pe termen lung?

Fiecare buget pe termen lung este format dintr-un set cuprinzător de acte legislative:

- regulamentul privind CFM stabilește principalele priorități de politică, domenii de politică și plafoane de cheltuieli;

- acte legislative sectoriale mai detaliate pentru diversele programe de cheltuieli, precum cele din domeniul agriculturii, politicii de coeziune, cercetării etc. Comisia va prezenta toate propunerile sectoriale până la jumătatea lunii iunie;

Regulamentul privind CFM urmează o procedură legislativă specială, stabilită la articolul 312 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Consiliul va adopta Regulamentul privind CFM în unanimitate, după obținerea aprobării din partea Parlamentului European. În cadrul acestei proceduri de aprobare, Parlamentul, votând cu majoritate absolută, poate aproba sau respinge poziția Consiliului, însă nu o poate modifica. Cu doar câteva excepții, legislația sectorială se adoptă prin procedura legislativă ordinară, în care Consiliul și Parlamentul decid în comun, în condiții de egalitate.

În sfârșit, decizia privind modificarea sistemului global de finanțare al UE (Decizia privind resursele proprii) trebuie să fie adoptată în unanimitate de către statele membre și ratificată de parlamentele naționale (a se vedea mai jos).

De ce este necesar ca bugetul pe termen lung să fie aprobat înainte de alegerile pentru Parlamentul European din 2019?

Un acord rapid este de o mare importanță de ordin practic, deoarece Regulamentul privind CFM trebuie aprobat înaintea legislației sectoriale. Deși negocierile se pot desfășura în paralel, aprobarea legislației sectoriale pentru toate programele multianuale durează între 12 și 18 luni. Pentru ca aceste programe să poată demara la timp, în ianuarie 2021, ar trebui să se ajungă la un acord privind legislația sectorială cel târziu cu un an și jumătate înainte de intrarea acesteia în vigoare.

Pentru se putea cheltui banii în mod eficace începând din ianuarie 2021, trebuie parcurse multe etape pregătitoare concrete. Trebuie elaborate documente de programare anuală detaliate și trebuie publicate cereri de propuneri. Solicitanții trebuie să își pregătească și să își transmită propunerile, care trebuie mai apoi evaluate. În ceea ce privește programele în gestiune partajată, autoritățile de gestionare de la nivel național sau regional trebuie să elaboreze și să transmită documente de planificare strategică, iar acestea trebuie aprobate de Comisie. Ajungerea în 2019 la un acord privind următorul buget pe termen lung ar asigura o tranziție fără probleme între actualul buget pe termen lung (2014-2020) și noul buget pe termen lung, precum și previzibilitatea și continuitatea finanțării, în beneficiul tuturor.

Potrivit experienței din trecut, întârzierea adoptării va conduce la întârzierea investițiilor, ceea ce va avea consecințe negative asupra economiei UE, în special în regiunile cele mai fragile (a se vedea Anexa - Evoluția plafoanelor angajamentelor în perioada 2000-2020 în prețuri curente).

 1 

2. Principalele caracteristici ale noului buget pe termen lung propus

Cât de mare va fi următorul buget pe termen lung?

Comisia propune un buget pe termen lung de 1,135 miliarde EUR în angajamente (exprimate în prețurile din 2018) pentru perioada 2021-2027, echivalent cu 1,11 % din venitul național brut (VNB) al UE-27. (Exprimate în prețuri curente - luând în considerare inflația - acestea s-ar ridica la 1,279 de miliarde EUR în angajamente.)

Acest nivel al angajamentelor se traduce prin plăți în valoare de 1,105 miliarde EUR (sau 1,08 % din VNB) (exprimate tot în prețurile din 2018). Fondul european de dezvoltare, care în prezent reprezintă un acord interguvernamental de finanțare a politicii de dezvoltare în țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific în valoare de 30 de miliarde EUR în perioada 2014-2020, va fi integrat în bugetul UE.

În termeni reali, viitorul buget pe termen lung pentru perioada 2021-2027 este în linii mari similar cu cel aferent perioadei actuale, 2014-2020, luând în considerare includerea Fondului european de dezvoltare.

Comisia propune o creștere a cheltuielilor, cu preponderență prin intermediul unor resurse suplimentare, dar și al unor realocări (în proporție de aproximativ 80 % și respectiv 20 %), pentru a finanța priorități noi și urgente și pentru a consolida programele existente care aduc o valoare adăugată europeană clară (a se vedea mai jos). În același timp, propunerea Comisiei ține seama, în mod corect, de impactul retragerii Regatului Unit, printr-o combinație echilibrată de reduceri/realocări și o creștere a cheltuielilor (în proporție de aproximativ 50 % fiecare). În acest scop, propunerea include reduceri de aproximativ 50 % atât în cadrul programelor politicii agricole comune, cât și în cadrul celor ale politicii de coeziune, întrucât acestea dispun de cele mai mari pachete financiare.

Propunerile Comisiei se bazează pe o evaluare riguroasă a resurselor necesare pentru îndeplinirea eficientă a obiectivelor Uniunii, precum și a eficienței și a valorii adăugate (acolo unde bugetul Uniunii poate avea un impact mai mare decât cheltuielile publice de la nivel național) a cheltuielilor din fiecare domeniu.

Vă prezentați propunerea în prețuri curente (luând în considerare inflația) sau în prețurile constante din 2018?

Comisia publică astăzi - în deplină transparență - tabelele relevante, exprimate atât în prețurile constante din 2018, cât și în prețurile curente, astfel încât să existe o claritate totală în ceea ce privește diferitele pachete propuse pentru domeniile de politică și pentru programe.

Deși, din punct de vedere juridic, tabelele exprimate în prețurile constante din 2018 sunt cele relevante și reflectă modificările reale de pe parcursul perioadei (fără a lua în considerare inflația), Comisia publică și datele în prețuri curente, astfel încât guvernele și cetățenii să aibă o imagine clară a cheltuielilor propuse pe durata întregii perioade de 7 ani. Fiind vorba despre un buget pe termen lung pentru o perioadă de 7 ani, acesta ia în considerare inflația preconizată (de aproximativ 2 % pe an sau 14 % pentru întreaga perioadă). Desigur, inflația are un impact asupra cuantumurilor globale - atât în cadrul bugetului UE, cât și în cadrul oricărui buget național.

În ce mod a identificat Comisia domeniile prioritare din noul buget pe termen lung?

Prioritățile și principiile care stau la baza propunerii sunt rezultatul unei dezbateri deschise și cuprinzătoare, care a început acum mai bine de un an cu Cartea albă privind viitorul Europei din 1 martie 2017. Ele fac parte din agenda pozitivă propusă de președintele Jean-Claude Juncker în discursul său privind starea Uniunii, rostit în fața Parlamentului European la 14 septembrie 2016 și adoptată de comun acord de liderii celor 27 de state membre la Bratislava la 16 septembrie 2016 și în Declarația de la Roma din 25 martie 2017.

Ulterior, în iunie 2017, principalele aspecte au fost integrate în Documentul de reflecție al Comisiei privind viitorul finanțelor UE, iar la 14 februarie 2018 Comisia a prezentat opțiuni pentru viitorul buget al UE.

Comisia a acordat atenția cuvenită punctelor de vedere exprimate de Parlamentul European, statele membre, parlamentele naționale, beneficiarii de fonduri UE și alte părți interesate. În contextul vizitelor pe care le-a întreprins în cele 27 de state membre ale UE, Comisarul Oettinger s-a întâlnit cu liderii UE. La consultările publice deschise care au avut loc mai devreme anul acesta au fost primite peste 11 000 de răspunsuri.

În plus, Comisia a efectuat o analiză exhaustivă a cheltuielilor din cadrul actualelor programe de cheltuieli ale UE (publicată și ca parte a setului de propuneri de astăzi). Aceasta a contribuit la identificarea elementelor care au funcționat bine și care ar trebui păstrate sau îmbunătățite în viitorul buget pe termen lung. De asemenea, analiza respectivă a arătat în ce domenii sunt necesare reforme pentru a debloca întregul potențial al bugetului UE.

Ce se înțelege prin „valoarea adăugată a UE”? Cum realizează acest lucru noul buget al UE?

„Valoarea adăugată a UE”, în cazul bugetului, se referă la domeniile în care bugetul Uniunii poate avea un impact mai mare decât acela pe care l-ar putea avea cheltuielile publice de la nivel național. Bugetul UE este modest în comparație cu dimensiunile economiei europene și ale bugetelor naționale. În Declarația de la Roma, liderii UE au convenit că Uniunea Europeană ar trebui să se implice cât mai mult în chestiunile majore și mai puțin în cele minore. Același lucru este valabil și pentru bugetul UE. Acesta trebuie să investească în domeniile importante, în care Uniunea poate avea un impact mai mare decât l-ar putea avea cheltuielile publice de la nivel național. Aceasta include, în special, sprijinirea obiectivelor comune, precum protecția frontierelor externe ale UE.

Punerea în comun a resurselor poate da rezultate pe care statele membre nu le pot obține dacă acționează singure. Printre exemplele în acest sens se numără proiectele de cercetare de vârf, care îi reunesc pe cei mai buni cercetători din întreaga Europă, sau punerea la dispoziție a instrumentelor necesare pentru ca tinerii și întreprinderile mici să profite pe deplin de oportunitățile oferite de piața unică și de economia digitală. Printre alte exemple, se numără investițiile strategice cheie, cum ar fi investițiile în sateliți, în supercomputere costisitoare sau în interconectarea diferitelor părți ale UE. Aceste investiții sunt esențiale pentru asigurarea prosperității viitoare a UE și a poziției sale de lider în atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă la scară mondială. Același lucru este valabil și în ceea ce privește înzestrarea Uniunii astfel încât aceasta să își apere și să își protejeze cetățenii într-o lume în schimbare rapidă, în care multe dintre cele mai stringente probleme depășesc frontierele naționale.

În același timp, Comisia a examinat critic în ce sectoare se pot face economii fără a submina obiectivul principal al programelor UE. Rezultatul acestor modificări va fi o reechilibrare a bugetului și o orientare tot mai accentuată asupra domeniilor în care valoarea adăugată europeană atinge cel mai ridicat nivel.

Ce modalități propuneți pentru a face ca noul buget pe termen lung să devină mai clar și mai simplu?

Comisia propune un cadru mai coerent, mai bine orientat și mai transparent pentru bugetul UE. Structura noului buget va fi mai clară și mai strâns aliniată la prioritățile politice. În acest sens, numărul programelor va fi redus cu aproximativ o treime (de la 58 la 37), inclusiv prin reunirea unor surse de finanțare fragmentate în cadrul unor noi programe integrate și prin raționalizarea radicală a utilizării instrumentelor financiare.

De exemplu, noul fond „InvestEU”, pe deplin integrat, va reuni, în cadrul unui singur program, o serie de instrumente financiare aflate sub gestiune centralizată, care sprijină investițiile strategice în întreaga UE. În termeni practici, aceasta înseamnă că se vor evita suprapunerile, asigurându-se totodată adiționalitatea investițiilor din alte surse publice și private. În plus, se va reduce sarcina administrativă pentru beneficiari și intermediari.

O altă propunere importantă este de a elabora norme mai coerente pe baza unui cadru unic de reglementare, ceea ce va reduce și mai mult sarcina administrativă pentru beneficiari și pentru autoritățile de gestionare. Astfel se va încuraja participarea la programele UE și va fi accelerată punerea în aplicare. Colaborarea dintre diferitele programe și instrumente în vederea sporirii impactului bugetului UE va fi mai ușoară. În special, Comisia va propune simplificarea și raționalizarea normelor privind ajutoarele de stat pentru a facilita corelarea instrumentelor din bugetul UE cu finanțările naționale.

Ce propuneri aveți pentru a face ca noul buget pe termen lung să fie mai flexibil și mai suplu, astfel încât să reacționeze mai rapid la evenimente neașteptate?

Deși bugetul UE a jucat un rol esențial în finanțarea unui răspuns comun la diversele aspecte ale crizei migrației, s-au văzut în mod clar limitele cadrului actual. Într-un context geopolitic instabil, Europa trebuie să fie în măsură să răspundă în mod rapid și eficace la solicitările neprevăzute. Prin urmare, Comisia propune ca bugetul UE să devină mai suplu, prin sporirea flexibilității, atât în cadrul programelor și între acestea, cât și între liniile bugetare și exerciții.

Comisia propune, de asemenea, instituirea unei rezerve a Uniunii. Aceasta va fi finanțată din orice marje disponibile (diferența dintre plafon și banii angajați efectiv sau plătiți în cursul unui anumit exercițiu), precum și din fondurile angajate, dar neutilizate. Această rezervă este un instrument nou și puternic, menit să abordeze evenimentele neprevăzute și să răspundă la situațiile de urgență din sectoare precum securitatea și migrația. Ea va contribui, de asemenea, la abordarea consecințelor economice și sociale ale perturbărilor schimburilor comerciale, după exploatarea tuturor celorlalte instrumente.

Care este legătura, în cadrul noului buget pe termen lung, între buna gestiune financiară și respectarea statului de drept?

Comisia introduce un nou mecanism privind statul de drept pentru a proteja banii contribuabililor din UE. Una dintre condițiile prealabile ale bunei gestiuni financiare și ale finanțării eficace din partea UE este funcționarea cu succes a statului de drept în sectoare precum buna funcționare a sistemului judiciar și prevenirea și sancționarea fraudei sau a corupției. Scopul noilor norme (un regulament) propuse astăzi este de a consolida bugetul UE și de a-l proteja împotriva riscurilor financiare asociate unor deficiențe generalizate ale statului de drept.

În temeiul normelor actuale, statele membre trebuie deja să demonstreze că normele și procedurile lor de gestiune financiară a fondurilor UE sunt solide și că se iau măsuri suficiente pentru protejarea finanțării împotriva abuzurilor sau fraudei. Noile norme propuse ar urma să permită Uniunii să suspende, să reducă sau să restricționeze accesul la finanțarea din partea UE, în mod proporțional cu natura, gravitatea și amploarea deficiențelor statului de drept.

Important este faptul că mecanismul propus nu ar urma să îi afecteze pe beneficiarii individuali ai fondurilor UE, întrucât aceștia nu pot fi considerați responsabili pentru funcționarea globală a statului de drept. Statele membre ar fi obligate în continuare să pună în aplicare programele în cauză și să efectueze plățile către studenții Erasmus, cercetători, societatea civilă sau către orice alți utilizatori sau beneficiari finali.

3. Principalele noutăți introduse de noul buget pe termen lung - partea privind cheltuielile

Care sunt domeniile în care propuneți să se cheltuiască mai mult în viitor?

Efectuarea de investiții în prezent în domenii precum cercetarea și inovarea, tinerii și economia digitală va aduce beneficii importante pentru generațiile viitoare. Acesta este motivul pentru care Comisia propune să majoreze finanțarea într-o serie de domenii cheie, printre care:

- o creștere de aproape 9 ori a investițiilor în transformarea digitală și rețele pentru a ajunge la 12 miliarde EUR (sumă completată de investiții sprijinite de fondul InvestEU prin împrumuturi, garanții și alte tipuri de instrumente financiare);

- o creștere mai mult decât dublă a numărului programelor destinate tinerilor (cum ar fi ERASMUS+, cu 30 de miliarde EUR, și Corpul european de solidaritate, cu 1,3 miliarde EUR), inclusiv 700 de milioane EUR pentru a finanța biletele de tren Interrail pentru tineri;

- creșterea de aproape trei ori a cheltuielilor pentru gestionarea frontierelor externe, migrația și azilul, ajungându-se astfel de la 13 miliarde EUR cât sunt în prezent la aproximativ 33 de miliarde EUR , ceea ce ar permite finanțarea, până în 2027, a 10 000 de polițiști de frontieră pentru Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă;

- creșterea nivelului de investiții în cercetare și inovare cu 50 %, rezervând-se fonduri în valoare de 100 de miliarde EUR pentru programele emblematice Orizont Europa (Horizon Europe) și Euratom;

- creșterea investițiilor în materie de securitate cu 40 %, până la 4,8 miliarde EUR, și crearea unui fond de apărare în valoare de 13 miliarde EUR pentru a completa și cataliza cheltuielile naționale în domeniul cercetării și al dezvoltării capacităților. Investițiile necesare pentru a facilita mobilitatea militară în întreaga UE vor fi finanțate cu 6,5 miliarde EUR prin Mecanismul pentru interconectarea Europei.

- consolidarea finanțării pentru acțiuni externe cu 26 %, până la 120 de miliarde EUR, cu un accent deosebit pe vecinătatea Europei și păstrând o rezervă specifică (nu o rezervă prealocată) pentru a face față provocărilor emergente, în special în ceea ce privește stabilitatea și migrația. Pentru a veni în completarea programelor finanțate din bugetul UE în domeniul apărării, Înaltul Reprezentant propune crearea unui instrument financiar european pentru pace în valoare de 10,5 miliarde EUR, în afara bugetului, cu scopul de a consolida eventuale acțiuni comune în țări terțe.

 

Care este rolul agriculturii și al politicii de coeziune în noul buget pe termen lung?

Ambele politici rămân la fel de importante ca și înainte și, în consecință, își păstrează pe deplin pozițiile predominante în ceea ce privește finanțarea în bugetul general pe termen lung. Acestea vor continua să producă rezultate în ceea ce privește principalele lor obiective, dar vor fi modernizate astfel încât să devină mai eficiente și să vizeze acordarea de sprijin acolo unde este nevoie cel mai mult.

În același timp, UE a dobândit noi responsabilități în cele câteva decenii care s-au scurs de la introducerea acestor două politici. Prin urmare, este logic ca ponderea lor relativă să scadă. În plus, retragerea Regatului Unit necesită reduceri de aproximativ 5 % atât în cadrul programelor politicii agricole comune, cât și în cadrul programelor politicii de coeziune, dat fiind că acestea dețin cea mai mare pondere în bugetul UE

Agricultură

Europa are nevoie de un sector agricol solid, durabil și competitiv, care să asigure producția de produse alimentare sigure, de înaltă calitate și la prețuri accesibile pentru cetățenii săi, și de o structură socioeconomică puternică în zonele rurale. Prin urmare, Comisia propune o politică agricolă comună reformată și modernizată, care va asigura accesul la alimente de înaltă calitate, menținând, în același timp, o piață unică pe deplin integrată pentru produsele agricole în cadrul UE. Politica reformată va pune un accent mai mare asupra mediului și climei și va sprijini tranziția către un sector agricol mai durabil și dezvoltarea unor zone rurale dinamice. Nivelurile plăților directe per hectar între statele membre vor fi raționalizate și mai bine direcționate. Acestea își vor continua tendința de convergență spre media UE.

Se va pune un accent mai puternic pe sprijinirea exploatațiilor agricole mici și mijlocii.

În temeiul noilor norme, statele membre vor primi mai multe responsabilități pentru a valorifica la maximum bugetul agricol. Acestea vor avea o flexibilitate mai mare decât în prezent pentru a transfera fonduri între plățile directe și dezvoltarea rurală, în conformitate cu necesitățile și obiectivele naționale.

Va fi creată o nouă rezervă de criză pentru a răspunde crizelor generate de evoluțiile neprevăzute de pe piețele internaționale sau de șocuri specifice sectorului agricol ca urmare a acțiunilor întreprinse de țările din afara UE.

 

Politica de coeziune

În aceeași ordine de idei, Comisia propune modernizarea și consolidarea politicii de coeziune. În colaborare cu alte programe, fondurile vor continua să ofere sprijin esențial pentru dezvoltarea statelor membre și a regiunilor Europei. Scopul este acela de a stimula convergența și de a contribui la reducerea disparităților economice, sociale și teritoriale din statele membre și din Europa.

În plus, politica de coeziune va juca un rol și mai important în viitor prin sprijinirea procesului de reformă economică în curs în statele membre. Comisia propune să se consolideze legătura dintre bugetul UE și semestrul european de coordonare a politicilor economice.

Proiectarea noului buget al UE reflectă apelul lansat de președintele Juncker de a depăși diviziunile și de a face ca Uniunea să devină mai unită. Obiectivul principal al politicii de coeziune este și va rămâne de a ajuta statele membre și regiunile rămase în urmă din punct de vedere economic sau structural să recupereze decalajul față de restul UE. Astfel, produsul intern brut relativ pe cap de locuitor va rămâne criteriul predominant pentru alocarea fondurilor, dar se va ține seama și de alți factori precum șomajul (în special șomajul în rândul tinerilor), schimbările climatice și primirea și integrarea migranților. Detaliile vor fi prezentate în următoarele săptămâni.

 

Ce instrumente propuneți pentru o Uniune economică și monetară stabilă și eficientă?

Comisia propune 2 noi instrumente: un program de sprijin pentru reforme și o funcție europeană de stabilizare a investițiilor. Aceste noi instrumente vor contribui la convergența economică și socială și la menținerea stabilității macroeconomice în zona euro prin sprijinirea reformelor care promovează reziliența pe plan intern, precum și prin contribuția la menținerea nivelului de investiții în cazul șocurilor asimetrice majore.

Acestea vor completa alte fonduri ale UE, în special fondurile structurale și de investiții europene și noul fond InvestEU, și vor consolida legătura dintre bugetul UE și semestrul european.

Programul de sprijin pentru reforme, cu un buget total de 25 de miliarde EUR, va oferi sprijin financiar și tehnic pentru toate statele membre pentru urmărirea reformelor prioritare, în special în contextul semestrului european. În plus, un mecanism de convergență va oferi un sprijin specific pentru statele membre din afara zonei euro în drumul lor către aderarea la moneda comună.

O funcție europeană de stabilizare a investițiilor va contribui la menținerea nivelului investițiilor în cazul șocurilor asimetrice majore. Acest lucru se va realiza sub forma împrumuturilor reciproce („back-to-back”) garantate din bugetul UE în valoare de până la 30 de miliarde EUR, împreună cu un ajutor financiar acordat statelor membre pentru acoperirea costurilor aferente dobânzilor la data rambursării. Împrumuturile vor oferi sprijin financiar suplimentar în perioadele în care finanțele publice devin insuficiente, iar investițiile prioritare trebuie să fie menținute.

4. Principalele noutăți introduse de noul buget pe termen lung - partea privind finanțarea și resursele proprii

De unde provin banii în actualul buget pe termen lung?

Sursele de venituri ale bugetului UE au rămas aceleași în ultimele decenii, respectiv: taxele vamale, contribuțiile de la statele membre bazate pe taxa pe valoarea adăugată (TVA) și cele bazate pe venitul național brut (VNB). În urma unei scăderi constante a taxelor vamale, contribuțiile bazate pe VNB au devenit, în prezent, sursa predominantă de finanțare a bugetului UE (la aproximativ 80 %, împreună cu contribuțiile bazate pe TVA).

- Taxele vamale sunt percepute de la operatorii economici, sunt colectate la granițele externe ale UE și sunt vărsate direct la bugetul UE. În momentul de față, statele membre rețin 20 % din suma respectivă cu titlu de costuri de colectare;

- În prezent, în toate statele membre, bazele TVA sunt armonizate în urma unui proces statistic complex, ulterior percepându-se de la fiecare stat membru, cu unele excepții, o cotă uniformă de 0,3 %;

- Resursa proprie bazată pe VNB finanțează partea din buget care nu este acoperită de alte venituri. Se percepe același procentaj din VNB-ul fiecărui stat membru. Cota este stabilită în cadrul procedurii bugetare anuale. Unele state membre beneficiază de o reducere.

Ce tipuri de noi surse de finanțare propuneți pentru noul buget UE pe termen lung și de ce?

Comisia propune introducerea unui „pachet” de noi resurse proprii, compus din:

- -20 % din veniturile provenite din sistemul de comercializare a certificatelor de emisii;

- o cotă de apel de 3 % aplicată noii baze fiscale consolidate comune a societăților (care urmează a fi eșalonată odată ce legislația necesară a fost adoptată);

- o contribuție națională calculată pe baza cantității de deșeuri de ambalaje din plastic care nu sunt reciclate din fiecare stat membru (0,80 € per kg).

Atribuirea unei cote din anumite baze de impozitare armonizate (cum ar fi baza fiscală consolidată comună a societăților) sau din alte surse ancorate în politicile sau legislația UE (cum ar fi schema de comercializare a certificatelor de emisii sau deșeurile de ambalaje din plastic care nu sunt reciclate) în bugetul UE este o modalitate de a îmbunătăți sinergiile dintre Uniune și economiile naționale și de a alinia mai bine finanțarea din bugetul UE la prioritățile politice ale acesteia.

Pe baza propunerilor Comisiei, se estimează că ponderea noilor resurse proprii se va ridica la o medie anuală de aproximativ 22 de miliarde EUR în perioada 2021-2027, sumă ce corespunde unui procent de aproximativ 12 % din veniturile bugetului UE. Acest lucru va contribui la finanțarea unor noi priorități naționale și la reducerea contribuțiilor bazate pe VNB.

În paralel, Comisia propune economii în unele dintre principalele domenii de cheltuieli și reforme la nivelul întregului buget pentru a spori raționalizarea acestuia și pentru a valorifica la maximum fiecare euro.

Crearea de noi surse de venituri pentru bugetul UE este o decizie importantă, cu mize mari pentru contribuabili — cum este luată această inițiativă și de către cine?

Decizia privind resursele proprii, care stabilește sistemul de finanțare globală al UE, poate fi modificată numai prin votul unanim al statelor membre și după ratificarea de către parlamentele naționale. În consecință, aceste modificări au loc foarte rar. Ultima modificare calitativă substanțială datează din anii 1980, când au fost adoptate așa-numitele „pachete Delors” și a fost introdusă componenta bazată pe venitul național brut pentru a răspunde creșterii cheltuielilor legate de punerea în aplicare a pieței unice și extinderea către noile state membre.

Care sunt motivele pentru care Comisia propune majorarea plafonului resurselor proprii?

Decizia privind resursele proprii cuprinde, de asemenea, un plafon pentru cererile anuale de resurse proprii pentru a oferi certitudine și previzibilitate statelor membre pentru politicile lor bugetare și planificarea financiară. În prezent, acest plafon este fixat la 1,20 % din VNB-ul UE. Având în vedere retragerea Regatului Unit, acest plafon scade automat cu circa 16 % [adică, cu ponderea Regatului Unit în VNB-ul UE].

În același timp, integrarea Fondului european de dezvoltare în bugetul UE va trebui să fie însoțită de o creștere a plafonului. O marjă suficientă între acest plafon și plafonul de plăți este de asemenea necesară pentru a se garanta că Uniunea este în măsură, în orice situație, să își îndeplinească obligațiile financiare, chiar și în perioade de criză economică. Acest lucru este important și pentru a menține ratingul AAA al UE.

Prin urmare, Comisia propune să se majoreze plafonul resurselor proprii la 1,29 % din VNB-ul UE-27.

Dat fiind că Regatul Unit (care beneficiază de o corecție substanțială) este în curs de a părăsi UE, nu a sosit oare momentul să se elaboreze un buget al UE mai echitabil și să se elimine diversele rabaturi?

Elaborarea unui buget mai echitabil și mai simplu necesită abordarea problemei rabaturilor, dintre care unele datează de la începutul anilor 1980. O serie de state membre beneficiază de un sistem complex de corecții și rabaturi, cea mai importantă dintre acestea fiind „corecția în favoarea Regatului Unit”.

În plus, un număr tot mai mare de alte mecanisme de corecție au fost elaborate de-a lungul timpului. Începând din 2002, Austria, Germania, Țările de Jos și Suedia au beneficiat de o reducere permanentă a contribuției lor la finanțarea corecției în favoarea Regatului Unit — „corecțiile la corecție”. Reduceri suplimentare au fost, de asemenea, acordate anumitor state membre a căror sarcină bugetară a fost considerată excesivă. Germania, Țările de Jos și Suedia au obținut o reducere temporară a cotelor de apel al TVA-ului pentru perioada 2014-2020. Austria, Țările de Jos, Suedia și Danemarca au beneficiat, de asemenea, de o reducere forfetară a contribuțiilor bazate pe VNB.

De asemenea, actuala cotă de 20 %, reținută de statele membre din toate veniturile vamale, nu corespunde costului efectiv. Mai mult, ea nu este utilizată pentru consolidarea sistemelor de control vamal. Cota respectivă este pur și simplu vărsată în bugetele naționale, fără să reflecte nevoile și cheltuielile necesare pentru a proteja uniunea vamală. Prin urmare, aceasta poate fi considerată un rabat indirect pentru anumite state membre.

Drept urmare, sumele brute ale corecțiilor și rabaturilor (chiar și fără a lua în considerare corecția în favoarea Regatului Unit) depășesc o sumă anuală de 5 miliarde EUR pe an pentru actualul buget pe termen lung. Acest lucru a făcut ca sistemul de finanțare a bugetului UE să fie excesiv de complex și de opac și mai puțin echitabil.

Faptul că Regatul Unit părăsește UE oferă o ocazie de simplificare și de reformare a actualului sistem complicat de corecții și de corecții la corecții. Comisia propune eliminarea tuturor corecțiilor pe partea de venituri (rabaturi) și reducerea de la 20 % la 10 % a cuantumului reținut de statele membre în momentul colectării veniturilor vamale pentru bugetul UE. Grație acestor două măsuri, bugetul UE va deveni mai echitabil și mai transparent.

În același timp, pentru a se evita o creștere bruscă și semnificativă a contribuțiilor pe care anumite state membre le vor plăti începând din 2021, Comisia propune reduceri forfetare ale contribuțiilor bazate pe VNB ale acestora, care vor fi eliminate treptat în decursul unei perioade de 5 ani și vor dispărea complet până în 2026. În aceeași ordine de idei, reducând costurile de colectare reținute de către statele membre, Comisia propune, de asemenea, să se consolideze sprijinul financiar pentru echipamentele vamale și cele informatice, cu scopul de a răspunde mai bine nevoilor reale.

 

Pentru mai multe informații:

- Bugetul UE: Comisia propune un buget modern pentru o Uniune care protejează, capacitează și apără (comunicatul de presă din 2 mai 2018)

- Fișe informative (2 mai 2018)

 

 

MEMO/18/3621

Persoane de contact pentru presă:

Întrebări din partea publicului larg: Europe Direct la numărul de telefon 00 800 67 89 10 11 sau prin email


Side Bar