Navigation path

Left navigation

Additional tools

Comisia Europeană - Fișă informativă

Întrebări și răspunsuri: Comisia stabilește o foaie de parcurs pentru aprofundarea uniunii economice și monetare a UE

Bruxelles, 6 decembrie 2017

Comisia stabilește o foaie de parcurs pentru aprofundarea uniunii economice și monetare a UE

Care sunt elementele principale ale pachetului de măsuri?

De ce este pachetul prezentat acum?

Acest pachet de măsuri reprezintă concretizarea angajamentului pe care și l-a asumat președintele Jean-Claude Juncker, în discursul din 2017 privind starea Uniunii, de a prezenta următoarele etape concrete ale procesului de aprofundare a uniunii economice și monetare (UEM).

Pornind de la viziunea prezentată în raportul celor cinci președinți din iunie 2015 și în documentele de reflecție privind aprofundarea uniunii economice și monetare și viitorul finanțelor UE din primăvara lui 2017, Comisia Europeană stabilește o foaie de parcurs pentru aprofundarea uniunii economice și monetare, incluzând măsurile concrete care trebuie luate în următoarele 18 luni. Mai multe inițiative sunt prezentate ca parte a acestui pachet. Scopul final este consolidarea unității, eficienței și răspunderii democratice a uniunii economice și monetare până în 2025.

Relansarea spectaculoasă a economiilor din zona euro și din UE, în general, marcată de creștere în toate statele membre, de cele mai scăzute rate ale șomajului înregistrate din 2008 până astăzi și de îmbunătățirea percepției asupra economiei începând din anul 2000, care atinge acum cel mai ridicat nivel, creează condițiile favorabile realizării reformelor de care este nevoie pentru o uniune economică și monetară (UEM) mai unită, mai eficientă și mai democratică: trebuie să reparăm acoperișul cât încă e soare afară.

Aceste evoluții pozitive sunt confirmate și de noul sondaj Eurobarometru Flash privind zona euro, publicat astăzi. 64 % din respondenți spun că zona euro este un lucru bun pentru țara lor – cel mai ridicat procent înregistrat de la introducerea bancnotelor și monedelor euro, în 2002.

Pachetul publicat astăzi face parte din Foaia de parcurs a președintelui Juncker pentru o uniune mai unită, mai puternică și mai democratică și din Agenda liderilor prezentată de președintele Consiliului European, Donald Tusk, și elaborată în vederea reuniunii de la Sibiu, din 9 mai 2019, unde se vor lua decizii importante cu privire la viitorul Europei.

Măsurile incluse în acest pachet se inspiră și din idei prezentate de Parlamentul European, precum și din discursul de la Sorbona rostit de președintele francez, Emmanuel Macron, în luna septembrie. Ele sunt propuse în perspectiva summitului zonei euro, care va avea loc la 15 decembrie 2017, când liderii UE se vor reuni pentru o primă discuție referitoare la etapele următoare, precum și în perspectiva reuniunii planificate pentru zilele de 28 și 29 iunie 2018, care ar urma să ducă la luarea de decizii concrete.

De ce este importantă aprofundarea uniunii economice și monetare?

În ultimii ani, s-au exprimat diverse păreri cu privire la finalizarea uniunii economice și monetare (UEM). Deși acestea pot să difere, există un consens larg cu privire la necesitatea unor progrese viitoare. De asemenea, au existat contribuții semnificative din partea Parlamentului European, precum și dezbateri importante în cadrul Eurogrupului.

Aprofundarea UEM este un mijloc pentru atingerea unui scop: mai multe locuri de muncă, mai multe investiții, o creștere economică mai mare, echitate socială și stabilitate macroeconomică. Moneda unică le oferă europenilor protecție și oportunități, iar o zonă euro puternică și stabilă este esențială pentru statele sale membre și pentru UE în ansamblu.

Criza economică și financiară, care nu a început în zona euro, a scos la iveală unele din deficiențele instituționale ale UEM. Datorită reformelor instituționale majore, UEM este în prezent mai solidă ca niciodată, dar arhitectura sa rămâne incompletă. Foaia de parcurs pentru aprofundarea UEM, prezentată astăzi, reflectă principalele provocări rămase și stabilește calea de urmat.

Aprofundarea UEM este una din principalele priorități ale președintelui Juncker, așa cum reiese din orientările sale politice. O serie de noi inițiative sunt prezentate ca parte a acestui pachet. Ele nu sunt nici primul nici ultimul pas în finalizarea uniunii economice și monetare a Europei, dar reprezintă etape importante în economia procesului.

O foaie de parcurs pentru aprofundarea uniunii economice și monetare

Ce calendar are în vedere Comisia?

În lunile următoare se vor lua decizii concrete, pe baza Agendei liderilor. În opinia Comisiei, ar trebui să se convină asupra unei foi de parcurs care să includă măsuri pentru următoarele 18 luni. Acestea sunt rezumate la sfârșitul Comunicării privind viitoarele etape în procesul de finalizare a uniunii economice și monetare.

Pe măsură ce facem progrese pe toate aceste fronturi, va fi important să știm cu exactitate ce direcție vom urma în perioada 2019-2024 pentru a aprofunda uniunea economică și monetară până în 2025. Foaia de parcurs prezentată de Comisie reamintește principalele măsuri care vor fi necesare după 2019, pe baza documentului de reflecție privind aprofundarea uniunii economice și monetare. Aceste măsuri ar trebui să fie parte a înțelegerii comune la care ar urma să se ajungă până la jumătatea lui 2018.

Fondul monetar european

De ce propune Comisia instituirea unui Fond monetar european?

Începând din 2012, Mecanismul european de stabilitate (MES) a jucat un rol decisiv în a ajuta statele membre să își recapete sau să își mențină accesul la piețele obligațiunilor suverane. Acest lucru a contribuit la garantarea stabilității zonei euro în ansamblu.

Presiunea resimțită în timpul crizei a dus la crearea unei structuri interguvernamentale și, încă din acel moment, era evident că același obiectiv putea fi realizat în cadrul tratatelor UE.

O structură instituțională consolidată va contribui la crearea de noi sinergii, mai ales în termeni de transparență, revizuire juridică și eficiență a resurselor financiare ale UE. De asemenea, va îmbunătăți cooperarea cu Comisia Europeană și răspunderea democratică în fața Parlamentului European.

Comisia intenționează să valorifice structura bine consolidată a MES și să creeze un Fond monetar european (FME), sub forma unui organism solid de gestionare a crizelor, ferm ancorat în cadrul juridic al Uniunii. Acest lucru era deja prevăzut în raportul celor cinci președinți și a fost solicitat și de Parlamentul European.

Ce funcții și caracteristici va avea Fondul monetar european?

FME îi va succede MES, păstrând, în cea mai mare parte, actualele sale structuri financiare și instituționale, dar consolidând eficiența, transparența și răspunderea democratică, cu respectarea deplină a rolului parlamentelor naționale.

FME va continua să ofere sprijin pentru stabilitatea financiară statelor membre care au nevoie de ajutor, să strângă fonduri prin emiterea de instrumente pe piața de capital și să efectueze tranzacții pe piața monetară. În plus, propunerea adaugă noi caracteristici:

  1. FME va fi în măsură să furnizeze un mecanism de protecție pentru Fondul unic de rezoluție, acționând în calitate de creditor de ultimă instanță și protejându-i astfel pe contribuabili în cazul puțin probabil în care Fondul nu ar dispune de resurse pentru a facilita rezoluția ordonată a băncilor aflate în dificultate. Dezvoltarea unui astfel de mecanism de protecție, care ar trebui să fie neutru din punct de vedere bugetar, pe termen mediu, a fost deja convenită de statele membre în 2013.
  2. Propunerea include posibilitatea de a lua rapid decizii cu o majoritate consolidată de 85 % din voturi în situații de urgență specifice, urmând ca toate deciziile majore cu impact financiar să fie adoptate, în continuare, cu unanimitate de voturi.
  3. Propunerea prevede o implicare mai directă a FME, alături de Comisia Europeană, în gestionarea programelor de asistență financiară.
  4. De asemenea, se prevede posibilitatea ca FME să dezvolte noi instrumente financiare, care s-ar putea dovedi utile în special în sprijinirea, pe viitor, a unei posibile funcții de stabilizare.

FME va avea acces la aceleași resurse financiare ca și MES?

FME se va baza pe actualele structuri instituționale și financiare ale MES. Aceasta înseamnă că, pentru a reacționa la crize, Fondul monetar european va dispune de aceleași sume ca și Mecanismul european de stabilitate, capacitatea sa de creditare ridicându-se la 500 de miliarde EUR. Ca și în cazul MES, Consiliul guvernatorilor FME ar trebui să aibă posibilitatea de a mări capacitatea de creditare, dacă acest lucru este necesar pentru atingerea obiectivelor sale.

Care sunt etapele următoare?

Inițiativa ia forma unei propuneri de regulament al Consiliului în baza articolului 352 din TFUE. Parlamentul European, care și-a dat deja consimțământul, și Consiliul sunt invitate să adopte această propunere până la jumătatea anului 2019.

Integrarea în cadrul juridic al Uniunii a substanței Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța, ținând cont de flexibilitatea corespunzătoare prevăzută de Pactul de stabilitate și creștere și identificată de Comisie începând cu ianuarie 2015

De ce propune Comisia acest lucru?

Ca și în cazul MES, decizia de a institui Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța (cunoscut și sub denumirea de „Pactul bugetar”) ca tratat interguvernamental în 2012 trebuie privită prin prisma crizei. Totuși, încă de atunci, la insistența Parlamentului European și a Comisiei, cele 25 de state membre semnatare[1] s-au angajat din punct de vedere juridic să încorporeze substanța Tratatului în dreptul Uniunii, după 5 ani de la intrarea sa în vigoare, ceea ce corespunde cu data de 1 ianuarie 2018 (a se vedea articolul 16 din Tratat). Și Parlamentul European a făcut din nou o solicitare în acest sens.

Propunerea urmează raționamentul potrivit căruia integrarea instrumentelor interguvernamentale în cadrul juridic al Uniunii va spori legitimitatea democratică, va duce la simplificarea cadrului juridic și va diminua riscul de suprapuneri.

Integrarea Tratatului în dreptul Uniunii va asigura o monitorizare continuă și îmbunătățită, ca parte a cadrului general de guvernanță economică al UE. Propunerea ține cont de flexibilitatea corespunzătoare prevăzută de Pactul de stabilitate și creștere și identificată de Comisie începând cu ianuarie 2015 și este în deplină concordanță cu normele existente definite în legislația primară și secundară.

De asemenea, menține practica reuniunilor interparlamentare organizate anual de Parlamentul European.

Care sunt etapele următoare?

Propunerea de integrare a Pactului bugetar în cadrul juridic al Uniunii ia forma unei directive a Consiliului în baza articolului 126 alineatul (14) punctul (2) din TFUE. Parlamentul European, care trebuie să fie consultat și Consiliul sunt invitate să adopte această propunere până la jumătatea anului 2019.

Noi instrumente bugetare pentru o zonă euro stabilă în cadrul Uniunii

Comisia prezintă o Comunicare privind noi instrumente bugetare pentru o zonă euro stabilă în cadrul Uniunii. Comisia definește patru funcții specifice care sunt esențiale pentru aprofundarea uniunii economice și monetare și propune următoarele etape concrete pentru fiecare din ele. Instrumentele propuse sunt interconectate și ar urma să funcționeze în paralel cu semestrul european.

  1. Sprijin pentru reformele naționale printr-un instrument de realizare a reformelor și prin furnizarea de asistență tehnică la cererea statelor membre;
  2. Un mecanism specific de convergență pentru statele membre care se pregătesc să adere la zona euro;
  3. Un mecanism de protecție pentru uniunea bancară, prin FME/MES, așa cum se arată mai sus; și
  4. O funcție de stabilizare care ar urma să fie utilizată pentru a menține nivelurile investițiilor în eventualitatea unor șocuri asimetrice majore.

Pentru a fi eficiente și pentru a avea un impact cât mai mare, inclusiv pentru contribuabili, aceste instrumente trebuie să fie concepute și dezvoltate în deplină sinergie cu finanțele UE prezente și viitoare. Unele acțiuni sunt prevăzute pentru perioada 2018-2020. Altele vor fi anunțate în mai 2018, ca parte din propunerile Comisiei pentru viitorul cadru financiar multianual.

Până la jumătatea lui 2018, Parlamentul European și Consiliul sunt invitate să adopte propunerea de consolidare a Programului de sprijin pentru reforme structurale și modificările la Regulamentul privind dispozițiile comune și să convină asupra unui mecanism comun de protecție pentru Fondul unic de rezoluție.

Până la jumătatea anului 2019, Parlamentul European și Consiliul sunt invitate să adopte, în contextul propunerilor pentru următorul cadru financiar multianual post-2020, propunerile privind sprijinirea reformelor structurale, un instrument de convergență pentru statele membre din afara zonei euro și o funcție de stabilizare.

Sprijin pentru reformele naționale

Ce propune Comisia?

Comisia prevede două componente: 1) un instrument de realizare a reformelor, care să ajute statele membre să își onoreze angajamentele; 2) asistență tehnică pentru acțiuni specifice la cererea statelor membre.

În mai 2018, Comisia va face propuneri detaliate pentru perioada post-2020, ca parte a pachetului de propuneri pentru următorul cadru financiar multianual.

În perioada 2018-2020, Comisia intenționează să dezvolte deja o parte din aceste idei, în două moduri.

În primul rând, pentru a testa ideea unui instrument de realizare a reformelor într-o fază pilot, Comisia propune adoptarea unor modificări specifice la Regulamentul de stabilire a unor dispoziții comune privind fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI). Acest lucru le va da statelor membre posibilitatea de a utiliza rezerva de performanță a acestor fonduri UE pentru a sprijini implementarea reformelor identificate în cadrul semestrului european.

În al doilea rând, Comisia propune sporirea asistenței tehnice disponibile pentru toate statele membre și crearea unei direcții de acțiune pentru statele membre care se pregătesc să adere la zona euro. Din aceste două motive, Comisia propune dublarea bugetului actualului Program de sprijin pentru reforme structurale, constituit recent, acesta urmând să atingă cifra de 300 de milioane EUR până în 2020.

Cum ar sprijini noul instrument realizarea de reforme în cadrul procesului semestrului european? Cum ar urma să se convină asupra acestor reforme?

În perioada post-2020, noul instrument ar putea funcționa după cum urmează:

  1. Propunerile de reformă pot fi prezentate chiar de statele membre în programele naționale de reformă, pe baza provocărilor identificate în procesul semestrului european.
  2. Ar urma apoi un dialog structurat între Comisie și statul membru, pentru a conveni asupra unui pachet de angajamente de reformă care să acopere o serie de reforme de implementat pe o perioadă de trei ani.
  3. Statele membre ar prezenta un set detaliat de măsuri, etapele de punere în aplicare și un calendar pentru finalizare și ar raporta cu privire la progresele înregistrate odată cu transmiterea programelor naționale de reformă în cadrul semestrului european.
  4. Un al doilea set de reforme ar urma să fie convenit ulterior, de exemplu la cererea unui guvern nou ales.
  5. Ar urma să se stabilească o serie de criterii pentru evaluarea progreselor realizate în diferite etape. Aceasta ar oferi baza pentru evaluarea realizată în vederea acordării sprijinului financiar.

La ce se referă sprijinul tehnic acordat la cererea statelor membre?

La începutul anului 2017, în urma unei propuneri a Comisiei, Parlamentul European și Consiliul au convenit asupra unui Program de sprijin pentru reforme structurale (PSRS).
Acest program este în prezent complet operațional și pus în aplicare de Serviciul de sprijin pentru reforme structurale al Comisiei.

Scopul PSRS este să finanțeze asistența tehnică personalizată acordată statelor membre pentru a le ajuta în implementarea planurilor de reformă. Sprijinul este disponibil pentru toate statele membre, se acordă la cerere și nu necesită cofinanțare.

Din primele date reiese că cererea depășește cu mult sumele disponibile în cadrul PSRS. Comisia propune sporirea semnificativă a asistenței tehnice acordate în baza PSRS până în 2020. De asemenea, va propune ca aceste activități să continue și după 2020.

Sprijin pentru statele membre care se pregătesc să adere la zona euro

Ce propune Comisia?

Pentru perioada 2018-2020, Comisia propune instituirea unei direcții de acțiune în cadrul Programului de sprijin pentru reforme structurale pentru a oferi sprijin specific statelor membre care se pregătesc să adere la zona euro.

Acesta va fi oferit la cerere și va acoperi toate politicile care pot contribui la atingerea unui grad ridicat de convergență, în domenii precum gestionarea finanțelor publice, mediul de afaceri, sectorul financiar, piața forței de muncă și a produselor și administrația publică.

Statele membre interesate pot decide și să redirecționeze părți din bugetul pentru asistență tehnică provenind din fondurile structurale și de investiții europene către proiecte care urmează a fi sprijinite prin PSRS.

Pentru perioada de după 2020, Comisia va propune instituirea unui instrument de convergență, ca parte a activităților întreprinse în continuarea Programului de sprijin pentru reforme structurale.

Acest sprijin nu schimbă criteriile oficiale de adoptare a monedei euro și este independent de procesul oficial de adoptare a monedei unice, care face obiectul unui sistem de raportare dedicat.

Un mecanism de sprijin pentru uniunea bancară

Ce propune Comisia?

Mecanismul de sprijin va fi activat numai ca asigurare de ultimă instanță în cazul în care resursele disponibile în cadrul Fondului unic de rezoluție nu sunt suficiente pentru a ajuta băncile care se confruntă cu dificultăți. În contextul pachetului publicat astăzi, Comisia propune ca viitorul Fond monetar european să furnizeze o linie de credit sau garanții Fondului unic de rezoluție (a se vedea mai sus).

De ce propune Comisia ca Fondul monetar european să servească drept mecanism de protecție pentru uniunea bancară?

Crearea unui mecanism de protecție pentru Fondul unic de rezoluție va garanta disponibilitatea finanțării în cazul în care Fondul nu dispune de resursele necesare pentru a asigura un proces fluid de rezoluție ordonată a băncilor aflate în dificultate. Asupra creării acestui mecanism s-a convenit, în principiu, încă din 2013.

Există un larg consens cu privire la faptul că Mecanismul european de stabilitate – viitorul Fond monetar european – este cel mai bine plasat pentru a oferi protecție sub formă de linii de credit sau de garanții Fondului unic de rezoluție. MES este o soluție care ar avea dimensiunea adecvată și ar fi accesibilă imediat. În plus, are capacitatea de creditare, cunoștințele despre funcționarea pieței și bonitatea financiară necesară pentru a îndeplini eficient funcția de mecanism comun de protecție.

Sunt propuse și aranjamente speciale care să țină seama de interesele statelor membre din afara zonei euro care au aderat la uniunea bancară, pentru a se garanta că situațiile de același tip sunt tratate în condiții de egalitate la nivelul uniunii bancare.

Contribuabilii vor fi din nou obligați să plătească pentru rezoluția băncilor falimentare?

Nu. Dimpotrivă, datorită acestei propuneri, contribuabilii vor fi protejați mai bine ca în prezent.

În calitate de mecanism de protecție pentru Fondul unic de rezoluție, FME este un instrument de ultimă instanță. Dacă ar trebui să se recurgă la el, FME ar fi un furnizor de fonduri adiționale credibil și prompt.

Orice contribuții dinspre FME către Fondul unic de rezoluție ar urma să fie recuperate din sectorul bancar. Astfel, contribuabilii nu vor fi nevoiți să suporte costurile asociate rezoluției băncilor falimentare. Industria bancară va fi cea care va plăti în ultimă instanță, ceea ce înseamnă că, în timp, mecanismul de protecție va fi neutru în raport cu finanțele publice.

Crearea unui mecanism de protecție va consolida și mai mult încrederea în sistemul bancar european și în acțiunile întreprinse de Comitetul unic de rezoluție. De fapt, acest lucru va reduce riscul apariției unei situații care să facă necesară recurgerea la mecanism.

O funcție de stabilizare

De ce este nevoie de o funcție de stabilizare?

Ca urmare a unificării politicii monetare într-o zonă cu monedă unică, instrumentele de politică macroeconomică aflate la dispoziția statelor membre participante nu mai sunt aceleași. Întrucât fiecare țară este diferită, iar dimensiunea și structura economiei contează în ceea ce privește riscul de expunere la șocuri, criza a scos în evidență limitările mijloacelor de care dispun statele membre din zona euro pentru a absorbi impactul șocurilor asimetrice majore, unele dintre ele nemaiputând să se finanțeze pentru că își pierd accesul la piețe. În anumite cazuri, acest lucru a condus la prelungirea recesiunii și la apariția efectelor negative de contagiune în alte state membre.

O funcție de stabilizare la nivel european ar oferi posibilitatea de a activa rapid resurse pentru statele membre în caz de șocuri asimetrice majore, pentru a veni în completarea rolului jucat de bugetele naționale. În acest fel s-ar atenua efectele șocurilor asimetrice majore, s-ar proteja investițiile în cazul unei recesiuni și s-ar preveni riscul de contagiune. Aceste aspecte au fost deja abordate în raportul celor cinci președinți.

Există mai multe modalități de a concepe o funcție de stabilizare. În documentul de reflecție privind aprofundarea uniunii economice și monetare, au fost conturate trei opțiuni: un sistem european de protecție a investițiilor, menit să sprijine investiții planificate și identificate în prealabil, care riscă să fie anulate sau amânate, de exemplu în domeniul infrastructurii sau competențelor; un sistem european de reasigurare de șomaj care să acționeze ca fond de reasigurare pentru sistemele naționale; un fond pentru „zile negre” care să acumuleze fonduri de la statele membre la intervale regulate, decontările urmând să se efectueze pe o bază predefinită. Toate aceste opțiuni au calitățile lor și pot fi combinate în timp.

Ce propune Comisia?

Raportul celor cinci președinți și documentul de reflecție privind aprofundarea uniunii economice și monetare stabilesc principii importante, care rămân valabile: un instrument de stabilizare ar trebui să minimizeze riscul moral și nu ar trebui să conducă la transferuri permanente; ar trebui să fie strict condiționat de criterii clare și politici solide continue, în special de cele care duc la o mai mare convergență la nivelul zonei euro; ar trebui să fie elaborat în cadrul juridic al UE; ar trebui să fie deschis și transparent în raport cu toate statele membre; nu ar trebui să se suprapună rolului îndeplinit de Mecanismul european de stabilitate – viitorul Fond monetar european – ca instrument de gestionare a crizelor.

O astfel de funcție ar completa rolul de stabilizare care le revine bugetelor naționale. De aceea, statele membre trebuie să continue să constituie și să mențină rezerve bugetare adecvate, în special în perioade favorabile, după cum prevede Pactul de stabilitate și creștere. În cazul unei crize economice, statele membre ar recurge mai întâi la stabilizatorii automați de la nivel național și la măsuri discreționare de politică bugetară, în conformitate cu Pactul.

Ceea ce Comisia propune în comunicarea de astăzi este o funcție de stabilizare care ar reuni diverse surse de finanțare la nivelul UE pentru a menține nivelurile investițiilor naționale în cazul unor șocuri asimetrice majore. Acest mecanism este în concordanță cu importanța pe care Comisia o acordă investițiilor ca motor al creșterii pe termen lung și ar permite o desfășurare mai rapidă, în comparație cu alte opțiuni analizate în documentul de reflecție privind aprofundarea uniunii economice și monetare. Ca principiu general, doar statele membre care se conformează cadrului de supraveghere al UE în perioada care precede șocurile asimetrice majore ar trebuie să fie eligibile pentru acces.

În cazul unui șoc asimetric major și pe fondul unor criterii clare de eligibilitate și al unui mecanism de declanșare stabilit în prealabil, statul membru în cauză va primi sprijin în mod automat, sub forma unei combinații de împrumuturi și subvenții:

  • bugetul UE și Fondul monetar european ar putea oferi împrumuturi garantate de bugetul UE;
  • bugetul UE ar putea furniza subvenții limitate, prevăzute în bugetul anual;
  • un mecanism bazat pe contribuții voluntare de la statele membre ar putea completa această funcție de susținere.

O parte din aceste caracteristici ar putea fi dezvoltate în timp.

Funcția de stabilizare este destinată zonei euro și deschisă tuturor celor care doresc să participe. În mai 2018, Comisia va face o propunere pentru perioada post-2020 ca parte din propunerile vizând cadrul financiar multianual.

Un post de ministru european al economiei și finanțelor

De ce sprijină Comisia crearea unui post de ministru european al economiei și finanțelor?

Arhitectura instituțională actuală a UEM este prin natura ei foarte complexă, politicile economice, bugetare, structurale și financiare intră în responsabilitatea unor organisme diferite, iar cadrele juridice și sistemele de control sunt variate. Crearea unui post de ministru european al economiei și finanțelor ar contribui la promovarea coerenței, eficienței, transparenței și răspunderii democratice în elaborarea politicilor economice în UE.

Ministrul ar putea acționa în așa fel încât să promoveze interesul general al Uniunii și al economiilor din zona euro, atât pe plan intern, cât și la nivel global și ar facilita coordonarea și implementarea politicilor economice, reunind responsabilitățile existente și expertiza disponibilă. Ministrul ar răspunde în fața Parlamentului European și s-ar angaja în dialoguri periodice cu reprezentanții parlamentelor naționale.

Ideea instituirii postului de ministru european al economiei și finanțelor a fost deja discutată în documentul de reflecție privind aprofundarea uniunii economice și monetare și solicitată de Parlamentul European într-o rezoluție din 16 februarie 2017, în timp ce ideea unui președinte permanent al Eurogrupului a fost deja analizată la summitul zonei euro din octombrie 2011 și propusă în raportul celor cinci președinți din 2015.

Ce roluri ar avea un ministru european al economiei și finanțelor?

Un ministru european al economiei și finanțelor ar putea fi vicepreședinte al Comisiei, președinte al Eurogrupului, ar putea supraveghea activitatea noului Fond monetar european și ar răspunde în fața Parlamentului European. Ministrului nu i-ar reveni funcții sau competențe care sunt deja atribuite. Dimpotrivă, el ar acționa pentru a crea sinergii între entitățile existente, contribuind astfel la creșterea eficienței guvernanței economice în UE și în zona euro.

Dublul mandat prevăzut de Comisie, prin care ministrul european al economiei și finanțelor este, simultan, membru al Comisiei și președinte al Eurogrupului, este deja posibil în temeiul tratatelor actuale. Articolul 2 din Protocolul nr. 14 privind Eurogrupul, anexat la tratate, prevede că „miniștrii statelor membre a căror monedă este euro aleg un președinte pentru doi ani și jumătate, cu majoritatea de voturi a statelor în cauză”.

Ce responsabilități și funcții ar urma să aibă un ministru european al economiei și finanțelor?

Comisia face astăzi o prezentare a funcțiilor posibile. Ministrului i-ar putea reveni o serie de responsabilități menite să contribuie la consolidarea coerenței și eficienței procesului de elaborare a politicilor economice ale UE. Acest lucru ar completa și facilita exercitarea competențelor naționale, inclusiv în interacțiunile de la nivelul UE, fără a aduce atingere prerogativelor naționale și fără a crea suprapuneri cu funcții naționale.

Ministrul ar răspunde de promovarea interesului general al UE și al economiilor din zona euro, acționând ca interlocutor cheie în raport cu instituțiile și organismele UE, cu statele membre și cu publicul larg. Acest rol se extinde la interacțiunea cu partenerii internaționali, ministrul urmând, de exemplu, să reprezinte UE la reuniunile instituțiilor financiare mondiale.

Ministrul ar promova și susține coordonarea și implementarea reformelor în statele membre. De asemenea, ar răspunde de identificarea unei politici bugetare adecvate pentru zona euro în ansamblu. În plus, ar putea coordona utilizarea instrumentelor bugetare relevante ale UE și ale zonei euro pentru a maximiza eficiența și eficacitatea lor în realizarea priorităților de politică ale UE.

Care sunt etapele următoare?

Comisia invită Parlamentul European și Consiliul ca până la jumătatea lui 2019 să reflecteze asupra ideilor prezentate ca parte a acestui pachet de măsuri, pentru a înțelege mai bine rolurile și funcțiile unui ministru european al economiei și finanțelor.

Crearea unui post de ministru european al economiei și finanțelor ar putea fi realizată secvențial, în cadrul stabilit de prevederile din Tratat:

  • Rolul ministrului ca vicepreședinte al Comisiei ar urma să fie definit odată cu numirea viitoarei Comisii, începând cu noiembrie 2019.
  • Eurogrupul ar putea conveni în mod informal să îl desemneze pe ministru în funcția de președinte al Eurogrupului pentru două mandate consecutive, realizând astfel o aliniere a mandatului său cu cel al Comisiei.

[1] Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Germania, Danemarca, Estonia, Spania, Franța, Grecia, Ungaria, Italia, Irlanda, Lituania, Luxemburg, Letonia, Malta, Țările de Jos, Portugalia, Polonia, România, Suedia, Finlanda, Slovenia și Slovacia

MEMO/17/5006

Persoane de contact pentru presă:

Întrebări din partea publicului larg: Europe Direct la numărul de telefon 00 800 67 89 10 11 sau prin email


Side Bar