Navigation path

Left navigation

Additional tools

Comisia Europeană - Fișă informativă

Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii - Comunicare privind politica agricolă comună după 2020

Bruxelles, 29 noiembrie 2017

Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii - Comunicare privind politica agricolă comună după 2020

De ce o nouă reformă?

Politica agricolă comună (PAC) este una dintre cele mai vechi politici ale Uniunii Europene (UE). Ea și-a îndeplinit cu succes obiectivele inițiale, și anume de a asigura aprovizionarea cu produse alimentare de bună calitate, sigure și la prețuri accesibile, susținând totodată agricultorii europeni. Începând din 1962, PAC a trecut prin mai multe reforme, capacitatea sa de adaptare fiind elementul care o face în continuare relevantă. Lumea evoluează rapid și odată cu ea problemele cu care se confruntă nu doar agricultorii, ci și societățile noastre în general: schimbările climatice, volatilitatea prețurilor, incertitudinea politică și economică, importanța tot mai mare a comerțului mondial. Agricultorii trebuie să învețe în fiecare zi cum să funcționeze într-un mediu aflat în continuă schimbare, iar legiuitorii au puterea de a-i ajuta în efortul de se adapta acestor schimbări și de a asigura claritatea și simplificarea legislației pe termen mediu și lung.

Politica agricolă europeană a transformat UE o într-o superputere în domeniul agroalimentar: UE este exportatorul numărul unu de produse agroalimentare la nivel mondial și se bucură de o reputație fără egal în ceea ce privește patrimoniul culinar, produsele alimentare și priceperea producătorilor. Însă nu este cazul ca UE să se mulțumească cu această situație: un succes general poate ascunde o multitudine de dificultăți individuale.

PAC trebuie să conducă tranziția către o agricultură mai sustenabilă. PAC trebuie să contribuie la reziliența sectorului în perioade de criză, sprijinind veniturile agricultorilor și viabilitatea activităților. PAC trebuie să integreze complet inovațiile digitale care facilitează activitățile de zi cu zi ale agricultorilor, reduc birocrația și ar putea favoriza reînnoirea generațiilor, atât de necesară în acest sector. PAC trebuie să acorde o mare atenție zonelor rurale europene, deoarece ele reprezintă nucleul tradițiilor europene și modelul de exploatație agricolă de tip familial.

Comunicarea publicată astăzi oferă orientări în ceea ce privește atingerea acestor obiective și abordarea noilor provocări, cu ajutorul unui demers mai puțin prescriptiv și cu un grad mai mare de subsidiaritate la nivelul statelor membre, pentru a aduce PAC mai aproape de cei care o aplică în viața de zi cu zi.

Cum poate fi discutată politica revizuită în absența unor informații despre viitorul buget și despre următorul cadru financiar multianual (CFM)?

Banii reprezintă un mijloc pentru atingerea unui scop. Comunicarea se concentrează asupra modalităților prin care fondurile pot fi mai bine utilizate în cadrul PAC. Acum este momentul să reflectăm cu privire la obiectivele noastre și la viitoarea arhitectură a politicii. Va avea loc o dezbatere care însă nu va afecta propunerea Comisiei privind viitorul cadru financiar multianual (CFM), așteptat pentru mai 2018.

De ce comunicarea nu cuprinde mai multe detalii cu privire la anumite aspecte?

Comunicarea evidențiază provocările și oportunitățile viitoare, formulează orientări și indică noi direcții care pot fi explorate. În lunile următoare, vor fi necesare mai multe dezbateri și mai multe eforturi pentru a avansa în direcțiile propuse în comunicare și pentru a rafina conceptele. În același spirit în care comunicarea prezintă o abordare mai puțin prescriptivă și un grad mai mare de subsidiaritate, Comisia dorește să continue dezbaterea privind aspectele practice cu o gamă largă de părți interesate și de colegiuitori.

Care sunt etapele următoare?

În următoarele luni, discuțiile și lucrările cu privire la obiectivele concrete, arhitectura și structura politicii viitoare vor avansa în paralel cu lucrările privind următorul CFM. Se va efectua în special o evaluare a impactului care va analiza diferite opțiuni prin utilizarea informațiilor colectate de la părțile interesate și de la cetățeni (de exemplu, consultarea publică desfășurată în 2017, contribuțiile din cadrul Re-Fit, conferințele „Cork 2.0” și „The CAP: Have your say”) și intensificarea colectării și prelucrării de date. După prezentarea propunerii Comisiei privind noul CFM în mai 2018, propunerile legislative privind viitorul PAC sunt așteptate înainte de vara anului 2018.

În ce mod va fi viitoarea PAC mai simplă pentru agricultorii și administrațiile din statele membre?

Cine ar vrea să își măsoare gardul viu doar pentru că „așa au spus cei de la Bruxelles”? De ce un agricultor italian ar trebui să respecte aceleași cerințe de mediu ca un agricultor finlandez, deși desfășoară activități agricole în condiții complet diferite?

Viitoarea PAC va prevedea obiective comune și un set de măsuri pentru atingerea obiectivelor stabilite. Pornind de la acest set comun de măsuri, statele membre, la nivel național sau regional, vor putea să își aleagă opțiunile preferate pentru atingerea obiectivelor stabilite la nivelul UE.

Trecerea de la o abordare unică la una personalizată înseamnă că cerințele UE vor fi reduse la strictul necesar. Nevoile reale vor fi evaluate la fața locului de către statele membre și vor fi înglobate într-un plan strategic al PAC aprobat la nivelul UE. Urmărim stabilirea unui pact de încredere cu zonele noastre rurale, cu agricultorii noștri.

Dezvoltarea serviciilor de consultanță agricolă pentru fermieri și implementarea completă a cererilor de ajutor cu informații geospațiale vor contribui, la rândul lor, la simplificarea cererilor de ajutor și la punerea în aplicare a măsurilor de investiții.

Cum va funcționa în practică această nouă abordare?

Uniunea ar trebui să stabilească parametrii de bază ai acestui domeniu de politică pe baza obiectivelor PAC, îndeplinind obligațiile care decurg din Tratatul UE, dar și obiectivele generale și specifice deja convenite, de exemplu cu privire la mediu, la schimbările climatice (COP 21), precum și la alte obiective de dezvoltare durabilă.

Fiecare stat membru ar trebui să stabilească un „plan strategic pentru PAC” care să corespundă intervențiilor din cadrul pilonilor I și II. Aceste planuri vor permite modularea intervențiilor din cadrul PAC pentru a maximiza contribuția lor la realizarea obiectivelor UE, ținând cont într-o mai mare măsură de condițiile și de nevoile locale în raport cu obiectivele generale și specifice. În același timp, statele membre vor avea o contribuție mai mare la stabilirea cadrului de conformitate și control aplicabil beneficiarilor (inclusiv controale și sancțiuni).

Aceste planuri strategice nu vor fi elaborate în mod izolat, ci în cadrul unui proces structurat, iar Comisia le va evalua și le va aproba. În acest fel se va optimiza contribuția PAC la realizarea priorităților și obiectivelor UE și la îndeplinirea obiectivelor statelor membre în materie de climă și energie. Totodată, valoarea adăugată a UE ar fi consolidată și s-ar menține buna funcționare a pieței interne agricole.

Deși statele membre ar trebui să aibă o mai mare răspundere și să își asume într-o mai mare măsură modalitățile în care îndeplinesc obiectivele generale și specifice, noua abordare va continua să asigure condiții de concurență echitabile, păstrând caracterul comun al politicii și menținând cei doi piloni ai acesteia.

Este acesta primul pas către renaționalizarea PAC?

Valoarea adăugată la nivelul UE nu a fost niciodată pusă sub semnul întrebării, iar PAC rămâne una dintre principalele politici ale Uniunii. Recunoașterea faptului că abordarea unică nu este potrivită reprezintă un act de pragmatism. Care sunt realitățile locale? Care sunt circumstanțele concrete ale fermierilor? Este vorba despre a lua act de varietatea situațiilor care există în cadrul UE în ceea ce privește agricultura, potențialului producției agronomice, clima, mediul și condițiile socioeconomice. Este vorba despre a accepta diversitatea, în loc de a încerca impunerea unui model unic.

Contribuțiile colectate în cadrul consultării publice online desfășurate la nivelul UE în perioada februarie-mai 2017 au susținut puternic valoarea adăugată a gestionării politicii agricole la nivel european, deoarece astfel se garantează condiții de concurență echitabile în cadrul pieței unice. Numai o abordare europeană comună va permite agriculturii să răspundă mai eficient provocărilor comune, cum ar fi protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice. De asemenea, au fost menționate frecvent nevoia menținerii unei coeziuni economice, sociale și teritoriale în UE, precum și nevoia unui cadru comun pentru schimbul de bune practici.

Detaliile specifice privind punerea în aplicare a măsurilor vor fi stabilite la nivel național/regional, însă UE va garanta un cadru bugetar și de reglementare bine definit, pentru a se asigura că obiectivele noastre comune sunt îndeplinite prin instrumente comune, în conformitate cu tratatele UE, și pentru a respecta angajamentele internaționale ale Uniunii privind clima și dezvoltarea durabilă.

De ce este PAC importantă pentru protecția mediului?

Agricultura utilizează aproape jumătate din suprafața de teren a UE, fiind astfel foarte strâns legată de mediu. Pe de o parte, ea depinde de diverse resurse naturale (sol, apă, aer și biodiversitate) și este puternic influențată de climă. Pe de altă parte, modelează mediul în care este practicată, nu numai prin utilizarea resurselor naturale, ci și prin crearea și menținerea peisajelor care stau mărturie diversității europene și oferă totodată habitate esențiale pentru fauna și flora sălbatică.

PAC are un rol esențial în a asigura, în cea mai mare măsură posibilă, o relație reciproc benefică între agricultură, mediu și climă. Ea oferă, de asemenea, sprijin pentru anumite întreprinderi neagricole din zonele rurale care pot influența mediul (de exemplu, în sectorul forestier sau în alte domenii ale bioeconomiei).

Viitoarea PAC trebuie să promoveze și să sprijine o agricultură care respectă clima, plasând sustenabilitatea în centrul priorităților și acțiunilor sale.

Cum va veni viitoarea PAC în sprijinul agricultorilor preocupați de protecția mediului?

Ca principiu de bază, agricultorii care primesc ajutoare pentru venit în cadrul PAC vor avea obligația de a aplica diferite practici care nu dăunează mediului și climei. Statele membre vor stabili detaliile acestora, în conformitate cu obligația de a îndeplini obiectivele UE, dar luând totodată în considerare circumstanțele naționale, regionale și locale. Sistemul va porni de la punctele forte actuale ale PAC, dar se va baza pe o legislație a UE cu norme mai puține și nu atât de complexe.

Măsurile ecologice care depășesc acest nivel fundamental al bunelor practici vor fi sprijinite prin programe voluntare pentru fermieri, la un nivel relativ elementar, superior programelor mai avansate. Din nou, statele membre vor răspunde de conceperea programelor, în așa fel încât să îndeplinească obiectivele UE transpuse a nivel național, regional și local.

De asemenea, PAC va pune un accent puternic pe deblocarea potențialului în materie de cercetare, inovare, formare și utilizare a serviciilor de consiliere, pentru a îmbunătăți grija față de mediu și climă, inclusiv prin utilizarea mai eficientă a resurselor.

Dacă angajamentele în materie de mediu sunt lăsate în seama statelor membre, cum se pot asigura condiții de concurență echitabile în rândul agricultorilor? Vom avea în final 28 de sisteme diferite?

Comunicarea de astăzi marchează un pas important în procesul de implementare a PAC. Conform angajamentului referitor la subsidiaritate și simplificare, examinarea de către Comisie a planurilor naționale/regionale va garanta că alegerile făcute nu sunt eronate sau inadecvate pentru a răspunde obiectivelor de performanță și cerințelor de bază ale UE. Comisia va evalua și aproba planurile strategice naționale/regionale, în vederea maximizării contribuției PAC la realizarea obiectivelor și priorităților UE și la îndeplinirea obiectivelor statelor membre privind clima și mediul. Acest lucru este important pentru a asigura menținerea unei abordări comune în ceea ce privește respectarea obiectivelor privind mediul și clima în toate statele membre. Singura opțiune viabilă în această privință este aceea de a aplica măsuri mai ambițioase.

Comisia își va menține totodată rolul esențial de gardian al tratatelor; de asemenea, în calitate de instituție responsabilă în ultimă instanță de gestionarea bugetului UE și în cadrul procesului de examinare a planurilor naționale/regionale, Comisia va analiza atent modalitățile prin care se poate evita reglementarea excesivă.

Vor rămâne în vigoare cei doi piloni (plățile directe/măsurile de piață și dezvoltarea rurală)?

Cei doi piloni reprezintă două fațete complementare ale PAC care ar trebui să rămână în vigoare. Ei structurează PAC în jurul a două tipuri principale de intervenție. Primul pilon sprijină agricultorii pe o bază anuală, sub forma unor plăți directe și măsuri de piață, condiționate de respectarea normelor de bază și a obiectivelor de mediu. Al doilea pilon este un instrument de investiții multianual și flexibil, mai adaptat realităților locale din fiecare stat membru, destinat în special să sprijine proiecte pe termen mai lung.

Cum ne putem asigura că viitoarea PAC va fi mai echitabilă și că fermele mici și mijlocii vor primi sprijinul de care au nevoie?

În 2015, primul an de implementare a reformei anterioare a PAC, 20 % dintre agricultori au primit aproximativ 80 % din plățile directe. Acest aspect dă naștere unor preocupări firești legate de eficiența economică și de echitatea socială în cadrul dezbaterii publice.

De fapt, această situație reflectă concentrarea terenurilor și natura sprijinului, care se bazează în mare măsură pe suprafață. În plus, peste jumătate din beneficiari sunt ferme foarte mici, iar cea mai mare parte a plăților (72 % în 2015) se îndreaptă către ferme profesionale (familiale) mijlocii (între 5 și 250 ha), care gestionează cea mai mare parte a terenurilor agricole din UE (71 %), fiind astfel principalele responsabile pentru furnizarea de bunuri publice și de beneficii pentru mediu.

Cu toate acestea, Comisia se angajează să exploreze diverse modalități de direcționare mai eficientă a plăților directe și de garantare a unui sprijin echitabil și mai bine orientat pentru veniturile agricultorilor din întreaga UE, după cum se menționează în documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE. Următoarea listă, neexhaustivă, a măsurilor care pot fi adoptate merită să fie analizată:

  • o plafonare obligatorie a plăților directe ținându-se cont de aspectele legate de muncă, pentru a evita efectele negative asupra locurilor de muncă;
  • o posibilă introducere a plăților degresive, ca modalitate de reducere a sprijinului pentru fermele mai mari;
  • un accent mai puternic pe plata redistributivă, astfel încât să se poată oferi sprijin precis direcționat, de exemplu către fermele mici și mijlocii;
  • asigurarea unui sprijin pentru agricultorii veritabili, concentrat asupra celor care desfășoară intens activități agricole pentru a-și câștiga existența.

Agricultorii vor fi tratați în mod egal în întreaga UE?

Așa cum garantează direcționarea sprijinului către agricultori veritabili, concentrându-se asupra celor care desfășoară intens activități agricole pentru a-și câștiga existența, PAC trebuie totodată să își îndeplinească rolul în ceea ce privește respectarea principiului referitor la „egalitatea dintre membrii săi, indiferent dacă sunt mari sau mici, din est sau din vest, din nord sau din sud”, reamintit de președintele Juncker în discursul său din 2017 privind starea Uniunii.

În acest sens, PAC ar trebui să reducă diferențele dintre statele membre în ceea ce privește sprijinul acordat în cadrul acestei politici. Chiar dacă este necesar să fie recunoscută marea diversitate a costurilor legate de forța de muncă și de terenuri, precum și diferențele de potențial agronomic din cadrul UE, toți agricultorii din Uniune se confruntă cu provocări similare în ceea ce privește volatilitatea pieței, mediul și a clima.

Care este rolul PAC în promovarea prosperității rurale?

PAC nu acționează doar în sectorul agricol, ci contribuie și la stimularea economiilor rurale locale și la prosperitatea acestor zone. Fondurile destinate dezvoltării rurale pot sprijini, de exemplu, înființarea de întreprinderi artizanale. În zonele rurale se pot crea noi locuri de muncă și se poate stimula potențialul de creștere prin sprijinul acordat noilor lanțuri valorice rurale: energia curată, bioeconomia emergentă, economia circulară și ecoturismul, investițiile în infrastructură, capital uman și natural, inclusiv în formarea profesională, în programe de dezvoltare a unor noi competențe, în educație de calitate și în conectivitate. „Satele inteligente” reprezintă un concept foarte nou, care va ajuta comunitățile să abordeze probleme legate de infrastructuri și de posibilitățile de creare a locurilor muncă.

Cum poate Comisia să încurajeze instalarea tinerilor agricultori și reînnoirea generațiilor în acest sector?

Reînnoirea generațiilor ar trebui să devină o prioritate în noul cadru al politicii, deși cel mai bine plasate în acest sens sunt statele membre, care pot să stimuleze cel mai bine reînnoirea generațiilor prin utilizarea pârghiilor de care dispun în domeniul reglementării terenurilor, al impozitării, al dreptului succesoral sau al amenajării teritoriului. PAC ar trebui să le acorde statelor membre flexibilitatea necesară pentru a dezvolta programe personalizate care să reflecte necesitățile specifice ale tinerilor agricultori.

Planurile strategice pentru PAC ar putea include sprijin pentru dezvoltarea competențelor, pentru cunoaștere, inovare, dezvoltarea afacerilor și investiții. De asemenea, PAC ar trebui să contribuie la atenuarea riscurilor în primii ani de după lansarea unei exploatații agricole, oferind un sistem de sprijin la nivelul UE pentru prima instalare. Accesul la instrumente financiare pentru sprijinirea investițiilor în ferme și a capitalului de lucru ar trebui să fie facilitat și mai bine adaptat la nevoile de investiții și la profilurile de risc mai înalt ale noilor agricultori. Sprijinul pentru noile generații de agricultori ar putea fi combinat cu stimulente adecvate care să faciliteze retragerea generației mai în vârstă și transferul de cunoștințe între generații, precum și creșterea mobilității terenurilor și facilitarea planificării succesiunilor.

De ce este necesar ca PAC să sprijine inovarea? Care este logica urmărită?

Agricultura și zonele rurale se confruntă cu o serie de provocări pentru care trebuie găsite noi soluții. Avem nevoie de o mai bună consiliere și de un grad mai ridicat de inovare. Implicarea publicului în cercetare și inovare este necesară pentru a reduce distanța dintre zonele rurale care necesită inovare digitală și o mai bună conectivitate și furnizorii de noi tehnologii.

De exemplu, utilizarea senzorilor ar permite detectarea și prevenirea problemelor de sănătate ale animalelor într-un stadiu incipient și ar reduce necesitatea tratamentelor. Accesul la informații în timp real cu privire la intensitatea luminii, umiditatea solului, piețe, gestionarea turmelor și multe altele îi ajută pe agricultori să ia decizii mai bune, într-un mod mai rapid.

Cooperarea la nivelul UE în materie de cercetare și inovare este un demers logic. Învățând unii de la alții în diferite părți ale UE, vom dezvolta cunoștințe mai avansate și vom adopta mai rapid inovațiile.

Atunci când au de înfruntat volatilitatea și crizele pieței, ce tip de sprijin pot aștepta agricultorii din partea viitoarei PAC?

Fie că este vorba de crize sanitare sau fitosanitare, de evenimente legate de schimbările climatice sau de volatilitatea pieței, agricultorii se confruntă cu riscuri mari și cu presiuni asupra veniturilor. Comisia a fost și va fi întotdeauna alături de agricultori, după cum o ilustrează și ultimele două pachete de măsuri pentru solidaritate, fiecare în valoare de 500 de milioane EUR, însă frecvența mai mare a riscurilor impune o abordare mai sistematică.

Sectorul agricol are nevoie de un cadru adecvat de gestionare a riscurilor, care să combine sprijinul acordat la nivelul UE cu instrumentele naționale ale statelor membre și cu cele disponibile în sectorul privat.

De exemplu, dacă se instituie un instrument sectorial specific de stabilizare a veniturilor, cu praguri de pierderi mai scăzute care să declanșeze plata despăgubirilor, sectorul ar putea deveni mai atractiv, atât pentru fermieri, cât și pentru administrațiile implicate. În același timp, trebuie realizată o evaluare atentă cu privire la posibilitatea introducerii de noi instrumente sau tipuri de sprijin. În acest context, ar trebui încurajată cooperarea între fermieri și în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, precum și mutualizarea și serviciile integrate, în scopul partajării riscurilor.

În ce va consta platforma de gestionare a riscurilor la nivelul UE?

Gradul redus de informare a fermierilor și a altor părți interesate cu privire la instrumentele disponibile, precum și relativa lipsă de experiență în implementarea acestora a fost una dintre principalele bariere care a împiedicat adoptarea instrumentelor de gestionare a riscurilor în ultimii ani.

În cadrul platformei de gestionare a riscurilor la nivelul UE, toate părțile implicate, de la agricultori și autorități publice la institute de cercetare și actori din sectorul privat (de exemplu, societăți de asigurare), vor putea face schimb de cunoștințe și de bune practici.

Comisia va fi implicată, dacă va fi necesar, în calitate de facilitator și va dezvolta platforma pe un site internet dedicat.

În cadrul platformei, vor fi organizate grupuri de experți, comitete de lucru, seminarii și evenimente pe teme legate de gestionarea riscurilor, de exemplu cu privire la calcularea pierderilor prin utilizarea sistemelor bazate pe indici. În plus, platforma va oferi posibilitatea de a reuni inițiative private sau publice privind gestionarea riscurilor la nivel local, precum și proiecte relevante realizate în alte domenii de politică, de exemplu, în domeniul adaptării la schimbările climatice sau al agrometeorologiei.

De ce PAC ar trebui să stimuleze investițiile și cum îi pot ajuta pe agricultori instrumentele financiare?

Un instrument de investiții flexibil în cadrul PAC este esențial pentru susținerea competitivității, a inovării, a măsurilor de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora și, în ultimă instanță, a sustenabilității agriculturii și a zonelor rurale. Modernizarea unei ferme, introducerea de noi tehnologii, renovarea sistemelor de irigații reprezintă acțiuni care necesită volume mari de finanțare anticipată și constituie eforturi financiare substanțiale pe care agricultorii nu le pot susține pe cont propriu. Fondurile publice disponibile pentru subvenții nu sunt suficiente pentru a răspunde nevoilor tot mai mari de investiții în acest sector. Estimările brute arată că deficitul pieței pentru finanțarea agriculturii se situează între 1,6 și 4,1 miliarde EUR pentru împrumuturile pe termen scurt și între 5,5 și 14,8 miliarde EUR pentru împrumuturi pe termen lung.

Instrumentele financiare de tipul împrumuturilor, al garanțiilor și al fondurilor de capital pot facilita accesul la finanțare pentru agricultori (de exemplu, în cadrul micilor exploatații sau al exploatațiilor nou intrate pe piață) sau pentru producătorii agroalimentari care obțin cu greu fondurile necesare pentru a începe sau dezvolta o activitate. Finanțarea din partea UE, combinată cu fondurile private, va avea un efect de multiplicare, mărind volumele investițiilor (efect de levier).

MEMO/17/4842

Persoane de contact pentru presă:

Întrebări din partea publicului larg: Europe Direct la numărul de telefon 00 800 67 89 10 11 sau prin email


Side Bar