Navigation path

Left navigation

Additional tools

Comisia Europeană - Fișă informativă

Întrebări și răspunsuri referitoare la Comunicarea Comisiei Europene: Protocolul de la Paris - un plan de acțiune pentru combaterea schimbărilor climatice după 2020

Bruxelles, 25 februarie 2015

1. Care este scopul acestei comunicări?

Comunicarea prezintă viziunea UE pentru un acord al Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice transparent, dinamic și obligatoriu din punct de vedere juridic, care să pună la dispoziția tuturor țărilor modalitățile prin care să se evite evoluția încălzirii globale către niveluri periculoase. Sunt în curs de desfășurare negocieri internaționale care ar trebui să fie finalizate cu ocazia Conferinței ONU privind schimbările climatice care va avea loc la Paris, în decembrie 2015.

Comunicarea traduce deciziile adoptate la summitul european din octombrie 2014 în obiectivul de reducere a emisiilor propus de UE (așa-numita contribuție preconizată stabilită la nivel național - INDC) pentru noul acord.

2. Cum se încadrează prezenta comunicare în strategia Uniunii Europene în domeniul energiei anunțată astăzi?

Comunicarea este un element esențial în procesul de implementare a priorității pe care și-a fixat-o Comisia Juncker, respectiv crearea unei uniuni a energiei care să beneficieze de o politică vizionară în materie de schimbări climatice.

 În octombrie 2014, liderii UE au aprobat obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale Uniunii cu cel puțin 40 % până în 2030, alături de alte obiective esențiale ale cadrului de politici privind clima și energia pentru 2030. Această măsură își propune să ajute economia și sistemul energetic al Uniunii Europene să devină mai competitive, mai sigure și mai durabile și, de asemenea, stabilește un obiectiv de cel puțin 27 % pentru energia din surse regenerabile și pentru economiile de energie până în 2030. Revizuirea schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii va face parte din cadrul legislativ pentru perioada de după 2020.

Combaterea schimbărilor climatice necesită un răspuns politic internațional. UE generează aproximativ 10 % din emisiile globale, iar această proporție va continua să scadă în următorii zece ani. În 2011, cele 196 de părți la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice au decis să elaboreze un nou acord, aplicabil tuturor, până la sfârșitul anului 2015, când va avea loc la Paris Conferința privind schimbările climatice. Prezenta comunicare propune elaborarea principalelor elemente ale acestui acord.

 3. De ce avem nevoie de un nou acord privind schimbările climatice?

Comunitatea internațională a recunoscut dovezile științifice potrivit cărora creșterea temperaturii medii globale anuale trebuie să se mențină cu mult sub 2°C (3,6°F) în comparație cu temperatura din perioada preindustrială, pentru a împiedica schimbările climatice să atingă niveluri periculoase. Cu toate acestea, măsurile internaționale adoptate până în prezent nu sunt suficiente. Se estimează că în 2100 creșterea temperaturii medii globale la suprafață ar urma să se situeze între 3,7 și 4,8 grade Celsius peste media din perioada 1850-1900, creșterea înregistrată în prezent ridicându-se la 0,85 grade Celsius.

Cea mai recentă evaluare climatologică, realizată de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), relevă faptul că probabilitatea de a menține temperaturile sub limita de 2°C se reduce tot mai mult. Pentru a limita creșterea temperaturii va fi nevoie de reduceri substanțiale și susținute ale emisiilor de gaze cu efect de seră în toate țările. Amânarea acestei măsuri va fi mai costisitoare și mai dificilă din punct de vedere tehnologic și va reduce opțiunile pentru reducerea eficientă a emisiilor și adaptarea la efectele schimbărilor climatice.

Începând din 1994, Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), la care a aderat aproape întreaga lume (196 de părți, inclusiv Uniunea Europeană), face eforturi pentru ca activitățile umane să nu interfereze în mod periculos cu sistemul climatic global. Protocolul de la Kyoto a reprezentat o primă etapă esențială, dar a implicat doar 39 de țări industrializate și nu s-a considerat niciodată că are capacitatea de a soluționa singur problema. După Conferința de la Copenhaga, din 2014, peste 90 de țări, atât dezvoltate, cât și în curs de dezvoltare, s-au angajat în mod voluntar să își reducă emisiile până în 2020. Totuși, aceste angajamente nu sunt suficiente pentru a îndeplini obiectivul de limitare sub 2°C a încălzirii globale, asupra căruia s-a convenit.

Din acest motiv, în 2011, CCONUSC a lansat negocieri pentru elaborarea unui nou acord obligatoriu din punct de vedere juridic care să implice toate părțile și să creeze condițiile necesare pentru îndeplinirea obiectivului amintit. Acordul ar urma să fie încheiat la Paris în decembrie 2015 și să intre în vigoare în 2020.

UE consideră că noul Protocol ar trebui să includă angajamente de reducere a emisiilor obligatorii din punct de vedere juridic. Va fi un semnal clar pentru guverne, piețe și cetățeni în ceea ce privește angajamentele părților la Protocol în lupta împotriva schimbărilor climatice. Astfel de acțiuni reprezintă cea mai puternică manifestare a voinței politice a unei părți de a-și îndeplini angajamentele asumate, oferind predictibilitatea și securitatea juridică necesară tuturor actorilor din sectorul public și garantând durabilitatea în contextul unor schimbări politice interne. Acest lucru poate fi realizat numai prin încheierea unui nou acord aplicabil tuturor părților.

4. Care sunt principalele mesaje ale comunicării?

Mesajele principale ale comunicării sunt următoarele:

  • Documentul transpune decizia luată de liderii UE la summitul european din octombrie 2014 în obiectivul de reducere a emisiilor propus de UE pentru noul acord global privind schimbările climatice. Obiectivul este stabilit în conformitate cu cerințele în materie de informare convenite la Lima. UE va fi pregătită să își înainteze contribuția către Secretariatul CCONUSC până la sfârșitul lunii martie 2015.
  • Uniunea invită toate țările să își depună propunerile privind obiectivul de reducere a emisiilor pentru perioada de după 2020, până în 2025/2030, cu mult înainte de Conferința de la Paris. China, SUA și alte țări G20, în special, ar trebui să fie în măsură să facă acest lucru până la sfârșitul primului trimestru al anului 2015.
  • Comunicarea prezintă viziunea UE cu privire la un acord transparent și dinamic, obligatoriu din punct de vedere juridic, care să conțină angajamente echitabile și ambițioase ale tuturor părților, în funcție de circumstanțele geopolitice în evoluție. Datorită acestor angajamente cumulate, care se bazează pe dovezi științifice, planeta noastră ar trebui să fie în măsură să își reducă emisiile globale cu cel puțin 60% până în 2050, față de nivelurile din 2010.
  • Comisia propune ca acordul din 2015 să fie sub forma unui protocol în temeiul CCONUSC și să intre în vigoare de îndată ce va fi ratificat de către țările care totalizează 40 Gt în echivalent CO2. Această cantitate reprezintă circa 80 % din totalul emisiilor globale înregistrate în 2010. UE, China și SUA ar trebui să dea dovadă de voință politică și să adere la Protocol cât mai repede posibil.
  • În temeiul noului Protocol, pe lângă angajamentele de reducere a emisiilor, toate țările ar trebui încurajate să participe la finanțarea combaterii schimbărilor climatice, la dezvoltarea și transferul de tehnologii, precum și la consolidarea capacităților.
  • Pentru ca țările să ajungă la o dezvoltare durabilă rezistentă la schimbările climatice, Protocolul ar trebui să consolideze angajamentele părților de a întreprinde acțiuni de adaptare, de a coopera și promova utilizarea eficientă a unor strategii în vederea reducerii emisiilor și adaptării la efectele adverse ale schimbărilor climatice.
  • Comunicarea subliniază necesitatea ca Protocolul să impună reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în toate sectoarele, inclusiv aviație, transport maritim și gaze fluorurate. Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), Organizația Maritimă Internațională (OMI) și Protocolul de la Montreal ar trebui să ia măsuri în acest sens până la sfârșitul anului 2016.
  • Comunicarea subliniază modul în care alte politici ale UE (comerț, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare), precum și cooperarea economică și pentru dezvoltare pot sprijini și consolida politica internațională în domeniul climei.
  • Comunicarea este completată de un plan de acțiune în domeniul „diplomației climatice”, destinat să lărgească aria de acțiune a UE și să construiască alianțe cu țări partenere ambițioase din afara UE în perioada premergătoare Conferinței de la Paris.

5. De ce este nevoie ca toate țările să participe și care trebuie să fie contribuția lor?

Noul acord trebuie să reflecte evoluția responsabilităților naționale în economia mondială, precum și realitățile geopolitice actuale și capacitatea țărilor de a-și aduce contribuția.

În noiembrie 2014, China și SUA, țările cu cele mai mari emisii din lume, s-au alăturat UE, anunțându-și obiectivele pentru perioada de după 2020. Împreună, acestea acoperă numai aproximativ jumătate din totalul emisiilor la scară globală. Pentru a fi eficient, noul Protocol trebuie să fie deosebit de ambițios și aibă o acoperire geografică foarte largă. Țările cu cele mai multe responsabilități și capacități trebuie să își aducă cele mai ambițioase contribuții, însă este important ca toate țările să participe și să își asume un rol. În raport cu angajamentul actual, contribuția fiecărei părți ar trebui să reprezinte o evoluție semnificativă la nivel de ambiție și domeniu de aplicare. Ea ar trebui să demonstreze convergența către niveluri scăzute ale emisiilor globale, precum și ameliorarea intensității emisiilor de-a lungul timpului.

6. Cum ar putea noul acord să contribuie la mobilizarea de fonduri pentru combaterea schimbărilor climatice?

Tranziția către economii cu emisii reduse de carbon și rezistente la schimbările climatice va necesita schimbări majore la nivelul modelelor de investiții. Atât finanțarea publică, cât și cea privată vor juca un rol important. Protocolul ar trebui să ofere un cadru pentru a mobiliza investiții în programe și proiecte cu emisii scăzute și rezistente la schimbările climatice și în proiecte pentru părțile la noul Protocol. Acesta ar putea, de exemplu, să includă un angajament al tuturor părților la noul Protocol de a consolida așa-numitele „medii propice” pentru a promova investițiile în tehnologii cu emisii reduse de carbon și rezistente la schimbările climatice. Găsirea echilibrului adecvat între condițiile locale specifice (juridice, organizatorice, bugetare, informative și politice) este esențială pentru atragerea de fonduri în domeniul combaterii schimbărilor climatice. Părțile la noul Protocol ar trebui să se angajeze în direcția integrării considerațiilor de ordin climatic în politicile și în strategiile lor de dezvoltare și de investiții, cu scopul de a exploata numeroasele sinergii existente între finanțarea dezvoltării și cea din domeniul combaterii schimbărilor climatice. Dimensiunea reală a finanțării necesare pentru măsurile de atenuare și de adaptare de după 2020 va deveni mai clară de îndată ce vor fi publicate majoritatea contribuțiilor preconizate stabilite la nivel național și a planurilor naționale de adaptare.

 7. UE va continua să sprijine acțiunile de combatere a schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare?

Da, UE se angajează să continue sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare. Uniunea a elaborat o gamă largă de instrumente de finanțare care răspund necesităților din diferite țări și sectoare. Țările cel mai puțin dezvoltate și cele mai vulnerabile vor continua să aibă acces preferențial la finanțare sub formă de subvenții, de exemplu prin Alianța mondială împotriva schimbărilor climatice sau prin intermediul unor programe europene de cooperare cu anumite țări și regiuni. Pe lângă acordarea de subvenții, UE facilitează mobilizarea de împrumuturi și investiții private prin intermediul mecanismelor regionale de investiții. Începând din 2007, aceste mecanisme au combinat aproximativ 1 miliard EUR de subvenții UE cu peste 6 miliarde EUR din împrumuturi publice, permițând finanțarea de proiecte reprezentând peste 25 de miliarde EUR în peste 120 de proiecte în domeniul climei în țări în curs de dezvoltare. În plus, multe state membre ale UE sprijină țările în curs de dezvoltare prin intermediul programelor de cooperare bilaterală și al fondurilor multilaterale, precum Fondul ecologic pentru climă și Fondul mondial pentru mediu. Numai în 2013, UE și statele sale membre au furnizat aproximativ 9,5 miliarde EUR (circa 12 miliarde de dolari) sub formă de subvenții și împrumuturi pentru sprijinirea acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare.

8. Care este procedura de pregătire și colectare a contribuțiilor referitoare la reducerea emisiilor în vederea acordului din 2015?

Contribuțiile preconizate stabilite la nivel național (INDC) vor fi pregătite pe plan intern de către fiecare parte la CCONUSC, așa cum au făcut UE și statele sale membre. Cerințele de informare pentru descrierea obiectivelor propuse într-un mod clar, transparent și inteligibil au fost definite în Declarația de la Lima pentru combaterea schimbărilor climatice, adoptată în cadrul Conferinței din Peru din decembrie 2014.

Toate părțile trebuie să își prezinte INCD-urile cu mult înainte de Conferința de la Paris. UE se așteaptă ca toate țările din G20, dar și alte economii majore și țări în măsură să facă acest lucru, să își prezinte contribuțiile preconizate până la sfârșitul primului trimestru al anului 2015.

Contribuția propusă de UE este inclusă în comunicare și stabilește obiectivul de reducere a emisiilor sub forma unui INDC conform cerințelor convenite. UE urmează să își prezinte INCD-ul până la sfârșitul lunii martie.

CCONUSC a creat un portal specific unde părțile își pot încărca propriile INDC-uri, care ulterior vor fi publicate pe site-ul său. Așa cum a fost mandatată de către Conferința privind schimbările climatice de la Lima, CCONUSC va pregăti, până la 1 noiembrie 2015, un raport cu privire la efectul cumulat al contribuțiilor propuse comunicate de către părți până cel târziu la 1 octombrie 2015.

9. Cum va contribui UE la noul acord?

Contribuția UE la Acordul de la Paris din 2015 va fi un obiectiv obligatoriu de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, în toate sectoarele economiei, cu cel puțin 40 % până în 2030. Pentru a realiza obiectivul general, sectoarele vizate de schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) vor trebui ca până în 2030 să își reducă emisiile cu 43 % în raport cu anul 2005. Emisiile generate de sectoarele care nu sunt incluse în sistemul EU ETS ar urma să fie reduse cu 30 % față de nivelul din 2005. Obiectivul de reducere cu cel puțin 40 % este ambițios, echitabil și compatibil cu o abordare prezentând cel mai bun raport cost-eficiență, menită să conducă la reducerea emisiilor UE cu peste 80 % până în 2050.

10. Ce se întâmplă dacă, odată cumulate, contribuțiile propuse sunt insuficiente pentru îndeplinirea obiectivului Conferinței de la Paris, de limitare sub 2˚C a creșterii temperaturii medii?

În cazul în care angajamentele colective stabilite la Paris nu se vor înscrie în limitele pe care oamenii de știință le consideră ca fiind necesare pentru îndeplinirea obiectivului de menținere a creșterii temperaturii sub 2 grade, noul Protocol și deciziile care urmează să fie luate la Paris ar trebui să garanteze că țările lumii vor fi puse pe calea cea bună cât mai curând posibil.

În primul rând, este esențial ca acordul să fie dinamic și să prevadă un proces de revizuire periodică și de consolidare a angajamentelor de atenuare, în conformitate cu obiectivul pe termen lung și cu cele mai recente date științifice. În cazul în care eforturile colective globale nu se ridică la nivelul necesar, acest proces, derulat o dată la 5 ani, ar trebui să încurajeze părțile să ridice gradul de ambiție al angajamentelor existente pe parcursul perioadelor ulterioare. Un proces de revizuire o dată la cinci ani, începând cu 2020, ar facilita transparența, claritatea și înțelegerea angajamentelor asumate de părți în materie de atenuare, în contextul contribuției acestora la obiectivul de menținere sub 2 grade a creșterii temperaturii pe glob. Revizuirea ar trebui să invite părțile să explice progresele înregistrate cu privire la angajamentele de atenuare și motivele pentru care consideră că măsurile lor sunt echitabile și ambițioase. Procesul ar trebui să țină cont și de evoluția capacităților, de responsabilitățile și de circumstanțele specifice existente la nivel național.

În al doilea rând, la Paris ar trebui să se ia o decizie cu privire la începerea, în 2016, a unui proces care să identifice domeniile cu potențial ridicat de atenuare și să concretizeze oportunitățile încă neexploatate, prin intermediul cooperării internaționale, de exemplu cu ajutorul Fondului verde pentru climă.

În al treilea rând, trebuie consolidate măsurile luate la nivel subnațional și acțiunile organizațiilor neguvernamentale și ale sectorului privat, care vin în completarea măsurilor guvernamentale. Mai multe inițiative au fost lansate în cadrul reuniunii la nivel înalt a Secretarului General al ONU privind schimbările climatice din septembrie 2014, precum și cu ocazia Conferinței privind schimbările climatice de la Lima.

 11. Cum vom ști dacă țările își îndeplinesc obiectivele?

Pentru ca noul Protocol să prezinte încredere, este nevoie ca el să includă un sistem solid de transparență și responsabilitate. Acest sistem trebuie să prevadă norme comune obligatorii din punct de vedere juridic referitoare la măsurare, raportare, verificare (MRV) și contabilitate pentru toate părțile, precum și un proces de punere în conformitate.

Un cadru MRV și contabil comun garantează integritatea angajamentelor, întrucât le permite părților să demonstreze în mod transparent și coerent că își îndeplinesc angajamentele și că rezultatele raportate sunt reale. De asemenea, le va permite părților să demonstreze cât de mult au avansat la nivel colectiv și va furniza informațiile necesare pentru elaborarea de politici eficiente de atenuare la nivel național. Un proces de punere în conformitate va promova și facilita aplicarea rapidă și eficientă de către toate părțile, va garanta că toate părțile implicate își asumă responsabilitățile care le revin și va oferi securitate juridică și predictibilitate. Acest aspect are o importanță deosebită în menținerea pe calea cea bună către îndeplinirea obiectivului de limitare sub 2°C a încălzirii globale.

 12. Ce rol ar trebui să joace adaptarea în noul acord privind schimbările climatice?

În timp ce acțiunile ambițioase de reducere a emisiilor sunt esențiale, o acțiune individuală și colectivă vizând pregătirea și adaptarea la efectele negative ale schimbărilor climatice este la fel de importantă. Adaptarea va fi, prin urmare, un element central al noului Protocol. Noul Protocol ar trebui să sublinieze angajamentul tuturor țărilor de a lua măsuri pentru a facilita adaptarea adecvată, pentru a integra adaptarea în procesele naționale și regionale de planificare și pentru a coopera în vederea favorizării unei dezvoltări durabile rezistentă la schimbările climatice.

Pentru a putea evalua progresele realizate în îndeplinirea obiectivului Convenției, Protocolul ar trebui să îmbunătățească raportarea cu privire la eficiența adaptării și la lecțiile învățate din consolidarea rezistenței, prin intermediul comunicărilor naționale. Protocolul ar trebui să intensifice asistența acordată regiunilor și țărilor care sunt deosebit de vulnerabile la efectele negative ale schimbărilor climatice, inclusiv prin furnizarea de sprijin financiar și tehnic, precum și prin consolidarea capacităților.

 13. Care sunt perspectivele pentru ajungerea la un acord mondial?

Perspectivele sunt bune. Una dintre provocări este să ne asigurăm că noul Protocol este adecvat scopului pentru mulți ani de acum înainte. De aceea, el trebuie să fie ambițios, robust, dinamic și în măsură să creeze condițiile necesare pentru atingerea obiectivului de menținere a creșterii temperaturii sub 2°C.

UE este încrezătoare că noul acord va consolida și va extinde în mod semnificativ eforturile colective internaționale de combatere a schimbărilor climatice. În ultimele 12 luni, pe scena publică și politică din lumea întreagă s-au făcut auzite tot mai multe voci favorabile intensificării acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice. Acordul convenit de către liderii UE, în luna octombrie, privind obiectivul de reducere cu 40 % a emisiilor de gaze cu efect de seră, urmat, la scurt timp, de anunțarea de către SUA și China a obiectivelor lor viitoare, reprezintă dovezi clare ale voinței comunității internaționale în această direcție. În cadrul Conferinței privind schimbările climatice de la Lima, angajamentele asumate în favoarea Fondului verde pentru climă, care va fi utilizat pentru acordarea de asistență țărilor în curs de dezvoltare, au depășit suma de 10 miliarde de dolari, aproape jumătate din ea provenind de la statele membre ale UE.

Este extrem de important faptul că al cincilea raport de evaluare al IPCC arată că obiectivul de menținere a creșterii temperaturii sub 2°C rămâne realizabil - subliniind însă necesitatea unei acțiuni colective ambițioase în prezent.

O voință politică puternică din partea tuturor părților, în special a țărilor G20 și a altor țări cu venituri medii și ridicate, va fi necesară pentru ajungerea la un acord eficient.

 14. Care sunt următoarele etape?

Comunicarea va fi prezentată miniștrilor mediului din UE la reuniunea din 6 martie. În săptămânile următoare, UE își va finaliza contribuția la noul acord global privind clima în vederea înaintării acesteia către CCONUSC până la sfârșitul lunii martie.

Prioritățile UE în lunile următoare includ asigurarea unui dialog și a unei cooperări intense cu țările partenere și încurajarea țărilor G20 și a altor economii cu venituri medii și ridicate să preia inițiativa prin contribuții oportune, ambițioase, în special în cadrul Forumului economiilor majore, al G20 și al G7.

Comisia Europeană are în vedere organizarea unei conferințe internaționale pentru a facilita înțelegerea reciprocă a seriei de contribuții propuse (INDC) și adecvarea ambiției lor colective, înainte de Conferința de la Paris.

15. Cine ar beneficia de aceste măsuri?

Toate statele lumii și cetățenii lor ar avea de câștigat, dacă reușim să evităm ca schimbările climatice să atingă niveluri periculoase. Cel de-al cincilea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice scoate în evidență efectele negative ale schimbărilor climatice în cazul în care nu se găsesc soluții adecvate.

Pe lângă limitarea efectelor schimbărilor climatice, printre avantajele economice și de mediu de care ar beneficia UE se numără:

- o mai mare securitate energetică, generată în special de reducerea utilizării și a importurilor de combustibili fosili;

- îmbunătățirea eficienței energetice în raport cu politicile actuale, care va contribui la reducerea costurilor, la crearea de locuri de muncă și la consolidarea competitivității;

- reducerea poluării aerului, în beneficiul sănătății umane;

- în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, noi sectoare de creștere economică ar urma să creeze oportunități în domenii precum ingineria, activitățile de producție primară, echipamentele de transport, sectorul construcțiilor și serviciile pentru întreprinderi

MEMO/15/4487

Întrebări din partea publicului larg:


Side Bar