Chemin de navigation

Left navigation

Additional tools

Comisia Europeană

NOTĂ DE INFORMARE

Bruxelles, 17 octombrie 2013

Noua politică a UE privind infrastructura de transport - context

Ce este politica UE privind infrastructura?

Transporturile reprezintă un sector vital pentru economia europeană: fără conexiuni bune, Europa nu va crește și nu va prospera. Noua politică a UE privind infrastructura va institui o rețea europeană de transport solidă în toate cele 28 de state membre, pentru a promova creșterea economică și competitivitatea. Această rețea va face legătura între est și vest și va înlocui mozaicul de transporturi actual cu o rețea autentic europeană.

Prin noua politică a UE privind infrastructura, finanțarea UE în domeniul transporturilor se triplează, ajungând la 26 de miliarde EUR pentru perioada 2014-2020. În același timp, finanțarea în domeniul transporturilor este reorientată către o nouă rețea centrală definită cu strictețe. Rețeaua centrală va constitui coloana vertebrală a transporturilor în cadrul pieței unice a Europei. Ea va contribui la înlăturarea blocajelor, la modernizarea, infrastructurii și la eficientizarea operațiunilor transfrontaliere de transport pentru călătorii și întreprinderile din întreaga UE. Implementarea sa va fi accelerată prin crearea a nouă coridoare majore de transport care vor reuni statele membre și părțile interesate, permițând concentrarea unor resurse limitate și obținerea de rezultate.

Noua rețea TEN-T centrală va fi susținută de o rețea globală de rute la nivel regional și național, destinate să alimenteze rețeaua centrală. Scopul este ca treptat, până în 2050, cea mai mare parte a cetățenilor și a întreprinderilor din Europa să se afle la cel mult 30 de minute distanță, ca timp de deplasare, de această rețea globală.

Luată în ansamblu, noua rețea de transport va oferi:

  1. călătorii mai sigure și mai puțin aglomerate;

  2. deplasări mai fluente și mai rapide.

De ce avem nevoie de o nouă politică europeană privind infrastructura?

  1. Transporturile reprezintă un sector esențial pentru o economie europeană eficientă.

  2. Se preconizează că, până în 2050, transportul de marfă va crește cu 80%, iar transportul de călători cu peste 50%.

  3. Creșterea economică depinde de comerț, iar comerțul depinde de transporturi. Zonele din Europa care nu dispun de conexiuni bune nu vor prospera.

În practică, există cinci categorii principale de probleme care trebuie soluționate la nivelul UE:

  1. Legăturile lipsă, în special în cazul tronsoanelor transfrontaliere, constituie un obstacol major în calea liberei circulații a mărfurilor și a călătorilor în interiorul statelor membre și între acestea, precum și între statele membre și țările învecinate.

  2. Între statele membre și în interiorul acestora există o discrepanță considerabilă în ceea ce privește calitatea și disponibilitatea infrastructurii (blocaje). În special, este necesară ameliorarea conexiunilor est-vest prin crearea unei noi infrastructuri de transport și/sau prin întreținerea, reabilitarea sau modernizarea infrastructurii existente.

  3. Infrastructura de transport dintre modurile de transport este fragmentată. În ceea ce privește efectuarea de conexiuni multimodale, numeroase terminale de marfă din Europa, gări de călători, porturi interioare, porturi maritime, aeroporturi și noduri urbane lasă de dorit în acest sens. Având în vedere că aceste noduri nu dispun de capacități multimodale, potențialul și capacitatea transportului multimodal de a elimina blocajele de infrastructură și de a completa legăturile lipsă sunt insuficient exploatate.

  4. Investițiile în infrastructurile de transport ar trebui să contribuie la atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră din sectorul transporturilor cu 60% până în 2050.

  5. În statele membre sunt încă în vigoare norme și cerințe operaționale diferite, în special în domeniul interoperabilității, ceea ce contribuie semnificativ la crearea barierelor și a blocajelor care afectează infrastructura de transport.

Noua politică a UE privind infrastructura - prezentare detaliată

Noua rețea centrală – cifre

Rețeaua centrală va conecta:

  1. 94 de porturi europene principale cu legături feroviare și rutiere;

  2. 38 de aeroporturi principale cu legături feroviare cu orașe mari;

  3. 15 000 de km de linii de cale ferată modernizate pentru circulația de mare viteză;

  4. 35 de proiecte transfrontaliere vizând reducerea blocajelor.

Rețeaua va constitui seva economică a pieței unice, făcând posibilă o circulație liberă reală a bunurilor și a persoanelor în întreaga UE.

Cele nouă coridoare noi

O inovație majoră a noilor orientări TEN-T este introducerea în rețeaua centrală a nouă coridoare de implementare. Acestea au rolul de a contribui la dezvoltarea rețelei centrale. Fiecare coridor trebuie să includă trei moduri de transport, trei state membre și două secțiuni transfrontaliere.

Vor fi create „platforme de coridoare”, pentru a reuni toate părțile interesate și statele membre relevante. Platforma de coridor reprezintă o structură de guvernanță care va elabora și va implementa „planuri de lucru referitoare la coridoare" pentru ca lucrările efectuate de-a lungul coridorului, în diferite state membre și în diferite stadii de realizare, să poată fi îmbinate cu eficacitate. Platformele de coridor pentru coridoarele principale ale rețelei centrale vor fi prezidate de coordonatori europeni.

Coridoarele din rețeaua centrală - scurtă descriere:

  1. Coridorul Marea Baltică - Marea Adriatică este una dintre cele mai importante axe transeuropene rutiere și feroviare. El leagă Marea Baltică de Marea Adriatică, trecând prin zonele industrializate dintre sudul Poloniei (Silezia Superioară), Viena și Bratislava, prin regiunea estică a Alpilor și prin nordul Italiei. Acest coridor cuprinde proiecte feroviare importante, cum sunt tunelul de bază Semmering și linia de cale ferată Koralm din Austria, precum și secțiunile transfrontaliere dintre PL, CZ și SK.

  2. Coridorul Marea Nordului - Marea Baltică face legătura între porturile de pe malul estic al Mării Baltice și porturile de la Marea Nordului. Acest coridor va face legătura între Finlanda și Estonia cu feribotul, va crea legături moderne de transport rutier și feroviar, pe de o parte între cele trei țări baltice, iar pe de altă parte, între Polonia, Germania, Țările de Jos și Belgia. Coridorul include și căi navigabile interioare între râul Oder și porturile germane, olandeze și flamande, cum este „Mittelland-Kanal”. Cel mai important proiect este „Rail Baltic”, o cale ferată europeană cu ecartament standard între Tallinn, Riga, Kaunas și nord-estul Poloniei.

  3. Coridorul Mediteranean face legătura între Peninsula Iberică și frontiera ungaro-ucraineană. Acesta se întinde de-a lungul coastelor mediteraneene ale Spaniei și Franței, traversează Alpii spre est, prin nordul Italiei, continuă de-a lungul coastei adriatice a Sloveniei și Croației, îndreptându-se apoi spre Ungaria. În afară de râul Po și de alte câteva canale din nordul Italiei, acest coridor este format din șosele și căi ferate. Principalele proiecte feroviare desfășurate de-a lungul său sunt legăturile Lyon - Torino și secțiunea Veneția - Ljubljana.

  4. Coridorul Orient/Est-mediteraneean face legătura între interfețele maritime ale Mării Nordului, Mării Baltice, Mării Negre și Mării Mediterane, optimizând utilizarea porturilor vizate și a autostrăzilor maritime aferente. Având drept cale navigabilă interioară râul Elba, acest coridor va ameliora conexiunile multimodale dintre nordul Germaniei, Republica Cehă, regiunea panonică și sud-estul Europei. El se extinde, pe mare, din Grecia până în Cipru.

  5. Coridorul Scandinavo-mediteranean este o axă nord-sud crucială pentru economia Europei. Traversând Marea Baltică din Finlanda până în Suedia și trecând prin Germania, prin Alpi și prin Italia, acest coridor leagă principalele centre urbane și porturi din Scandinavia și continuă spre centrele industrializate cu nivel înalt de productivitate din sudul Germaniei, Austria și Nordul Italiei, mergând apoi mai departe spre porturile italiene și Valletta. Cele mai importante proiecte din cadrul acestui coridor sunt pasajul fix Fehmarnbelt și tunelul de bază Brenner, inclusiv rutele lor de acces. Coridorul se extinde, pe mare, din sudul Italiei și Sicilia până în Malta.

  6. Coridorul Rin-Alpi este una dintre cele mai aglomerate rute de transport de marfă din Europa, care leagă porturile Rotterdam și Antwerp de la Marea Nordului de bazinul mediteranean din Genova, trecând prin Elveția și prin câteva dintre principalele centre economice din regiunile Rin-Ruhr și Rin-Main-Neckar, precum și prin aglomerația urbană Milano din nordul Italiei. Acest coridor multimodal include Rinul drept cale navigabilă interioară. Printre proiectele principale se numără tunelurile de bază, deja finalizate parțial, din Elveția și rutele lor de acces spre Germania și Italia.

  7. Coridorul Atlantic leagă partea de vest a Peninsulei Iberice și porturile Le Havre și Rouen de Paris și, mai departe, de Mannheim/Strasbourg, prin linii de cale ferată de mare viteză și linii de cale ferată convenționale paralele, incluzând și Sena drept cale navigabilă interioară. Dimensiunea maritimă joacă un rol crucial în cadrul acestui coridor.

  8. Coridorul Marea Nordului - Marea Mediterană se întinde din Irlanda și nordul Regatului Unit până la Marea Mediterană, în sudul Franței, trecând prin Țările de Jos, Belgia și Luxemburg. Acest coridor multimodal, care include căi navigabile interioare din Benelux și Franța, vizează nu numai să ofere servicii multimodale mai bune între porturile de la Marea Nordului, bazinele fluviale Maas, Rin, Scheldt, Sena, Saone și Ron și porturile Fos-sur-Mer și Marsilia, ci și să interconecteze mai bine Insulele Britanice cu Europa continentală.

  9. Coridorul Rin-Dunăre, a cărui axă principală este formată de căile navigabile interioare Main și Dunăre, leagă regiunile centrale din jurul orașelor Strasbourg și Frankfurt, trecând prin sudul Germaniei spre Viena, Bratislava, Budapesta și, în fine, Marea Neagră, de o ramură importantă ce pornește de la Munchen spre Praga, Zilina, Kosice și frontiera cu Ucraina.

Cele nouă coridoare reprezintă un progres major în domeniul planificării infrastructurii de transport. Experiența din trecut a arătat că este foarte greu să se implementeze proiecte de transport transfrontaliere și de alt gen în diferite state membre într-un mod coordonat. De fapt, este foarte ușor să se creeze sisteme și conexiuni divergente și să se genereze mai multe blocaje. De asemenea, este necesar ca proiectele să fie sincronizate la nivel transfrontalier pentru a spori beneficiile obținute din toate investițiile. Noile planuri și structuri de guvernanță ale coridoarelor vor facilita în mare măsură implementarea noii rețele centrale.

Rețeaua globală

La nivel regional și național, ceea ce numim rețeaua globală va reprezenta un afluent al rețelei centrale. Această rețea globală este parte integrantă din politica TEN-T și va fi gestionată în mare măsură chiar de statele membre, cu un procent mai mic din fondurile disponibile în cadrul mecanismului „Conectarea Europei” (MCE) și, bineînțeles, în cadrul politicii regionale. Aceasta este subsidiaritatea în acțiune. Intenționăm ca, treptat, până în 2050, marea majoritate a cetățenilor și întreprinderilor din Europa să se afle la cel mult 30 de minute distanță, ca timp de deplasare, de această rețea-afluent.

Noile orientări TEN-T merg mult mai departe decât în trecut în privința specificării de cerințe, incluzând și rețeaua globală, astfel încât, în timp – până în 2050 – părți mari din rețeaua globală să fie unite din punctul de vedere al unor standarde pe deplin interoperabile și eficiente pentru transportul feroviar, autoturisme electrice etc.

Finanțarea din partea UE

Mecanismul „Conectarea Europei” pune la dispoziție 26 de miliarde de euro pentru infrastructura de transport pe perioada financiară următoare (2014-2020), ceea ce reprezintă triplul finanțării disponibile în prezent. Din acești bani, 80 până la 85 % vor fi utilizați pentru a sprijini:

  1. proiecte prioritare de-a lungul celor nouă coridoare de implementare ale rețelei centrale. De asemenea, va fi disponibilă finanțare și pentru un număr limitat de proiecte privind alte secțiuni care au o valoare adăugată europeană mare pentru rețeaua centrală.

  2. finanțare pentru proiecte orizontale – legate în majoritate de IT - cum ar fi finanțarea SESAR (dimensiunea tehnologică a sistemului de management al traficului în cerul unic european) sau a ERTMS (sistemul european de management al traficului feroviar), care trebuie folosite de-a lungul principalelor coridoare de transport. Aceasta reprezintă o prioritate deosebită – o altă inovație din cadrul noii rețele centrale fiind faptul că există obligații mai stricte pentru ca sistemele de transport să „își unească forțele”, adică să investească pentru respectarea, în principal, a standardelor UE existente, de exemplu în ceea ce privește sistemele de semnalizare feroviară comune din cadrul ERTMS. Autostrăzile maritime - în calitatea lor de dimensiune maritimă a TEN-T - vor fi și ele incluse în această prioritate.

Fondurile rămase pot fi puse la dispoziție pentru proiecte ad hoc, inclusiv pentru proiecte privind rețeaua globală.

Se estimează că nivelul investițiilor necesare în cadrul rețelei centrale în perioada 2014-2020 se ridică la 250 de miliarde EUR. Comisia va publica cereri periodice de propuneri pentru a se asigura că primesc finanțare din partea UE numai proiectele cele mai bune și care aduc cea mai mare valoare adăugată Uniunii Europene. Prin MCE, finanțarea UE în domeniul transporturilor se triplează, ajungând la 26 de miliarde EUR pentru perioada 2014-2020; în același timp, finanțarea în domeniul transporturilor este reorientată către o nouă rețea centrală definită cu strictețe.

În general, mecanismul „Conectarea Europei” va finanța infrastructura prioritară a UE în domeniul transporturilor, al energiei și al benzii largi digitale. Mecanismul va sprijini infrastructura principală care va constitui baza pieței unice și va beneficia de un fond unic în valoare de 33,242 miliarde EUR pentru perioada 2014-2020, din care 26,250 miliarde EUR vor fi alocate transporturilor; din această din urmă sumă, 11,305 miliarde EUR sunt rezervate pentru investițiile aferente în infrastructurile de transport de pe teritoriile statelor membre eligibile pentru finanțare din Fondul de coeziune.

Ce înseamnă acest lucru pentru conexiunile est-vest?

În ultimii 20 de ani au fost realizate progrese considerabile în ceea ce privește îmbunătățirea legăturilor de transport dintre vestul și estul Europei. În noua rețea TEN-T au fost integrate recent conexiuni est-vest care lipseau complet sau parțial sau care erau restricționate numai la anumite moduri de transport.

Cu toate acestea, în cadrul UE, între statele membre și în interiorul acestora există o discrepanță considerabilă în ceea ce privește calitatea și disponibilitatea infrastructurii (blocaje). În special, este necesară ameliorarea conexiunilor est-vest prin crearea unei noi infrastructuri de transport și/sau prin întreținerea, reabilitarea sau modernizarea infrastructurii existente.

În prezent, centrul de interes s-a deplasat de la proiectele individuale la crearea unei rețele centrale de coridoare strategice care vor face legătura între est și vest și toate colțurile unei vaste suprafețe geografice, care se întinde din Portugalia până în Finlanda și de la coasta Scoției până la litoralul Mării Negre.

Conexiunile est-vest constituie o prioritate centrală pentru noua politică a UE privind infrastructura.

În ceea ce privește finanțarea, o sumă de cel puțin 11,3 miliarde EUR a fost rezervată țărilor eligibile pentru finanțare din Fondul de coeziune, ceea ce constituie un sprijin suplimentar pentru investițiile în principalele conexiuni est-vest.

Pentru implementarea rețelei centrale vor fi utilizate nouă coridoare. Fiecare dintre acestea trebuie să includă trei moduri de transport, trei state membre și două secțiuni transfrontaliere.

Dintre cele nouă coridoare din cadrul rețelei centrale, șapte au o reală dimensiune est-vest: coridorul marea Baltică-Marea Adriatică, coridorul Marea Nordului-Marea Baltică, coridorul mediteranean, coridorul Orient/Est mediteranean, coridorul Atlantic, coridorul Marea Nordului-Marea Mediterană și coridorul Rin-Dunăre. În practică, putem observa acum că, în viitor, coridoarele cu conexiuni multimodale se vor întinde de la est la vest și din regiunile periferice, din punct de vedere geografic, spre centrul UE.

Iată câteva exemple care ilustrează această situație:

  1. În trecut, nu exista niciun proiect prioritar care să facă legătura între Polonia și Germania. Astăzi, există trei conexiuni în cadrul rețelei centrale (Szczecin-Berlin, Varșovia-Berlin și Dresda-Wroclaw). Legătura Varșovia-Berlin face parte și din coridorul Marea Nordului-Marea Baltică, cuprins între Rotterdam și Tallin.

  2. În trecut, porturile germane nu erau legate printr-un proiect prioritar de țările din Europa centrală (Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Bulgaria, România). Astăzi, această legătură face parte din coridorul Orient/Est mediteranean.

  3. Slovacia și Republica Cehă nu erau conectate eficient cu sudul Germaniei. În prezent, cele două legături din cadrul rețelei centrale (Praga-Nürnberg-Frankfurt și Praga-München-Stuttgart) fac parte din coridorul Rin-Dunăre.

  4. În trecut, Dunărea constituia un proiect prioritar de sine-stătător, însă limitat la căile navigabile interioare. Astăzi, coridorul Rin-Dunăre nu include doar Dunărea, ci face o legătură mai bună între aceasta și celelalte căi navigabile interioare (Rinul) și include căi ferate și șosele care leagă Europa centrală de Germania și Franța.

Cum au fost alese proiectele care fac parte din rețeaua centrală?

Principiul de bază este acela că fiecare țară trebuie să beneficieze de acces la o rețea centrală europeană de transport solidă, care să permită circulația liberă a persoanelor și a bunurilor. Toate țările europene vor fi conectate la această rețea.

Proiectele din cadrul rețelei centrale care au fost identificate ca fiind prioritare pentru finanțare din partea UE pentru următoarea perioadă de finanțare (2014-2020) sunt stabilite aici (LINK - anexa la Regulamentul privind Conectarea Europei - a se vedea anexa la prezenta notă de informare).

Aceste proiecte sunt eligibile pentru finanțare UE în domeniul transporturilor pentru perioada 2014-2020 deoarece:

  1. îndeplinesc criteriile stabilite în metodologie pentru a face parte din rețeaua centrală (a se vedea mai jos pentru mai multe informații privind metodologia și criteriile);

  2. prezintă un nivel ridicat de valoare adăugată pentru UE;

  3. și sunt suficient de avansate pentru implementarea între 2014 și 2020.

Statelor membre le revine sarcina de a prezenta Comisiei propuneri detaliate, pe baza cărora urmează să fie alocată finanțarea. Aceasta ar trebui să se petreacă încă de la începutul anului 2014. Nivelul exact al finanțării UE disponibile depinde, de asemenea, de detaliile propunerilor naționale. În general, pentru orice perioadă bugetară de 7 ani, contribuția UE la dezvoltarea infrastructurii de transport principale va fi, în mod normal, de aproximativ 20 % din costurile de investiții. Sprijinul pentru studii individuale poate fi de până la 50 %, iar pentru studii și lucrări de construcții în cazul proiectelor transfrontaliere, de până la 40 %. Restul provine de la statele membre, de la autoritățile regionale sau, eventual, de la investitori privați. În ceea ce privește suma de cel puțin 11,3 miliarde EUR rezervată pentru statele membre eligibile pentru finanțare din Fondul de coeziune, cofinanțarea se poate ridica până la maximum 85 %.

Care sunt cerințele cele mai stricte pentru rețeaua centrală?

Proiectele din cadrul rețelei centrale care primesc finanțare vor trebui să respecte cerințe tehnice stricte, care trebuie aplicate.

Este logic ca, în special în cazul unei rețele centrale, cerințele tehnice să fie în mod obligatoriu interoperabile la nivelul întregii rețele. De exemplu, acest lucru înseamnă că ERTMS (sistemul european de management al traficului feroviar) - sistemele STI de bază pentru gestionarea circulației trenurilor - trebuie să se aplice peste tot. De asemenea, standardele de siguranță rutieră în ceea ce privește cerințele de siguranță în tuneluri și cerințele de siguranță rutieră trebuie să se aplice la nivelul întregii rețele, iar tehnologia pentru STI (sistemele de transport inteligente) trebuie să se adauge la acestea. Totodată, dacă în viitor urmează să fie construite puncte de încărcare pentru vehiculele electrice în cadrul infrastructurii, în mod logic acestea trebuie să îndeplinească standarde comune, astfel încât automobilele să le poată utiliza oriunde în cadrul rețelei.

Cum vom obține cele 250 de miliarde de euro necesare pentru rețeaua centrală?

Cele 31,7 miliarde de euro alocate transporturilor în cadrul mecanismului„Conectarea Europei” al CFM (cadrul financiar multianual) vor servi efectiv drept „capital inițial” pentru stimularea investițiilor suplimentare din partea statelor membre în vederea finalizării conexiunilor și legăturilor transfrontaliere dificile, care altfel nu ar putea fi construite.

Există un foarte puternic efect de pârghie al finanțării TEN-T. Experiența din ultimii ani arată că fiecare milion de euro cheltuit la nivel european va genera 5 milioane de euro din partea guvernelor statelor membre și 20 de milioane de euro de la sectorul privat.

La aceste sume obținute prin efectul de pârghie se adaugă acum posibilitatea obținerii unor noi fonduri din sectorul privat, prin instrumente de finanțare inovatoare precum obligațiuni pentru proiecte.

Cum funcționează cofinanțarea? Ce sumă provine de la statele membre și ce sumă de la UE.

Infrastructurile de transport necesită investiții enorme – iar cea mai mare parte dintre acestea vor întotdeauna finanțate de statele membre. Rolul Europei în materie de investiții și de coordonare este de a oferi valoare adăugată prin eliminarea blocajelor și prin completarea legăturilor și a conexiunilor lipsă, precum și de a sprijini crearea unei veritabile rețele de transport europene.

Ratele normale de cofinanțare pentru proiecte TEN-T privind rețeaua centrală vor fi:

  1. Până la 50 % cofinanțare UE pentru studii.

  2. Pentru lucrări, până la 20 % (de exemplu lucrări de explorare pentru un tunel important).

  3. Există anumite posibilități de majorare a cofinanțării pentru proiectele transfrontaliere referitoare la conexiuni între transportul feroviar și căile navigabile interioare (până la 40 %).

  4. Pentru anumite proiecte STI, precum ERTMS, se poate oferi un nivel mai mare de cofinanțare, de până la 50 %, pentru a sprijini statele membre care fac tranziția.

Cum îndeplinește noua TEN-T obiectivele de mediu?

TEN-T este un instrument esențial care ajută politica în domeniul transporturilor să atingă obiectivul global de reducere cu 60 % a emisiilor provenite din sectorul transporturilor până în 2050 (a se vedea Cartea albă privind transporturile - 2050, publicată în 2011). În esență, rețeaua TEN-T este o rețea de transport multimodală, facilitând în mod substanțial trecerea călătorilor și a mărfurilor de la transportul rutier la cel feroviar și la alte moduri de transport. Toate proiectele TEN-T trebuie să facă obiectul unei evaluări riguroase a impactului asupra mediului înainte de a putea beneficia de fonduri UE. Pentru a face acest lucru, ele trebuie să îndeplinească toate cerințele de planificare și de sustenabilitate stabilite în temeiul legislației UE în domeniul mediului.

Contextul politicii TEN-T

Politica în domeniul rețelelor transeuropene de transport are drept scop crearea infrastructurii și a interconexiunilor de transport care să constituie baza pieței unice, asigurarea liberei circulații a bunurilor și a persoanelor și sprijinirea creșterii economice, a creării de locuri de muncă și a competitivității în UE. În trecut, sistemele de transport din Europa s-au dezvoltat în mare parte în interiorul frontierelor naționale. Acest lucru a condus la absența sau la nivelul redus al interconexiunilor de transport la frontiere sau de-a lungul coridoarelor principale. Gradul redus de interconectare a transporturilor reprezintă un obstacol în calea creșterii economice. Începând din anii 1990, politica TEN-T orientat fondurile UE către sprijinirea dezvoltării unor proiecte de infrastructură europene esențiale. Au existat astfel multe povești de succes importante. Cu toate acestea, având în vedere, în special, perioada dificilă din punct de vedere financiar prin care trecem, este necesar să se reorienteze cheltuielile UE în domeniul transporturilor acolo unde acestea oferă valoare adăugată maximă – pentru a crea o rețea centrală europeană puternică.


Side Bar

Mon compte

Gérez vos recherches et notifications par email


Aidez-nous à améliorer ce site