Navigation path

Left navigation

Additional tools

Comisia Europeană

MEMO

Bruxelles, 17 iulie 2013

Fiecare euro contează – Întrebări frecvente cu privire la Parchetul European

Ce este Parchetul European?

Parchetul European va fi o instituție descentralizată a Uniunii Europene, cu competență exclusivă de a cerceta, a urmări penal și a trimite în judecată persoanele învinuite de săvârșirea de infracțiuni care aduc atingere bugetului UE. Va avea competențe de investigație armonizate la nivelul Uniunii, bazate pe sistemele juridice naționale ale statelor membre și integrate în aceste sisteme.

Parchetul European se va sprijini pe capacitățile și expertiza statelor membre. La Parchetul European vor fi detașați procurori experimentați, provenind din sistemele naționale. În principiu, pentru Parchetul European vor lucra procurori europeni delegați, direct de la locurile lor de muncă aflate în statele membre și în conformitate cu legislația statului membru respectiv. Integrarea Parchetului European în sistemele judiciare naționale prezintă numeroase avantaje, printre care se numără cunoașterea temeinică, de către procurorii delegați, a sistemelor judiciare naționale și a limbii locale, integrarea în structurile locale ale organelor de urmărire penală și experiență în instrumentarea dosarelor de către instanțele locale. În plus, punerea în comun a resurselor statelor membre în materie de cercetări și urmăriri penale va garanta luarea rapidă a deciziilor.

Care este temeiul juridic al instituirii Parchetului European?

Tratatul de la Lisabona pune un accent deosebit pe combaterea infracțiunilor financiare și economice grave, cu dimensiune transfrontalieră. Temeiul juridic și normele cu privire la instituirea Parchetului European figurează la articolul 86 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care prevede că:

„Pentru combaterea infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate institui un Parchet European, pornind de la Eurojust.”

În discursul său privind starea Uniunii în 2012 (SPEECH/12/596), președintele Barroso a anunțat intenția Comisiei de a propune instituirea unui Parchet European, astfel cum se prevede în tratate și ca parte a angajamentului pe care și l-a asumat Comisia de a proteja bugetul UE.

Comisia Europeană dorește să se asigure că bugetul Uniunii Europene este la fel de bine protejat împotriva fraudelor ca și finanțele naționale. În iulie 2012, Comisia a propus ca toate statele membre să introducă în codurile penale naționale definiții comune pentru infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene și să prevadă sancțiuni penale disuasive similare (IP/12/767, MEMO/12/544). Parchetul European va contribui la garantarea unei mai mari coerențe, eficacități și eficiențe a urmăririlor penale în statele membre.

Din Parchetul European vor face parte toate statele membre?

Nu. În baza tratatelor UE, Regatul Unit și Irlanda beneficiază de o clauză de neparticipare la politicile în materie de justiție și afaceri interne, ceea ce înseamnă că cele două țări nu vor face parte din Parchetul European, cu excepția cazului în care decid contrariul, în mod voluntar și explicit. Danemarca este o altă țară care nu va participa la Parchetul European, însă ea nu beneficiază de această clauză.

De ce avem nevoie de un Parchet European?

În prezent, interesele financiare ale Uniunii nu sunt suficient protejate. Această situație este cauzată de mai mulți factori.

În primul rând, organismele UE existente – OLAF (Oficiul European de Luptă Antifraudă), Eurojust (Agenția Uniunii Europene de Cooperare Judiciară în Materie Penală) și Europol (Oficiul European de Poliție) – nu au competența de a efectua cercetări penale sau de a începe urmăriri penale în cazuri de fraudă. OLAF nu poate decât să transmită rezultatele anchetelor sale administrative autorităților naționale competente, care decid apoi, independent, dacă încep urmărirea penală pe baza constatărilor OLAF.

În al doilea rând, eforturile naționale de asigurare a respectării legislației sunt fragmentate între statele membre, acestea neluând întotdeauna măsurile necesare pentru a combate infracțiunile care aduc atingere bugetului UE. Astăzi, doar 1 din 5 cazuri transferate de OLAF autorităților judiciare naționale se încheie prin pronunțarea unei condamnări. De asemenea, rata condamnărilor diferă semnificativ de la un stat membru la altul.

În al treilea rând, din cauza faptului că numărul urmăririlor penale încununate de succes este foarte mic, se recuperează doar o mică parte din suma totală fraudată în statele membre. Autorii fraudelor care vizează bugetul UE știu că au mari șanse să își păstreze câștigul și mizează pe lipsa coerenței în asigurarea respectării legislației la nivelul UE.

Ce sume din bugetul UE se pierd din cauza fraudelor?

În ultimii trei ani, cazurile în care a existat suspiciunea de fraudă au reprezentat o medie de aproximativ 500 de milioane de euro anual, dar se estimează că valoarea totală reală a fraudelor este semnificativ mai mare. Cifrele referitoare la cazurile de fraudă semnalate nu pot include neregulile nedepistate, prin urmare cifra totală este probabil cu mult superioară celei estimate.

Din ce motiv statele membre nu pot combate eficient frauda?

În prezent, numai autoritățile naționale pot efectua cercetări și începe urmărirea penală în cazuri de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Însă competențele lor se opresc la frontierele naționale. Infracțiunile comise împotriva intereselor financiare ale UE sunt adesea complexe. Ele implică mai mulți actori, mecanisme de fraudă complicate și elaborate, mai multe țări și jurisdicții naționale. În același timp, reușita anchetelor în cazurile de fraudă necesită o foarte bună înțelegere a cadrului juridic și administrativ respectiv.

O cooperare eficace între statele membre nu este ușor de realizat din cauza diferențelor dintre sistemele de drept penal, a incertitudinilor legate de stabilirea instanței competente, a procedurilor greoaie și îndelungate de acordare a asistenței juridice, a problemelor lingvistice, a lipsei resurselor și a diferențelor la nivel de priorități.

Iată de ce lupta împotriva fraudei care afectează bugetul UE poate fi privită la nivel național ca fiind un proces de lungă durată, necesitând mobilizarea unui număr mare de personal. În consecință, se poate ca uneori aceste cazuri să nu facă obiectul cercetărilor sau să se renunțe la cercetări imediat ce apar dificultăți. În unele cazuri, autoritățile naționale pot decide să ancheteze doar partea infracțiunii care se referă la statul membru respectiv, ignorând implicațiile potențiale și mai ample ale unei rețele internaționale de fraudă.

Există exemple care ilustrează modul în care Parchetul European poate îmbunătăți situația actuală?

Într-un dosar de fraudă, OLAF a transmis autorităților din Germania și Bulgaria informații cu privire la anumiți cetățeni ai acestor țări în legătură cu care existau suspiciuni de colaborare în scopul săvârșirii de fraude asupra Fondului european de dezvoltare agricolă și rurală. Cercetarea penală efectuată în Germania s-a încheiat cu o condamnare, în timp ce în Bulgaria, persoanele suspectate au fost achitate. Prin urmare, sistemul actual a condus la rezultate diferite în același caz transfrontalier. Lucrurile ar fi stat cu totul altfel dacă ar fi existat un parchet european care să asigure coerența cercetărilor și a urmărilor penale în Bulgaria și Germania.

Un alt exemplu se referă la contrabanda cu țigări provenind din Republica Cehă în Germania. Pentru a condamna persoana suspectată, instanța penală germană a utilizat ca probă înregistrările convorbirilor telefonice obținute de poliția cehă. Deși, conform legislației cehe, probele respective fuseseră obținute legal, avocatul apărării a susținut că, în absența unei decizii a instanței prin care să se autorizeze înregistrarea convorbirilor telefonice, probele nu ar trebui să fie considerate admisibile de către instanța germană.

Odată cu crearea Parchetului European, va fi mai puțin probabil să apară astfel de dificultăți legate de diferențele existente între normele procedurale naționale. Conform noilor reglementări, înregistrarea convorbirilor telefonice fără o autorizare judecătorească prealabilă nu va mai fi posibilă. Regulamentul prevede, de asemenea, că probele obținute legal într-un stat membru sunt admisibile în instanțele din toate statele membre, cu condiția să fi fost obținute respectând drepturile procedurale consacrate în articolul 47 (dreptul la o cale de atac eficientă) și articolul 48 (prezumpția de nevinovăție și dreptul la apărare) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Ce schimbări va aduce Parchetul European?

Parchetul European va fi singurul competent să cerceteze, să înceapă urmăriri penale și să-i trimită în judecată pe autorii infracțiunilor care aduc atingere bugetului UE. Astfel, cazurile complexe cu dimensiune transfrontalieră vor fi coordonate și instrumentate de către Parchetul European. În acest mod, dificultățile generate de competențele limitate ale autorităților naționale, competențe care se opresc la frontierele teritoriilor acestora, vor fi depășite.

Parchetul European va garanta continuitatea ciclului de asigurare a respectării legii care cuprinde cercetarea, urmărirea penală și faza de judecată. Va dispune de competențe care îi vor permite să efectueze cercetări în toate statele membre, prin intermediul procurorilor europeni delegați. Parchetul European nu va trebui să se bazeze pe instrumente interguvernamentale de asistență juridică adesea greoaie și care necesită mult timp (cum ar fi acordurile de asistență juridică reciprocă și de recunoaștere reciprocă). Parchetul va beneficia de reguli clare privind derularea anchetelor și admisibilitatea probelor colectate și prezentate în instanță, indiferent de statul membru în care se află aceasta.

Cum vor colabora Parchetul European și procurorii europeni delegați?

Procurorii europeni delegați vor face parte din Parchetul European. În principiu, ei vor fi cei care vor efectua cercetările și vor începe urmăriri penale în propriile state membre, făcând apel la personalul național și aplicând dreptul intern. Acțiunile lor vor fi coordonate de un birou central condus de procurorul general, care va asigura coerența și eficiența procedurilor în toate statele membre (a se vedea graficul din anexă).

Datorită acestei structuri descentralizate, Parchetul European va beneficia de acces direct la expertiza națională, adică la o cunoaștere temeinică a sistemului judiciar național respectiv și a limbii locale, la integrarea în structurile locale ale organelor de urmărire penală, la experiența în materie de instrumentare a dosarelor de către instanțele locale etc.

Procurorii europeni delegați își vor putea menține în continuare posturile de procurori naționali (vor avea un mandat dublu). Totuși, atunci când își exercită atribuțiile în cadrul mandatului acordat de Parchetul European, procurorii delegați vor acționa în deplină independență față de organele naționale de urmărire penală din țara lor.

Un „colegiu” format din 10 membri – procurorul general, adjuncții și procurorii naționali – va asigura o integrare omogenă între UE și nivelul național, în special prin adoptarea regulamentului de ordine interioară, inclusiv a regulilor generale referitoare la alocarea dosarelor. Această soluție, care are la bază punctele dezbătute cu ocazia consultărilor cu statele membre, printre care se numără și recenta inițiativă franco-germană care solicita instituirea unui parchet european, va asigura și coordonarea necesară în cadrul urmăririlor penale pentru a se evita riscul unei sancțiuni duble (principiul ne bis in idem) în cazul în care ar fi neglijate infracțiuni conexe sau acestea nu ar fi cercetate împreună.

Instanțele naționale vor putea să controleze acțiunile Parchetului European?

Da. Acțiunile Parchetului European pot fi contestate în fața instanței naționale competente.

De asemenea, autoritățile judiciare naționale competente vor avea sarcina de a autoriza în prealabil măsurile operative ale Parchetului European, dacă acest lucru este impus de legislația națională și de legislația UE.

Instanțele competente vor fi cele de la nivel național. Parchetul European va exercita funcția de procuror în fața instanțelor naționale competente.

Ca întotdeauna, Curtea de Justiție a Uniunii Europene va putea să intervină în procedurile în care se cere pronunțarea unei hotărâri preliminare.

Ce competențe va avea Parchetul European în baza regulamentului?

Parchetul European va putea să solicite sau să ordone măsuri operative. Instrumentele pe care le va avea la dispoziție sunt clar definite în regulament și includ atât măsuri operative intruzive, cât și măsuri mai puțin dure.

Printre măsurile intruzive care pot fi luate de Parchetul European se numără percheziția localurilor, a bunurilor și a sistemelor informatice, ridicarea de obiecte, interceptarea convorbirilor telefonice și înghețarea tranzacțiilor financiare.

Măsurile mai puțin dure includ interogarea persoanelor suspectate și audierea martorilor, desemnarea experților în cazurile care necesită cunoștințe specializate sau măsuri de urmărire și controlare a deplasărilor efectuate de o anumită persoană în vederea localizării acesteia.

Măsurile operative sunt executate conform dispozițiilor legislației naționale. În mod special, orice măsură individuală trebuie autorizată de instanța judiciară națională competentă sau de către o altă autoritate, dacă dreptul intern sau regulamentul impun acest lucru.

Pentru a garanta eficiența anchetelor efectuate de Parchetul European, probele obținute legal într-un stat membru vor fi admisibile în instanțele din toate statele membre.

Cum va fi asigurată independența Parchetului European?

În primul rând, regulamentul prevede că Parchetul European nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la nicio entitate exterioară Parchetului. Cu alte cuvinte, instituțiile, organele, birourile sau agențiile Uniunii și statele membre respectă independența Parchetului European și nu încearcă să îl influențeze în exercitarea funcțiilor sale. În al doilea rând, Parchetul European va fi independent din punct de vedere structural, deoarece nu va fi integrat în altă instituție sau serviciu al UE. În al treilea rând, în numirea procurorului general sunt implicate instituțiile Uniunii (acesta este numit de Consiliu, cu aprobarea Parlamentului European), precum și foști membri ai Curții de Justiție, ai Curților Supreme naționale, autorități publice naționale competente în materie de urmăriri penale și/sau avocați reputați, care vor contribui la întocmirea unei liste restrânse de candidați. Mandatul său este limitat la opt ani fără posibilitate de prelungire, ceea ce garantează că acțiunile procurorului general nu vor fi motivate de dorința de a rămâne în funcție. Procurorul general poate fi revocat din funcție de Curtea de Justiție, în baza unei cereri adresate de Parlamentul European, Consiliu sau Comisie.

În ceea ce-i privește pe procurorii delegați naționali, regulamentul prevede că activitatea acestora privind dosarele pentru Parchetul European va avea întotdeauna întâietate în fața dosarelor naționale. De asemenea, regulamentul conține și o referire explicită la totala independență a procurorilor delegați în raport cu organele naționale de urmărire penală. Conflictele de interese vor fi soluționate de procurorul general. Atunci când acționează sub autoritatea procurorului general, procurorii europeni delegați nu pot fi revocați de autoritățile naționale competente din funcția de procurori naționali fără acordul procurorului general.

Care sunt drepturile procedurale ale persoanelor suspectate?

Este important să fie consolidate garanțiile juridice care protejează persoanele fizice și întreprinderile care fac obiectul cercetărilor sau al urmărilor penale în Uniunea Europeană. Propunerea referitoare la instituirea unui Parchet European cuprinde un set solid și complet de garanții procedurale, care va asigura protejarea, de către legislația europeană în vigoare și de către dreptul la apărare prevăzut de legislația națională, a drepturilor persoanelor suspectate și ale altor persoane implicate în anchetele Parchetului European

Propunerea clarifică faptul că persoana suspectată beneficiază de totalitatea drepturilor conferite de legislația UE și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Aceste drepturi sunt enumerate explicit și cuprind:

  1. dreptul la interpretare și traducere,

  2. dreptul la informare și accesul la dosar,

  3. dreptul la un avocat și posibilitatea de a lua legătura cu terțe părți și de a le anunța în caz de arest,

  4. dreptul de a păstra tăcerea și de a fi prezumat nevinovat,

  5. dreptul la asistență juridică,

  6. dreptul de a prezenta probe, de a numi experți și dreptul la audierea martorilor.

În plus, persoana suspectată beneficiază de dreptul la apărare conferit de legislația națională care reglementează procedura.

De ce propunerea referitoare la Parchetul European este prezentată împreună cu o reformă a Eurojust?

În conformitate cu articolul 86 alineatul (1) din TFUE, Parchetul European va fi creat pornind de la Eurojust. Pachetul de propuneri legislative prezentat astăzi vizează stabilirea de legături și sinergii solide între cele două organizații, printr-o cooperare eficientă și prin schimbul de informații, cunoștințe și resurse.

În mod special, atât Parchetul European, cât și Eurojust trebuie să participe la soluționarea cazurilor în care persoanele suspectate sunt implicate în infracțiuni ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii și în alte tipuri de infracțiuni. Prin urmare, va fi necesară o cooperare strânsă și permanentă. Dispozițiile în acest sens au fost incluse atât în regulamentul privind Parchetul European, cât și în cel referitor la Eurojust. De asemenea, în cazul suprapunerii competențelor în dosarele mixte, Eurojust poate să furnizeze asistență în rezolvarea conflictului de competență.

Eurojust va furniza Parchetului European servicii de sprijin administrativ, cum ar fi resursele umane, financiare și informatice. De exemplu, Parchetul European va putea să utilizeze pentru propriile dosare infrastructura informatică a Eurojust, inclusiv sistemul de gestionare a cazurilor, fișierele de lucru temporare și sistemul de indexare ale Eurojust. Modul în care va funcționa această cooperare va fi stabilit într-un acord între Parchetul European și Eurojust.

Care va fi rolul Eurojust după instituirea Parchetului European?

Eurojust ajută autoritățile naționale de anchetă și organele de urmărire penală să coopereze și să își coordoneze acțiunile în cadrul a aproximativ 1 500 de dosare transfrontaliere pe an. A contribuit la instaurarea unui climat de încredere reciprocă și la depășirea problemelor generate de marea diversitate de sisteme juridice și de tradiții din UE. Totuși, Eurojust nu dispune de competența de a efectua cercetări penale sau de începe urmăriri penale în cazuri de fraudă.

Parchetul European va avea competență exclusivă să ancheteze, să înceapă urmăriri penale și să-i trimită în judecată pe autorii infracțiunilor care aduc atingere bugetului UE. De asemenea, instituirea Parchetului European conferă Eurojust o mai mare legitimitate: în viitor, Parlamentul European și parlamentele naționale vor fi mai mult implicate în evaluarea activităților Eurojust.

Noul Eurojust va sprijini Parchetul European în combatere fraudei care afectează bugetul UE. Eurojust va furniza Parchetului European servicii de sprijin administrativ, cum ar fi resursele umane, financiare și informatice. De exemplu, Parchetul European va putea să utilizeze pentru propriile dosare infrastructura informatică a Eurojust, inclusiv sistemul de gestionare a cazurilor, fișierele de lucru temporare și sistemul de indexare ale Eurojust. Modul în care va funcționa această cooperare va fi stabilit într-un acord între Parchetul European și Eurojust.

Ce alte modificări aduce propunerea de reformare a Eurojust?

Propunerea prezentată astăzi are ca obiectiv ameliorarea funcționării Eurojust în general. În acest sens, reforma vizează gestiunea internă a Eurojust și face o distincție clară între sarcinile operaționale ale colegiului Eurojust (compus din membri naționali, câte unul din fiecare stat membru al Uniunii Europene) și sarcinile administrative. Astfel, colegiul și membrii naționali se vor putea concentra pe sarcinile operaționale, adică pe coordonarea și încurajarea cooperării dintre autoritățile judiciare naționale în lupta împotriva infracțiunilor grave precum traficul de droguri, spălarea de bani, frauda, corupția, criminalitatea informatică, terorismul și criminalitatea organizată. Un nou consiliu de administrație, din care va face parte Comisia, va asista colegiul în îndeplinirea sarcinilor sale administrative.

Propunerea va oferi un cadru juridic unic și modernizat pentru o nouă Agenție de Cooperare Judiciară în Materie Penală (Eurojust), succesoarea legală a Eurojust, astfel cum a fost instituit prin Decizia 2002/187/JAI a Consiliului. Acest nou regulament menține elementele care s-au dovedit a fi eficiente în gestionarea și funcționarea Eurojust, raționalizând totodată funcționarea și structura Eurojust în conformitate cu dispozițiile Tratatului de la Lisabona prin:

  1. eficientizarea activității Eurojust, introducând o nouă structură de guvernanță;

  2. îmbunătățirea eficacității operaționale a Eurojust, definind în mod uniform statutul și competențele membrilor naționali;

  3. conferirea unui rol Parlamentului European și parlamentelor naționale în evaluarea activităților Eurojust, în conformitate cu dispozițiile Tratatului de la Lisabona, menținând, în același timp, independența sa operațională;

  4. alinierea cadrului juridic al Eurojust la abordarea comună existentă în ceea ce privește agențiile UE, respectând totodată pe deplin rolul special pe care îl joacă acesta în coordonarea cercetărilor penale în curs;

  5. garantarea că Eurojust poate coopera îndeaproape cu Parchetul European, după instituirea acestuia.

Care va fi rolul OLAF după instituirea Parchetului European?

După cum se arată în comunicarea privind guvernanța OLAF adoptată astăzi, rolul Oficiului va evolua odată cu instituirea Parchetului European.

OLAF va continua să efectueze investigații administrative în domeniile care nu țin de competența procurorului general, mai exact să investigheze neregulile care aduc atingere intereselor financiare ale UE și abaterile grave și infracțiunile, fără impact financiar, comise de personalul UE.

OLAF nu va mai efectua investigații administrative în cazurile de fraudă sau de alte infracțiuni care afectează interesele financiare ale UE, deoarece infracțiunile de acest tip vor fi de competența exclusivă a Parchetului European, după instituirea acestuia. Dacă OLAF suspectează că s-au comis astfel de infracțiuni, va fi obligat să le semnaleze Parchetului European cât mai devreme cu putință. Deși nu va mai efectua investigații în acest domeniu, OLAF va continua să furnizeze asistență Parchetului European, la cererea acestuia (la fel cum asistă în prezent parchetele naționale). Această modificare va facilita accelerarea procesului de investigație și va contribui la evitarea dublării eforturilor depuse în cadrul anchetelor administrative și penale care au ca obiect aceleași fapte. În acest fel, urmăririle penale vor avea mai multe șanse de reușită.

Comisia va elabora propuneri cu privire la modificarea regulamentului OLAF care să reflecte modificările atribuțiilor Oficiului și să consolideze mai mult guvernanța acestuia în investigațiile pe care le efectuează, luând în considerare rolul prevăzut pentru Parchetul European. În acest sens, sunt avute în vedere două inițiative principale. În primul rând, va fi creat un inspector independent de garanții procedurile, în scopul consolidării verificării juridice a măsurilor de investigație ale OLAF. În al doilea rând, ar putea fi introduse cerințe procedurale mai stricte cu privire la măsurile de investigație mai intruzive (percheziții în birouri, ridicare de documente etc.) pe care OLAF ar putea fi nevoit să le desfășoare în instituțiile UE.

De câte cazuri va trebui să se ocupe Parchetul European?

Se estimează că Parchetul European se va ocupa de 2 500 de cazuri pe an. Această cifră se bazează pe o medie de 1 500 de cazuri de fraudă gestionate și raportate anual Uniunii Europene de către organele de investigație administrativă din statele membre, o medie de 300 de cazuri referitoare la suspiciuni de fraudă raportate de OLAF, o estimare de 500 de cazuri anuale de fraudă în materie de TVA, de care se ocupă în prezent statele membre, și aproximativ 200 de cazuri instrumentate de către organele naționale de cercetare penală. Se preconizează că Parchetul European va primi mai multe informații cu privire la posibilele cazuri de fraudă decât statele membre sau OLAF. Prin urmare, volumul de muncă ar putea fi mai mare decât s-a estimat.

Parchetul European va face arestări pe teritoriul Europei?

Nu. Doar autoritățile naționale vor putea să dispună arestarea persoanelor pentru infracțiuni care țin de competența Parchetului European. Acesta va putea numai să solicite autorităților judiciare să dispună arestarea unei persoane suspectate dacă va considera că acest lucru este absolut necesar pentru continuarea anchetei sale și în condițiile în care luarea unor măsuri mai puțin intruzive nu ar permite atingerea aceluiași obiectiv. Cererile de acest tip vor fi evaluate și autorizate de către autoritățile judiciare naționale competente, în baza dreptului intern.

Care sunt următoarele etape?

Pentru a dobândi forță juridică, propunerea Comisiei trebuie adoptată (în unanimitate) de statele membre reunite în Consiliu, după ce a fost aprobată de Parlamentul European.

Dacă în Consiliu nu se poate obține unanimitatea, tratatele prevăd că un grup compus din cel puțin nouă state membre poate stabili o formă de cooperare consolidată (articolul 86 din TFUE).

Principalele etape prevăzute de articolul 86 în cadrul procedurii de cooperare consolidată sunt:

  • prezentarea, de către Comisie, a propunerii sale legislative Consiliului de Miniștri. Statele membre trebuie să convină (în cadrul concluziilor președinției) că nu se poate obține unanimitatea cu privire la propunerea respectivă;

  • în acest caz, proiectul este trimis Consiliului European de către cel puțin 9 state membre care doresc să stabilească o cooperare consolidată;

  • Consiliul European dezbate cererea timp de maxim patru luni;

  • dacă se ajunge la un acord, Consiliul European trimite proiectul de propunere înapoi Consiliului, în vederea adoptării. Dacă nu se ajunge la nici un acord, cel puțin 9 state membre pot decide să stabilească o formă de cooperare consolidată. Odată cu notificarea acestor state membre cu privire la stabilirea cooperării consolidate, se consideră că Parlamentul European și Consiliul și-au dat acordul în acest sens;

  • negocierile privind propunerea pentru care se stabilește cooperarea consolidată au loc în cadrul Consiliului. La deliberări pot lua parte toate statele membre, însă numai cele care participă la cooperarea consolidată pot vota. Statele membre pot solicita în orice moment să participe la cooperarea consolidată.

Pentru informații suplimentare

Comunicat de presă: IP/13/709

Dosar de presă:

http://ec.europa.eu/justice/newsroom/criminal/news/130717_en.htm

Comisia Europeană – Politica în materie penală:

http://ec.europa.eu/justice/criminal/criminal-law-policy

Pagina principală de internet a doamnei Viviane Reding, vicepreședinte al Comisiei Europene și comisar european pentru justiție, drepturi fundamentale și cetățenie:

http://ec.europa.eu/reding

O puteți urmări pe dna vicepreședinte pe Twitter: @VivianeRedingEU

ANEXĂ: Modul de funcționare a Parchetului European

Figures and graphics available in PDF and WORD PROCESSED

Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website