Chemin de navigation

Left navigation

Additional tools

Politica agricolă comună (PAC) și agricultura în Europa – întrebări și răspunsuri

Commission Européenne - MEMO/13/631   28/06/2013

Autres langues disponibles: FR EN DE DA ES NL IT SV PT FI EL CS ET HU LT LV MT PL SK SL BG HR

Comisia europeană

NOTĂ

Bruxelles, 26 iunie 2013

Politica agricolă comună (PAC) și agricultura în Europa – întrebări și răspunsuri

Agricultura europeană – o privire de ansamblu

Care este proporția zonelor rurale în UE?

Zonele rurale reprezintă peste 77 % din teritoriul UE (47 % terenuri agricole și 30 % păduri) și adăpostesc aproximativ jumătate din populația acesteia (comunități agricole și alți locuitori).

Câți agricultori sunt în UE?

În UE trăiesc 12 milioane de agricultori pentru care agricultura reprezintă o ocupație permanentă. Împreună, agricultura și industria agroalimentară – care este foarte dependentă de sectorul agricol pentru aprovizionare - reprezintă 6 % din PIB-ul UE, 15 milioane de întreprinderi și 46 de milioane de locuri de muncă.

Care sunt tipurile de exploatații agricole existente în UE?

Formele exploatațiilor sunt foarte variate. Ele cuprind agricultura intensivă, clasică și biologică. Această diversitate a căpătat amploare odată cu integrarea în UE a țărilor din Europa Centrală și de Est.

Exploatațiile familiale, moștenite adesea din generație în generație, constituie forma cea mai răspândită.

Europa numără 12 milioane de agricultori și o exploatație agricolă acoperă, în medie, 15 hectare de teren (prin comparație, în SUA sunt doar 2 milioane de agricultori pentru o dimensiune medie a exploatațiilor agricole de 180 de hectare).

UE sprijină un anumit „model european de agricultură”?

Da. Politica agricolă comună își propune să sprijine o agricultură care să garanteze siguranța alimentară (într-un context de schimbări climatice) și să asigure dezvoltarea durabilă și echilibrată a tuturor teritoriilor rurale europene, inclusiv în regiunile care se confruntă cu condiții de producție dificile.

Această agricultură trebuie să fie multifuncțională. Ea trebuie să răspundă preocupărilor cetățenilor cu privire la alimentație (disponibilitate, preț, diversitate, calitate și siguranță), să protejeze mediul și să permită agricultorilor să-și câștige existența de pe urma activității lor.

În același timp, comunitățile rurale și peisajele trebuie conservate, pentru că acestea constituie un element prețios al patrimoniului european.

Începând din 2014, ca urmare a acordului politic din iunie 2013, Politica agricolă comună va acorda o importanță sporită diversității agriculturii europene.

Unde pot fi găsite statistici cu privire la agricultura UE?

La secțiunea noastră Statistici și pe site-ul EUROSTAT.

Câteva informații despre PAC

Ce este PAC?

Politica agricolă comună (PAC) permite agricultorilor europeni să răspundă nevoilor a peste 500 de milioane de cetățeni. Ea are drept obiective principale să asigure condiții decente de trai agricultorilor și să garanteze o aprovizionare cu produse alimentare stabilă, sigură și la prețuri accesibile consumatorilor.

PAC a evoluat în mod considerabil de la începuturile ei în 1962 și continuă să fie în evoluție. Reforma din iunie 2013 vizează trei priorități:

  1. asigurarea unei producții de produse alimentare viabile;

  2. asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale;

  3. favorizarea unei dezvoltări echilibrate a tuturor teritoriilor rurale din UE.

Cine coordonează PAC?

Comisia Europeană colaborează cu toate părțile interesate (în special, prin intermediul unor numeroase grupuri consultative) înainte de a elabora propuneri. Atunci când este vorba de acte legislative, propunerile Comisiei sunt transmise pentru decizie Consiliului de miniștri ai agriculturii ai celor 27 de state membre și Parlamentului European.

Gestionarea curentă a PAC face parte din responsabilitatea statelor membre. Curtea de Conturi a UE joacă, de asemenea, un rol important, asigurând monitorizarea cheltuielilor.

Cum este utilizat bugetul?

Bugetul PAC acoperă trei tipuri de cheltuieli:

  1. Ajutorul destinat venitului agricultorilor și respectării unor practici agricole durabile: efectuarea unor plăți directe, condiționate de respectarea standardelor europene stricte în ceea ce privește siguranța alimentară, protecția mediului precum și sănătatea și bunăstarea animalelor. Aceste plăți sunt finanțate integral de UE și reprezintă aproximativ 70% din bugetul PAC. Reforma din iunie 2013 prevede ca 30% din plățile directe să fie legate de respectarea, de către agricultorii europeni, a practicilor agricole durabile, favorabile calității solurilor, biodiversității și mediului în general, precum, de exemplu, diversificarea culturilor, menținerea pășunilor permanente sau conservarea unor zone ecologice în cadrul exploatațiilor.

  2. Măsurile de sprijinire a pieței: activate, de exemplu, atunci când proastele condiții climatice destabilizează piețele. Aceste plăți reprezintă mai puțin de 10% din bugetul PAC.

  3. Măsurile de dezvoltare rurală: măsuri menite să ajute agricultorii să își modernizeze exploatațiile agricole și să devină mai competitivi, asigurând totodată protecția mediului și contribuind la diversificarea activităților agricole și neagricole și la vitalitatea comunităților rurale. Aceste plăți sunt finanțate parțial de statele membre, sunt, în general, multianuale și reprezintă aproximativ 20% din bugetul PAC.

Aceste trei tipuri de ajutoare sunt profund interconectate și trebuie să fie gestionate în mod coerent. De exemplu, plățile directe le garantează agricultorilor un venit stabil și, în același timp, îi recompensează pentru că oferă servicii de protecție a mediului de interes public. În mod similar, măsurile de dezvoltare rurală facilitează modernizarea exploatațiilor, încurajând, în același timp, diversificarea activităților în zonele rurale.

Cine stabilește volumul bugetului PAC?

Bugetul este stabilit în fiecare an de Consiliul UE și de Parlamentul European. Pentru a ține sub control cheltuielile pe termen lung, acestea sunt înscrise într-un cadru financiar multianual. Sumele destinate PAC fac parte din rubrica 2 a cadrului multianual (intitulată „Creștere durabilă – resurse naturale”). În cadrul acestei rubrici 2, cadrul multianual stabilește un plafon maxim pentru primul pilon al PAC (ajutoare directe și măsuri pentru piețe). În plus, măsurile pentru dezvoltare rurală din cadrul celui de-al doilea pilon al PAC sunt finanțate din sumele cuprinse în volumul total de la rubrica 2. Cadrul financiar actual acoperă perioada 2007-2013 iar cel următor va acoperi perioada 2014-2020.

Toți agricultorii beneficiază de un tratament identic?

Datorită evoluției Politicii agricole comune și a utilizării de „referințe istorice”, nivelul ajutoarelor poate varia în mod considerabil de la o exploatație agricolă la alta, de la un stat membru la altul, de la o regiune la alta. Reducerea diferențelor dintre nivelurile de sprijin în cursul perioadei 2014-2020 între statele membre, între regiuni și între agricultori constituie unul dintre obiectivele principale ale reformei PAC adoptate în 2013. Este vorba, astfel, de a obține o PAC mai echitabilă.

La scara unui stat membru sau a unei regiuni care făcea parte din UE înainte de 2004, situația actuală se explică prin faptul că, la început, volumul ajutoarelor primite depindea de sprijinul de care beneficia exploatația în cursul perioadei de referință 2000-2002, de suprafața exploatată și de modelul de ajutor adoptat de către fiecare stat membru. Drept rezultat, un agricultor poate primi un ajutor de 50 EUR per hectar iar vecinul său de 1 000 EUR per hectar pentru o parcelă cu caracteristici agronomice absolut identice.

Începând de la reforma PAC din 2003, „vechile” state membre au fost în măsură să redistribuie ajutoarele directe acordate agricultorilor pe bază individuală, regională sau pe baza unei combinații a acestora. Ele pot aplica modelul regional sau hibrid pentru a corecta o situație considerată nedreaptă. Printre cele 15 state membre, Germania este singurul care a renunțat integral la referințele istorice.

În ceea ce privește statele membre care au aderat la UE după 2004, aceste plăți directe se bazează pe acordarea unei sume forfetare per hectar, identică pentru toți agricultorii din aceste state membre.

Începând din 1999, Comisia a propus în mai multe ocazii să plafoneze ajutoarele directe pentru a le repartiza într-un mod mai echitabil. Însă, mai multe state membre au refuzat această propunere.

La scara Uniunii Europene, se va depune, de asemenea, un efort de convergență pentru a reduce diferența între nivelurile ajutoarelor directe de care beneficiază agricultorii din diferitele state membre. În cadrul deciziilor din iunie 2013, repartiția bugetului PAC va garanta că, de acum și până în 2019, niciun stat nu va beneficia de mai puțin de 75 % din media comunitară1. În interiorul aceluiași stat membru sau al aceleiași regiuni, diferențele de niveluri de sprijin vor fi reduse de la o exploatație la alta: ajutorul per hectar nu va putea fi mai mic de 60 % din media ajutoarelor acordate de acum și până în 2019 în aceeași zonă administrativă sau economică. Statele membre vor putea atribui ajutoare mai mari pentru „primele hectare” ale unei exploatații, astfel încât să ajute cu precădere structurile mici și mijlocii. Pentru noile state membre, mecanismul SPUS (schema de plată unică pe suprafață) va putea fi prelungit până în 2020.

PAC încurajează modernizarea agriculturii europene?

Da. Au fost instituite numeroase stimulente menite să încurajeze modernizarea și să ajute agricultorii să își amelioreze exploatațiile, să transforme și să își comercializeze produsele să ofere produse alimentare de calitate superioară și să adopte tehnici agricole mai durabile și mai puțin dăunătoare mediului. Începând din 2014, vor fi disponibile noi măsuri în cadrul PAC pentru facilitarea investițiilor colective, sprijinirea dezvoltării exploatațiilor mici și încurajarea transferurilor de cunoștințe agronomice intre agricultori prin intermediul unui parteneriat european pentru inovare în sectorul agricol.

Se comit fraude în cadrul PAC?

Potrivit datelor furnizate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), valoarea neregulilor comise în perioada 2006-2010 reprezintă în medie 0,02 % din bugetul PAC. În ultimii ani, UE și-a consolidat inspecțiile bugetare.

Este prevăzută monitorizarea îndeplinirii obiectivelor PAC?

Da. Eficiența PAC este evaluată cu mare atenție. Înainte de a pregăti o propunere legislativă, Comisia consultă întotdeauna părțile interesate și cetățenii și realizează evaluări de impact. În plus, ea dispune realizarea periodică a unor studii independente privind performanța diverselor instrumente disponibile în cadrul PAC și modul în care acestea pot fi îmbunătățite.

Care este scopul plăților directe?

Plățile directe ajută la menținerea activităților agricole pe tot teritoriul UE garantând astfel un minimum de stabilitate pentru veniturile agricultorilor. Ele permit, astfel, asigurarea viabilității pe termen lung a exploatațiilor agricole și le protejează împotriva fluctuației prețurilor. Plățile directe reprezintă, în medie, 30 % din venitul agricol la nivelul UE. Dar, în ultimii ani, în cursul perioadelor de criză, plățile directe au putut reprezenta peste 60 % din venitul agricol, precum în Suedia, Irlanda sau Danemarca în timpul crizei din 2008/2009.

De altfel, plățile directe permit remunerarea agricultorilor pentru aspecte ale activității lor care nu sunt luate în considerație de piețe dar care reprezintă, totuși, servicii publice vitale pentru toți europenii. Reforma adoptată în iunie 2013 prevede că 30 % din ajutoarele directe acordate agricultorilor vor fi legate de practicile agricole eficiente pentru protecția biodiversității, a calității solurilor și a mediului în general. Este vorba, de exemplu, de diversificarea culturilor, de menținerea unor pășuni permanente sau de zone ecologice pe teritoriul exploatațiilor.

În plus, ansamblul ajutoarelor directe este acordat cu condiția respectării standardelor stricte privind protecția mediului, siguranța alimentară, sănătatea animală și vegetală, bunăstarea animalelor și, în mod general, de menținerea terenurilor în condiții bune de producție. Este ceea ce se numește „Eco-condiționalitate”. În cazul nerespectării acestor reguli, plățile pot fi suspendate și agricultorului i se pot aplica penalități.

Cum funcționează piețele agricole?

Asigurându-se că agricultorii produc ceea ce se cere pe piață, PAC furnizează o serie de dispozitive („plase de securitate”) pentru a împiedica distrugerea unor întregi sectoare de producție ca urmare a unor crize economice, sanitare sau meteorologice. Este vorba, în principal, de instrumente precum achizițiile în cadrul intervențiilor publice (achiziții efectuate de organisme naționale de intervenție pentru a retrage surplusul de produse de pe piață) și de ajutoare pentru depozitare privată (pentru stabilizarea piețelor).

În cadrul deciziilor din iunie 2013, aceste instrumente au fost modernizate. Crizele devenind mai frecvente și mai grave decât în trecut, a fost instituită o rezervă pentru a face față crizelor care depășesc funcționarea normală a piețelor, precum și un mecanism de urgență consolidat. În plus, sunt instituite ajutoare pentru favorizarea creării unor fonduri mutuale și mecanisme de asigurare care să sprijine, astfel, agricultorii să anticipeze și să facă față mai bine crizelor.

În sfârșit, au fost instituite noi mecanisme pentru a-i încuraja pe agricultori să se organizeze în cadrul unor organizații profesionale și interprofesionale. De altfel, Comisia a inițiat o activitate de monitorizare a relațiilor din cadrul lanțului alimentar pentru a încuraja diverșii actori implicați să amelioreze transparența prețurilor și a practicilor comerciale.

PAC ajută tinerii să devină agricultori?

Europa numără din ce în ce mai puțini agricultori din cauza caracterului dificil al activității și a volumului mare de investiții necesare pentru pornirea unei instalații. La ora actuală, în Europa, 4,5 milioane de agricultori au peste 65 de ani (30 % din agricultori), doar 6 % având mai puțin de 35 de ani. Este necesar să se sporească atractivitatea acestei profesiuni și să se acorde ajutor tinerilor pentru a se investi în acest sector.

În acest scop și în scopul de a încuraja reînnoirea generațiilor în sectorul agricol, PAC prevede mecanisme de ajutor pentru instalare. Reforma din 2013 introduce un nou tip de ajutor pentru tinerii agricultori: o bonificație de 25 % din volumul plăților directe acordată tinerilor agricultori în cursul primilor cinci ani de activitate.

Dezvoltarea rurală

Ce este dezvoltarea rurală?

În cadrul PAC, dezvoltarea rurală urmărește menținerea vitalității mediului rural prin susținerea programelor de investiții, de modernizare și de sprijin acordat activităților agricole și neagricole din zonele rurale.

Cine gestionează dezvoltarea rurală?

Statele membre selecționează măsuri adaptate propriilor nevoi și gestionează singure programele lor. UE finanțează parțial costurile („cofinanțare”).

Care este costul dezvoltării rurale? De unde provin fondurile?

Bugetul alocat perioadei 2014-2020 se ridică la 95 de miliarde EUR (la prețurile actuale) pentru cele 28 de state membre.

Aceste fonduri provin din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).

Cum sunt utilizate fondurile?

Începând din 2014, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) se înscrie în noul cadru strategic comun, exact ca și Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul Social European (FSE), Fondul de Coeziune (FC) și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF) în vederea realizării obiectivelor Strategiei Europa 2020 (creștere durabilă, inteligentă și favorabilă incluziunii).

Bugetul consacrat dezvoltării rurale poate fi utilizat pentru a finanța activități agricole și neagricole, în jurul celor șase priorități următoare:

  1. încurajarea transferului de cunoștințe și a inovării;

  2. creșterea competitivității;

  3. promovarea organizării lanțului alimentar și a gestionării riscurilor;

  4. refacerea, protecția și consolidarea ecosistemelor;

  5. încurajarea utilizării eficiente a resurselor și tranziția către o economie cu consum redus de carbon;

  6. promovarea incluziunii sociale, a reducerii sărăciei și a dezvoltării economice în zonele rurale.

Statele membre sau regiunile vor avea posibilitatea de a elabora subprograme care să beneficieze de ajutoare considerabile pentru a răspunde, de exemplu, nevoilor anumitor sectoare confruntate cu situații specifice tinerilor agricultori, micilor exploatați, zonelor muntoase și circuitelor de aprovizionare scurte.

Programele de dezvoltare rurală pot fi adaptate diferitelor regiuni?

Fiecare țară elaborează o strategie națională de dezvoltare rurală. Programe specifice pot fi concepute și puse în aplicare la nivel regional.

În ce mod măsurile PAC în materie de dezvoltare rurală sunt diferite de politica regională?

Politica regională urmărește în principal să ajute regiunile cele mai sărace din UE, în timp ce programele de dezvoltare rurală se aplică tuturor zonelor rurale ale Uniunii.

Măsurile de dezvoltare rurală nu sprijină doar agricultorii ci și celelalte sectoare ale economiei rurale: proprietarii forestieri, lucrătorii agricoli, IMM-urile, asociațiile rurale, etc.

Ce reprezintă „Leader”?

„Leader” este un program destinat consolidării economiei rurale care încurajează actorii locali să definească acțiuni la nivelul lor (în mod ascendent) mai degrabă decât să impună măsuri gata făcute (în mod descendent). În cadrul dispozițiilor în vigoare la ora actuală, statele membre trebuie să aloce cel puțin 5% din bugetul destinat dezvoltării rurale pentru a finanța proiecte Leader.

Poate dezvoltarea rurală contribui la protecția mediului?

Toate programele de dezvoltare rurală trebuie să includă măsuri menite pentru protecția și ameliorarea resurselor naturale și a peisajelor din zonele rurale.

Bugetul este utilizat pentru finanțarea măsurilor de protecție și conservare a peisajelor naturale, precum și măsurilor de combatere a schimbărilor climatice, și anume:

  1. menținerea calității apelor;

  2. gestionarea durabilă a terenurilor;

  3. plantarea de arbori pentru prevenirea eroziunii solurilor și a inundațiilor.

Care este utilitatea PAC?

De ce este necesară o politică agricolă „comună” la nivelul UE?

Agricultura este un sector susținut practic în exclusivitate la nivel european, contrar majorității altor sectoare care fac obiectul unor politici naționale. Este important să deținem o politică publică pentru un sector care garantează siguranța noastră alimentară, joacă un rol cheie în utilizarea resurselor naturale și în dezvoltarea economică a zonelor rurale.

Aceste obiective sunt comune tuturor statelor membre și nu pot fi realizate fără acordarea unui sprijin financiar sectorului agricol și zonelor rurale.

Prin urmare, trebuie luate măsuri la nivel european pentru a garanta condiții echitabile și a stabili un ansamblu comun de obiective, principii și reguli. În plus, o politică agricolă comună permite utilizarea mai eficientă a resurselor bugetare, lucru care nu ar putea fi realizat în cadrul politicilor naționale.

Dincolo chiar de chestiunile legate de piața unică, mai multe obiective trebuie abordate la nivel transnațional, precum coeziunea între state membre și regiuni, problemele ecologice și de importanță mondială, cum ar fi schimbările climatice, gestionarea apelor, biodiversitatea, siguranța alimentelor și a hranei pentru animale, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor, sănătatea publică și interesele consumatorilor.

De ce au agricultorii nevoie de ajutoare publice?

Contrar opiniei răspândite în unele țări, agricultura nu este deloc o sursă de câștig foarte rentabilă. Investițiile în timp și bani pe care le fac agricultorii sunt amenințate în permanență de o serie de factori imponderabili de ordin economic, sanitar sau meteorologic. Agricultura necesită investiții uriașe, atât umane, cât și financiare, ale căror roade apar numai după câteva luni sau chiar după câțiva ani și sunt întotdeauna vulnerabile.

Ajutorul acordat veniturilor agricultorilor permit garantarea menținerii unei producții alimentare pe tot teritoriul UE și recompensează furnizarea unor servicii publice care nu sunt valorizate de către piețe: protecția mediului, bunăstarea animalelor, alimente sigure și de mare calitate, etc.

Aspectul referitor „la serviciile publice” este cu atât mai important cu cât standardele în vigoare în Uniunea Europeană figurează printre cele mai stricte din lume. Din acest motiv, producția de produse alimentare este mai costisitoare în Europa decât în țările cu standarde mai puțin stricte.

Fără sprijin public, agricultorii europeni nu ar putea face concurență agricultorilor din alte țări și nu ar putea răspunde, în același timp, cerințelor specifice ale consumatorilor europeni. Mai mult, datorită efectelor din ce în ce mai importante ale schimbărilor climatice, costul unei agriculturi durabile nu poate decât să crească.

Cât ne costă PAC?

Care este costul reprezentat de PAC pentru contribuabili?

PAC reprezintă, în medie, un cost de 30 de eurocenți pe zi pentru fiecare cetățean european. Ea reprezenta 43 % din bugetul anual al UE în 2011, și anume 58 de miliarde EUR. Cota sa a scăzut neîncetat din 1984, când reprezenta 72 %, în timp ce, datorită extinderii UE cu începere din 1992, numărul agricultorilor s-a dublat.

Cheltuielile generate de PAC reprezintă, în realitate, mai puțin de 1 % din toate cheltuielile publice combinate ale tuturor statelor membre. Cheltuielile publice pentru sectorul agricol din cadrul UE au fost puse în comun la nivel european, ceea ce nu se întâmplă în niciun alt sector al economiei. Prin comparație, statele membre cheltuiesc de trei ori mai mult în domeniul apărării.

Din ce cauză aproape 40 % din bugetul UE este alocat agriculturii și nu altor sectoare?

Agricultura este singurul sector finanțat în totalitate din bugetul UE, ceea ce înseamnă că, în acest domeniu, cheltuielile europene înlocuiesc cheltuielile naționale. Alte domenii, precum cercetarea, învățământul, transporturile, apărarea, pensiile și îngrijirea sănătății nu figurează în bugetul UE sau nu reprezintă decât o mică parte din acesta. Ele sunt finanțate în mod exclusiv sau în principal din bugetele naționale și puse în aplicare de chiar de statele membre.

În schimb, PAC permite tuturor cetățenilor europeni să beneficieze de o aprovizionare abundentă și sigură cu produse alimentare de calitate superioară, precum și de un mediu și un cadru natural excepționale.

Cum este finanțată PAC?

PAC este finanțată din bugetul general al Uniunii Europene. Cheltuielile destinate dezvoltării rurale sunt finanțate în comun de statele membre și de UE.

Bugetul Uniunii este el însuși finanțat în esență din „resursele proprii” de care dispune aceasta: taxe vamale, prelevări, TVA și resurse bazate pe venitul național brut (VNB) al statelor membre.

Cine sunt beneficiarii și care sunt sumele de care beneficiază?

Începând din 2009, fiecare stat membru trebuie să publice lista beneficiarii plăților efectuate în temeiul PAC pentru a garanta transparența și responsabilitatea. Totuși, în urma unui recurs înaintat de agricultorii germani la Curtea Europeană de Justiție, obligația de a publica toate informațiile cu caracter personal referitoare la beneficiarii ajutoarelor a fost invalidată în 2010, pe motiv că reprezenta o încălcare a dreptului la viață privată. Mai exact, Curtea a decis ca numele beneficiarilor să nu mai fie publicate. În consecință, Comisia, care rămâne foarte atașată principiului transparenței, a propus o nouă reglementare care să țină cont de argumentele Curții. Reforma din iunie 2013 reintroduce obligația de transparență, ținând totuși seama de principiul proporționalității invocat de către Curte. În special, micii agricultori – cei care beneficiază de sume foarte limitate – nu vor fi vizați.

În calitate de contribuabil, pot beneficia de PAC, chiar dacă nu sunt agricultor?

Dumneavoastră beneficiați deja. Atunci când UE sprijină agricultorii, întreaga societate europeană este beneficiară. Aprovizionarea alimentară este astfel asigurată la un preț abordabil. Familiile europene alocă, în medie, 15% din bugetul lor alimentației, adică cu jumătate mai puțin decât în 1960.

Sprijinind practici agricole durabile, prin intermediul PAC, contribuim la conservarea mediului nostru, precum și a bogăției și diversității peisajelor noastre rurale și a alimentației noastre.

Reformarea PAC

Care sunt rezultatele reformelor precedente?

Cele mai importante reforme au început în 1992 și s-au intensificat în 2003, odată cu eliminarea legăturii dintre subvenții și producție. Pentru a obține subvenții, agricultorii nu mai trebuie să producă alimente pentru care nu există cerere pe piață. De acum înainte, ei trebuie să răspundă cererii pieței și a consumatorilor, căutând noi piețe rentabile și exploatând noi filiere.

Agricultorii primesc în prezent un ajutor pentru venit, cu condiția conservării terenurilor agricole și respectării standardelor privind siguranța alimentară, protecția mediului și bunăstarea animalelor, fără de care plățile sunt reduse.

Noua PAC ține seama mai mult de realitatea unei lumi deschise și OMC consideră că 90 % din plățile directe nu generează denaturări de ordin comercial.

PAC permite consumatorilor să dispună de o gamă vastă de produse de înaltă calitate.

Comisia este implicată în permanență în modernizarea, reorganizarea și simplificarea acestei politici.

Dat fiind faptul că, în prezent, plățile nu mai sunt legate de producție, agricultorii pot beneficia în continuare de o anumită siguranță financiară, fiind, în același timp, mai liberi să răspundă la semnalele pieței.

Instrumentele de piață (cum ar fi intervenția publică) au fost adaptate pentru a putea funcționa ca mecanisme de siguranță, fără să blocheze semnalele normale ale pieței. Măsurile privind dezvoltarea rurală îi ajută pe agricultori să-și restructureze exploatațiile și să protejeze mediul, ceea ce favorizează dinamismul zonelor rurale.

Care sunt marile orientări ale PAC după 2013?

În 2013 a fost adoptată o nouă reformă a PAC, care va intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2014. Ansamblul elementelor reformei va fi aplicabil la 1 ianuarie 2014, cu excepția noii structuri a plăților directe care necesită luarea în considerație a ciclului anual al plăților directe: declarațiile anuale din cadrul PAC ale agricultorilor vor interveni primăvara. Pe baza acestor declarații, plățile corespunzătoare noii structuri a plăților directe se vor efectua în 2015, odată cu, de exemplu, plățile ecologice și ajutoarele suplimentare pentru tinerii agricultori.

Noua reformă prezintă interes pentru toți cetățenii din UE. Pentru a o pregăti, Comisia a instaurat un dialog cu ansamblul societății civile și cu actorii interesați. Astfel, marile linii ale reformei PAC adoptate în iunie 2013 au fost definite în urma unei ample dezbateri publice organizate din aprilie până în iulie 2010 (care a dus la colectarea a aproximativ 6 000 de contribuții individuale și colective) și a unei dezbateri politice intense cu Consiliul și cu Parlamentul European. Ulterior, Comisia a prezentat propuneri legislative la 12 octombrie 2011.

Iată care sunt schimbările aduse de noua reformă:

  1. Plățile directe către agricultori vor reflecta mai bine necesitatea de a sprijini veniturile acestora în mod mai echitabil și de a valoriza misiunea lor de serviciu public (de exemplu, protecția mediului). Ele vor contribui la consolidare ajutoarelor în regiunile în care condițiile sunt mai dificile și vor permite sprijinirea tinerilor care doresc să se investească în sectorul agricol.

  2. Mecanismele de gestionare a piețelor vor fi simplificate, vor deveni mai eficiente și mai reactive.

  3. Politica de dezvoltare rurală va pune accentul pe creșterea competitivității și promovarea inovării.

În sfârșit, vor fi adoptate noi măsuri care să-i ajute pe agricultori să facă față volatilității prețurilor și veniturilor.

Prețurile produselor alimentare

De ce este necesar să sprijinim agricultura în condițiile în care prețurile alimentelor sunt ridicate?

Prețurile produselor agricole au o influență relativ mică asupra prețurilor plătite de consumatori pentru produsele alimentare. Costul cerealelor nu reprezintă decât 5% din prețul unei baghete de pâine. Creșterea prețurilor pentru consumatori nu înseamnă neapărat creșterea veniturilor pentru agricultori. Și aceasta cu atât mai mult cu cât și agricultorii se confruntă cu creșterea costurilor lor de producție. Agricultorii sunt din ce în ce mai expuși fluctuațiilor pieței, care sunt mai frecvente și mai grave decât în trecut, și volatilității prețurilor. În ultimii ani, factura energetică a exploatațiilor agricole a crescut cu 223 % iar prețul îngrășămintelor cu 163 %. Prețurile produselor agricole au crescut, în medie, cu 50 %.

Sunt biocombustibilii responsabili de creșterea prețurilor la alimente?

Diferitele studii disponibile indică faptul că producția europeană de biocombustibili nu joacă un rol decisiv în creșterea prețurilor produselor alimentare. UE utilizează doar 1% din cerealele sale pentru producția de etanol. Aproximativ 2/3 din producția de rapiță este utilizată pentru fabricarea biodieselului, însă această producție nu reprezintă decât 2% din cererea mondială. Acestea fiind zise, este necesar să investim în biocombustibili de generația a doua și a treia.

PAC și mediul

Care este impactul agriculturii asupra mediului?

Agricultura poate favoriza existența unui mediu durabil, ea poate avea, de asemenea, efecte nefaste asupra acestuia. PAC poate juca un rol important în atingerea unui echilibru între acești doi poli, iar acest rol va deveni determinant în anii următori.

Cum contribuie PAC la protecția mediului?

Odată cu reforma PAC adoptată în iunie 2013, fiecare stat membru, fiecare teritoriu, fiecare agricultor va contribui la provocarea reprezentată de durabilitate și de combaterea schimbărilor climatice, prin măsuri simple, cu un impact pozitiv cert. Între 2014 și 2020 se vor investi peste 100 de miliarde EUR pentru a ajuta agricultura să facă față provocării privind calitatea solului, a apei, a biodiversității și a schimbărilor climatice:

  • Ecologizare”: 30 % din plățile directe vor fi condiționate de respectarea a trei practici agricole favorabile mediului: diversificarea culturilor, menținerea de pășuni permanente și conservarea unor zone de interes ecologic de 5 % și ulterior de 7 % începând din 2018, sau măsuri considerate cel puțin echivalente în termeni de beneficiu pentru mediu.

  • Cel puțin 30 % din bugetul programelor de dezvoltare rurală va trebui să fie alocat unor măsuri de agromediu, unor măsuri de sprijinire a agriculturii ecologice sau unor proiecte legate de investiții sau de măsuri de inovare favorabile mediului.

  • Măsurile de agromediu vor fi consolidate. Acestea vor trebui să fie complementare cu practicile sprijinite în cadrul ecologizării. Aceste programe vor trebui să fie mai ambițioase și, prin urmare, mai eficiente în ceea ce privește protecția mediului (garanția absenței dublei finanțări).

Care sunt acțiunile Uniunii Europene în favoarea agriculturii ecologice?

Agricultura ecologică respectă ciclurile naturale de viață ale plantelor și animalelor. Ea este protejată prin reguli de producție stricte fixate de legislația europeană. Ea face, de asemenea, obiectul unei reglementări în materie de etichetare și de trasabilitate cu scopul de a garanta autenticitatea produselor ecologice, oricare ar fi țara lor de origine.

În acest context, UE a creat o siglă europeană specifică care garantează respectarea standardelor de producție europene în materie de agricultură biologică. Agricultorii și producătorii din sectorul agriculturii ecologice se supun unei proceduri de certificare stricte înainte de a avea dreptul de a folosi această siglă.

În cadrul programelor lor de dezvoltare rurală, statele membre pot oferi, de asemenea, ajutoare specifice agricultorilor care doresc să treacă la producția ecologică. Această posibilitate va fi mai larg răspândită după 2013: reforma prevede un ajutor specific pentru agricultura ecologică, precum și posibilitatea de a primi un ajutor nu numai pentru trecerea exploatațiilor la agricultura ecologică, ci și pentru menținerea acestei orientări.

PAC prevede măsuri referitoare la silvicultură?

PAC nu acoperă silvicultura comercială dar recunoaște impactul benefic al gestionării eficiente a pădurilor asupra peisajelor naturale și asupra biodiversității. Prin urmare, aceasta îi sprijină pe agricultorii care doresc să își reîmpădurească o parte din terenurile lor agricole.

PAC și comerțul

Este Europa deschisă importurilor de produse alimentare?

În ultimii 20 de ani, UE a făcut multe eforturi pentru a-și deschide piața. Peste două treimi din importurile sale provin din țări în curs de dezvoltare, ceea ce reprezintă mai mult decât importurile cumulate ale SUA, Australiei, Japoniei, Canadei și Noii Zeelande. Acordurile bilaterale încheiate cu numeroase țări terțe permit menținerea la un nivel scăzut a taxelor vamale la importurile de produse agricole în UE, în timp ce cele mai sărace 50 de țări din lume pot exporta în UE cantități nelimitate, fără să plătească taxe vamale.

Este necesar să ridicăm noi bariere în calea importurilor pentru a proteja agricultorii și produsele alimentare din UE?

Dacă UE ridică noi bariere, partenerii săi comerciali vor face la fel. Avantajul competitiv al Europei rezidă în valoarea ridicată a produselor sale alimentare transformate. Piețele din țările în curs de dezvoltare, inclusiv China și India, oferă perspective enorme în acest sens.

Calea cea mai sigură de a garanta siguranța alimentară este menținerea unor relații comerciale echilibrate cu partenerii noștri. Cea mai bună metodă de protecție a agricultorilor noștri este aceea de a le oferi mijloace de a fi competitivi pe piața mondială, asigurându-le venituri stabile – ceea ce constituie obiectivul precis al PAC.

PAC și țările în curs de dezvoltare

Acum 20 ani, UE cheltuia aproape 10 miliarde EUR pe an pentru subvenții la export. În 2011, aceste subvenții nu mai reprezentau decât aproximativ 160 de milioane EUR. Exporturile subvenționate vizează, în principal, țările din bazinul Mării Mediterane și din restul Europei. Numai o foarte mică parte din mărfurile subvenționate sunt exportate pe piața africană.

Începând din 2014, a fost convenit ca mecanismul de subvenționare a exporturilor să nu fie activat decât în situații excepționale.

Țările în curs de dezvoltare beneficiază cu adevărat de pe urma concesiilor comerciale acordate de Uniunea Europeană?

UE a încheiat acorduri tarifare preferențiale cu multe țări în curs de dezvoltare. Ea le acordă mai multă asistență în domeniul comerțului decât toate țările din restul lumii, și anume, în jur de 1 miliard EUR pe an în ultimii 3 ani.

UE absoarbe 71% din exporturile de produse agricole ale țărilor în curs de dezvoltare (aproximativ 59 de miliarde EUR între 2008 și 2010), ceea ce reprezintă mai mult decât SUA, Canada, Japonia, Noua Zeelandă și Australia la un loc. Importurile provenind din Africa reprezintă peste 12 miliarde EUR (adică 15% din totalitatea importurile UE). Aproximativ o treime din exporturile țărilor în curs de dezvoltare au ca destinație UE.

Care este poziția UE privind schimburile comerciale cu țările în curs de dezvoltare?

UE este în favoarea adoptării de norme comerciale multilaterale care să fie în avantajul tuturor părților, în special al țărilor în curs de dezvoltare. Astfel, UE consideră că țările industrializate ar trebui să-și reducă taxele vamale în mod mai rapid și mai semnificativ decât țările în curs de dezvoltare.

Calitatea și siguranța alimentelor

Este alimentația noastră sigură?

Începând din anii 1990, UE a îmbunătățit siguranța produselor alimentare, datorită aplicării unor măsuri de igienă, a unei reglementări în domeniul sănătății plantelor și a animalelor și a controlului reziduurilor de pesticide și al aditivilor alimentari. Legislația europeană în domeniul alimentar este una dintre cele mai stricte din lume.

Cum garantează UE calitatea produselor alimentare?

Calitatea produselor alimentare este garantată prin legislația în materie de etichetare, de comercializare și de calitate: protecția indicațiilor geografice, informațiile nutriționale obligatorii de pe ambalaje, siglele de calitate, standardele privind bunăstarea animalelor, etc.

Pe lângă regulile de igienă care garantează siguranța produselor, UE a elaborat:

  1. standarde de comercializare aplicabile produselor vândute în Uniune;

  2. mențiuni facultative privind calitatea produsului indicate pe eticheta acestuia;

  3. sisteme de calitate europene pentru recunoașterea produselor care au o calitate specifică:

  • „denumire de origine protejată” (DOP) sau „indicație geografică protejată” (IGP), pentru a indica faptul că o calitate este legată de o origine geografică;

  • „specialitate tradițională garantată” (STG);

  1. o siglă europeană specifică pentru produsele ecologice care respectă norme de producție stricte;

  2. orientări menite să amelioreze funcționarea acestor sisteme de certificare a calității care garantează respectarea anumitor caracteristici ale produsului sau a metodei sale de fabricație.

Sănătatea și bunăstarea animalelor

Cum sunt tratate animalele?

Legislația UE privind bunăstarea animalelor de fermă recunoaște faptul că animalele sunt ființe sensibile, care nu trebuie să îndure suferințe inutile. Ea acordă cinci criterii de libertate a animalelor:

  1. libertatea de a nu suferi de foame și de sete;

  2. libertatea de a trăi ferite de disconfort;

  3. libertatea de a nu suferi din cauza durerilor, leziunilor și bolilor;

  4. libertatea de a se comporta natural;

  5. libertatea de a nu se confrunta cu frica și suferința mentală.

Oficiul alimentar și veterinar al Comisiei efectuează inspecții pentru a se asigura că statele membre aplică în mod corect legislația europeană privind bunăstarea animalelor.

De asemenea, PAC acordă sprijin agricultorilor care doresc să amelioreze și mai mult condițiile de bunăstare a animalelor dincolo de cerințele de bază:

  1. toate ajutoarele acordate agricultorilor în temeiul PAC sunt condiționate de respectarea standardelor minime în materie de bunăstare a animalelor; agricultorii care nu respectă aceste standarde pot pierde, parțial sau în totalitate, sprijinul financiar;

  2. agricultorii care investesc pentru ameliorarea sistemelor lor de creștere a animalelor (de exemplu, condițiile de adăpostire a animalelor) pot obține ajutoare suplimentare.

Crescătoriile ecologice sunt supuse celor mai stricte norme în materie de bunăstare a animalelor. Aceasta înseamnă că este mai scump să produci alimente în Europa decât în alte țări care nu aplică norme atât de stricte. Fără ajutoare publice, agricultorilor europeni le-ar fi foarte greu să supraviețuiască pe termen lung într-un sistem globalizat.

Grija față de bunăstarea animalelor trece dincolo de frontierele UE, care consideră că respectarea acestui aspect aduce o valoare adăugată comerțului internațional.

Cum protejează UE sănătatea animalelor?

Legislația UE cu privire la bolile animalelor este severă pentru statele membre și s-a ameliorat în mod considerabil de-a lungul anilor, datorită experienței și competențelor dobândite.

MEMO/13/621

IP/13/613

1 :

Acest punct trebuie să fie supus aprobării în cadrul discuțiilor privind CFM


Side Bar

Mon compte

Gérez vos recherches et notifications par email


Aidez-nous à améliorer ce site