Chemin de navigation

Left navigation

Additional tools

Comisia Europeană

NOTĂ DE INFORMARE

Bruxelles, 26 iunie 2013

Reforma PAC – explicarea elementelor principale

Comisia, Consiliul și Parlamentul European au ajuns astăzi la un acord politic cu privire la reforma politicii agricole comune, cu condiția aprobării oficiale de către Consiliu și Parlamentul European, care va lua forma unui acord la prima lectură după oficializarea textelor în toate limbile. Pe baza propunerilor Comisiei din octombrie 2011 (a se vedea IP/11/1181 și MEMO/11/685), acordul se referă la patru regulamente de bază ale Parlamentului European și Consiliului care reglementează politica agricolă comună privind i) plățile directe, ii) organizarea comună a pieței unice (OCP), iii) dezvoltarea rurală și iv) un regulament orizontal privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea PAC. O serie de aspecte vor fi tratate separat în cadrul negocierilor pentru cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020 – în special privind transferul fondurilor între plățile directe (primul pilon) și dezvoltarea rurală (al doilea pilon), alocarea pachetelor financiare naționale pentru plăți directe și dezvoltare rurală, și ratele de cofinanțare, precum și chestiunea plafonării și degresivității.

Elementele principale ale propunerilor pot fi rezumate după cum urmează:

1. Plăți directe

Pentru a face progrese către o distribuție mai echitabilă a sprijinului, sistemul de plăți directe din cadrul PAC se va îndepărta treptat de un sistem în care alocările pentru fiecare stat membru — și pentru fiecare agricultor în parte în cadrul statului membru — se bazează pe referințe istorice. Aceasta va însemna o convergență clară și veritabilă a plăților, nu doar între statele membre ci și în interiorul acestora. În plus, introducerea unei plăți „verzi”, pentru practici agricole durabile — în cadrul căreia un procentaj de 30 % din pachetul financiar național disponibil este legat de asigurarea anumitor practici agricole durabile — înseamnă că o parte semnificativă din subvenție va fi utilizată în viitor cu scopul recompensării fermierilor pentru furnizarea de bunuri publice care respectă mediul. Toate plățile vor continua să fie supuse respectării anumitor norme de mediu și a altor norme

Schema de plată de bază (BPS): Statele membre vor consacra 70 % din pachetul financiar național pentru plăți directe noii scheme de plată de bază, scăzând orice sume angajate pentru plățile suplimentare destinate tinerilor fermieri, precum și pentru alte opțiuni, cum ar fi plățile suplimentare pentru zonele defavorizate, schema pentru micii fermieri, plățile redistributive, precum și plățile „cuplate”. Pentru UE-12, termenul limită pentru schema de plată unică pe suprafață (SAPS), mai simplă, va fi extins până în 2020.

Convergența internă: Statele membre care în prezent mențin un sistem de plăți alocate pe baza referințelor istorice trebuie să se îndrepte spre o echilibrare a plăților la hectar. Ele pot alege între mai multe opțiuni: optarea pentru o abordare națională sau pentru o abordare regională (pe baza unor criterii administrative sau agricole); atingerea unei rate regionale sau naționale până în 2019 sau garantarea că exploatațiile care primesc mai puțin de 90% din rata medie regională sau națională vor beneficia de o creștere treptată - cu garanția suplimentară conform căreia fiecare fermier va ajunge la o plată minimă de 60% din media națională/regională până în 2019. Sumele disponibile pentru fermierii care primesc mai mult decât media regională sau națională vor fi ajustate în mod proporțional, statele membre având opțiunea de a limita orice „pierderi” la 30%.

Statele membre au, de asemenea, dreptul de a utiliza o plată redistributivă pentru primele hectare care le permite să preia un procent de 30 % din pachetul financiar național și să-l redistribuie agricultorilor pentru primele 30 hectare ale acestora (sau până la dimensiunea medie a unei ferme dacă aceasta este mai mare de 30 hectare). Această opțiune va avea un efect semnificativ de redistribuire. O altă opțiune posibilă este aplicarea unei plăți maxime la hectar.

Tinerii fermieri: Pentru a stimula reînnoirea generațională, plata de bază acordată tinerilor fermieri care își încep activitatea (de până la 40 de ani) ar trebui să fie completată de o plată suplimentară de 25 % în primii 5 ani de la instalare. Ea va fi finanțată cu până la 2 % din pachetul financiar național pentru plățile directe și va fi obligatorie pentru toate statele membre. Această plată vine în completarea altor măsuri disponibile pentru tinerii fermieri în cadrul programelor pentru dezvoltare rurală.

Schema pentru micii fermieri: Opțional pentru statele membre, orice fermier care solicită sprijin poate decide să participe la schema pentru micii fermieri și, prin urmare, să primească o plată anuală fixată de statul membru la o sumă cuprinsă între 500 și 1 250 EUR, indiferent de dimensiunea fermei. Statele membre pot alege între diferite metode de calculare a plăților anuale, inclusiv o opțiune conform căreia agricultorii ar primi pur și simplu suma de care ar trebui, de altfel, să beneficieze. Aceasta va fi o simplificare enormă pentru fermierii în cauză și pentru administrațiile naționale. Participanții vor avea de respectat cerințe mai puțin severe legate de ecocondiționalitate și vor fi scutiți de la aplicarea măsurilor de „înverzire”. Costul total al schemei pentru micii fermieri nu poate depăși 10 % din pachetul financiar național, cu excepția cazului în care un stat membru decide să acționeze astfel încât micii fermieri să primească suma care li s-ar cuveni în lipsa acestui sistem. De asemenea, în cadrul dezvoltării rurale, va exista o finanțare pentru consilierea micilor fermieri în materie de dezvoltare economică, precum și o serie de granturi pentru restructurare în beneficiul regiunilor cu multe astfel de ferme mici.

Opțiunea „cuplată”: Pentru a contracara eventualele efecte negative ale convergenței interne pentru sectoare specifice în anumite regiuni și pentru a ține cont de condițiile existente, statele membre vor avea opțiunea de a oferi cuantumuri limitate de plăți „cuplate”, adică plăți legate de un anumit produs. Finanțarea acestei măsuri va fi limitată la 8% din pachetul financiar național, dacă statul membru acordă în prezent un sprijin cuplat de 0-5 %, sau până la 13%, dacă nivelul actual al sprijinului cuplat este mai mare de 5%. Comisia are flexibilitatea de a aproba un procent mai ridicat în cazurile în care acest lucru este justificat. În plus, există posibilitatea de a furniza un sprijin „cuplat” de 2% pentru culturile proteice.

Zone care se confruntă cu constrângeri naturale/zone defavorizate: Statele membre (sau regiunile) pot acorda o plată suplimentară - de până la 5 % din pachetul financiar național - pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale (astfel cum sunt definite în normele privind dezvoltarea rurală). Această plată suplimentară este opțională și nu afectează opțiunile referitoare la zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau la zonele defavorizate, disponibile în cadrul dezvoltării rurale.

„Înverzirea”/plăți pentru practici agricole durabile: Pe lângă schema de plată de bază, fiecare exploatație va primi o plată la hectar pentru respectarea anumitor practici agricole benefice pentru climă și mediu. Pentru a finanța aceste practici, statele membre vor utiliza 30 % din pachetul financiar național alocat plăților directe. Această măsură este obligatorie, iar nerespectarea cerințelor de „învezire” va conduce la sancțiuni în plus față de plata „verde”, altfel spus, după o perioadă de tranziție, cei care nu își respectă obligațiile vor pierde de asemenea până la 125% din plata „verde”).

Cele trei măsuri de bază prevăzute sunt:

  1. menținerea pășunilor permanente și

  2. diversificarea culturilor (un fermier trebuie să cultive cel puțin 2 culturi atunci când terenul arabil pe care îl deține depășește 10 hectare și o a treia cultură atunci când suprafața arabilă depășește 30 hectare. Cultura principală poate acoperi cel mult 75 % din terenul arabil, iar cele două culturi principale cel mult 95 % din suprafața arabilă;

  3. menținerea unei „zone de interes ecologic” de cel puțin 5% din terenul arabil al exploatației pentru fermele cu o suprafață mai mare de 15 hectare (fără luarea în calcul a pajiștilor permanente) - mai exact, marginile câmpurilor, gardurile vii, arborii, perdelele forestiere, elementele de peisaj, biotopurile, zonele tampon, suprafețele împădurite. Acest procent va crește la 7% ca urmare a raportului Comisiei din 2017 și a unei propuneri legislative.

Echivalența „înverzirii”: Pentru a evita penalizarea celor care deja abordează aspectele care țin de mediu și durabilitate, acordul prevede un sistem de echivalență a măsurilor de „înverzire”, în baza căruia se consideră că aplicarea practicilor benefice pentru mediu deja existente înlocuiește aceste cerințe de bază. De exemplu, producătorii de produse bio/ecologice nu vor trebui să respecte nicio cerință suplimentară, deoarece s-a dovedit că practicile lor generează un beneficiu ecologic clar. Pentru alții, schemele de agromediu pot să includă măsuri considerate a fi echivalente. Noul regulament conține o listă a acestor măsuri echivalente. Pentru a evita „dubla finanțare” a acestor măsuri, plățile efectuate în cadrul programelor de dezvoltare rurală trebuie să țină seama de cerințele de bază în materie de„înverzire” [a se vedea secțiunea de mai jos consacrată dezvoltării rurale].

Disciplină financiară: Sub rezerva aprobării CFM și fără a aduce atingere deciziei separate pentru anul bugetar 2014, s-a convenit că orice reducere viitoare a disciplinei financiare cu privire la plățile directe anuale (adică, atunci când estimările privind plățile sunt mai mari decât bugetul disponibil pentru primul pilon) ar trebui să aplice un prag de 2 000 EUR. Cu alte cuvinte, reducerea NU se aplică primei tranșe de 2 000 EUR din cadrul plăților directe ale fiecărui fermier. Aceasta va servi, de asemenea, pentru a alimenta rezerva pentru situații de criză ale pieței atunci când este necesar [a se vedea regulamentul orizontal].

„Fermieri activi”: Pentru a elimina unele lacune legislative care au permis unui număr limitat de întreprinderi să solicite plăți directe, chiar dacă activitatea lor principală este alta decât cea agricolă, reforma înăsprește regulile aplicabile fermierilor activi. O nouă listă negativă a companiilor care ar trebui să fie excluse de la primirea plăților directe (care include aeroporturi, servicii feroviare, lucrări hidrotehnice, servicii imobiliare și terenuri de sport și de agrement permanente) va fi obligatorie pentru statele membre, cu excepția cazului în care întreprinderile în cauză pot demonstra că desfășoară o activitate cu adevărat agricolă. Statele membre vor putea să extindă lista negativă pentru a include alte activități comerciale.

Hectare eligibile - Normele prevăd stabilirea anului 2015 ca nou an de referință pentru suprafața terenurilor, dar se va face legătura cu beneficiarii din anul 2013 ai sistemului de plăți directe, pentru a se evita specula. Statele membre care ar putea constata o creștere mare a suprafeței eligibile declarate sunt autorizate să limiteze numărul drepturilor la plată care urmează să se aloce în 2015 la 135% sau la 145% din numărul de hectare declarate în 2009.

2. Mecanisme de gestionare a pieței

Odată cu expirarea cotelor pentru lapte în 2015, reforma prevede suprimarea sistemului de cote pentru zahăr la 30 septembrie 2017, fapt ce confirmă expirarea sistemului de cote indicată în reforma sectorului zahărului din 2005 acordând, în același timp, o perioadă suplimentară sectorului pentru a se adapta la situație. Această măsură va asigura o mai bună competitivitate a producătorilor din UE atât pe plan intern, cât și pe piața mondială (întrucât exporturile UE sunt limitate de normele OMC în cadrul cotelor). Acest lucru va oferi totodată sectorului perspective pe termen lung. Oferta abundentă de pe piețele interne ale UE la prețuri rezonabile va aduce, de asemenea, beneficii utilizatorilor intermediari și finali de zahăr. Pentru a asigura un nivel suplimentar de securitate, vor fi menținute dispoziții standard pentru acordurile dintre fabricile de zahăr și cultivatori. În perioada de după suprimarea cotelor, zahărul alb va rămâne eligibil pentru ajutor pentru depozitare privată. Majoritatea țărilor în curs de dezvoltare vor continua să se bucure de acces nelimitat și fără taxe vamale la piața UE.

În ceea ce privește producția de vin, acordul respectă decizia reformei vinului din 2006 de a pune capăt sistemului de drepturi referitoare la plantarea viței-de-vie la sfârșitul anului 2015, cu introducerea unui sistem de autorizare a noilor plantații de viță de vie începând din 2016 — conform recomandărilor Grupului la nivel înalt privind drepturile de plantare a viței-de-vie în luna decembrie a anului trecut (a se vedea IP/13/1378) – cu o creștere limitată la 1% pe an.

Alte modificări aduse normelor din Regulamentul privind OCP unică au scopul de a îmbunătăți orientarea spre piață a agriculturii UE, având în vedere intensificarea concurenței pe piețele mondiale, oferind în același timp o plasă eficace de siguranță pentru fermieri în contextul incertitudinilor externe (la care se adaugă plăți directe și o serie de soluții pentru gestionarea riscurilor din cadrul dezvoltării rurale). Sistemele existente de intervenție publică și de sprijin pentru depozitare privată sunt revizuite pentru a fi mai bine adaptate și mai eficiente, făcându-se, de exemplu, ajustări tehnice pentru carnea de vită și produsele lactate. Pentru produsele lactate, aceste modificări vin în completarea „Pachetului privind laptele”, convenit în 2012 și inclus în regulament și consolidează puterea de negociere a fermierilor.

În plus, sunt introduse noi clauze de salvgardare pentru toate sectoarele, cu scopul de a permite Comisiei să ia măsuri de urgență pentru a reacționa în fața perturbărilor generale de pe piață – precum măsurile luate în timpul crizei E-coli din mai-iulie 2011. Aceste măsuri vor fi finanțate din rezerva pentru situații de criză, prin reducerea anuală a plăților directe. Fondurile care nu sunt utilizate pentru aceste măsuri de criză vor fi returnate fermierilor în anul următor. În caz de dezechilibru grav pe piață, Comisia poate totodată autoriza organizațiile de producători sau organizațiile interprofesionale, cu respectarea de garanții specifice, să ia anumite măsuri temporare în mod colectiv (de exemplu, retragerea de pe piață sau depozitarea prin intermediul operatorilor privați) pentru a stabiliza sectorul în cauză.

Programul de încurajare a consumului de fructe în școli și Sistemul de distribuire a laptelui în școli urmează să fie prelungite, iar bugetul anual pentru Programul de încurajare a consumului de fructe în școli este majorat de la 90 la 150 milioane EUR pe an.

Pentru a îmbunătăți poziția de pe care negociază fermierii în cadrul lanțului alimentar, Comisia caută o metodă mai bună de organizare a sectoarelor cu câteva derogări limitate la legislația UE în domeniul concurenței. Normele referitoare la recunoașterea organizațiilor de producători (OP) și a organizațiilor interprofesionale cuprind în prezent toate sectoarele, în cadrul finanțării pentru dezvoltare rurală (a se vedea mai jos) fiind transferate acum opțiuni suplimentare privind înființarea unor astfel de organizații. În plus, posibilitatea ca agricultorii să negocieze contracte în mod colectiv pentru oferta de ulei de măsline, carne de vită, cereale și alte culturi arabile este prevăzută în anumite condiții și cu anumite garanții. Comisia va asigura orientări cu privire la problemele potențiale legate de dreptul concurenței.

Din motive de simplificare și de orientare către piață, sunt suprimate câteva scheme de mai mică importanță sau neutilizate (ajutorul pentru utilizarea de lapte degresat și laptele praf degresat pentru hrana animalelor și cazeină, ajutoarele cuplate pentru viermii de mătase)

3. Dezvoltare rurală

Politica de dezvoltare rurală își va menține actualul concept fundamental de succes: statele membre sau regiunile vor continua să își conceapă propriile programe multianuale în funcție de pachetul de măsuri disponibile la nivelul UE, pentru a răspunde necesităților pe care le-au identificat în propriile zone rurale. Aceste programe vor fi cofinanțate din pachetele financiare naționale – caz în care sumele și procentele de cofinanțare vor fi tratate în contextul CFM. Noile norme pentru al doilea pilon oferă o abordare mai flexibilă decât în prezent. Măsurile nu vor mai fi clasificate la nivelul UE în „axe”, cu cerințe minime privind cheltuielile din cadrul fiecărei axe. În schimb, va fi la latitudinea statelor membre/regiunilor de a decide, pe baza unei analize pertinente, ce măsuri utilizează (și în ce mod) pentru a atinge obiectivele stabilite în raport cu cele șase „priorități” generale și cu „domeniile de interes” mai detaliate (priorități secundare). Cele șase priorități vor acoperi: încurajarea transferului de cunoștințe și a inovării; creșterea competitivității tuturor tipurilor de agricultură și gestionarea durabilă a pădurilor; promovarea organizării lanțului alimentar, inclusiv prelucrarea și comercializarea, precum și gestionarea riscurilor; refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor; promovarea eficienței resurselor și a tranziției către o economie cu emisii reduse de carbon; promovarea incluziunii sociale, a reducerii sărăciei și a dezvoltării economice în zonele rurale. Statele membre vor trebui să cheltuiască cel puțin 30% din fondurile lor de dezvoltare rurală de la bugetul UE pentru anumite măsuri legate de gestionarea terenurilor și combaterea schimbărilor climatice și cel puțin 5% pentru abordarea LEADER.

Politica de dezvoltare rurală va opera, de asemenea, în mai strânsă coordonare cu alte politici, prin intermediul unui cadru strategic comun la nivelul UE și prin acorduri de parteneriat la nivel național care să acopere toate ajutoarele din partea fondurilor structurale și fondurilor de investiții europene (ESI - European Structural and Investment), (FEADR, FEDER, Fondul de coeziune, FSE și FEPAM) în statul membru în cauză.

În decursul noii perioade, statele membre sau regiunile vor avea, de asemenea, posibilitatea de a elabora sub-programe tematice, pentru a acorda o atenție deosebită unor chestiuni cum ar fi tinerii fermieri, fermele mici, zonele montane, femeile în zonele rurale, atenuarea schimbărilor climatice sau adaptarea la acestea, biodiversitatea și circuitele de aprovizionare scurte. În unele cazuri, în cadrul sub-programelor tematice vor fi disponibile rate de sprijin mai mari.

Lista simplificată de măsuri se va baza pe punctele forte ale măsurilor disponibile în perioada curentă. Printre altele, aceasta va acoperi:

  1. Inovarea: această temă esențială (mai exact, proiectul de parteneriat european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii - EIP) va fi acoperită de mai multe măsuri de dezvoltare rurală diferite, precum „transferul de cunoștințe”, „cooperarea” și „investițiile în active fizice”. Parteneriatul EIP va promova utilizarea eficientă a resurselor, productivitatea, reducerea emisiilor, dezvoltarea durabilă și benefică pentru climă și a agriculturii și silviculturii. Toate acestea ar trebui realizate, printre altele, printr-o mai bună cooperare între agricultură și cercetare, pentru accelerarea transferului de tehnologie către fermieri;

  2. Cunoașterea „o agricultură bazată pe cunoaștere”: măsuri consolidate pentru serviciile de consiliere agricolă (legate și de atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, de provocările referitoare la mediu și de dezvoltarea economică și formarea profesională);

  3. Restructurarea exploatațiilor agricole/investiții/modernizare: subvențiile sunt disponibile în continuare — uneori cu rate de sprijin mai mari, atunci când sunt legate de EIP sau de proiecte comune;

  4. Tinerii fermieri – o combinație de măsuri poate include granturi pentru instalare (până la 70 000 EUR), investiții generale în active fizice și servicii de formare și de consiliere;

  5. Micii fermieri: granturi pentru începerea unei afaceri de până la 15 000 EUR pentru fiecare fermă mică;

  6. Setul de instrumente pentru gestionarea riscurilor: fondurile mutuale și de asigurare – pentru asigurarea culturilor, pentru asigurarea împotriva fenomenelor meteorologice și pentru asigurarea împotriva bolilor animalelor [disponibile în prezent în temeiul articolului 68, în cadrul primului pilon] – extinse pentru a include opțiunea de stabilizare a veniturilor [care ar permite o despăgubire (de până la 70 % din pierderi) dintr-un fond mutual dacă venitul scade cu 30 %].

  7. Grupurile de producători: sprijin pentru înființarea de grupuri pe baza unui plan de afaceri, sprijin limitat la entitățile definite ca fiind IMM-uri;

  8. Plățile pentru agromediu și climă: contracte comune, legate de formare profesională/informare adecvată, o mai mare flexibilitate la extinderea contractelor inițiale;

  9. Agricultura bio/ecologică: o nouă măsură separată pentru vizibilitate sporită;

  10. Silvicultura: ajutor consolidat/raționalizat prin intermediul subvențiilor și plăților anuale;

  11. Zonele montane: în cazul zonelor muntoase și al terenurilor agricole aflate la nord de paralela 62º, cuantumurile ajutoarelor pot fi de până la 450 EUR/ha (în creștere de la 250 EUR/ha);

  12. Alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale și cu alte constrângeri specifice: noua delimitare a zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale - care se aplică din 2018 cel târziu - bazată pe 8 criterii biofizice; statele membre își păstrează flexibilitatea de a defini până la 10 % din suprafața lor agricolă ca fiind confruntată cu constrângeri specifice, pentru a proteja sau a ameliora mediul;

  13. Cooperarea: posibilități extinse în vederea sprijinirii cooperării tehnologice, comerciale și în domeniul mediului (de exemplu proiecte pilot, scheme de mediu comune, circuite de aprovizionare scurte și dezvoltarea piețelor locale);

  14. Activitățile fără caracter agricol: subvenții pentru înființarea și dezvoltarea de microîntreprinderi și pentru întreprinderi mici;

  15. Serviciile de bază și reînnoirea satelor: investițiile în infrastructura de bandă largă și în energia din surse regenerabile se pot extinde, nu vor mai fi limitate la investiții de mică amploare, delocalizarea activităților și/sau transformarea clădirilor acoperite în prezent;

  16. Programul LEADER: un accent mai mare pe acțiuni de sensibilizare și alte acțiuni de pregătire a elaborării strategiilor; promovarea flexibilității pentru operarea cu alte fonduri la nivel local, mai exact: cooperare rural-urban; N.B. LEADER va fi acum utilizat ca abordare comună pentru dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității prin următoarele fonduri ESI: FEDER, FSE, FEPAM și FEADR.

4. Regulament orizontal

Controale: cerințele privind controalele vor fi reduse în regiunile în care controalele precedente au dat rezultate bune, demonstrând că normele sunt respectate în mod corespunzător. Totuși, controalele vor trebui să fie intensificate în regiunile în care sunt probleme.

Servicii de consiliere agricolă: lista aspectelor asupra cărora statele membre vor trebui să ofere consiliere pentru agricultori a fost extinsă pentru a acoperi, în afara ecocondiționalității, plățile „verzi”, condițiile de întreținere a terenurilor eligibile pentru plăți directe, Directiva-cadru privind apa și Directiva privind utilizarea durabilă a pesticidelor, precum și anumite măsuri de dezvoltare rurală.

Ecocondiționalitate: toate plățile directe, anumite plăți destinate dezvoltării rurale și anumite plăți în favoarea viilor vor continua să depindă de respectarea anumitor cerințe legale referitoare la mediu, schimbările climatice, bunele condiții agricole ale terenurilor, sănătatea umană, animală și a plantelor și bunăstarea animalelor. Lista a fost simplificată pentru a exclude normele care nu sunt asociate cu obligații clare și controlabile pentru agricultori. Acordul confirmă că Directiva-cadru privind apa și Directiva privind utilizarea durabilă a pesticidelor vor fi încorporate în normele privind ecocondiționalitatea de îndată ce se va fi demonstrat că dispozițiile respective au fost implementate în mod adecvat în toate statele membre, iar obligațiile pentru fermieri au fost clar identificate.

Rezerva pentru situații de criză: va fi creată în fiecare an o rezervă pentru situații de criză în valoare de 400 milioane EUR (la prețurile din 2011) prin aplicarea disciplinei financiare. În cazul în care suma nu este utilizată pentru o situație de criză, ea va fi rambursată fermierilor sub formă de plăți directe în anul următor.

Transparență: Statele membre vor trebui să asigure o transparență deplină a tuturor beneficiarilor — cu excepția acelor exploatații care sunt eligibile în cadrul schemei pentru micii fermieri din statul membru respectiv.

Monitorizarea și evaluarea PAC: Comisia va prezenta un raport până la sfârșitul anului 2018 și o dată la fiecare 4 ani după aceea asupra performanței PAC în ceea ce privește obiectivele sale principale - producție alimentară viabilă, gestionarea durabilă a resurselor naturale și dezvoltare teritorială echilibrată.

5. Elemente suplimentare

Aliniere: În sensul continuării punerii în aplicare, o serie de aspecte legate în special de Regulamentul unic OCP au fost desemnate să facă obiectul aprobării în conformitate cu articolul 43 alineatul (3), iar altele în conformitate cu articolul 43 alineatul (2).

Dispoziții tranzitorii: Obiectivul este ca toate noile regulamente să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2014, iar Comisia poate, în prezent, să înceapă lucrările privind normele de punere în aplicare ale acestor regulamente ale Consiliului. Cu toate acestea, date fiind pregătirile necesare, este deja clar că agențiile de plăți din statele membre nu au suficient timp să instituie cadrul de gestionare și control necesar pentru noul sistem de plăți directe până la începutul anului viitor (atunci când formularele IACS sunt trimise către fermieri). Ca urmare, Comisia a făcut o propunere separată privind necesitatea unui an de tranziție pentru plăți directe, și anume anul 2014. Cu alte cuvinte, noile elemente precum „înverzirea” și plățile suplimentare pentru tinerii fermieri se vor aplica doar începând din 2015. În mod similar, statele membre sunt încurajate să lucreze la programele multianuale de dezvoltare rurală, care ar trebui să fie aprobate la începutul anului viitor. Cu toate acestea, pentru anumite elemente anuale, cum ar fi plățile pentru agromediu, ar trebui să se aplice norme de tranziție, astfel încât să nu existe nicio întrerupere în acest tip de sistem.

Pentru mai multe informații:

Documente și informații privind propunerile de reformare a PAC pot fi găsite la adresa: http://ec.europa.eu/agriculture/cap-post-2013/index_en.htm

IP/13/613

MEMO/13/631


Side Bar

Mon compte

Gérez vos recherches et notifications par email


Aidez-nous à améliorer ce site