Navigation path

Left navigation

Additional tools

Comisia Europeană

NOTĂ

Bruxelles, 19 martie 2013

Către o strategie privind vătămările cauzate de accidente rutiere grave — Întrebări frecvente

Activitatea în domeniul siguranței rutiere în UE a fost încununată de succes până în prezent. În timpul ultimei perioade de strategie 2001-2010, numărul deceselor pe șoselele din UE a fost redus cu un total de 43 %, fiind aproape de, dar nerealizând complet obiectivul strategic de a „reduce la jumătate numărul deceselor cauzate de accidente rutiere până în 2010”. Cu toate acestea, pentru fiecare persoană ucisă pe șosea, aproximativ zece sunt grav rănite. În plus, pentru vătămări grave, îmbunătățirile raportate nu sunt la fel de impresionante. Datele raportate de statele membre au arătat o scădere de numai 36% între 2001 și 2010. Pe lângă suferința umană cauzată de aceste vătămări, costurile socioeconomice suportate sunt estimate la aproximativ 2 % din PIB-ul anual al UE.

Către o strategie privind vătămările

Din aceste motive, Comisia Europeană a publicat astăzi un document privind vătămările cauzate de accidente rutiere grave care evidențiază etapele ulterioare de parcurs în vederea unei strategii UE cuprinzătoare referitoare la vătămările în accidente rutiere grave, în special:

  1. o definiție comună a vătămărilor corporale în accidente rutiere grave,

  2. o cale de urmat pentru statele membre pentru a îmbunătăți colectarea de date cu privire la accidentele rutiere grave și

  3. principiul adoptării unui obiectiv la nivelul UE privind reducerea vătămărilor în accidente rutiere grave.

Abordarea problemei vătămărilor grave — care este situația actuală?

Se estimează că aproximativ 250 000 de persoane sunt rănite grav în accidente rutiere în fiecare an — în comparație cu 28 000 de accidente rutiere mortale în 2012.

Cele mai răspândite vătămări în urma accidentelor rutiere grave sunt rănile la cap și creier, urmate de leziuni la picioare și coloana vertebrală. Multe vătămări grave duc la suferință pe viață sau la handicap permanent. Utilizatorii vulnerabili ai șoselelor, de exemplu pietonii, cicliștii, motocicliștii sau utilizatorii aparținând anumitor grupe de vârstă — în special persoanele în vârstă — sunt în mod special afectați de accidente rutiere grave. Vătămările cauzate de accidente rutiere grave au loc mai des în zonele urbane decât pe drumurile rurale.

Ce este de făcut?

Un factor cheie care contribuie la reușită în combaterea accidentelor rutiere a fost abordarea bazată pe rezultate adoptată în două strategii UE de siguranță rutieră pe zece ani consecutivi. Este evident că s-ar putea câștiga mult de pe urma experienței reușite a activităților direcționate privind accidentele rutiere prin aplicarea unei orientări similare cu privire la vătămările corporale grave, dar nu mortale, cauzate de accidente rutiere. Totuși, pentru a realiza acest lucru, este nevoie de date precise și clare pentru a evalua amploarea, natura și cauzalitatea complexă a vătămărilor grave, precum și de posibilitatea monitorizării impactului acțiunilor ulterioare.

Care este problema cu datele despre vătămări?

Lipsa unor definiții comune și subraportarea generalizată precum și raportarea eronată înseamnă că informațiile cu privire la amploarea și natura vătămărilor grave sunt insuficiente, deoarece sunt nedetaliate și incomplete. Se estimează că numărul total de persoane grav rănite în traficul rutier este substanțial mai mare decât se raportează în prezent.

În prezent, statele membre utilizează definiții diferite, adesea non-medicale, ale vătămărilor grave, precum și diferite metode de colectare a datelor. De exemplu, unele state membre au definit o persoană grav rănită ca pe cineva care are nevoie de îngrijire spitalicească; altele ca pe cineva care trebuie să rămână în spital pentru mai mult de 24 de ore; iar unele state membre aveau definiții naționale bazate pe liste de diagnostice.

În prezent există, de asemenea, cazuri semnificative de raportare eronată și subraportare a vătămărilor grave. Raportarea eronată apare deoarece evaluările „la fața locului” făcute de către poliție au fost de obicei singura metodă utilizată pentru stabilirea gradului de severitate al vătămării care este introdus ulterior în bazele de date privind siguranța rutieră. În multe cazuri nu există o urmărire corespunzătoare a evidențelor evaluărilor din spitale. O mare parte din accidentele nesoldate cu deces nu sunt raportate deloc (de exemplu, subraportarea apare pentru că poliția nu este întotdeauna avertizată cu privire la accidente). Unele vătămări sunt raportate ca fiind grave, deși nu sunt. Studiile au arătat că numai aproximativ 70 % din accidentele grave sunt de fapt raportate .

Acest deficit de cunoaștere trebuie să fie eliminat. Acțiuni și măsuri menite să reducă numărul vătămărilor grave și să minimizeze consecințele lor pe termen lung pot fi create eficient numai cu o mai bună înțelegere a situației. O mai bună înțelegere a tendințelor vătămărilor rezultate în urma accidentelor este de asemenea necesară pentru a efectua comparații internaționale.

Ce propunem?

Comisia a prezentat astăzi 3 etape pentru a permite dezvoltarea unei strategii EU complete privind vătămările.

1. O definiție comună pentru vătămări în accidente rutiere

O definiție comună a vătămărilor grave este o condiție prealabilă pentru intervenția eficientă. Amploarea și natura reală a problemei vătămărilor grave nu pot fi pe deplin înțelese fără o definiție armonizată a vătămărilor grave. De asemenea, nu pot fi făcute comparații semnificative.

Pentru a înainta acest aspect, Comisia a propus ca statele membre să discute opțiunile unei definiții comune în cadrul unei întâlniri, în iunie 2012, a Grupului la nivel înalt cu privire la siguranța rutieră, compus din experți în materie de siguranță rutieră care reprezintă statele membre ale UE. Scala traumelor „Maximum Abbreviated Injury Score” (MAIS1 – Scorul maxim bazat pe scala lezională abreviată) deja existentă a fost considerată o opțiune preferabilă pentru o definiție comună. Această alegere a fost confirmată de către Grupul la nivel înalt în cadrul întâlnirii sale din ianuarie 2013.

Ce este scala de traume MAIS?

MAIS este scala traumelor acceptată la nivel mondial și utilizată de către profesioniștii din domeniul medical. Aceasta oferă o bază fiabilă și obiectivă pentru colectarea de date. Nivelul vătămării este determinat în spital cu ajutorul unei chei de clasificare detaliate. Punctajul variază de la 1 la 6, cu nivelurile 3 până la 6 considerate drept vătămări grave. Sistemul MAIS permite de asemenea efectuarea subclasificărilor detaliate.

Beneficiul utilizării acestui sistem de clasificare specifică este că are un nivel ridicat de valabilitate și fiabilitate. Utilizarea unei chei de clasificare detaliată reduce riscul unui diagnostic arbitrar, iar riscul raportării greșite ar fi redus de asemenea în mod substanțial. În plus, este comparabilă și la nivel internațional. Unele state membre au început deja să utilizeze această metodă pentru a clasifica vătămările în urma accidentelor rutiere. Sistemul este bine stabilit și utilizat pe scară largă de personalul medical, astfel încât nu este nevoie de conceperea unor noi sisteme.

În consecință, statele membre ar putea raporta date privind atât vătămările ușoare cât și cele grave, indicând nivelul de severitate conform MAIS.

2. O colectare fiabilă de date pentru vătămări grave

Prioritatea este să se ajungă la un număr total mai exact al persoanelor care sunt grav rănite în accidente rutiere, precum și la o mai bună înțelegere a vătămărilor specifice.

Este vital să existe o definiție comună a vătămărilor grave, dar se pot utiliza diferite sisteme de raportare pentru a culege date în mod efectiv.

Grupul la nivel înalt privind siguranța rutieră a identificat trei opțiuni principale pentru ca statele membre să își îmbunătățească raportarea:

  1. Date spitalicești: Cu ajutorul noii definiții a vătămărilor în accidente rutiere grave, evaluarea va fi în mod normal efectuată de către personalul medical în spital și raportată de acolo către baza de date referitoare la accidente rutiere. Această opțiune este ușor de introdus și va furniza date precise și fiabile privind vătămările. Cu toate acestea, nu va oferi informații suplimentare privind cauzele și caracteristicile accidentelor furnizate de rapoartele de poliție.

  2. Combinație de date de la poliție și din spital: Metoda care ar oferi cea mai completă imagine ar fi stabilirea unei legături între datele relevante ale poliției și cele din spitale. Aceasta este opțiunea preferată de Comisie deoarece oferă cel mai complet set de informații.

  3. Coeficienți naționali: Ca o opțiune intermediară, opțiunea de bază este să se continue raportarea actuală pe baza rapoartelor de poliție, dar să se aplice un coeficient de corecție național pentru a obține o estimare „reală” a cifrelor totale.

Cel mai important, această flexibilitate înseamnă că toate statele membre ar trebui să poată aplica la timp una din cele trei metode pentru culegerea de date folosind definiția comună a vătămărilor grave în cursul anului 2014 și raportând primul set de date în cursul anului 2015.

3. Stabilirea unui obiectiv

Un obiectiv de reducere strategic și ambițios în mod realist cu privire la vătămările grave ar completa actuala strategie UE despre siguranța rutieră, așa cum este prevăzut în orientările politice ale Comisiei pentru perioada 2011-2020. Un obiectiv la nivelul UE ar putea fi completat de către statele membre care adoptă obiective relevante la nivel național. Statele membre ar putea, de asemenea, să își fixeze obiective și mai ambițioase sau să adopte obiective secundare, de exemplu pentru anumite grupuri de utilizatori ai șoselelor, pentru regiuni specifice sau situații specifice de trafic.

Pe baza informațiilor primite împreună cu definiția comună și sistemele de colectare a datelor, Comisia va propune un obiectiv la nivelul UE care să fie adoptat, de exemplu, pentru perioada 2015-2020. Ulterior, va fi de asemenea posibil să se înceapă explorarea domeniilor de acțiune pentru a reduce gravitatea accidentelor, aceasta ducând la o viitoare adoptare de măsuri concrete.

Cât costă accidentele rutiere ?

Este foarte dificil să se evalueze în detaliu toate costurile legate de accidentele rutiere. Costurile nu includ numai cheltuielile pentru tratamentul medical, reabilitare, handicap, adaptări, asigurare și sisteme de asistență socială, ci de asemenea efectele economice asupra societății și asupra angajatorilor prin pierderea membrilor forței de muncă. Membrii familiei persoanei vătămate pot fi de asemenea afectați în cazul în care trebuie să îngrijească persoana rănită. Cea mai des citată estimare este că, pentru UE, costurile totale se ridică la aproximativ 2 % din PIB-ul anual al UE2. Aceasta ar însemna aproximativ 250 miliarde EUR pentru 2012.

Ce se întâmplă în continuare?

Miniștrii transportului vor discuta în iunie 2013 abordarea Comisiei cu privire la o strategie pentru vătămările cauzate în accidente rutiere grave. Fiecare stat membru va decide metoda care i se potrivește cel mai bine pentru colectarea și raportarea datelor. Statele membre vor putea începe aplicarea noii definiții comune și a procedurilor de colectare a datelor pentru anul 2014.

Comisia va fi în măsură să publice aceste date în 2015. Cu sprijin politic puternic (de la Consiliul și Parlamentul European) și pe baza informațiilor primite, Comisia va propune un obiectiv la nivelul UE care să fie adoptat, de exemplu, pentru perioada 2015-2020. Ulterior, va fi de asemenea posibil să se înceapă explorarea domeniilor de acțiune pentru a reduce gravitatea accidentelor, aceasta ducând la adoptarea în viitor a unor măsuri concrete.

Ce măsuri vor fi propuse?

Este prea devreme pentru a hotărî cu privire la orice fel de măsuri concrete. Primul pas este colectarea datelor și informațiilor fiabile privind domeniul de aplicare și tipul problemei. Utilizarea unui număr mai mare de date comparabile va contribui la concentrarea acțiunilor viitoare în modul cel mai eficient și asupra domeniilor prioritare. Totuși, domeniile cheie ar putea include:

  1. Impactul coliziunii: completarea lucrării în curs pentru prevenirea accidentelor, astfel încât să se concentreze pe instrumente și tehnici care ar putea diminua gravitatea vătămărilor care nu pot fi evitate (atât design-ul vehiculului cât și al infrastructurii).

  2. Primul ajutor și servicii de urgență: Ajutorul primit în cursul primei ore după un accident este crucial pentru reducerea riscului apariției unor consecințe grave. S-a estimat că dacă intervalul de timp dintre momentul accidentului și sosirea serviciilor de urgență este redus de la 25 la 15 minute, numărul deceselor va scădea cu o treime3.

  3. Cercetare aprofundată a vătămării în urma accidentelor pentru a sprijini elaborarea măsurilor de siguranță și a înțelege mai bine legătura complexă de cauzalitate. Acțiunile și măsurile menite să reducă accidentele rutiere cu vătămări grave trebuie să fie bazate pe dovezi.

Va exista o propunere legislativă privind accidentele rutiere cu vătămări grave?

Nu trebuie să se presupună că toate domeniile unei astfel de strategii necesită legislație la nivelul UE. Mai degrabă, ca în cazul tuturor măsurilor de siguranță rutieră, responsabilitatea va fi împărțită și necesită implicarea multor părți interesate în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității. Va fi nevoie de o combinație adecvată de legislație, acțiuni de sensibilizare, punere în aplicare, inginerie, cooperare și transfer de cunoștință între părțile interesate relevante, de exemplu prin intermediul Observatorului European pentru Siguranță Rutieră, precum și de sprijin pentru cercetare.

Pentru mai multe informații:

IP/13/236

http://ec.europa.eu/transport/road_safety/topics/serious_injuries/index_en.htm

1 :

Comisia Europeană recunoaște că AIS (în toate versiunile sale) este proprietatea „Association for the Advancement of Automotive Medicine” (AAAM) , deținătoarea drepturilor de autor. Așa-numita AIS (Scala Lezională Abreviată ) este menționată în acest document de lucru al Comisiei doar în scop informativ.

2 :

WHO, World report on road traffic injury preventions, 2004. Raport mondial privind prevenirea vătămărilor în accidente rutiere, 2004.

3 :

Rocío Sánchez-Mangas, Antonio García-Ferrrer, Aranzazu de Juan Antonio Martín Arroyo, Probabilitatea deceselor în accidente rutiere. Cât de important este un răspuns medical rapid?, 2010?


Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website