Navigation path

Left navigation

Additional tools

Comisia Europeană sprijină libera circulație a persoanelor

European Commission - MEMO/13/1041   25/11/2013

Other available languages: EN FR DE DA ES NL IT SV PT FI EL CS ET HU LT LV MT PL SK SL BG HR

Comisia Europeană

NOTĂ DE INFORMARE

Bruxelles, 25 noiembrie 2013

Comisia Europeană sprijină libera circulație a persoanelor

(a se vedea și IP/13/1151)

Cu peste 14 milioane de cetățeni europeni care își au reședința stabilă în alt stat membru, libera circulație – sau capacitatea de a trăi, de a lucra și de a studia oriunde în Uniune –reprezintă dreptul UE cel mai prețuit de europeni. Principala motivație a cetățenilor UE pentru a face uz de liberă circulație este cea de natură profesională, urmată de motivele familiale. Dintre toți cetățenii UE care locuiau în altă țară a UE („cetățenii mobili din UE”) în 2012, peste trei sferturi (78 %) erau de vârstă activă (15-64 de ani), în comparație cu un procent de aproximativ 66 % în cazul resortisanților din țările gazdă. În medie, rata de ocupare a forței de muncă a cetățenilor mobili din UE (67,7 %) a fost mai mare decât cea a resortisanților din țările gazdă (64,6 %).

Cetățenii mobili din UE care nu au un loc de muncă (și anume studenții, pensionarii, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și membrii inactivi ai familiilor) reprezintă numai o cotă limitată din numărul total al cetățenilor mobili din UE. În plus, 64% dintre aceștia au lucrat anterior în actuala țară de reședință. 79 % dintre aceștia trăiesc într-o gospodărie cu cel puțin un membru încadrat în muncă. Rata globală de inactivitate în rândul cetățenilor mobili din UE a scăzut între 2005 și 2012 de la 34,1 % la 30,7 %.

Libera circulație a cetățenilor, consacrată în tratatele UE, este o componentă esențială a pieței unice și un element central al succesului său: ea stimulează creșterea deoarece permite cetățenilor să călătorească și să facă cumpărături dincolo de frontiere. De asemenea, libera circulație a lucrătorilor aduce beneficii nu numai lucrătorilor implicați, ci și economiilor statelor membre, permițând o corelare eficientă a competențelor cu posturile vacante pe piața forței de muncă din UE. În ciuda crizei economice, în prezent există aproximativ 2 milioane de locuri de muncă vacante în UE.

Comunicarea privind libera circulație, adoptată astăzi de Comisia Europeană subliniază responsabilitatea comună a statelor membre și a instituțiilor UE de a susține drepturile cetățenilor UE de a trăi și a lucra în altă țară a UE și prezintă acțiunile concrete în sprijinul eforturilor statelor membre în acest sens, permițând în același timp statelor membre să profite de avantajele pe care aceasta le generează. Documentul strategic clarifică drepturile cetățenilor UE la liberă circulație și accesul la prestațiile sociale și răspunde preocupărilor exprimate de unele state membre în ceea ce privește provocările pe care mobilitatea le poate reprezenta pentru autoritățile locale.

1. Cadrul juridic privind libera circulație

Ce înseamnă libera circulație a lucrătorilor?

Lucrătorii europeni au beneficiat de libertatea de a lucra într-un alt stat membru începând cu anii ’60: acest drept a fost consacrat în tratatele UE încă de la lansarea proiectului european în 1957. În prezent, acest drept este prevăzut la articolul 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). El include dreptul de a nu fi discriminat pe motive de naționalitate în ceea ce privește accesul la locurile de muncă, remunerarea și alte condiții de muncă.

Regulamentul (UE) nr. 492/2011 precizează dreptul lucrătorilor la libera circulație și definește domeniile specifice în care este interzisă discriminarea pe motive de naționalitate, în special în ceea ce privește accesul la locurile de muncă, condițiile de lucru, avantajele sociale și fiscale, accesul la formare, înscrierea în sindicate, locuințele și accesul copiilor la educație.

Combaterea discriminării împotriva lucrătorilor din alte state membre și creșterea nivelului de informare cu privire la dreptul cetățenilor din UE de a munci în alte țări ale Uniunii sunt obiectivele principale ale propunerii de directivă privind facilitarea liberei circulații a lucrătorilor prezentate de Comisie la sfârșitul lunii aprilie 2013 (a se consulta IP/13/372, MEMO/13/384 și SPEECH/13/373).

Mobilitatea forței de muncă în UE aduce beneficii nu numai lucrătorilor implicați, ci și economiilor statelor membre. Ea aduce beneficii țărilor gazdă deoarece permite societăților să-și ocupe posturile vacante care altfel ar rămâne neocupate, precum și să producă bunuri și să presteze servicii pe care altfel nu ar fi în măsură să le realizeze. Mobilitatea aduce beneficii și țărilor de origine ale cetățenilor deoarece permite lucrătorilor care altfel ar fi avut puține posibilități de lucru să găsească locuri de muncă și să-și sprijine financiar familiile în țara de origine, precum și să dobândească competențe și experiență care altfel le-ar lipsi. Apoi, când se întorc în țara lor de origine, lucrătorii care beneficiază de mobilitate profită de experiența dobândită în acest mod.

Ce înseamnă libera circulație a lucrătorilor?

Cu 20 de ani în urmă, prin Tratatul de la Maastricht, dreptul la liberă circulație a fost recunoscut tuturor cetățenilor UE, indiferent dacă sunt sau nu activi din punct de vedere economic, aceasta reprezentând una dintre libertățile fundamentale oferite de legislația UE (articolul 21 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene). Dreptul la liberă circulație este un element esențial al cetățeniei UE.

Normele și condițiile specifice care reglementează libera circulație și șederea sunt prevăzute într-o directivă adoptată de statele membre în 2004 (Directiva 2004/38/CE).

Libera circulație este cel mai prețuit drept conferit de cetățenia UE: pentru 56 % dintre cetățenii europeni, libera circulație reprezintă cea mai mare realizare a Uniunii Europene. Într-adevăr, din ce în ce mai mulți europeni beneficiază de acest drept și se stabilesc într-un alt stat membru al UE: la sfârșitul anului 2012, 14,1 milioane de cetățeni locuiau în alt stat membru decât statul lor de origine pentru o perioadă de un an sau mai mult. În sondajele Eurobarometru, peste două treimi dintre europeni consideră că libera circulație a persoanelor în UE aduce beneficii economice țării lor (67 %).

Cine beneficiază de dreptul la liberă circulație?

Primele trei luni: Orice cetățean al UE are dreptul de a locui pe teritoriul unui alt stat membru al UE pentru o perioadă de cel mult trei luni fără a fi supus unor condiții sau formalități.

După primele trei luni: Dreptul de ședere în altă țară a UE al cetățenilor Uniunii Europene pentru o perioadă de peste trei luni este supus anumitor condiții, în funcție de statutul lor în statul membru gazdă:

lucrătorii și persoanele care desfășoară activități independente, precum și membrii direcți ai familiilor lor, beneficiază de dreptul de ședere fără să fie supuși unor condiții specifice.

Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă beneficiază de dreptul de ședere fără condiții timp de șase luni sau chiar mai mult, dacă își caută în continuare un loc de muncă în statul membru gazdă și au șanse reale de a fi angajați. Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă își pot transfera drepturile la indemnizația de șomaj din statul membru de origine, pe o perioadă de cel puțin trei luni, în perioada în care își caută un loc de muncă în alt stat membru, dacă au fost în prealabil înregistrate ca șomeri în statul lor membru de origine.

Studenții și alte persoane care sunt inactive din punct de vedere economic (de exemplu, șomeri, pensionari etc.) au drept de ședere pe o perioadă mai mare de trei luni, în cazul în care aceștia dispun de suficiente mijloace financiare pentru ei înșiși și pentru membrii familiilor lor, astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă, precum și de o asigurare de sănătate;

După cinci ani: După cinci ani de ședere legală continuă, cetățenii UE și membrii familiilor lor obțin dreptul de a locui în mod permanent în statul membru gazdă. Odată dobândit, acest drept nu mai este supus condițiilor aplicabile în cei cinci ani precedenți.

2. Asistență socială și prestații

Cine are dreptul la asistență socială?

Asistența socială este o „prestație de subzistență” și constă de regulă în prestațiile plătite pentru acoperirea cheltuielilor minime necesare traiului sau în asistența plătită în circumstanțe speciale în viață.

Cetățenii UE care locuiesc legal în alt stat membru al UE trebuie să beneficieze de același tratament ca și cetățenii statului membru respectiv. Prin urmare, datorită principiului egalității de tratament, ei au, în general, dreptul de a beneficia de prestații și de avantaje sociale și fiscale, inclusiv de asistență socială, în același mod ca și resortisanții țării gazdă.

Cu toate acestea, legislația UE prevede garanții în ceea ce privește accesul la asistența socială pentru cetățenii mobili din UE inactivi din punct de vedere economic, pentru a proteja statele membre gazdă împotriva obligațiilor financiare nejustificate.

Primele trei luni: Statul membru gazdă nu este obligat de legislația UE să acorde asistență socială cetățenilor UE care sunt inactivi din punct de vedere economic în cursul primelor trei luni de ședere.

După trei luni și timp de maximum cinci ani: În practică, este puțin probabil ca cetățenii UE inactivi din punct de vedere economic să fie eligibili pentru prestații de asistență socială, pentru că, pentru obținerea dreptului de ședere, ei ar trebui să demonstreze autorităților naționale că posedă resurse suficiente (a se vedea mai sus).

În cazul în care aceștia solicită prestații de asistență socială, de exemplu deoarece situația lor economică se deteriorează ulterior, cererea trebuie să fie evaluată în funcție de dreptul lor la egalitatea de tratament. Dar și în acest caz, legislația UE prevede garanții:

În primul rând, în cazuri specifice, solicitarea de asistență socială poate da naștere la o suspiciune rezonabilă din partea autorităților naționale cu privire la faptul că este posibil ca persoana să fi devenit o povară excesivă pentru sistemul de asistență socială.

În plus, statul membru poate acorda o asistență socială sau o prestație specială de tip necontributiv (adică o prestație care prezintă elemente de securitate socială și de asistență socială în același timp și care intră sub incidența Regulamentului 883/2004), cu condiția ca cetățeanul respectiv să îndeplinească cerințele pentru obținerea dreptului legal de ședere pe o perioadă mai mare de trei luni. Cu toate acestea, statul membru nu poate refuza să acorde aceste prestații în mod automat cetățenilor inactivi ai UE și aceștia nu pot fi automat considerați ca neavând resurse suficiente și, prin urmare, fără drept de ședere.

Autoritățile naționale ar trebui să evalueze situația individuală, luând în considerare o serie de factori (suma, durata, natura temporară a dificultăților, amploarea totală a poverii pentru sistemul de asistență național).

Dacă, pe baza unei astfel de evaluări individuale, autoritățile concluzionează că persoana în cauză a devenit o povară excesivă, ele îi pot retrage dreptul de ședere.

După cinci ani: Cetățenii UE care au dobândit dreptul de ședere permanentă au dreptul la asistență socială în același mod ca și cetățenii statului membru gazdă. Legislația UE nu permite nicio derogare în acest sens.

Cine are dreptul la prestații de asigurări sociale?

Cele mai obișnuite prestații de asigurări sociale sunt pensia pentru limită de vârstă, pensia de urmaș, alocațiile de invaliditate, prestațiile de boală, indemnizația de naștere, indemnizația de șomaj, prestațiile familiale sau asistența medicală.

Statele membre își stabilesc propriile norme de asigurări sociale în funcție de circumstanțele proprii. Uniunea Europeană coordonează normele de asigurări sociale [Regulamentele (EC) No 883/2004 și 987/2009] numai în măsura necesară pentru a se asigura că cetățenii UE nu își pierd drepturile la asigurări sociale atunci când se deplasează în Uniune.

Aceasta înseamnă că prestațiile oferite, condițiile de acordare (în funcție de perioada de activitate), durata lor și suma plătită se stabilesc conform legislației țării gazdă. Prin urmare, dreptul la prestații de asigurări sociale diferă de la un stat membru la altul.

(Regulamentul 883/2004/CE) garantează doar faptul că cetățenii UE care beneficiază de mobilitate se bucură de asigurare socială după mutare, în principal prin faptul că decide care dintre statele membre în cauză este responsabil pentru acordarea asigurării sociale.

Lucrătorii — salariați sau independenți — și persoanele aflate în întreținerea lor beneficiază de sistemul de asigurări sociale din țara gazdă în aceleași condiții ca și resortisanții țării respective deoarece ei contribuie, precum toți ceilalți lucrători naționali, prin cotizații și impozite la fondurile publice din care sunt finanțate prestațiile.

Pentru cetățenii UE care beneficiază de mobilitate și care nu desfășoară o activitate profesională în statul membru gazdă, regula privind statul de încadrare în muncă nu poate fi aplicată deoarece, prin definiție, aceste persoane nu lucrează în nicio țară. În temeiul legislației UE privind coordonarea sistemelor de asigurări sociale, statul membru de reședință devine responsabil pentru asigurările sociale ale cetățenilor numai după ce aceștia sunt supuși unei verificări stricte privind reședința obișnuită, care să ateste că aceștia au o legătură reală cu statul membru în cauză. Criteriile stricte ale acestei verificări asigură faptul că cetățenii care nu lucrează pot avea acces la asigurări sociale într-un alt stat membru numai după ce și-au transferat cu adevărat centrul de interes în statul respectiv (de exemplu familiile lor s-au mutat în statul în cauză).

3. Impactul mobilității cetățenilor UE asupra sistemelor naționale de asigurări sociale

Conform cifrelor comunicate de statele membre și unui studiu recent publicat de Comisia Europeană, în majoritatea statelor membre, cetățenii UE din alte state membre nu beneficiază de prestațiile de asigurări sociale într-un grad mai ridicat decât resortisanții țărilor gazdă. În majoritatea țărilor incluse în studiu, cetățenii UE care beneficiază de mobilitate au șanse mai mari să primească ajutoare pentru locuințe și indemnizații familiale.

În cazul specific al prestațiilor în bani precum pensiile sociale, alocațiile de invaliditate și alocațiile cu caracter necontributiv pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, finanțate din impozitele generale și nu din contribuțiile individuale (așa-numitele prestații speciale necontributive în bani), studiul arată că cetățenii UE care beneficiază de mobilitate și sunt inactivi din punct de vedere economic reprezintă o foarte mică parte din beneficiari și că impactul cererilor din partea acestei categorii asupra bugetelor naționale de securitate socială este foarte mic. Această categorie reprezintă mai puțin de 1 % din totalul beneficiarilor (cetățeni ai UE) în șase țări incluse în studiu (Austria, Bulgaria, Estonia, Grecia, Malta și Portugalia) și între 1 % și 5 % dintre beneficiari în alte cinci țări (Germania, Finlanda, Franța, Țările de Jos și Suedia).

Studiul a constatat, de asemenea, că:

munca este motivul pentru care marea majoritate a cetățenilor UE se mută într-o altă țară a UE

ratele de participare la forța de muncă ale acestor cetățeni UE care beneficiază de mobilitate au crescut în ultimii șapte ani

în medie, procentul de încadrare în muncă al acestor persoane este mai ridicat decât în rândul cetățenilor țărilor gazdă (în parte deoarece ei sunt mai numeroși în categoria de vârstă 15-64 de ani decât cetățenii țărilor gazdă)

cetățenii UE care beneficiază de mobilitate și sunt inactivi reprezintă un procent foarte mic din populația totală a fiecărui stat membru și între 0,7 % și 1 % din totalul populației UE.

în medie, cheltuielile cu asistența medicală acordată cetățenilor UE care beneficiază de mobilitate și care sunt inactivi sunt foarte mici în raport cu volumul total al cheltuielilor de sănătate (0,2 % în medie) sau cu dimensiunea economiei din țările gazdă (0,01 % din PIB în medie)

  • cetățenii mobili din UE reprezintă o foarte mică parte a beneficiarilor de prestații speciale de tip necontributiv, acestea fiind prestații care combină caracteristicile securității sociale și pe cele ale asistenței sociale: mai puțin de 1 % din totalul beneficiarilor (care sunt cetățeni ai UE) în șase țări (Austria, Bulgaria, Estonia, Grecia, Malta și Portugalia); între 1 % și 5 % în alte cinci țări (Germania, Finlanda, Franța, Țările de Jos și Suedia) și peste 5 % în Belgia și în Irlanda (deși cifrele pentru Irlanda sunt estimate pe baza cererilor)

  • nu există nicio relație statistică între generozitatea sistemelor de protecție socială și fluxurile de cetățeni mobili din UE

  • principalele caracteristici ale cetățenilor mobili din UE care nu au un loc de muncă sunt următoarele:

  • 64 % dintre aceștia au lucrat anterior în actuala țară de reședință

  • 71 % dintre aceștia sunt pensionari, studenți și persoane în căutarea unui loc de muncă

79 % dintre aceștia trăiesc într-o gospodărie cu cel puțin un membru încadrat în muncă.

Rezultatele ultimului studiu completează rezultatele altor studii care arată că lucrătorii din alte state membre sunt contribuabili neți la finanțele publice din țara gazdă. De obicei, contribuția lucrătorilor UE din alte state membre la bugetele țărilor gazdă (sub formă de impozite și asigurări sociale) este mai mare decât prestațiile pe care le primesc, deoarece ei sunt în general mai tineri și mai activi din punct de vedere economic decât forța de muncă din țara gazdă. Aceste studii includ studiul OCDE intitulat Perspectivele privind migrația internațională (2013), studiul Centrului pentru cercetare și analiză a migrației Assessing the Fiscal Costs and Benefits of A8 Migration to the UK (Evaluararea costurilor și a beneficiilor fiscale ale migrației provenind din țările A8 în Regatul Unit) și recentul studiu realizat de Centre for European Reform.

4. Cum să facem față unor eventuale abuzuri?

Care sunt instrumentele prevăzute de legislația UE pentru a ajuta statele membre să evite abuzurile?

Legislația UE prevede măsuri solide pentru a preveni utilizarea abuzivă a dreptului la libera circulație.

Normele UE privind libera circulație a cetățenilor permit statelor membre să ia măsuri eficiente și necesare de combatere a abuzurilor, cum ar fi căsătoriile de conveniență, și a fraudelor, cum ar fi falsificarea de documente sau alte acțiuni artificiale sau înșelătoare care au ca scop exlusiv dobândirea dreptului la liberă circulație, prin respingerea sau retragerea drepturilor conferite de Directiva 2004/38 (Articolul 35). Aceste măsuri trebuie să fie proporționale și sunt supuse garanțiilor procedurale prevăzute în directivă.

Autoritățile naționale pot să investigheze cazurile individuale atunci când au suspiciuni bine întemeiate privind un eventual abuz și, dacă ajung la concluzia că este vorba într-adevăr de un abuz, ele pot să retragă dreptul de reședință al persoanei respective și să o expulzeze din teritoriul respectiv.

În plus, după ce au evaluat toate circumstanțele relevante și în funcție de gravitatea infracțiunii (de exemplu, falsificarea unui document, căsătorie de conveniență cu implicarea crimei organizate), autoritățile naționale pot, de asemenea, să concluzioneze că persoana respectivă reprezintă o amenințare reală, continuă și suficient de gravă pentru ordinea publică și, pe această bază, ele pot să emită o interdicție de intrare pe lângă ordinul de expulzare, interzicând, astfel, o nouă intrare a persoanei respective pe teritoriul lor pentru o anumită perioadă de timp.

Care sunt propunerile Comisiei ca răspuns la îngrijorările statelor membre?

Comisia prezintă cinci acțiuni concrete care, pentru a avea succes, necesită cooperarea statelor membre. Acestea sunt exemple concrete privind modul în care UE poate ajuta autoritățile naționale și locale să maximizeze avantajele liberei circulații a cetățenilor europeni, să combată cazurile de abuz și de fraudă, să abordeze provocările legate de incluziunea socială și să utilizeze fondurile disponibile pe teren.

  • Combaterea căsătoriilor de conveniență: Comisia va ajuta autoritățile naționale să pună în aplicare normele UE menite să combată eventualele abuzuri legate de dreptul la liberă circulație prin elaborarea unui Ghid privind lupta împotriva căsătoriilor de conveniență.

  • Aplicarea normelor europene de coordonare a securității sociale: Comisia colaborează îndeaproape cu statele membre pentru a clarifica „testul privind reședința obișnuită” utilizat în cadrul normelor UE privind coordonarea securității sociale (Regulamentul 883/2004/CE) într-un ghid practic care va fi întocmit până la sfârșitul anului 2013. Criteriile stricte ale acestei verificări asigură faptul că cetățenii care nu lucrează pot avea acces la asigurări sociale într-un alt stat membru numai după ce și-au transferat cu adevărat centrul de interes în statul respectiv (de exemplu familiile lor s-au mutat în statul în cauză).

  • Abordarea provocărilor privind incluziunea socială: Ajutarea statelor membre să utilizeze în continuare Fondul social european pentru a aborda incluziunea socială: în perioada de programare 2014-2020, cel puțin 20 % din sumele alocate din FSE în fiecare stat membru (în comparație cu actualul procent de aproximativ 17 %) trebuie să fie cheltuite pentru promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, precum și a oricărei forme de discriminare. În plus, FSE va fi, de asemenea, în măsură să finanțeze consolidarea capacităților pentru toate părțile interesate de la nivel național, regional sau local. Statelor membre le vor fi transmise orientări politice, atât celor de origine, cât și celor de destinație ale cetățenilor mobili din UE, pentru dezvoltarea programelor de incluziune socială cu sprijinul FSE. Comisia își va menține eforturile de contribuție la consolidarea capacității autorităților locale de a utiliza eficient fondurile europene structurale și de investiții.

  • Promovarea schimbului de bune practici între autoritățile locale: Comisia va ajuta autoritățile locale să facă cunoscute la nivel european cele mai bune practici dobândite pentru a implementa normele de liberă circulație și pentru a răspunde provocărilor legate de incluziunea socială. Comisia va elabora, până la sfârșitul anului 2013, un studiu care va evalua impactul liberei circulații în șase orașe mari. În februarie 2014, primarii orașelor vor fi invitați să discute dificultățile și să facă schimb de bune practici.

  • Asigurarea aplicării pe teren a normelor UE în materie de liberă circulație:Comisia va înființa un modul de formare online pentru a ajuta personalul din cadrul autorităților locale să înțeleagă și să aplice integral drepturile de liberă circulație în UE. Comisia a propus instituirea unor organisme de asistență juridică și de informare pentru lucrătorii mobili din UE în toate statele membre (a se vedea IP/13/372) și va propune modernizarea EURES, Rețeaua europeană a serviciilor de ocupare a forței de muncă, pentru a consolida rolul și impactul serviciilor de ocupare a forței de muncă la nivel național, pentru a îmbunătăți coordonarea mobilității forței de muncă în UE și pentru a face din EURES un veritabil instrument european de plasament și de recrutare. În prezent, 47% dintre cetățenii UE sunt de părere că problemele cu care se confruntă atunci când se stabilesc în altă țară din UE sunt cauzate de faptul că funcționarii administrațiilor locale nu sunt suficient de familiarizați cu drepturile cetățenilor UE în materie de liberă circulație.

Informații suplimentare

Studiul Comisiei Europene privind impactul mobilității cetățenilor UE care sunt inactivi asupra asigurărilor sociale:

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=89&langId=ro

Comisia Europeană – Libera circulație în Uniunea Europeană

http://ec.europa.eu/justice/citizen/move-live/index_en.htm

Informații oferite în ceea ce privește coordonarea sistemelor de asigurări sociale:

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=849

Pagina principală de internet a doamnei Viviane Reding, vicepreședinte al Comisiei Europene și comisarul UE pentru justiție:

http://ec.europa.eu/reding

Pagina de internet a comisarului responsabil de ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune, László Andor:

http://ec.europa.eu/andor

Urmăriți activitatea vicepreședintelui Reding pe Twitter: @VivianeRedingEU

Urmăriți activitatea comisarului Andor pe Twitter: @LaszloAndorEU

Anexa

Anexa 1: Libera circulație este dreptul cel mai prețuit

Sursă: Standard Eurobarometer 79, Primăvara anului 2013

Anexa 2: Percepția publică privind libera circulație

Sursă, Flash Eurobarometer 365 privind „Cetățenia Uniunii”, p44

Anexa 3: Câți dintre cetățenii UE sunt mobili?

Rata mobilității transfrontaliere anuale în UE, în comparație cu SUA și cu Australia

Surse: OECD Economic Survey of the EU – 2012

Anexa 4: Cetățenii mobili din UE sunt mai susceptibili de a fi activi din punct de vedere economic decât resortisanții statelor membre gazdă

Graficul arată numărul de cetățeni UE mobili de vârstă activă (15-64 de ani) care au reședința în țara respectivă.

Surse: Eurostat, EU Labour Force Survey (Anchetă privind forța de muncă în UE) (tabelul lfsa_argan). Notă: Numai principalele țări de destinație ale cetățenilor mobili din UE sunt indicate în grafic. Aceste 17 state membre au reprezentat destinația a 99 % din cetățenii mobili din UE în 2012.


Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website