Navigation path

Left navigation

Additional tools

MEMO/11/710

Bruxelles, 19 octombrie 2011

Pachetul Comisiei privind infrastructura energetică

De ce avem nevoie de noi conducte și rețele de electricitate?

Infrastructura energetică (conductele, rețelele de electricitate) este esențială pentru toate obiectivele noastre legate de climă și de energie.

Pentru a atinge o pondere de 20 % energie din surse regenerabile din consumul nostru final de energie până în 2020, trebuie să facem ca energia generată de parcurile eoliene și de centralele electrice solare să ajungă la consumatori. În acest scop, avem nevoie de o rețea mai bine integrată și mai puternică decât cea existentă.

Pentru a economisi 20 % din consumul nostru estimat de energie în 2020 prin intermediul tehnologiei, avem nevoie de contoare inteligente și de rețele inteligente, care să le permită consumatorilor să își controleze cu precizie consumul de electricitate și să economisească bani și energie schimbându-și obiceiurile.

Pentru a garanta aprovizionarea cu gaze chiar și în eventualitatea unei crize, avem nevoie de diversificarea surselor și de noi conducte care să aducă gaze din regiuni noi direct în Europa.

Pentru a avea o piață internă funcțională, concurențială, cu prețuri echitabile și competitive avem nevoie de interconexiuni între statele membre care să le permită companiilor să ofere energie în toate statele membre.

Ce investiții sunt necesare în UE?

În următorii zece ani sunt necesare aproximativ 200 de miliarde EUR pentru construcția conductelor de gaze și a rețelelor de electricitate, mai precis: 140 de miliarde EUR pentru sistemele de transport al energiei electrice de înaltă tensiune, aplicațiile pentru depozitare și rețele inteligente, 70 de miliarde EUR pentru conductele de gaze, depozitare, terminalele de gaz natural lichefiat (GNL) și infrastructura de flux invers (care permite circulația gazelor în ambele sensuri) și 2,5 miliarde EUR pentru infrastructura de transport a dioxidului de carbon.

Aceasta înseamnă că nivelurile actuale ale investițiilor trebuie să crească semnificativ. În comparație cu perioada 2000 – 2010, acest lucru ar avea ca rezultat o creștere de 30 % a investițiilor în sectorul gazelor și o creștere de 100 % în sectorul energiei electrice.

De ce este nevoie de intervenția UE?

Se estimează că investițiile necesare pentru atingerea obiectivelor 2020 nu vor fi efectuate sau nu vor fi efectuate la timp, din două motive principale:

1. Obținerea autorizațiilor de construcție durează prea mult timp. În prezent, construcția unei linii electrice aeriene poate dura mai mult de 10 ani.

2. Nu toate investițiile necesare sunt viabile din punct de vedere comercial. Este posibil ca unele linii electrice și conducte de gaze să nu fie viabile din punct de vedere comercial, întrucât piața nu asigură rentabilitatea investiției. Situația este diferită atunci când se planifică o conductă de gaze pentru o regiune în care consumul anual de gaze este doar de aproximativ 10 miliarde mc, cum este cazul celor trei state baltice și al Finlandei, sau pentru o țară cum este Germania, cu un consum anual de aproximativ 80 de miliarde mc. Totuși, aceste țări ar trebui să fie conectate la piața europeană a energiei pentru a încuraja concurența și practicarea de prețuri echitabile pentru consumatori, precum și pentru a garanta că în eventualitatea unei crize a gazelor există mai mulți furnizori care pot interveni.

În anumite cazuri sunt implicate două țări: una suportă costurile, iar cealaltă se bucură de beneficii. Așa se întâmplă în cazurile în care se instalează compresoare care să permită circulația gazelor în ambele sensuri, pentru a ajuta țara vecină în eventualitatea unei crize a gazelor, sau în care se construiesc linii electrice într-o țară pentru a utiliza excesul de energie eoliană generată în altă țară.

Care sunt noutățile?

Comisia propune selectarea câtorva proiecte „de interes comun”, care prezintă importanță pentru atingerea obiectivelor sale legate de climă și de energie. Proiectele care obțin această titulatură au două avantaje:

  • beneficiază de o procedură specială de autorizare, mai ușoară, mai rapidă și mai transparentă decât procedurile obișnuite. Fiecare stat membru va desemna o singură autoritate competentă – un „ghișeu unic” – care să răspundă de finalizarea întregului proces de autorizare. În ansamblu, procedura de autorizare nu va depăși 3 ani.

  • sunt eligibile pentru finanțare UE, atât sub formă de subvenții, cât și sub formă de obligațiuni pentru finanțarea proiectelor sau de garanții. În perioada 2014 – 2020 pentru infrastructura energetică sunt alocate 9,1 miliarde EUR în cadrul mecanismului „Conectarea Europei” (CEF).

A mai finanțat UE proiecte de infrastructură energetică?

Aceasta este prima dată când UE cofinanțează din bugetul său obișnuit construcția unor proiecte de anvergură privind infrastructura energetică. În perioada financiară precedentă (2007 – 2013), UE a finanțat în principal studii de fezabilitate, în valoare totală de 155 de milioane EUR. Au fost investite 3,85 miliarde EUR în proiecte legate de energie în cadrul Planului european de redresare privind energia (European Energy Plan for Recovery), elaborat în contextul crizei economice și financiare. Acestea au fost cheltuieli singulare.

Care sunt criteriile de selecție pentru proiectele de interes comun?

Acestea trebuie să demonstreze viabilitate din punct de vedere economic, social și al mediului și să implice cel puțin două state membre. Criterii suplimentare specifice fiecărui sector vor garanta faptul că proiectele îmbunătățesc semnificativ siguranța aprovizionării, facilitează integrarea pieței, încurajează concurența, asigură flexibilitatea sistemului și permit transportul energiei produse din surse regenerabile către centrele de consum și siturile de depozitare.

Cum sunt selectate proiectele de interes comun?

Selecția se realizează în două etape:

1. La nivel regional: inițiatorul proiectului transmite propunerea grupului regional relevant. Grupurile regionale, care reunesc state membre, autorități de reglementare, operatori de transport și sistem și inițiatori de proiecte, își întocmesc lista de propuneri.

2. La nivelul UE: decizia finală asupra listei de proiecte de interes comun la nivelul Uniunii va fi luată de către Comisie. Prima listă va fi adoptată la 31 iulie 2013 și apoi actualizată la fiecare doi ani.

Ce finanțare poate obține un proiect?

UE va cofinanța până la 50 % din costurile studiilor și lucrărilor, iar în circumstanțe excepționale până la 80 % pentru proiectele care sunt esențiale pentru siguranța aprovizionării sau solidaritatea la nivel regional sau la nivelul UE, care necesită soluții inovatoare sau care generează sinergii transsectoriale.

Toate proiectele de interes comun primesc automat finanțare din partea UE?

Nu. Odată ce le-a fost acordat acest statut, proiectele își pot depune candidatura pentru a obține finanțare din partea UE. Pentru a beneficia de subvenții pentru lucrări, vor trebui să dovedească faptul că nu sunt viabile din punct de vedere comercial. Selectarea ca „proiect de interes comun” nu garantează obținerea finanțării din partea UE, dar înseamnă că proiectul va beneficia de procedurile de autorizare mai rapide și de un tratament special din partea autorităților de reglementare, prevăzut pentru aceste proiecte.

Puteți da exemple de proiecte care vor fi finanțate în viitor?

UE ar putea finanța

  • o rețea offshore în mările nordice pentru transportul electricității produse în parcurile eoliene offshore către consumatorii din orașele mari

  • proiecte inovatoare pentru depozitarea energiei electrice

  • proiecte complexe de conducte de gaze care să permită transportul gazelor din noi surse de aprovizionare, cum ar fi regiunea Mării Caspice, către UE

  • compresoare care să permită circulația gazelor în ambele sensuri, pentru ca țările să se poată ajuta reciproc în eventualitatea unei crize a gazelor.

Ce instrumente noi conține portofoliul financiar pentru proiectele de infrastructură energetică?

Instrumentele vor include instrumente de capitaluri proprii (de exemplu fonduri de investiții) și instrumente de partajare a riscului (de exemplu împrumuturi și garanții, în special obligațiuni pentru finanțarea proiectelor), care creează un efect multiplicator mai mare decât subvențiile. Prin combinarea diverselor forme de sprijin, asistența financiară va putea fi adaptată în funcție de nevoile specifice ale unui anumit proiect. Instrumentele de partajare a riscului vor fi probabil mai potrivite pentru investițiile mai mari, finanțate prin proiecte, cum ar fi conductele mari pentru importul gazelor, care implică numeroase părți interesate. Proiectele foarte inovatoare care prezintă un risc tehnologic semnificativ, în special în domeniul transportului offshore, ar putea necesita sprijin sub formă de subvenții pentru a demara.

Cum anume s-ar îmbunătăți procedura de autorizare?

Finalizarea proiectelor de infrastructură energetică, în special în sectorul energiei electrice, poate necesita mai mult de zece ani. Acest lucru se datorește mai ales procedurilor de autorizare îndelungate și complexe, care ocupă aproape 2/3 din acest interval de timp. Proiectele de interes european vor beneficia de o procedură de autorizare mai rapidă, care nu va depăși 3 ani. Mai mult, inițiatorii proiectelor nu vor trebui să se adreseze mai multor autorități pentru obținerea autorizațiilor, ci unei singure autorități naționale competente, care va coordona procesul de autorizare și va emite o hotărâre exhaustivă.

Procedura propusă va reduce, în medie, costurile administrative pentru un proiect derulat în Europa cu aproximativ 30 % la nivelul inițiatorilor și cu aproximativ 45 % la nivelul autorităților.

Faptul că permisele se vor acorda în 3 ani înseamnă că cetățenii nu își vor putea face auzit punctul de vedere?

Noile reguli îmbunătățesc șansele cetățenilor de a se implica într-un proiect și de a-și face auzit punctul de vedere. Regulamentul precizează că cetățenii trebuie implicați într-un stadiu incipient al procedurii de autorizare. Conform regulamentului, acest lucru trebuie să aibă loc ÎNAINTE ca inițiatorul proiectului să depună cererea oficială pentru obținerea autorizației. În acest fel, îngrijorările cetățenilor pot fi luate în considerare încă din etapa de planificare a proiectului. În numeroase state membre se practică în prezent organizarea consultării publice DUPĂ depunerea dosarului la autoritate.

Vor fi respectate standardele de mediu ale UE, în special protejarea siturilor Natura 2000?

Standardele de mediu, îndeosebi standardele stabilite prin directiva Natura 2000, vor fi pe deplin respectate, în special necesitatea de a realiza în mod corespunzător evaluarea impactului și de a reduce la minimum impactul asupra habitatelor protejate. În plus, noul sistem va contribui la îmbunătățirea calității acestor evaluări, întrucât mai buna implicare a publicului și a părților interesate va permite identificarea și luarea în considerare a problemelor de mediu într-un stadiu mai puțin avansat al procesului.

Atunci când vine vorba de conservarea biodiversității și a mediului, standardele existente vor fi menținute. În cazul proiectelor esențiale, care trebuie construite în ciuda efectelor adverse asupra unui sit, se va garanta că este autorizată varianta cea mai puțin dăunătoare, că nu există variante alternative și că se iau măsurile compensatorii necesare, conform prevederilor directivei Natura 2000.

Care este calendarul prevăzut pentru adoptarea proiectului de regulament și pentru procesul de cerere de propuneri aferent?

Regulamentul ar trebui să fie adoptat de Parlamentul European și de Consiliu până la sfârșitul lui 2012, pentru a intra în vigoare la începutul lui 2013. Astfel va fi timp suficient pentru întocmirea primei liste de proiecte de interes comun la nivelul Uniunii, în vederea eventualei finanțări a acestora prin intermediul CEF, care va intra în vigoare în 2014.

Informații suplimentare:

http://ec.europa.eu/energy/infrastructure/strategy/2020_en.htm


Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website