Navigation path

Left navigation

Additional tools

MEMO/11/680

Bruxelles, 11 octombrie 2011

O legislație opțională europeană comună în materie de vânzare: întrebări frecvente

Care este obiectul legislației europene comune în materie de vânzare?

Consumatorii și întreprinderile – în special microîntreprinderile – nu valorifică pe deplin potențialul oferit de o piață unică de 500 de milioane de cetățeni. În prezent, 44 % dintre europeni declară că nu fac cumpărături în străinătate întrucât nu sunt siguri de drepturile de care beneficiază1. Un nou sondaj Eurobarometru, publicat astăzi, indică faptul că 55 % din întreprinderile exportatoare afirmă că diferențele dintre legislațiile în materie contractuală reprezintă unul dintre obstacolele majore în calea încheierii de tranzacții transfrontaliere cu consumatorii2.

Legislația europeană comună în materie de vânzare are ca scop înlăturarea acestor obstacole. Aceasta va deschide piețele pentru întreprinderi și va pune la dispoziția consumatorilor o ofertă mai largă și un nivel ridicat de protecție. Va facilita comerțul, oferind un set unitar de norme pentru contractele transfrontaliere în toate cele 27 de țări ale UE. Atunci când comercianții își pun în vânzare produsele în temeiul legislației europene comune în materie de vânzare, cumpărătorii online vor avea posibilitatea de a alege, printr-un simplu clic, un contract european care este ușor de folosit și oferă un nivel ridicat de protecție.

Care sunt problemele cu care se confruntă întreprinderile atunci când își comercializează produsele în alte state membre ale UE?

Doar 9,3 % din întreprinderile care sunt angajate în comerțul de bunuri își comercializează produsele în afara frontierelor UE3. Realitatea este că întreprinderile care doresc să efectueze tranzacții transfrontaliere ar putea fi în situația de a se adapta unui număr de 26 de legislații naționale diferite în materie contractuală, de a le traduce și de a angaja avocați, elemente care generează costuri medii de 10 000 EUR pentru fiecare piață de export suplimentară. Adaptarea site-urilor de internet ar putea costa, în medie, alți 3 000 EUR.

Aceasta este o problemă atât pentru societățile care efectuează tranzacții transfrontaliere către consumatori, cât și pentru cele care fac tranzacții cu alte întreprinderi.

Întreprinderile mici și mijlocii – care reprezintă 99 % din totalul întreprinderilor din UE – sunt cele mai afectate ca urmare a faptului că nu dispun de competențe juridice interne și de alte competențe necesare pentru a-și desfășura activitatea în condițiile existenței diferitelor sisteme naționale de dreptul contractual. Pentru IMM-uri, costul desfășurării de activități comerciale pe mai multe piețe străine este deosebit de ridicat în raport cu cifra lor de afaceri. Costurile de tranzacționare pentru exporturi în alt stat membru se pot ridica până la 7 % din cifra de afaceri anuală a unui microdistribuitor. Pentru a exporta în patru state membre, aceste costuri s-ar putea ridica la 26 % din cifra de afaceri anuală. Comercianții care sunt descurajați să încheie tranzacții transfrontaliere ca urmare a obstacolelor generate de dreptul contractual pierd cel puțin 26 de miliarde de euro anual în cadrul comerțului intracomunitar. Acesta este un cost direct pentru economia UE, atât în ceea ce privește schimburile comerciale, cât și piața forței de muncă.

În tranzacțiile dintre întreprinderi și consumatori, 55 % din întreprinderile care încheie sau sunt interesate să încheie tranzacții comerciale cu consumatori din afara pieței lor naționale au declarat că au fost descurajate să acționeze în acest sens din cauza unor obstacole legate de dreptul contractual4:

Principalele obstacole create de dreptul contractual (clasificate de societăți) care afectează tranzacțiile dintre întreprinderi și consumatori sunt următoarele:

  • familiarizarea cu dispozițiile legilor străine în materie contractuală, în proporție de 40 %;

  • asigurarea conformității cu diversele norme străine în materia protecției consumatorilor, în proporție de 38 %;

  • obținerea de consiliere juridică privind legislațiile străine în materie contractuală, în proporție de 35 %;

  • soluționarea litigiilor contractuale transfrontaliere, în proporție de 34%.

În tranzacțiile dintre întreprinderi, 49 % din societățile care încheie sau sunt interesate să încheie tranzacții cu consumatori din afara pieței lor naționale au declarat că au fost descurajate să acționeze în acest sens din cauza unor obstacole legate de dreptul contractual5:

Principalele obstacole create de dreptul contractual (clasificate de societăți) care afectează tranzacțiile dintre întreprinderi sunt următoarele:

  • familiarizarea cu legislațiile străine în materie contractuală, în proporție de 35 %;

  • soluționarea litigiilor contractuale transfrontaliere, în proporție de 32 %;

  • obținerea de consiliere juridică privind legislațiile străine în materie contractuală, în proporție de 31 %;

  • convenirea asupra dreptului contractual aplicabil, în proporție de 30 %.

Care sunt problemele cu care se confruntă consumatorii atunci când încheie tranzacții transfrontaliere?

Doar 7 % din consumatori cumpără online din alt stat membru, față de 33 % care fac cumpărături online în propria țară6.

Figures and graphics available in PDF and WORD PROCESSED

În prezent, este posibil ca persoanelor care fac cumpărături online dintr-o altă țară europeană să li se refuze vânzarea sau livrarea de produse în țara de reședință. Anual, 3 milioane de consumatori europeni se confruntă cu acest refuz. Această situație apare ca urmare a faptului că obstacolele în calea încheierii de tranzacții în alte state membre ale UE reprezintă un factor care descurajează societățile să deservească clienți în întreaga UE.

44 % din consumatori afirmă că necunoașterea drepturilor de care beneficiază îi descurajează să cumpere din alte țări ale UE7.

Ce beneficii va aduce consumatorilor legislația europeană comună în materie de vânzare?

Consumatorii vor beneficia de același nivel ridicat de protecție a drepturilor în toate statele membre și vor putea să se bazeze pe legislația europeană comună în materie de vânzare ca pe o marcă de calitate. De exemplu, vor avea libertatea de a alege măsurile reparatorii atunci când le este livrat un produs defect. Așadar, aceștia ar putea, de exemplu, să rezilieze contractul sau să solicite înlocuirea, repararea sau o reducere de preț. În prezent, această posibilitate de a alege nu există pentru marea majoritate a consumatorilor din întreaga UE. Aceste măsuri reparatorii vor fi disponibile și pentru consumatorii care au cumpărat produse cu conținut digital, precum muzică, filme, programe informatice sau aplicații care sunt descărcate de pe internet. Aceste produse vor intra sub incidența legii, indiferent dacă sunt sau nu stocate pe un suport concret, cum ar fi un CD sau un DVD.

Acest nivel ridicat de protecție a consumatorilor le va conferi consumatorilor încredere să cumpere produse din alte țări ale UE.

Întrucât legislația europeană comună în materie de vânzare va reduce costurile comercianților atunci când vând în străinătate, întreprinderile vor fi încurajate să exporte pe mai multe piețe din străinătate. Aceasta va permite consumatorilor să aibă acces la oferte mai numeroase, mai bune și mai ieftine. Cumpărătorii online nu ar mai primi mesaje precum „Acest produs nu este disponibil în țara dumneavoastră” ca urmare a diferențelor dintre legislațiile naționale în materie contractuală. Conform estimărilor, aproape jumătate (44 %) din consumatorii care fac cumpărături online nu sunt siguri de drepturile de care beneficiază. În total, acești consumatori ar putea economisi 380 de milioane EUR dacă ar putea efectua cel puțin o achiziție transfrontalieră online.

Media diferențelor de preț pentru bunurile de consum în țările UE se ridică la aproximativ 24 %8. Consumatorii din țări UE mai mici, precum Malta, Cipru, Republica Cehă, Slovacia și Slovenia9, sunt deosebit de dezavantajați de prețurile mai ridicate. Un studiu recent de tip „cumpărător misterios (mistery shopper)”, care a testat ofertele disponibile online privind bunuri de consum populare, a arătat că, în cel puțin 50 % din cazuri, consumatorii ar putea cumpăra produsele din alte țări ale UE cu cel puțin 10 % mai ieftin10. În special consumatorii din Portugalia, Italia, Slovenia, Spania, Danemarca, România, Letonia, Grecia, Estonia, Finlanda, Ungaria, Cipru și Malta ar beneficia de prețuri mai mici dacă ar face cumpărături în alte țări ale UE11.

Același studiu a arătat că alegerea produselor este mai limitată în aproximativ jumătate din statele membre ale UE. În majoritatea cazurilor, [Cipru (98 %), Malta (98 %), Luxemburg (80 %), Lituania (76 %), Letonia (72 %), Irlanda (71 %), Belgia (65 %), Estonia (61 %), Portugalia (59 %), Finlanda (58 %), Slovenia (54 %), România (51 %) și Grecia (51 %)12] produsele dintr-un coș cu cele mai populare 100 de bunuri de consum nu erau disponibile on-line pe piața internă.

Care sunt avantajele pentru întreprinderi?

Reducerea costurilor de tranzacționare transfrontaliere va fi benefică pentru toate întreprinderile, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, care și-ar putea permite să se extindă pe noi piețe. Costul desfășurării de activități comerciale transfrontaliere ar scădea dacă întreprinderile nu ar mai fi nevoite să își adapteze site-urile internet la legislația fiecărei țări din UE în care își comercializează produsele. Acest fapt va stimula sectorul comerțului electronic și, în general, întreprinderile mici și mijlocii, care reprezintă 99 % din întreprinderile europene.

În total, 71 % din societăți au afirmat că este probabil sau foarte probabil să aplice o legislație unitară a UE în materie contractuală în cazul tranzacțiilor transfrontaliere cu consumatorii13, în timp ce 70 % dintre companii s-au exprimat în acest sens în ceea ce privește comerțul transfrontalier cu întreprinderile14.

Conform sondajelor Eurobarometru publicate astăzi de Comisie, întreprinderile au declarat că și-ar intensifica exporturile în condițiile în care ar exista un drept contractual european unitar: aproximativ jumătate au afirmat că doresc să își extindă activităților în cel puțin alte trei țări (50% pentru vânzările către consumatori și 48% către întreprinderi).

Figures and graphics available in PDF and WORD PROCESSED

În plus, legislația comună a UE în materie de vânzare ar garanta societăților securitatea juridică – acestea s-ar putea baza pe un set unitar de norme care ar fi valabil în toate cele 27 de state membre și aplicabil atât contractelor de vânzare încheiate cu consumatorii, cât și contractelor încheiate cu întreprinderile.

Va înlocui legislația europeană comună în materie de vânzare legislațiile naționale în materie contractuală?

Nu. Legislația europeană comună în materie de vânzare ar exista ca o alternativă, pe lângă legislația națională în materie contractuală. Comercianții pot aplica, în mod voluntar, un set de norme care este identic în toate cele 27 de state membre. Cei care nu doresc să aplice legislația europeană comună în materie de vânzare pot continua să recurgă la normele naționale. Consumatorii vor fi întotdeauna informați cu claritate și vor trebui să își dea acordul în mod explicit înainte de aplicarea unui contract bazat pe legislația europeană comună în materie de vânzare.

Cum este respectat principiul libertății contractuale?

Principiul libertății contractuale este respectat, întrucât ambele părți trebuie să convină asupra aplicării contractului. Nimeni nu este obligat să îl aplice. Legislația europeană comună în materie de vânzare ar reprezenta un set unitar de norme contractuale, un regim alternativ, care ar putea fi aplicat de către părți în mod voluntar în tranzacțiile transfrontaliere. Legislația europeană comună a UE în materie de vânzare nu ar genera costuri pentru întreprinderile care nu doresc să o aplice. Societățile care hotărăsc să o aplice vor acționa în acest sens numai în cazul în care avantajele economice sunt mai mari decât costurile.

Cum ar urma să fie aplicată în practică legislația europeană comună în materie de vânzare?

Exemplul 1

Bísaro-Salsicharia Tradicional, o mică întreprindere cu sediul în nordul Portugaliei, comercializează produse locale din carne de porc. În prezent, vinde către comercianți și consumatori din alte șase state membre. Aceste exporturi reprezintă 8 % din cifra de afaceri anuală a întreprinderii. Societățile străine cu care întreține relații comerciale insistă ca întotdeauna contractul să fie guvernat de propria legislație națională. Societatea dorește să pătrundă pe piața olandeză, însă este descurajată de diferențele în materie de drept contractual și de drept al consumatorilor în raport cu legislația portugheză. Până în prezent, a investit aproximativ 5 % din cifra de afaceri pentru a se extinde pe piețe străine. Societatea consideră că un drept contractual la nivelul UE ar simplifica tranzacțiile și le-ar face mai fluide. Prin aplicarea unei legislații europene comune în materie de vânzare, aceasta speră să exporte în mai multe țări și să-și majoreze cifra de afaceri cu până la 15 %.

Exemplul 2

Laboratorium Kosmetyczne Dr Irena Eris, o întreprindere poloneză mijlocie, care își desfășoară activitatea în sectorul comerțului cu produse cosmetice, consideră că diferențele legislative în materie contractuală generează costuri considerabile și reprezintă un obstacol important în calea vânzării produselor sale în România. Societatea este în special afectată de diferențele în ceea ce privește normele privind întârzierile de plată efectuate de către comercianții cu amănuntul. Legislația europeană comună în materie de vânzare, disponibilă în toate limbile oficiale ale UE, cuprinde un set complet de norme privind întârzierile de plată (rata dobânzii, data scadentă, acordarea de despăgubiri etc). Societatea poloneză ar putea să o aplice pentru toate contractele încheiate cu întreprinderile din România sau din orice altă țară din UE, fără a fi nevoită să ia în considerare legislațiile naționale.

Exemplul 3

Un rezident bulgar, Kalin, decide să achiziționeze un cititor de cărți electronice (e-book-reader) cu ocazia aniversării soției sale. Merge la un magazin local de produse electronice, însă găsește doar trei modele de astfel de dispozitive. Cel mai ieftin costă aproximativ 100 EUR, iar celelalte două costă circa 250 EUR fiecare. Kalin dorește să știe dacă sunt disponibile mai multe modele. Unui prieten îi spune despre două site-uri cunoscute de achiziții online. Impresionat de ofertă, Kalin alege să cumpere un model care costă 160 EUR. Cu toate acestea, când ajunge la etapa în care trebuie să indice țara sa de reședință, site-ul precizează că Bulgaria nu se află pe lista țărilor în care societatea respectivă își comercializează produsele.

Kalin încearcă o altă societate online și găsește un model alternativ, la un preț și mai bun, dar se confruntă cu aceeași problemă: compania nu permite ca produsul să fie cumpărat de pe site-ul din Regatul Unit și Kalin este redirecționat către un site din Statele Unite care îi permite să achiziționeze produsul dorit.

Kalin reușește în cele din urmă să cumpere produsul, însă se întreabă de ce a fost mai ușor să cumpere produsul dorit din Statele Unite decât din Europa.

Exemplul 4

Un apicultor german care produce și vinde miere a achiziționat o mașină de la o societate franceză. Mașina se dovedește a fi defectă. Furnizorul francez este de acord să o repare, însă refuză să plătească pentru transportul mașinii din Germania în Franța. Societatea germană dorește să clarifice cine ar trebui să plătească și dacă respectivul contract poate fi reziliat, însă ar trebui să plătească mult pentru servicii de consiliere juridică. Legislația europeană comună în materie de vânzare ar furniza un set complet și clar de drepturi și obligații pentru ambele părți în cazul în care produsul se dovedește a fi defect. În special, legislația europeană comună în materie de vânzare prevede în mod clar că cheltuielile de transport sunt suportate de către vânzător.

Exemplul 5

O societate cu sediul în Polonia intenționează să se extindă, însă a întâmpinat probleme generate de diferențele dintre legislațiile în materie contractuală din Polonia, Republica Cehă, Slovacia și Ungaria. Principalele probleme sunt existența unor norme diferite privind livrarea și dificultatea redactării de contracte care să fie valabile simultan pe toate cele patru piețe. Legislația europeană comună în materie de vânzare, disponibilă în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, oferă un set clar de norme pe care societatea le-ar putea integra în toate contractele transfrontaliere, inclusiv locul, ora și mijloacele de livrare, obligațiile vânzătorului responsabil de transportul bunurilor, obligațiile și drepturile părților în cazurile de livrare rapidă sau de livrare a unei cantități greșite.

Care sunt etapele următoare?

Propunerea va fi transmisă Parlamentului European și Consiliului UE în vederea adoptării în cadrul procedurii legislative ordinare, prin majoritate calificată. Odată adoptat, regulamentul va intra în vigoare la 20 de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al UE. Temeiul juridic al propunerii este articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care face referire la piața internă.

1 :

Flash Eurobarometru 299a, Atitudini față de comerțul transfrontalier și protecția consumatorului, p. 10

2 :

Flash Eurobarometru nr. 321, Dreptul european al contractelor, tranzacțiile cu consumatorii, p. 20.

3 :

Baza de date Eurostat DS-056329-1: Comerțul în funcție de activitate și mărimea întreprinderii, 2007.

4 :

Flash Eurobarometru nr. 321, Dreptul european al contractelor, tranzacțiile cu consumatorii, p. 20.

5 :

Flash Eurobarometru nr. 320, Dreptul european al contractelor, B2B, p. 16.

6 :

Flash Eurobarometru nr. 299, Atitudinile consumatorilor față de comerțul transfrontalier și protecția consumatorului, p. 15.

7 :

Flash Eurobarometru 299a, Atitudini față de comerțul transfrontalier și protecția consumatorului, p. 10.

8 :

Eurostat, „Statistics in focus” (Statistici pe scurt), 50/2009.

9 :

Raport Eurostat (Borchert 2009), Comparație a nivelurilor prețurilor pentru 2 500 de bunuri de consum.

10 :

Yougov psychonomics, Evaluare „mistery shopping” a comerțului transfrontalier online UE, octombrie 2009, p. 40.

11 :

Yougov psychonomics, Evaluare „mistery shopping” a comerțului transfrontalier online UE, octombrie 2009, p. 40.

12 :

Yougov psychonomics, Evaluare „mistery shopping” a comerțului transfrontalier online UE, octombrie 2009, p.38

13 :

Flash Eurobarometru nr. 321, Dreptul european al contractelor, tranzacțiile cu consumatorii, p. 32

14 :

Flash Eurobarometru nr. 320, Dreptul european al contractelor, tranzacțiile între întreprinderi, p. 29


Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website