Chemin de navigation

Left navigation

Additional tools

Norme comune pentru impunerea unei taxe pe tranzacțiile financiare – întrebări frecvente

Commission Européenne - MEMO/11/640   28/09/2011

Autres langues disponibles: FR EN DE DA ES NL IT SV PT FI EL CS ET HU LT LV MT PL SK SL BG

MEMO/11/640

Bruxelles, 28 septembrie 2011

Norme comune pentru impunerea unei taxe pe tranzacțiile financiare – întrebări frecvente

(a se vedea, de asemenea, IP/11/1085)

1. Context general

Care este motivul pentru care Comisia a propus o nouă taxă pentru sectorul financiar?

Există 2 motive principale:

  • După ce a beneficiat de sprijin financiar semnificativ din partea guvernelor încă de la începutul crizei actuale, sectorul financiar ar contribui în mod echitabil la costul acesteia

  • Un cadru coordonat la nivelul UE ar ajuta la consolidarea pieței interne a serviciilor financiare, evitând denaturarea concurenței și descurajând activitățile de tranzacționare riscante. De asemenea, ar constitui un semnal puternic de susținere a introducerii unei astfel de taxe la nivel mondial

De ce este nevoie de o taxă pe tranzacțiile financiare la nivelul UE?

Este oportun să se stabilească o taxă armonizată la nivelul UE pentru a crea o piață internă solidă a serviciilor financiare. Taxa pe tranzacțiile financiare ar preveni frauda fiscală, ar evita dubla impunere și ar reduce la minimum denaturarea concurenței pe piața unică a UE. Obiectivul propunerii nu poate fi realizat într-o măsură suficientă dacă statele membre acționează pe cont propriu.

Există susținere pentru introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare?

Da. Conform ultimului sondaj Eurobarometru, 65 % din cetățenii europeni sunt în favoarea unei taxe pe tranzacțiile financiare.

Serviciile financiare beneficiază în prezent de un tratament preferențial comparativ cu alte sectoare?

Da. Serviciile financiare sunt, în majoritatea cazurilor, scutite de plata TVA (datorită dificultăților legate de evaluarea bazei de impozitare). Aceasta duce la subimpozitarea serviciilor financiare.

În plus, sectorul financiar beneficiază de marje de profit foarte ridicate, precum și de protecție implicită din partea guvernelor, în condițiile crizei economice actuale.

De ce promovează Comisia o taxă pe tranzacțiile financiare la nivel mondial?

O taxă pe tranzacțiile financiare este necesară nu numai la nivelul UE, ci și la nivel mondial, deoarece piețele financiare sunt din ce în ce mai interconectate și au o dimensiune globală. Prin propunerea unei taxe pe tranzacțiile financiare în primul rând la nivelul UE, Comisia dorește să fie în măsură să promoveze o astfel de taxă la nivel mondial în cadrul G20.

Începând din 2009, Comisia a discutat introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare cu mai multe ocazii în cadrul G20 (Pittsburgh, Toronto). Cu sprijinul actualei președinții franceze a G20, introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare la nivel mondial ar putea fi inclusă pe agendă la următorul summit G20, care va avea loc la Cannes pe 3 - 4 noiembrie.

2. Definiții

Ce este taxa pe tranzacțiile financiare?

Taxa pe tranzacțiile financiare (TTF) este o taxă aplicată tranzacțiilor financiare, de obicei la o cotă foarte scăzută. Tranzacția financiară se referă la schimbul de instrumente financiare între bănci sau alte instituții financiare. Instrumentele financiare în cauză cuprind valori mobiliare, obligațiuni, acțiuni și instrumente derivate.

Sunt excluse operațiunile efectuate în mod normal de băncile comerciale în relațiile cu gospodăriile particulare sau cu întreprinderile, cu excepția cazurilor în care operațiunile sunt legate de vânzarea sau achiziționarea de obligațiuni sau acțiuni.

Ce este o instituție financiară?

În propunerea Comisiei, definiția unei instituții financiare acoperă o gamă largă de instituții, în scopul de a evita eludarea taxei, și include în principal întreprinderi de investiții, piețe organizate, instituții de credit, societăți de asigurări, organisme de plasament colectiv și gestionarii acestora, fonduri de investiții alternative (cum ar fi fondurile speculative), societăți de leasing financiar și entități cu scop special.

Care este diferența dintre operațiunile efectuate pe piețe organizate și operațiunile OTC?

Majoritatea instrumentelor derivate sunt tranzacționate pe piețele organizate. Produsele tranzacționate pe aceste piețe trebuie să fie standardizate pentru asigurarea transparenței tranzacțiilor.

Produsele nestandardizate sunt tranzacționate pe așa-numitele piețe extrabursiere (over-the-counter - OTC) ale instrumentelor derivate. Instrumentele derivate OTC au o structură mai puțin standardizată și se tranzacționează în mod bilateral (între două părți).

Ce este principiul reședinței?

Taxa pe tranzacțiile financiare ar urma să aibă la bază principiul reședinței fiscale a instituției financiare sau a traderului. Impozitarea ar trebui, prin urmare, să aibă loc în statul membru în care se consideră că este stabilită instituția financiară implicată în tranzacție. Acest lucru ar contribui la reducerea riscului de delocalizare, deoarece o tranzacție financiară ar fi impozitată de fiecare dată când este implicat un rezident al UE, chiar și în cazul în care tranzacția a fost efectuată în afara UE.

3. Cum va funcționa taxa?

Cine va fi impozitat?

Principalii contribuabili ar urma să fie instituțiile financiare care realizează tranzacții financiare, de exemplu băncile, întreprinderile de investiții, alte instituții financiare precum societățile de asigurare, fondurile de pensii, întreprinderile pentru investiții colective în valori mobiliare, fondurile de investiții alternative precum fondurile speculative etc.

Ce tranzacții vor fi vizate?

Comisia a propus ca taxa să fie percepută pe toate tranzacțiile cu instrumente financiare efectuate între instituțiile financiare, dacă cel puțin una dintre instituțiile financiare respective este considerată ca fiind stabilită în Uniunea Europeană. Instrumentele financiare în cauză sunt produse de tipul acțiunilor, obligațiunilor, instrumentelor derivate și instrumentelor financiare structurate. Nu se va face nicio diferență între tranzacțiile efectuate pe piețe organizate și tranzacțiile efectuate pe piețe extrabursiere (OTC), ambele fiind impozitate.

Ce tranzacții vor fi excluse de la aplicarea taxei propuse?

Numai tranzacțiile referitoare la instrumente financiare ar urma să fie reglementate de propunerea Comisiei. Aceasta înseamnă că toate tranzacțiile în care sunt implicate gospodării particulare sau IMM-uri ar fi excluse din domeniul de aplicare a taxei. De exemplu, ipotecile imobiliare, împrumuturile bancare acordate IMM-urilor sau contribuțiile la contracte de asigurare nu ar fi incluse. Nu ar fi impozitate nici tranzacțiile valutare spot și nici majorările de capital efectuate de întreprinderile sau organismele publice, inclusiv, de exemplu, cele efectuate de băncile de dezvoltare publice prin emiterea de obligațiuni și acțiuni pe piața principală.

Care este motivul pentru care Comisia va propune o bază de impozitare foarte largă?

Comisia a propus ca taxa pe tranzacțiile financiare să aibă o bază cât mai largă cu putință în vederea reducerii riscurilor de evaziune fiscală și de delocalizare a piețelor. Baza de impozitare ar fi definită pornind de la activitățile de tranzacționare desfășurate de instituțiile financiare. Instrumentele financiare reglementate ar urma să includă acțiuni, obligațiuni, înlocuitori ai acestora și instrumente derivate asociate.

Ce cote de impozitare vor fi propuse?

Pentru a reduce riscul perturbării pieței, Comisia a propus să impună un nivel foarte scăzut al cotei de impozitare a tranzacțiilor. Cota minimă de impozitare propusă este de 0,1 % pentru tranzacțiile cu obligațiuni și acțiuni și de 0,01 % pentru instrumentele derivate. Statele membre ar fi libere să aplice cote mai ridicate. Taxa ar urma să fie plătită de fiecare parte la o tranzacție.

De ce va propune Comisia aceste cote specifice?

Comisia a decis să propună cote minime pentru a reduce riscul delocalizării, pe de o parte, și pentru a garanta încasările pentru UE și statele membre, pe de altă parte.

Unde se va aplica taxa?

Taxa ar urma să se aplice pe teritoriul celor 27 de state membre ale Uniunii Europene. Instrumentul ar acoperi toate tranzacțiile financiare, cu condiția ca cel puțin o parte la tranzacție să fie stabilită într-un stat membru al Uniunii Europene și ca o instituție financiară stabilită pe teritoriul statului membru în cauză să participe la tranzacție.

În cazurile în care țările UE aplică o taxă națională pe tranzacțiile financiare, taxa respectivă ar trebui să fie conformă cu normele UE. Toate țările UE ar fi obligate să respecte cotele minime de impozitare pentru diverse tipuri de tranzacții.

Cum se va aplica taxa, în practică, în cazul unei tranzacții?

Ambele părți la tranzacție și-ar plăti partea care le revine din taxă în țara de reședință sau unde se consideră că își au reședința.

Cum va interacționa o astfel de taxă cu sistemele fiscale ale statelor membre?

Belgia, Cipru, Franța, Finlanda, Grecia, Irlanda, Italia, România, Polonia și Regatul Unit dispun deja de o formă de impozitare a tranzacțiilor financiare. Aceste state ar putea fi nevoite să-și modifice normele naționale pentru a le alinia cu normele propuse de Comisie. Respectivele state membre ar fi, deci, obligate să aplice o cotă minimă și să armonizeze baza de impozitare în conformitate cu normele UE privind taxa pe tranzacțiile financiare, în timp ce alte state membre ar trebui să instituie taxa astfel cum a fost propusă de Comisie.

4. Veniturile încasate în urma aplicării taxei pe tranzacțiile financiare

Cum vor fi utilizate încasările obținute din aplicarea taxei pe tranzacțiile financiare?

Ca orice altă taxă, taxa pe tranzacțiile financiare poate contribui la finanțele publice, care sunt cheltuite în interes public. În cazul unei taxe pe tranzacțiile financiare la nivelul UE, o parte din aceasta ar putea alimenta bugetul UE, iar o altă parte ar putea contribui la finanțarea bugetelor statelor membre. Deși la nivelul bugetului UE și al bugetelor naționale practica generală este de a nu aloca veniturile dintr-o anumită taxă pentru o anumită politică, trebuie reținut faptul că o parte însemnată din bugetul UE este dedicată creșterii economice și creării de locuri de muncă, precum și abordării problemelor globale precum schimbările climatice și dezvoltarea.

Cum vor fi colectate veniturile?

Taxa ar urma să fie plătită imediat statelor membre de către instituțiile financiare pe baza tranzacțiilor efectuate, înainte de compensarea și regularizarea operațiunilor. În mod normal, aceste tranzacții sunt electronice, caz în care taxa ar fi achitată chiar în ziua în care devine exigibilă. În cazul în care tranzacția nu este prelucrată electronic, taxa asupra tranzacțiilor financiare ar trebui achitată în termen de trei zile lucrătoare, pentru a permite prelucrarea manuală a tranzacțiilor, evitându-se în același timp avantajele nejustificate la nivelul fluxurilor de trezorerie.

Instituțiile financiare susceptibile de plata taxei pe tranzacțiile financiare ar fi obligate să transmită o declarație autorităților fiscale. Statele membre ar urma să ia măsurile adecvate pentru prevenirea fraudei fiscale, printre care: înregistrarea instituțiilor financiare, contabilizarea și raportarea în vederea asigurării plății, punerea la dispoziția autorităților fiscale a datelor relevante privind tranzacțiile financiare și verificarea plății corecte a taxei.

Există estimări referitoare la încasările care ar putea fi generate?

La o cotă de 0,1 % pentru acțiuni și obligațiuni și 0,01 % pentru alte tipuri de tranzacții, cum ar fi instrumentele derivate, taxa ar putea genera încasări de aproximativ 57 miliarde EUR pe an.

De ce propune Comisia utilizarea în viitor a unei părți din veniturile generate de taxa pe tranzacțiile financiare ca resursă proprie pentru bugetul UE?

În propunerea referitoare la viitorul cadru financiar (2014-2020), Comisia a introdus două noi resurse proprii: o taxă pe tranzacțiile financiare și modernizarea resursei TVA. Noul sistem de resurse proprii gestionat de Comisie ar deveni mai echitabil, întrucât între obiectivele politicilor UE și finanțarea UE s-ar crea o legătură mai transparentă. Taxa pe tranzacțiile financiare ar putea diminua considerabil contribuțiile statelor membre, susținând astfel eforturile de consolidare bugetară din statele membre. Se estimează că, până în 2020, noile resurse proprii ar putea reprezenta aproape jumătate din veniturile bugetului UE, în timp ce partea contribuțiilor statelor membre calculate pe baza PNB ar scădea până la aproximativ o treime, față de trei sferturi în prezent (IP/11/799, MEMO/11/468).

Cine va beneficia și în ce mod?

Toți cetățenii și toate întreprinderile ar beneficia de această taxă, mulțumită veniturilor publice suplimentare care ar putea fi utilizate pentru a genera o mai mare creștere economică și prosperitate în UE. Și statele membre ar beneficia de acest nou flux de venituri publice, atât prin finanțarea directă pentru propriile lor bugete, cât și prin reducerea contribuțiilor lor la bugetul UE.

În sfârșit, taxa pe tranzacțiile financiare ar putea deveni o nouă „resursă proprie” care să permită Uniunii Europene să-și finanțeze politicile, în beneficiul tuturor.

5. Atenuarea riscurilor

Cum se va reduce riscul repercutării taxei asupra consumatorilor?

Comisia a propus ca taxa să acopere numai tranzacțiile în care sunt implicate instituții financiare. Scopul este de a impozita sectorul financiar, nu clienții acestuia. Taxa ar viza 85 % din tranzacțiile care au loc între instituțiile financiare.

Cu toate acestea, în cazul în care gospodăriile particulare și întreprinderile ar fi în situația de a cumpăra sau de a vinde produse financiare, instituțiile financiare ar putea repercuta taxa respectivă. De exemplu, pentru o achiziție de acțiuni în valoare de 10 000 EUR, banca ar putea percepe 10 EUR, ceea ce nu reprezintă o sumă excesiv de mare.

Ce riscuri ar putea presupune introducerea unei astfel de taxe? Ce soluții se propun pentru a atenua aceste riscuri?

Principalele riscuri ar fi incidența taxei (adică cei care suportă în ultimă instanță povara taxei), delocalizarea instituțiilor financiare în alte țări, distorsiuni economice și o posibilă pierdere de competitivitate. În vederea atenuării acestor riscuri, propunerea prevede o cotă de impozitare mică (diferențiată în funcție de grupa de produse), o bază de impozitare foarte largă, criterii adecvate pentru a stabili domeniul de aplicare teritorială a taxei (impozitare la locul de stabilire al instituției financiare) și armonizarea sferei de aplicare.

6. Pașii următori

Care sunt etapele următoare?

Propunerea trebuie să fie discutată și agreată în unanimitate de către statele membre în cadrul Consiliului de Miniștri al UE, în urma avizului Parlamentului European. În paralel, Comisia va examina modalitățile de a introduce o taxă pe tranzacțiile financiare la nivel mondial, în special împreună cu partenerii săi internaționali în cadrul G20.

Când ar urma să intre în vigoare taxa propusă?

Comisia a propus ca taxa să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2014, dar acest lucru depinde de data la care propunerea va fi adoptată de Consiliu.


Side Bar

Mon compte

Gérez vos recherches et notifications par email


Aidez-nous à améliorer ce site