Chemin de navigation

Left navigation

Additional tools

MEMO/11/469

Bruxelles, 29 iunie 2011

Alocarea de fonduri în domeniile importante – cum vă oferă valoare adăugată bugetul UE

Bugetul Uniunii Europene oferă o importantă valoare adăugată vieții celor 500 de milioane de cetățeni ai săi. Acesta are o valoare redusă (aproximativ 1 % din venitul național brut al UE), dar produce rezultate concrete în multe domenii în care finanțarea la nivel european oferă o rentabilitate mai mare a investiției. Prezentul document oferă o serie de exemple care ilustrează modul în care bugetul actual al UE a avut un impact semnificativ.

Cuprins

1. Stimularea creșterii economice și a ocupării forței de muncă 2

Conectarea Europei: sectorul energiei 2

Conectarea Europe: transporturi 4

Conectarea Europei: telecomunicații și TIC 7

Investiții în cetățenii europeni: cercetare 9

Investiții în cetățenii europeni: ocuparea forței de muncă și finanțarea socială 11

Investiții în cetățenii europeni: educația 13

Investiții în regiunile Europei: politica de coeziune 14

2. O Europă mai sigură pentru cetățenii săi 16

Frontiere mai sigure 16

Alimente mai sigure: agricultură, pescuit și sănătate 19

Un mediu înconjurător mai sigur: acțiunea climatică și mediul 21

Un nivel de securitate sporit pentru cetățeni 23

3 Un rol mai important al Europei pe scena mondială 24

Comerț 26

Extinderea și politica de vecinătate 26

Acțiunea externă 27

Politica de dezvoltare 29

Ajutor umanitar și reacția la situații de criză 30

4 Valoarea adăugată a personalului UE 31

  • Stimularea creșterii economice și a ocupării forței de muncă

V-ați întrebat vreodată de ce trenul de mare viteză în care vă aflați încetinește brusc de la 200 km/h la 90 km/h, doar pentru că trecut într-un alt stat membru al Uniunii Europene? De ce anumite fluxuri de gaze naturale nu pot fi inversate și cetățenii și întreprinderile sunt lăsate în frig în timpul unei crize a gazelor naturale? Sau de ce nu este încă ușor să se studieze în străinătate sau să se obțină recunoașterea calificărilor profesionale într-un alt stat membru? Bugetul UE poate contribui la găsirea de soluții și poate remedia aceste lacune și blocaje persistente. Acesta poate contribui la stimularea creșterii economice și a ocupării forței de muncă prin conectarea Europei, investiții în cetățenii europeni și investiții în regiunile Europei.

Conectarea Europei: sectorul energiei

Dezvoltarea infrastructurii energetice a Uniunii Europene se află în centrul Strategiei Europa 2020 și reprezintă obiectivul unei Europe eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor. Finalizarea rețelelor și eliminarea lacunelor, blocajelor și insulelor energetice sunt esențiale pentru dezvoltarea pieței interne a energiei, pentru securitatea aprovizionării cu energie și pentru transportul energiei regenerabile. Atât cetățenii, cât și întreprinderile trebuie să se poată baza pe disponibilitatea permanentă și la prețuri corecte a energiei electrice și a gazelor naturale. Procentul finanțării oferite de UE este de obicei destul de mic, dar mobilizează alte investiții publice și private. În cazul Programului european de redresare economică (PERE) din 2009, s-a estimat că efectul obținut ar fi înmulțit cu zece.

Dublarea capacității de transport de energie electrică între Franța și Spania: UE a plătit o treime din costul total al investiției de 700 de milioane de euro pentru aproape dublarea capacității liniei existente de alimentare cu energie electrică până la 2 800 MW. Spania și Franța nu reușiseră să convină asupra realizării investiției pe cont propriu. Proiectul a fost considerat pur și simplu prea costisitor față de beneficiile pe care le-ar fi adus celor două țări. UE a intervenit deoarece beneficiile depășeau cu mult cadrul acestor două țări: întrucât legăturile Spaniei cu restul Europei sunt îmbunătățite prin această investiție, cetățenii și întreprinderile din Germania, Belgia, Regatul Unit și Italia vor putea să beneficieze în viitor de energie din surse regenerabile (energie solară și eoliană) din Spania. Aceasta înseamnă că în Europa se va utiliza mai multă energie regenerabilă, ceea ce este benefic pentru climă, și că atât consumatorii, cât și întreprinderile vor beneficia de energie regenerabilă la un preț corect, deoarece producerea energiei solare în Spania costă mai puțin decât în Europa de Nord, pur și simplu datorită faptului că în Spania sunt mai multe zile însorite. Și, fără această conexiune, Spania nu ar putea să exporte toată energia solară și eoliană pe care o produce.

Fluxurile de gaze naturale reversibile: UE cofinanțează modernizarea terminalului de gaze naturale Baumgarten din Austria și instalarea compresorilor pentru a permite transportul de gaze naturale din Germania, prin Austria, în Slovacia, Ungaria, Slovenia și Croația. Oferind 50 % din suma totală a investiției, în valoare de 13,4 milioane de euro, UE va spori securitatea aprovizionării în Slovacia, Ungaria, Slovenia și Croația până în 2012. În cazul unei crize în sectorul gazelor naturale, Germania ar putea interveni, furnizând gaze acestor țări. Acest lucru nu era posibil în 2009, în perioada crizei ruso-ucrainene, întrucât conductele existente puteau transporta gaze naturale numai de la est la vest, nu și în sens invers. Fără intervenția UE, modernizarea nu ar fi fost efectuată, întrucât Austria nu ar fost interesată să facă investiții de care ar fi beneficiat doar consumatorii din alte țări.

Noi conducte de gaze naturale din Algeria în Italia: UE cofinanțează 3 % (120 de milioane de euro) din noile conducte de gaze naturale, care nu numai că vor conecta rezervele de gaze naturale din Algeria cu Italia, ci vor spori totodată securitatea aprovizionării pentru țări precum Slovacia, Republica Cehă, Ungaria, România și Slovenia.

Primul interconector est-vest de energie electrică dintre Irlanda și Regatul Unit: datorită finanțării UE de 110 milioane de euro, s-au obținut un împrumut de 300 de milioane de euro din partea BEI și condiții de creditare atractive din partea altor bănci. Finanțarea UE a conferit proiectului „aprobarea” din partea acesteia și a subliniat importanța politică a acestuia pentru conectarea insulelor energetice ale UE cu rețeaua europeană de electricitate, în sens mai larg. Irlanda are capacitatea de a genera cantități importante de electricitate din surse regenerabile de energie eoliană. Excedentul poate fi exportat către Regatul Unit prin intermediul interconectorului. Proiectul, care va fi încheiat în 2012, nu ar fi fost realizat fără stimularea pe care a reprezentat-o finanțarea europeană.

Interconexiunea de energie electrică Estlink-2 dintre Finlanda și Estonia: în martie 2010, Comisia a acordat o finanțare de 100 de milioane de euro pentru a sprijini construirea cablului de energie electrică Estlink-2 cu o capacitate de 650 de megawați între Estonia și Finlanda, care ar trebui să devină funcțional până în 2014. Conexiunea Estlink-2 este cea mai mare investiție de până acum în rețeaua electrică estonă, cu un cost total estimat la 320 de milioane de euro. Proiectul este realizat în comun de către operatorul estonian al sistemului de transport de energie electrică, împreună cu omologul său finlandez. Proiectul va contribui semnificativ la continuarea integrării piețelor energetice baltice și nordice, prin triplarea capacității de transport de energie electrică între cele două țări. De asemenea, va spori securitatea energetică în țările baltice.

Conectarea Europe: transporturi

Politica europeană în domeniul transporturilor are drept scop crearea infrastructurilor și interconexiunilor de transport care să stea la baza pieței unice, asigurarea liberei circulații a bunurilor și a persoanelor și sprijinirea creșterii economice, a creării de locuri de muncă și a competitivității UE. În trecut, sistemele de transport din Europa s-au dezvoltat în mare parte în interiorul frontierelor naționale. Aceasta a condus la lipsa unor interconexiuni ale rețelelor de transport sau la un grad redus de interconexiuni la frontiere sau de-a lungul coridoarelor principale. Gradul redus de interconexiune a sistemelor de transport reprezintă un obstacol în calea creșterii economice. Pe de altă parte, fiecare milion de euro cheltuiți prin fondul TEN-T la nivel european generează 5 milioane de euro în investiții din partea guvernelor statelor membre. Și fiecare milion de euro generează 20 de milioane de euro din sectorul privat. Se estimează că eliminarea a 20-25 de blocaje majore pentru a crea o rețea europeană centrală de transport în perioada 2014-2020 ar avea un impact foarte important asupra creșterii economice, putând genera până la 2,9 milioane de locuri de muncă. Deja în prezent ne confruntăm cu o altă provocare: interoperabilitatea. Simplificând, structurile de transport naționale (ecartamentele șinelor, sistemele de certificare a siguranței, sistemele de electrificare, sistemele de semnalizare feroviară etc.) nu se potrivesc. Piloții de avion trebuie să contacteze controlori de trafic aerian diferiți în fiecare țară pe care o traversează. Aceste bariere tehnice conduc la duplicarea eforturilor și la întârzieri, sunt ineficiente și presupun, de asemenea, costuri extrem de mari. Din anii '70, în cadrul politicii europene în domeniul transporturilor s-au depus eforturi pentru a crea conexiuni importante și pentru a elimina blocajele și barierele din calea liberei circulații a bunurilor și a persoanelor. Rezultatele au fost foarte semnificative.

Liberalizarea transportului aerian din UE a schimbat cu adevărat profilul acestuia. Apariția unor linii aeriene cu cost redus ar fi fost pur și simplu imposibilă dacă UE nu ar fi liberalizat piețele în anii '90. UE are acum 20 de operatori de transport aerian cu tarife reduse, care reprezintă 40,2 % din piața internă a UE. În 1990 nu exista niciun astfel de operator. Datorită liberalizării transportului aerian, milioane de consumatori au acces la o mai mare varietate de rute aeriene, la prețuri mult mai competitive. Liberalizarea a accelerat în mod considerabil creșterea numărului de pasageri aerieni și de rute deservite. Numărul operatorilor de linie de transport de pasageri a crescut de la 135 de 152, iar numărul mediu de rute din interiorul Uniunii a crescut cu 140 %, de la 1 680 la 4 000 între 1992 și 2010. În același timp, concurența s-a intensificat: rutele cu mai mult de doi concurenți au crescut cu 415 %, de la 93 la 479 (sursa: Official Airline Guide - Ghidul oficial al companiilor aeriene). Numărul de pasageri din interiorul UE a crescut de la 367 de milioane în 2000 la 480 de milioane în 2009.

Crearea de legături inexistente, modernizarea infrastructurilor: fondurile UE au fost utilizate pentru finanțarea parțială – și stimularea unor investiții semnificative din statele membre – pentru construirea de legături inexistente și modernizarea unor tronsoane ale principalelor coridoare și infrastructuri de transport. Aceste legături inexistente nu ar fi fost probabil construite de către niciun stat membru pe cont propriu deoarece necesită sprijin și coordonare europeană, uneori între mai multe state membre.

Malmo - Copenhaga: podul Øresund este cel mai lung pod rutier și feroviar din Europa. Acesta a fost dat în folosință la 1 iulie 2000. Costul proiectului a fost de 2,7 miliarde de euro, fără nicio depășire de buget. Bugetul UE a contribuit cu 127 de milioane de euro. Traficul feroviar s-a dezvoltat rapid, înregistrând o creștere de 230  % din 2001 până în prezent, cu 11,2 milioane de pasageri în 2009. În același an, 7 milioane de vehicule au traversat podul Øresund. Datorită acestei interconexiuni un număr tot mai mare de întreprinderi au activități pe cealaltă parte a Øresund. Universitatea Øresund și regiunea științifică Øresund oferă cele mai bune exemple de cooperare reușită. Legătură fixă de la Øresund demonstrează măsura în care infrastructura este esențială pentru funcționarea pieței interne.

Axa feroviară de mare viteză Paris – Bruxelles – Köln – Amsterdam – Londra: prima rețea feroviară transfrontalieră europeană de mare viteză între Paris – Bruxelles – Köln – Amsterdam – Londra a fost finalizată în 2007. Aceasta a generat reduceri substanțiale ale timpului de călătorie între cele cinci țări și oferă pasagerilor o alternativă reală față de transportul rutier și aerian. Durata călătoriei a fost redusă la mai puțin de jumătate (de exemplu, de la peste 3 ore la 1h22 în cazul traseului Paris-Bruxelles și de la peste 5 ore la 1h50 în cazul traseului Londra-Bruxelles). În multe cazuri, noua cale ferată de mare viteză a înlocuit integral rutele aeriene tradiționale. Proiectul a avut drept rezultat un transfer modal imens de la transportul aerian și rutier la cel feroviar. De exemplu, numărul călătorilor Eurostar și Thalys a crescut de la 6,5 milioane în 1995 la 15,3 milioane în 2009. Companiile aeriene nu mai oferă zboruri între Bruxelles și Paris, întrucât călătoria cu trenul este mai rapidă decât cea cu avionul. Programul TEN-T al UE a contribuit cu o finanțare de 720 de milioane de euro, iar BEI a acordat un împrumut de 1,8 miliarde de euro; costul total al proiectului a fost de 17,3 miliarde de euro.

Cerul unic european

Spațiul aerian și aeroporturile europene riscă să atingă un grad de saturare. Fără investiții substanțiale pentru a sprijini implementarea sistemului european de gestionare a traficului aerian (Cerul unic european), aeroporturile noastre vor fi supraaglomerate. Concret, până în 2030, 19 aeroporturi vor funcționa la capacitate maximă opt ore pe zi, în fiecare zi a anului, afectând 50 % din numărul total de zboruri, la decolare și/sau la aterizare. În 2007, doar 5 aeroporturi funcționau la capacitatea maximă sau aproape de aceasta, însemnând 17 % din zboruri. Dar această saturare ar însemna ca Europa nu numai să refuze o mare parte din cererea potențială, ci și să devină mai vulnerabilă în fața întârzierilor regulate și a anulării zborurilor care au ajuns la un nivel fără precedent. Dacă lucrurile continuă în acest ritm, costurile legate de aceste aglomerări vor crește cu aproximativ 50 % până în 2050. Principala problemă este că sistemul de gestionare a traficului aerian este învechit; tehnologiile de bază utilizate sunt din anii '50. Soluția este europeană și are un nume: SESAR, o inițiativă comună a Comisiei Europene, a Eurocontrol și a sectorul aviației cu scopul a) de a tripla capacitatea spațiului aerian, b) de a îmbunătăți siguranța de zece ori, c) de a reduce impactul asupra mediului cu 10 %, d) de a reduce costurile de gestionare a traficului aerian cu 50 % și e) de a scurta timpul de zbor pentru pasageri cu 10 % și a reduce cu 50 % numărul de zboruri anulate.

http://www.youtube.com/watch?v=k-2G_vxso9g

Automobilele electrice sunt în curs de dezvoltare și lansare pe piață. Dar trebuie să elaborăm standarde comune de bază la nivelul UE privind punctele de încărcare cu electricitate - în caz contrar vom trece din Franța în Germania fără să avem posibilitatea de a realimenta. Au fost demarate eforturi în acest sens. 42 de parteneri din industrie, sectorul energetic, producători de vehicule electrice, municipalități, precum și universități și instituții de cercetare și-au unit forțele pentru a elabora și a demonstra un cadru general acceptat și ușor de utilizat pentru infrastructura aferentă reîncărcării. Proiectul, denumit „Green emotion” dispune de un buget total de 41,8 milioane de euro și va fi finanțat de Comisia Europeană cu suma de 24,2 milioane de euro. Green eMotion va face legătura între inițiativele în desfășurare la nivel regional și național în domeniul electromobilității, valorificând rezultatele și comparând diferitele abordări tehnologice, pentru a promova cele mai bune soluții pentru piața europeană.

Conectarea Europei: telecomunicații și TIC

Prețuri mai mici, o ofertă mai variată de servicii de calitate: în Europa, consumatorii și întreprinderile se bucură în prezent de o gamă mai largă de servicii de telefonie de bună calitate, care sunt semnificativ mai ieftine. Aceasta este consecința directă a faptului că UE a liberalizat piețele de telecomunicații, asigurând astfel o concurență mai mare. Consumatorii pot să aleagă între mai mulți operatori din domeniul telecomunicațiilor și au dreptul de a schimba operatorul în termen de o zi lucrătoare (menținându-și același număr de telefon). Ca urmare, tarifele pentru apelurile de telefonie fixă națională au scăzut cu mai mult de 60 % față de 1998. Prețurile serviciilor de telefonie mobilă au scăzut cu cel puțin 30 % între 2006 și 2010.

Roaming: datorită legislației elaborate de Comisie, prin care s-au introdus plafoane de prețuri, tarifele pentru apelurile de telefonie mobilă, în roaming efectuate în UE au scăzut cu 73 % față de 2005. Aceste plafoane au fost reduse suplimentar în fiecare an și ultima reducere va avea loc la 1 iulie 2011. În plus, consumatorii și oamenii de afaceri nu se mai confruntă cu facturi exorbitante neprevăzute în cazul în care descarcă date prin rețelele de telefonie mobilă - facturile lunare pentru descărcarea datelor sunt limitate la 50 de euro, cu excepția cazului în care clientul acceptă, în mod explicit, alte condiții. Comisia își propune să se asigure că diferențele dintre tarifele de roaming și cele naționale se vor apropia de zero în 2015. Prin urmare, în iulie 2011, Comisia va propune noi reglementări în materie de roaming care să se aplice de la 1 iulie 2012.

Piața digitală unică: Comisia Europeană colaborează cu statele membre pentru a institui o piață digitală unică. Întreprinderile europene care își desfășoară activitatea pe internet nu pot prospera decât într-un mediu fără frontiere, dar în prezent Europa este un mozaic de piețe online naționale. Prin urmare, consumatorii europeni nu pot profita de avantajele unei piețe digitale unice. 60 % din încercările de a efectua o comandă transnațională prin internet eșuează. Numai 8 % din persoanele din UE care fac cumpărături online cumpără din altă țară. De multe ori consumatorii nu pot descărca în mod legal muzică dintr-o altă țară a UE. Dacă punerea în aplicare a pieței digitale unice eșuează, avantajul competitiv al Europei ar putea fi pierdut în următorii 10 ani. Pentru a fi siguri că acest lucru nu se întâmplă, Comisia depune eforturi să pună capăt fragmentării și să consolideze piața unică.

Internet ultrarapid: accesul la internet super rapid, disponibil pe scară largă și la prețuri competitive, este „oxigenul digital” de care Europa are nevoie pentru a se dezvolta și a-și spori prosperitatea. Prin urmare, UE vizează ca toți europenii să beneficieze de acces în bandă largă de bază până în 2013 și are ca obiectiv garantarea, până în 2020, (i) a accesului tuturor europenilor la viteze de internet cu mult superioare, de peste 30 Mbps și (ii) a faptului că 50 % sau mai mult din numărul de gospodării europene se abonează la o conexiune internet de peste 100 Mbps.

Telefoanele mobile și serviciile în bandă largă: 3G și 4G - cu sprijinul UE, sectorul european a câștigat poziția de lider mondial în domeniul tehnologiilor și standardelor ce țin de comunicațiile mobile și fără fir. Standardul european 3G este utilizat de peste 600 de milioane de telefoane mobile din lume. O investiție de 120 de milioane de euro în urmă cu 10-15 ani efectuată la nivelul UE a permis dezvoltarea în prezent a unei piețe de produse și servicii în valoare de 250 de miliarde de euro pentru echipamentele de telecomunicații 3G. Cu ajutorul finanțării din partea UE, cercetătorii au dezvoltat primul concept de infrastructură de rețea de telefonie mobilă 4G. Aceasta este cea mai recentă tehnologie fără fir care oferă internet mobil la viteze de 10 ori mai mari decât actualele rețele mobile 3G. Tehnologia 4G va oferi viteza necesară pentru a satisface cererea de servicii care au nevoie de bandă largă din următorii 100 de ani, stimulând în același timp creșterea economică. Se estimează că 500 de milioane de utilizatori vor beneficia de rețelele de comunicații 4G în 2016. Analiștii de piață se așteaptă ca operatorii să investească la nivel mondial în jur de 6 miliarde de euro în echipamente 4G până în 2013.

Investiții în cetățenii europeni: cercetare

Unele activități de cercetare sunt foarte costisitoare și trebuie să fi efectuate pe o scară foarte largă pentru a produce rezultate relevante. Este esențial să se maximizeze raportul rezultate/costuri. Întrucât desfășurarea anumitor activități de cercetare în colaborare, la nivelul UE, evită suprapunerile și permite punerea în comun a aptitudinilor și cunoștințelor existente, aceasta creează o valoare adăugată mai mare decât ar putea fi obținută doar prin finanțare la nivel național. Un euro finanțat în programul-cadru al UE duce la o creștere a valorii adăugate din industrie între 7 și 14 euro. Impactul macroeconomic pe termen lung al celui de Al șaptelea program-cadru actual (aproximativ 8 miliarde de euro anual) se ridică la 900 000 de locuri de muncă, din care 300 000 de locuri de muncă în domeniul cercetării, un procent suplimentar de 0,96 % din PIB, un procent suplimentar de 1,57 % în materie de exporturi și o reducere cu 0,88 % a importurilor.

Numai prin punerea în comun a resurselor, atât prin utilizarea programelor de finanțare ale UE, cât și prin continuarea coordonării finanțării la nivel național, UE poate atinge masa critică în domeniul științei și cercetării pentru a-și asuma rolul de lider în soluționarea celor mai mari provocări cu care se confruntă Europa și întreaga lume atât în prezent, cât și în viitor. Aceste provocări includ: schimbările climatice, securitatea energetică și alimentară, eficiența resurselor, sănătatea și îmbătrânirea populației.

Progresele înregistrate în găsirea de soluții la aceste probleme nu numai că vor îmbunătăți în mod direct viețile a milioane de europeni, ci vor oferi Europei un avantaj competitiv în ceea ce privește industriile viitorului și produsele și serviciile pe care alte țări, care se confruntă cu aceleași provocări, doresc să le cumpere. Acest lucru presupune, la rândul său, crearea de locuri de muncă durabile și de înaltă calitate în Europa.

Inițiativa europeană privind automobilele ecologice (IEAE) face din introducerea pe scară largă a vehiculelor electrice în Europa o realitate comercială. Prin reunirea a 51 de proiecte de cercetare, a producătorilor mari de echipamente, precum Siemens, cu producătorii de autoturisme (Volkswagen și Renault), IEAE a reușit coordonarea principalelor părți interesate. IEAE abordează aspecte precum standardele europene, rețelele de distribuție a energiei electrice, tehnologiile inteligente TIC, baterii care se încarcă mai repede și care au o durată de viață mai mare, precum și componente mai rezistente și mai ușoare pentru automobile. Pe măsură ce petrolul devine din ce în ce mai rar și presiunea asupra constructorilor de autovehicule de „a se ecologiza” crește, multe țări își fixează obiective ambițioase pentru introducerea vehiculelor electrice: China vizează ca 50 % din vânzările de automobile noi din 2020 să fie autovehicule ecologice. Piața mondială va fi enormă, iar Europa trebuie să fie un actor major; tehnologiile legate de automobilele electrice au potențialul de a crea oportunități fără precedent de creare de locuri de muncă și de creștere. Investiția totală în IEAE se ridică la 5 miliarde de euro, 4 miliarde de euro provenind de la Banca Europeană de Investiții și 1 miliard de euro fiind alocat în cadrul programului UE pentru cercetare. Europa poate deveni lider mondial în acest nou sector numai prin colaborare, prin stabilirea de standarde comune și prin ajungerea la un acord cu privire la dezvoltarea de tehnologii compatibile și complementare.

Finanțarea UE mobilizează investițiile din sectorul privat. În cazul mecanismului de finanțare al UE cu partajarea riscurilor (MFPR), care oferă finanțare pentru proiecte tehnologice de mari dimensiuni, cu riscuri mari și beneficii economice și sociale potențiale majore, volumul împrumuturilor reprezintă de 12 ori contribuția UE, iar mobilizarea suplimentară de investiții în cercetare, dezvoltare și inovare este de 30 de ori contribuția UE.

Ca urmare a faptului că activitățile specifice de cercetare desfășurate de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei au costat 1 milion de euro, costul testelor în materie de encefalopatie spongiformă bovină (ESB) a fost redus, iar subvenția europeană directă pentru fiecare test a fost redusă de la 20 la 7 euro, ceea ce a avut drept efect economii cumulate în bugetul Comunității de aproximativ 250 de milioane de euro în perioada 2002-2006.

În 2009, a fost lansată o primă inițiativă-pilot vizând combinarea programelor naționale de cercetare în ceea ce privește bolile neurodegenerative, în special Alzheimer, la care participă, până în prezent, un număr de 23 de țări. O mai bună coordonare a eforturilor de cercetare la nivelul UE va conduce la o abordare mai eficientă din partea Europei a provocărilor societale legate de aceste aspecte.

Punerea în comun a resurselor și a cunoștințelor este crucială dacă dorim să concurăm în mod eficace cu SUA și Japonia, care au populații mai mari și prin urmare bugete pentru cercetare și inovare, publice și private, mai mari decât oricare țară a UE luată separat. Economiile emergente au intrat, de asemenea, în cursă și înregistrează progrese rapide. Deși investițiile UE în domeniul cercetării au crescut cu 50 % în termeni reali în perioada 1995 - 2008, SUA a înregistrat o creștere de 60 %, în timp ce investițiile au crescut cu 75 % în cele patru țări din Asia care utilizează cel mai intensiv cunoștințele (Japonia, Coreea de Sud, Singapore și Taiwan). Ritmul creșterii investițiilor este chiar mai mare, de 145 %, în țările BRIS (Brazilia, Rusia, India și Africa de Sud) și în China: 855 %. În acest ritm, China va depăși UE în ceea ce privește volumul cheltuielilor de C&D până în 2014.

Investiții în cetățenii europeni: ocuparea forței de muncă și finanțarea socială

Fondul social european (FSE) ajunge la aproximativ 10 milioane de europeni în fiecare an și ajută 2 milioane de cetățeni în fiecare an să își găsească un loc de muncă. Una din patru persoane care au găsit un loc de muncă, între 2000 și 2008, au beneficiat anterior de formare finanțată din FSE. Prin sprijin la nivelul UE, statele membre efectuează noi investiții în oameni, care nu ar fi avut loc. Cheltuind mai mulți bani în țările mai puțin dezvoltate, Fondul social european (FSE) ajută statele membre să investească mai mult în capitalul uman – investiții esențiale pentru a le ajuta să recupereze decalajul față de nivelul statelor celor mai avansate. Polonia primește 250 de euro pe persoană din FSE, pentru perioada 2007-2013, față de 50 de euro destinați Danemarcei. Începând cu anul 2000, statele membre au primit 80 de miliarde de euro din FSE, reprezentând aproximativ 10 % din bugetul total al Uniunii Europene. Această sumă se alătură celor peste 40 de miliarde de euro din cofinanțare națională și privată. În perioada 2000-20081, FSE a sprijinit aproximativ 76 de milioane de cetățeni și 1,7 milioane de organizații. Fondul social european (FSE) ajunge la aproximativ 10 milioane de europeni în fiecare an și ajută 2 milioane de cetățeni în fiecare an să își găsească un loc de muncă. Tinerii reprezintă aproape un sfert din cele 10 milioane de participanți la FSE în fiecare an, stimulându-se încadrarea în muncă a tinerilor, antreprenoriatul și mobilitatea tinerilor lucrători, contribuind la reducerea ratelor de abandon școlar și la ridicarea nivelului de calificare (în 2009, cifra este de 3,1 milioane din 11 milioane).

De la lansarea sa în 2006, Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a gestionat 77 de cereri din 19 țări pentru aproape 353 de milioane de euro, reprezentând formare profesională și asistență în căutarea unui loc de muncă pentru aproape 75 000 de lucrători europeni care și-au pierdut locul de muncă. FEG oferă finanțare pentru măsurile care depășesc obligațiile unei întreprinderi în urma concedierilor masive și, în 2009, peste 40 % din cei formați prin intermediul FEG au găsit un loc de muncă.

Prin noul instrument de microfinanțare PROGRESS, fondurile UE mobilizează finanțare din partea instituțiilor financiare internaționale, extinzând microfinațarea la grupurile de risc și dezvoltând antreprenorialul, economia socială și microîntreprinderile pe teritoriul UE. Până la sfârșitul anului 2013, contribuția Uniunii la instrumentul de microfinanțare va fi de 100 de milioane de euro (2010-2013). Comisia estimează că, prin cooptarea altor instituții financiare internaționale, precum Fondul European de Investiții (FEI), contribuția UE ar putea mobiliza suma de 500 de milioane de euro pentru microcredite.

Ca răspuns la criza economică, plățile suplimentare finanțate de UE au oferit o injecție imediată de lichidități de 6,25 miliarde de euro în 2009 (1,76 miliarde de euro pentru FSE și 4,5 miliarde de euro pentru FEDR) astfel încât s-au putut cheltui rapid mai mulți bani pe proiecte prioritare ale statelor membre, pentru a ajuta IMM-urile și a reorienta ajutorul către categoriile cele mai vulnerabile.

În Germania, un program federal cofinanțat prin FSE a permis lucrătorilor în șomaj parțial să obțină calificări noi.

Cazul MG Rover (Regatul Unit)

Pachetul de sprijin oferit de proiectul „Better West Midlands” din Anglia asigură un serviciu specific, adaptat nevoilor atât ale angajatorilor, cât și ale persoanelor. Acest pachet include consultanță și asistență individuală și acces la competențe și cursuri de formare profesională. Finanțarea din Fondul social european a contribuit la asigurarea unei asistențe și a unor cursuri de formare diversificate pentru lucrătorii amenințați cu concedierea sau care primiseră deja preaviz de concediere, înaintea încetării contractelor lor de muncă. Scopul îl reprezintă maximizarea capacității acestora de a se transfera direct la un alt loc de muncă. Proiectul va ajuta aproximativ 14 500 de persoane care lucrează pentru societățile situate în regiunea West Midlands în industria prelucrătoare sau în alte sectoare.

FEG sprijină peste 3 000 de lucrători din Germania

În iunie 2007, Germania a solicitat asistență prin FEG ca urmare a pierderii unui număr de 3 303 locuri de muncă, după ce producătorul taiwanez de telefoane mobile BenQ și-a retras întregul sprijin financiar pentru cele două filiale din Germania, ducând la insolvența acestora. Aceste filiale erau situate la München (Bavaria), Kamp-Lintfort și Bocholt (Rinul de Nord - Westfalia). Un număr de 2 528 de lucrători concediați au hotărât să se înregistreze într-o societate de transfer pentru a beneficia de măsuri de politică active privind piața muncii. Fondul european de ajustare la globalizare a permis prelungirea măsurilor de ajutor de la 12 la 17 luni și îmbunătățirea calității acestora. În cele din urmă, 1 879 (74  %) din beneficiarii fondului au fost reintegrați pe piața muncii.

Investiții în cetățenii europeni: educația

Per ansamblu, UE investește 2,5 miliarde de euro pe an în educație, tineret, cultură, cinema și mobilitatea cercetătorilor, ceea ce reprezintă 1,8 % din bugetul total al UE. Această proporție relativ mică din buget furnizează rezultate semnificative și valoare adăugată considerabilă pentru statele membre, care nu au scheme de finanțare comparabile. Organizarea mobilității transnaționale a studenților și cooperarea între instituțiile de învățământ (de exemplu, universități, școli etc.) este mai eficace la nivelul UE decât un labirint de inițiative bilaterale. Banii cheltuiți prin intermediul programelor UE sunt de obicei capital de pornire, atrag fonduri publice și private suplimentare, ajutând lansarea multor proiecte viabile. S-a dovedit că finanțarea UE poate genera rezultate foarte importante.

Prin intermediul Programului de învățare pe tot parcursul vieții, UE va investi aproximativ 7 miliarde de euro între 2007 și 2013 în schimburile transnaționale de mobilitate și în proiectele transfrontaliere. În fiecare an, în jur de 300 000 de studenți și profesori europeni pot să petreacă o perioadă de formare sau de studiu în străinătate și aproximativ 20 000 de instituții de învățământ pot participa la proiecte de cooperare transnațională. Programul contribuie, de asemenea, la crearea unei punți de legătură între lumea educației și lumea locurilor de muncă, în special prin intermediul stagiilor în întreprinderi. În special prin programul Erasmus, 2,5 milioane de studenți au primit sprijin din 1987 pentru a studia sau a urma un stagiu într-o întreprindere în străinătate. Studiile arată că studenții Erasmus sunt mai adaptabili și motivați și că experiența le sporește șansele pe piața muncii. În același timp, Erasmus a ajutat la pregătirea terenului pentru organizarea de programe universitare mai comparabile și pentru recunoașterea studiilor în străinătate (Procesul de la Bologna). Bugetul programului este utilizat în totalitate în fiecare an și aproximativ 50 % din cereri trebuie refuzate.

Prin acțiunile Marie Curie, în fiecare an, Uniunea Europeană oferă posibilitatea de a lucra în străinătate unui număr de 8 000 de cercetători și stimulează parteneriate între institutele de cercetare și întreprinderi. Institutul European de Inovare și Tehnologie este prima încercare de a consolida „triunghiul cunoașterii” format din educație, cercetare și inovare la nivelul UE. EIT va aborda din ce în ce mai mult „decalajul în materie de inovare”, sporind competitivitatea UE și creând locuri de muncă.

Cultură: sectoarele culturale și creative reprezintă 4,5 % din PIB-ul UE și 3,8 % din locurile de muncă, mai mult decât multe alte sectoare-cheie. Sprijinul oferit prin programul MEDIA pentru distribuția de filme îmbunătățește competitivitatea acestui sector și ajută întreprinderile mici, creând astfel oportunități de locuri de muncă. Efectul multiplicator al sprijinului MEDIA în sectorul cinematografic poate fi estimat la 13 euro venit generat pentru fiecare euro investit.

Mobilitatea prin plasarea în cadrul unei întreprinderi (stagii)

Plasarea în cadrul unei întreprinderi sau stagiile în întreprinderi și organizații sunt activitatea cu cea mai rapidă creștere în cadrul programului Erasmus din Programul de învățare pe tot parcursul vieții. În perioada 2009-2010, au fost finanțate peste 35 000 de stagii în străinătate, care reprezintă o creștere anuală de peste 17 %. Subvențiile permit studenților să petreacă o perioadă între trei și doisprezece luni pentru a efectua un stagiu în străinătate. Efectuarea unui stagiu într-o întreprindere în străinătate îi ajută pe studenți să răspundă mai bine cerințelor pieței forței de muncă, să dobândească anumite competențe și, de asemenea, să consolideze cooperarea dintre instituțiile de învățământ superior și întreprinderi.

Investiții în regiunile Europei: politica de coeziune

Politica de coeziune ajută țările și regiunile mai sărace să recupereze decalajul pe care îl înregistrează și să se conecteze la piața unică. Este o politică de investiții, orientată spre viitor, de care beneficiază în mod evident și restul Europei, prin dezvoltarea economică și crearea de noi locuri de muncă în general.

De exemplu, exporturile intra-UE au crescut în mod considerabil în cazul regiunilor care beneficiază de fonduri de coeziune. Există o legătură clară între politica de coeziune și creșterea economică în UE. Studiile au arătat că PIB-ul în UE-25, în ansamblul său, a fost cu 0,7 % mai ridicat în 2009 datorită investițiilor politicii de coeziune în perioada 2000-2006 și până în 2020 se estimează că această creștere va ajunge la 4 %. Dacă luăm în considerare numai țările din UE-15 se estimează un efect net cumulat asupra PIB-ului de 3,3 % până în 2020. Cu alte cuvinte, investițiile regionale generează dezvoltare la nivel european. Creșterea înregistrată într-o regiune, probabil mai săracă, determină achiziționarea de bunuri și servicii dintr-o altă regiune, mai bogată. Acest lucru favorizează dezvoltarea pieței unice, care reprezintă între 60 % și 80 % din exporturile statelor membre, considerabil mai mult decât cele ale țărilor terțe precum China, India sau SUA.

Politica de coeziune în perioada 2000-2006 a dus la o rentabilitate de 2,1 euro pentru fiecare euro investit. Până în 2020, rentabilitatea estimată este de 4,2 euro per euro investit. Politica de coeziune a contribuit, de asemenea, la creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă. Estimările pentru 2009 arată că numărul de angajați a crescut cu 5,6 milioane, datorită politicii din perioada 2000-2006, reprezentând o medie de 560 000 mai multe locuri de muncă anual decât în lipsa politicii de coeziune.

În urma recentei încetiniri a activității economice și în țările care se confruntă cu crize legate de datoria publică, politica de coeziune joacă un rol esențial în redresarea economică și socială, mobilizând investițiile în sectoarele care generează creștere, cum ar fi eficiența energetică, dar și ajutând persoanele să urmeze cursuri și să își îmbunătățească competențele pentru a găsi un loc de muncă.

Cheltuielile de coeziune aduc beneficii mai multor state membre

În 2009, Polonia, cel mai important beneficiar de fonduri în cadrul politicii de coeziune din actuala perioadă de programare, a efectuat un studiu2 privind beneficiile țărilor din UE-15 aduse prin politica de coeziune aplicată în Polonia. Pe baza unei analize a contractelor câștigate de întreprinderi din țările din UE-15, studiul arată că aproximativ 8  % din volumul total al contractelor din Polonia au fost orientate către societăți din UE-15, întreprinderile din Germania reprezentând, de departe, cel mai important grup. Aceste societăți sunt cunoscute pentru succesele înregistrate în proiecte poloneze mai ample.

Grupul Lahti Clean-tech (Finlanda)

Intervenția UE în acest proiect a avut un efect catalizator: a încurajat inovarea și dezvoltarea tehnologiilor de mediu, reunind întreprinderi mici și mari, organizații din domeniul educației și autorități regionale. Grupul asigură servicii care facilitează relaționarea și extinderea pe piața internațională a celor 200 de întreprinderi participante.

Lahti Science and Business Park, coordonatorul grupului, a devenit principalul centru pentru tehnologii de mediu din Finlanda. În perioada 2005-2007, aproximativ 20 de societăți și organizații din domeniul tehnologiilor curate s-au instalat în regiune. Bugetul UE a contribuit cu 1,5 milioane de euro la acest proiect. Serviciile de dezvoltare și de relocalizare a întreprinderilor oferite de parc au atras investiții în valoare de peste 30 de milioane de euro și au creat aproximativ 170 de noi locuri de muncă în regiune.

Noua abordare a energiei regenerabile în Güssing (Austria)

Güssing (un orășel situat în sud-estul Austriei) constituie un model pentru politica de perspectivă în domeniul energiei produse din surse regenerabile la nivel local, care contribuie la dezvoltarea economică a întregii regiuni. Utilizând lemnul provenit din pădurile existente în zonă pentru alimentarea centralei termice pe bază de biomasă, orașul produce mai multă energie electrică decât consumă și poate furniza electricitate pentru întreaga regiune. Numai în sectorul energiei regenerabile au fost înființate peste 50 de întreprinderi, orașul Güssing realizând, din 1995 până în prezent, reducerea cu 100  % a emisiilor de dioxid de carbon.

Disponibilitatea agentului termic la un preț redus (30  % mai ieftin) a condus la crearea a peste 1 000 de noi locuri de muncă în oraș și în localitățile din jur, din care 100 într-o nouă clădire de birouri situată pe platforma industrială care găzduiește Centrul European pentru Energii Regenerabile. Pentru a facilita difuzarea experienței în domeniul surselor de energie regenerabilă, a fost creată o rețea care include parteneri regionali, naționali și internaționali.

Contribuția de la bugetul UE pentru acest proiect a fost de 461 000 de euro.

  • O Europă mai sigură pentru cetățenii săi

Există mii de provocări transfrontaliere, mai mici sau mai mari, cu care se confruntă europenii în fiecare zi. Este o sarcină a UE să contureze un spațiu de norme legislative, drepturi și justiție și să facă mai ușoară viața de zi cu zi a cetățenilor. La frontierele noastre externe, recentele evenimente din zona sud-mediteraneeană au arătat că Europa nu este doar invitată să furnizeze sprijin neechivoc tranzițiilor către democrație din lumea arabă, ci și că este nevoie de mai multă cooperare și solidaritate pentru a face față zecilor de mii de migranți care ajung la frontierele europene. De asemenea, provocările legate de mediu nu se opresc la frontierele noastre și pot fi cel mai bine soluționate prin acțiuni și sprijin european. Trecerea la o economie mai ecologică va fi mai ușor de realizat dacă acțiunea și sprijinul UE contribuie la stimularea investițiilor în ecoinovare, eficiența resurselor și acțiunea climatică. De asemenea, ne bucurăm că dispunem de o gamă largă de produse alimentare pe întreg teritoriul UE. Aceasta necesită sisteme și norme paneuropene privind siguranța alimentară, protecția consumatorilor și sănătatea animală; de asemenea, garantarea faptului că nu intră produse periculoase pe teritoriul Uniunii poate fi abordată cel mai bine prin cooperarea în domeniul controalelor vamale.

Frontiere mai sigure

Proiectul-pilot al UE privind transferul intra-UE din Malta (EUREMA): în cadrul Fondului european pentru refugiați (FER) Comisia a finanțat două proiecte privind transferul în interiorul UE a refugiaților din Malta: un proiect-pilot cu participarea Franței pentru o sumă de 770 000 de euro și un alt proiect, în curs de desfășurare, denumit „EUREMA” (European Relocation Malta) în valoare de aproape 2 milioane de euro. EUREMA este condus de autoritățile malteze, cu participarea a zece state membre (Franța, Germania, Regatul Unit, Portugalia, Luxemburg, Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia și România) care s-au angajat să transfere pe teritoriile lor aproximativ 260 de refugiați blocați în Malta. Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) și Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) participă, de asemenea, la proiect. Fondurile europene au acoperit costurile și au permis statelor membre să preia refugiații, să le ofere un viitor mai bun și să ușureze presiunea deosebită exercitată de migrație asupra Maltei cu care această țară se confruntă adesea, din cauza situării sale geografice.

Agenții precum Europol și Frontex ajută statele membre să coopereze la fața locului, de exemplu în lupta împotriva criminalității organizate, în ceea ce privește controlul frontierelor externe ale UE sau pentru a menține siguranța în spațiul european fără frontiere. Constituirea de echipe comune de anchetă sub coordonarea Europol (cu un buget de 83 de milioane de euro în 2011) a condus la operațiuni de succes prin care s-a stopat activitatea unor grupuri infracționale internaționale implicate în traficul de droguri sau falsificarea de monede: cu aproximativ 77 de tone în 2008, dacă luăm în considerare doar capturile raportate de cocaină, acestea sunt aproape duble față de cele raportate în 2003 în Europa. „Piața” este europeană și răspunsul trebuie să fie, de asemenea, european.

Construirea spațiului Schengen înseamnă că un stat membru controlează partea sa din frontierele externe în numele tuturor celorlalte state. UE trebuie să fie capabilă să sprijine acele state membre care întâmpină dificultăți din cauza locației geografice și a unor modele de fluxuri de deplasare și de rute de migrație. Acesta este rolul agenției Frontex (cu un buget de 78 de milioane de euro în 2011), care se confruntă cu un număr sporit de cereri din statele membre. În iunie 2011 s-a convenit asupra consolidării Frontex.

Echipele de intervenție rapidă la frontieră (RABIT) în Grecia. Pe parcursul operațiunii, care a durat de la 2 noiembrie 2010 până la 2 martie 2011, în fiecare săptămână aproape 200 de ofițeri invitați, bine pregătiți, din 26 de state membre au acordat asistență colegilor lor eleni în activitățile de control al zonelor de frontieră, precum și în identificarea imigranților nereglementari. Sub gestionarea Frontex, detașarea echipelor de intervenție rapidă la frontieră a ajutat autoritățile elene și să colecteze informații cu privire la rutele de migrație și rețelele de intermediari care exploatează situațiile disperate ale imigranților nereglementari. În octombrie, înainte de operațiune, exista un total de 7 607 persoane depistate la frontiera terestră dintre Grecia și Turcia. Pe parcursul celor 4 luni ale operațiunii, au fost detectați aproximativ 11 800 de migranți și numărul intrărilor nereglementare a scăzut cu peste 70 %.

Operațiunile comune Hera coordonate de Frontex reprezintă cea mai mare operațiune de căutare și salvare din Europa. Aceasta a împiedicat numeroase decese prin descurajarea migranților nereglementari să pornească în călătorii periculoase din Africa de Vest (Senegal, Mauritania și Capul Verde) în Insulele Canare, în marea liberă, cu ambarcațiuni mici și nepotrivite. Operațiunile succesive Hera au contribuit la cvasi-închiderea rutei de migrație nereglementară din Africa de Vest (de la un maxim de aproape 32 000 sosiri în 2006 în Insulele Canare). Dar contrabanda și rețelele de trafic nu sunt ușor de descurajat. Criminalitatea organizată este motivată de profit iar metodele utilizate devin din ce în ce mai complexe și mai sofisticate. De la lansarea Hera, ruta traficului de persoane s-a deplasat în mod sistematic, din zona central-mediteraneeană către zona est-mediteraneeană, la frontiera dintre Turcia și Grecia.

Vămi: atunci când, după incidentul de la Fukushima din Japonia, în martie 2011, mulți europeni și-au exprimat preocuparea în legătură cu nivelul de radiații din alimentele și bunurile importante din Japonia, autoritățile vamale din Europa au acționat în prima linie, pentru a se asigura că pragurile de radiație au fost respectate și că niciun produs contaminat nu a intrat în UE.

Uniunea vamală a UE a fost instituită de mai bine de 40 de ani și a generat o valoare adăugată care depășește cu mult domeniul de competență al politicii vamale europene. Pe lângă colectarea taxelor vamale și agricole pentru statele membre și bugetul UE (peste 20 de miliarde de euro pe an), uniunea vamală sprijină statele membre în colectarea TVA-ului, a accizelor și altor venituri și asigură controlul exporturilor, pentru a evita rambursarea nejustificată a TVA-ului sau a accizelor. De asemenea, uniunea vamală controlează în mod direct și aplică alte politici ale UE precum cele privind transporturile, agricultura, măsurile sanitare sau de protecție a mediului. Uniunea vamală are, de asemenea, un rol fundamental în ceea ce privește asigurarea securității lanțului de aprovizionare, combaterea contrabandei și a fraudei, precum și aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) la frontieră.

Costurile totale suportate de cele 27 de state membre pentru a obține aceleași rezultate în ceea ce privește lupta împotriva fraudei, facilitarea comerțului și aplicarea uniformă a legislației ar fi de cel puțin 4 ori mai mari decât costurile suportate de Comisie pentru a furniza aceleași servicii. Pe scurt, fiecare euro cheltuit de Comisie contribuie la reducerea costurilor suportate de cele 27 de state membre cu cel puțin 4 euro.

Cu un buget de 324 de milioane de euro pentru perioada 2008-2013, programul „Vamă” reprezintă un instrument principal al UE care permite uniunii vamale să funcționeze fără întreruperi, ca o administrație unică, în locul a 27 de administrații diferite de punere în aplicare. Programul permite administrațiilor naționale, printre altele, să gestioneze 7 declarații vamale pe secundă, însumând 211 milioane pe an, fără perturbarea importurilor și exporturilor.

Rețeaua informatică securizată la nivel european, care interconectează toate administrațiile vamale și fiscale, are costuri anuale în valoare de 11 milioane de euro. Aceasta economisește 35 de milioane de euro în fiecare an pentru statele membre, care, altfel, ar trebui să înființeze rețele bilaterale. Sistemul informatic central (denumit „TARIC”), care pune zilnic la dispoziție online toate taxele vamale și măsurile comerciale ale UE, este un alt exemplu de economii de scară enorme care pot fi atinse prin gestionarea la nivelul UE. Din 2007, Comisia a cheltuit 3,7 milioane de euro pentru dezvoltarea acestui sistem. Dacă toate statele membre ar fi elaborat un sistem propriu, costurile ar fi totalizat aproximativ 80 de milioane de euro, ceea ce reprezintă un raport de 1 la 20!

Un alt exemplu în domeniul vamal este sistemul privind operatorii economici (EOS), care stochează informații privind 2,5 milioane de persoane juridice înregistrate în cele 27 de state membre ale UE care sunt în contact cu administrațiile vamale. Cu un astfel de sistem unic, întreprinderile economisesc timp și resurse, întrucât nu mai este necesar să se înregistreze în fiecare stat membru atunci când își desfășoară activitatea. Comisia a cheltuit 5 milioane de euro pentru a dezvolta EOS, în timp ce statele membre ar fi cheltuit 25 de milioane de euro pentru a dezvolta sisteme similare separat!

Alimente mai sigure: agricultură, pescuit și sănătate

Securitatea alimentară este un domeniu strategic pentru Uniunea Europeană și pentru orice națiune, iar majoritatea largă a cetățenilor din UE consideră că aceasta este o problemă vitală. Prin urmare, întrucât 70 % din fondurile publice pentru agricultură și dezvoltare rurală din Europa provin din bugetul UE, acesteia îi este alocată o parte esențială din buget.

Politica permite realizarea unei game largi de obiective. În UE, zonele rurale acoperă 77 % din teritoriul UE (47 % terenuri agricole și 30 % păduri) și găzduiesc aproximativ jumătate din populația europeană (comunități agricole și alți locuitori). 13,7 milioane de agricultori asigură hrana a 500 de milioane de europeni, ne conservă peisajele, joacă un rol esențial în menținerea biodiversității, protecția mediului și lupta împotriva schimbărilor climatice pentru a contribui la menținerea unui mediu rural activ. Nivelul înalt al standardelor de protecție a consumatorului garantează faptul că cetățenii beneficiază de alimente de calitate.

PAC nu are un buget important, chiar dacă proporția din bugetul UE este relativ ridicată.

Cheltuielile privind politica agricolă, prin intermediul PAC, reprezintă mai puțin de 1 % din cheltuielile publice ale tuturor statelor membre. Prin comparație, UE și statele sale membre cheltuie de 3 ori mai mult pentru apărare și aproape de 5 ori mai mult pentru cercetare, sectoare care nu sunt armonizate.

Costul total pentru UE este de aproximativ 55 de miliarde de euro pe an, prin urmare, costurile pentru fiecare cetățean sunt de aproximativ 110 euro pe an, respectiv 2,20 euro pe săptămână sau 30 de eurocenți pe zi – prețul unei țigări.

Întrucât agricultura este singurul sector finanțat în primul rând din bugetul Uniunii Europene, cheltuielile la nivel european înlocuiesc în mare parte cheltuielile naționale, ceea ce nu este cazul pentru alte politici. Astfel se explică de ce aceasta reprezintă o mare parte din bugetul UE. Ponderea din bugetul total al UE în acest an a fost de 40 %, însă aceasta este în continuă scădere de la 71 % în 1984 (când UE avea doar 10 state membre). În 2013 va fi de 39 % (cu 27 de state membre). Această tendință de scădere va continua după 2013.

În lipsa unei politici comune unice, 27 de politici naționale diferite ar fi mai costisitoare și mai puțin eficiente, determinând niveluri de intervenție diferite și un risc major de denaturare a concurenței. Prin intermediul reformelor, agricultura europeană a evoluat spre o economie bazată pe piață într-o mai mare măsură, cu stocuri publice în prezent aproape goale și fără risipirea alimentelor.

O reformă a politicii comune în domeniul pescuitului este, de asemenea, în curs de înfăptuire. Uniunea are competență exclusivă în domeniul conservării resurselor biologice marine și competență partajată pentru restul aspectelor din cadrul politicii. În domeniul politicii maritime și a pescuitului, proiectele-pilot MARSUNO și BluemassMed sunt menite să pregătească terenul pentru o supraveghere maritimă mai eficace și mai eficientă din punct de vedere al costurilor în întreaga UE. Autoritățile din 6 state membre costiere participă la proiectul BluemassMed în bazinul Mării Mediterane. Proiectul MARSUNO reunește autoritățile din 9 state membre care au granițe cu bazinele maritime nord-europene și Norvegia. BluemassMed și MARSUNO oferă astfel o contribuție semnificativă la găsirea modalităților de a evita duplicarea costisitoare a colectărilor de date care poate fi evitată dacă autoritățile menționate anterior comunică între ele în mod corespunzător. BluemassMed, coordonat de Franța, costă 10,2 milioane de euro, din care UE contribuie cu suma de 3,6 milioane de euro. MARSUNO, coordonat de Suedia, costă 3,05 milioane de euro, din care UE contribuie cu 1,9 milioane de euro.

Bolile care afectează animalele sau plantele și contaminările lanțului alimentar nu se opresc la frontiere. În fiecare an, UE alocă aproximativ 300 de milioane de euro pentru cofinanțarea unor programe anuale sau multianuale de control și eradicare a unui număr de boli. UE asigură siguranța alimentelor prin intermediul legislației și prin alte mijloace, toate parte dintr-o abordare cuprinzătoare pentru a garanta siguranța alimentelor de la unitatea de producție până când se regăsesc pe masa noastră – adică de la fermă la consumator. În pofida apariției de noi boli, cum ar fi febra catarală ovină, starea sănătății în UE s-a îmbunătățit în permanență și în noile state membre, având un impact pozitiv asupra funcționării pieței interne a animalelor vii și a alimentelor de origine animală, asupra posibilităților de export ale UE și asupra încrederii consumatorilor. Sprijinul acordat la nivelul UE este important, întrucât impactul acestuia este transfrontalier, în timp ce costurile trebuie suportate, în general, de un singur stat membru. De asemenea, în domeniul fitosanitar, statele membre pot beneficia de cofinanțare din partea UE pentru cheltuielile legate de eradicarea și izolarea organismelor dăunătoare plantelor, care fac obiectul unei reglementări. Acțiunile de eradicare la scară largă întreprinse de statele membre în cazul apariției unor epizootii sunt foarte dificile fără sprijinul UE, deoarece un stat membru trebuie să suporte singur costuri ridicate, iar de efectele acestor măsuri beneficiază, în mare măsură, alte state membre și Uniunea în ansamblu.

Pesta porcină clasică, de exemplu, este o boală importantă a porcilor domestici și a porcilor mistreți, care a provocat epizootii devastatoare în anii '90 în mai multe state membre ale UE. Pierderile directe și indirecte cauzate de epizootia din Țările de Jos din 1997-1998 au fost estimate la aproximativ 2 miliarde de euro. Începând cu mijlocul anilor ’90, UE a alocat aproximativ 218 milioane de euro pentru acțiuni de eradicare și de supraveghere în regim de urgență. Situația în acest domeniu s-a îmbunătățit considerabil, fără izbucnirea unor epizootii majore în ultimii zece ani, conducând, practic, la eradicarea bolii în cea mai mare parte a teritoriului UE și, de asemenea, la o îmbunătățire substanțială în noile state membre. Aceasta înseamnă că, dacă se calculează doar costurile din Țările de Jos, fiecare euro cheltuit la nivelul UE are un potențial de economie de 9 euro sau chiar mai mult, dacă se iau în calcul și costurile din alte state membre. Ca urmare a activităților de cercetare desfășurate în acest domeniu de către Centrul Comun de Cercetare, care au costat aproximativ 1 milion de euro, costurile testelor ESB – mai cunoscută sub numele de boala vacii nebune – au fost reduse. Subvenția directă din partea Comisiei Europene pe fiecare test s-a redus de la 20 la 7 euro, ceea ce a condus la economii cumulate de aproximativ 250 de milioane de euro din 2002 până în 2006.

Un mediu înconjurător mai sigur: acțiunea climatică și mediul

Majoritatea problemelor de mediu, inclusiv schimbările climatice, nu se opresc la frontiere și nu pot fi rezolvate de către statele membre acționând singure. Este necesar ca acestea să își unească forțele și să creeze parteneriate cu părțile interesate, pentru a găsi soluții la aceste probleme care, dacă nu sunt soluționate, mai târziu s-ar putea să coste mult UE, în ansamblul său.

Acțiunea climatică a UE nu include doar primul și cel mai ambițios set de obiective obligatorii din punct de vedere juridic în materie de reducere a emisiilor și energie regenerabilă, ci și primul și cel mai mare sistem de comercializare a cotelor de emisii (ETS) din lume. Ar fi greu de crezut că o piață națională belgiană sau daneză a dioxidului de carbon ar avea sens sau ar contribui la reducerea emisiilor într-un mod eficient – ca să nu mai vorbim de puterea exemplului unor astfel de piețe pentru partenerii noștri mondiali. Numai împreună va reuși Europa să acționeze eficient cu privire la schimbările climatice, cu efectele pozitive subsecvente în materie de creștere economică mai durabilă și creare de locuri de muncă. În plus, acțiunea climatică a UE ne reduce factura de energie: în 2010, Europa a plătit aproximativ 50 de miliarde de euro mai mult decât în 2009 pentru importurile de petrol. Această valoare reprezintă aproape o treime din suma cheltuită anual de toate statele membre, luate împreună, pentru cercetare și dezvoltare. Scăderea dependenței de combustibilii fosili și utilizarea mai intensivă a energiei regenerabile ar însemna să nu mai cheltuim averi în exteriorul frontierelor de fiecare dată când prețurile petrolului explodează, iar banii economisiți ar putea fi investiți la nivel european în cercetare, educație sau în alte măsuri legate de muncă și de crearea de locuri de muncă.

O acțiune climatică europeană, hotărâtă și întreprinsă la timp, și o politică în domeniul energetic ar crea un număr net de 1,5 milioane de noi locuri de muncă până în 2020, de exemplu pentru reconversia clădirilor și crearea de rețele electrice inteligente în Europa. Fără astfel de acțiuni colective, se estimează că importul de combustibili fosili se va dubla până în 2050. Prin intermediul unei astfel de acțiuni, importul de combustibili fosili va fi redus la mai puțin de jumătate în comparație cu situația actuală. Costurile medii ale combustibililor se vor diminua cu o sumă între 175 de miliarde de euro și 320 de miliarde de euro pe an.

Odată cu crearea Fondului mondial pentru eficiență energetică și energii regenerabile, Comisia a instituit un fond mondial inovator, de capital de risc, pentru mobilizarea investițiilor private în proiecte de eficiență energetică și de energie regenerabilă în țările în curs de dezvoltare și economiile emergente. Bugetul UE a contribuit cu doar 80 de milioane de euro între 2007 și 2010, însă se așteaptă mobilizarea a aproximativ 300 de milioane de euro în investiții private. Cheltuielile UE pentru dezvoltare tehnologică și implementarea rapidă (de exemplu, cheltuielile legate de captarea și stocarea dioxidului de carbon) oferă avantajul partajării riscurilor în cazul proiectelor demonstrative inovatoare, atunci când se testează pentru prima dată noi tehnologii. Partajarea riscurilor cu ajutorul bugetului UE și beneficierea de rezultate la nivel național sunt modalități binevenite de a atenua efectele schimbărilor climatice prin noi tehnologii.

Programul UE privind mediul LIFE+ atrage parteneriate care, în condiții diferite, ar fi dificil de instituit, asigurându-se o intervenție mai eficace decât acțiunea individuală a statelor membre, printr-o punere în comun sporită a resurselor și a cunoștințelor de specialitate. Programul are un pachet financiar total în valoare de 2,2 miliarde de euro (sau aproximativ 300 de milioane de euro pe an), care include acțiunea climatică. Deși amploarea programului este relativ redusă, proiectele sale au avut adesea un impact disproporționat de mare.

Numeroase avantaje pentru mediu: un proiect LIFE austriac denumit Donauufer este un bun exemplu de avantaje multiple pe care le poate aduce finanțarea în domeniul mediului la nivel european. Prin intermediul unui proiect de dimensiuni mici s-au consolidat malurile și zonele inundabile de-a lungul unei porțiuni de 3 km de-a lungul Dunării, dar rezultatele s-au resimțit într-o zonă mult mai largă decât imediata vecinătate. Pe lângă îmbunătățirile la nivel local în ceea ce privește conservarea speciilor de pește, plante și păsări pe cale de dispariție, precum codalbul, încetinirea curenților și reconectarea brațelor blocate ale zonelor inundabile au redus riscul producerii de inundații în apropiere de Hainburg, precum și în aval, la Bratislava, Slovacia. Lucrările, vizitate ulterior de nenumărați experți, servesc drept model pentru inițiative similare situate de-a lungul Dunării și în alte zone. Cu toate acestea, costurile au fost de doar 1,7 milioane de euro (din care 0,7 milioane de euro cofinanțare din partea UE).

Transformând noroiul în aur pe teritoriul UE: epurarea apelor uzate are un rol esențial în legislația UE în materie de mediu, întrucât, în mod clar, apa este un bun comun. Unul dintre produsele rezultate din procesele de epurare a apelor uzate este nămolul de canalizare: în fiecare an, în Europa se produc nouă milioane de tone de nămol de canalizare, conținând suficientă energie pentru a satisface nevoile de electricitate și încălzire pentru 1,7 milioane de locuințe. Dar nămolul este un aspect sensibil din punct de vedere al protecției mediului și există o nevoie presantă de a consolida încrederea publicului în acest domeniu. Un proiect LIFE intitulat MAD but Better a dezvoltat un proces complet de epurare, foarte adaptabil la o serie de societăți din domeniile conexe deșeurilor, și a devenit un catalizator pentru o mai bună gestionare a apelor uzate. Tehnologia utilizată în cadrul acestui proiect este în prezent standardul de tratare a nămolului de canalizare pentru întreaga industrie a apei din Regatul Unit. Până în august 2007, au fost construite patru instalații de hidroliză enzimatică și încă cinci au fost comandate în Regatul Unit. Un număr de 12 state membre ale UE și 26 de țări din întreaga lume și-au manifestat interesul în a reproduce instalația de tratare. Unul dintre avantaje este prețul redus: costul eliminării nămolurilor de canalizare este redus în continuare la doar 210 euro per tonă de substanță solidă uscată, jumătate din costul standard de depozitare a deșeurilor. De asemenea, prin această tehnică, agricultorii economisesc aproximativ 175 de euro pe hectar, din înlocuirea îngrășămintelor.

Programul european de monitorizare a Pământului (GMES) ar putea aduce aproximativ 6,9 miliarde de euro pe an pentru industrie sau 0,2 % din PIB-ul anual al UE. Catastrofele naturale și cele provocate de om în Europa, America, Asia și Africa, precum și creșterea nevoilor în materie de securitate reprezintă argumente suplimentare pentru crearea de sisteme îmbunătățite de monitorizare. Prin inițiativa europeană privind monitorizarea globală pentru mediu și securitate (GMES) se vor colecta date relevante, de exemplu privind poluarea mediului, inundații, mișcări ale refugiaților, incendii forestiere sau seisme, în sprijinul factorilor publici de decizie. GMES are un potențial imens pentru întreprinderile de pe piața serviciilor, care vor putea să utilizeze în mod gratuit datele furnizate. În perioada 2006-2030, beneficiile potențiale acumulate ale GMES ar urma să fie comparabile cu un nivel reprezentând 0,2 % din PIB-ul anual actual al UE. Avantajele obținute din toate serviciile GMES utilizate la capacitate maximă ar fi de 130 de miliarde de euro (valoare exprimată în prețuri 2005) sau aproximativ 6,9 miliarde de euro pe an.

Un nivel de securitate sporit pentru cetățeni

Crearea unui spațiu paneuropean de norme legislative, drepturi și justiție: propunerile Comisiei Europene în domeniul justiției vizează găsirea de soluții practice la problemele transfrontaliere cu care se confruntă atât cetățenii, cât și întreprinderile - astfel încât cetățenii să se simtă în securitate atunci când trăiesc, călătoresc și lucrează în alt stat membru și să aibă încredere că drepturile lor sunt protejate oriunde s-ar afla pe teritoriul Uniunii Europene; iar întreprinderile să utilizeze pe deplin posibilitățile oferite de piața unică. Deși domeniul justiției utilizează doar 0,1 % din bugetul UE, multe dintre inițiativele politice din acest domeniu au efecte concrete de reducere a costurilor și pot stimula creșterea economică.

Protecția datelor

Evoluțiile tehnologice rapide și globalizarea au modificat profund lumea. Obiectivul Comisiei este ca aceste norme să poată face față provocărilor reprezentate de această nouă eră, dominată de globalizare și de noile tehnologii. Un cadru european puternic, coerent și uniform privind protecția datelor va spori „dimensiunea legată de piața internă” a protecției datelor. Noile norme vor reduce povara administrativă pentru societăți (de exemplu, cu privire la notificări, al căror cost este estimat la 80 de milioane de euro/an) și să asigure reale condiții de egalitate pentru toate întreprinderile care dețin date cu caracter personal și funcționează în diferite state membre.

Directiva privind drepturile consumatorilor

Directiva privind drepturile consumatorilor va aduce beneficii concrete pentru consumatori și întreprinderi. Normele actuale sunt fragmentate, împiedicând cetățenii și întreprinderile să beneficieze pe deplin de piața unică. Propunerea va spori nivelul de protecție a consumatorilor, prin eliminarea taxelor și a costurilor ascunse aferente operațiunilor efectuate pe internet. Întreprinderile vor beneficia de un set unic de reguli de bază în ceea ce privește încheierea contractelor la distanță și negociate în afara spațiilor comerciale, în Uniunea Europeană, creând condiții de egalitate și reducând costurile de tranzacție pentru comercianții transfrontalieri, în special în cazul comerțului electronic. Stabilirea unui ansamblu de clauze contractuale standard pentru consumatori ar putea permite o reducere semnificativă, de până la 97 %, a costurilor de conformare pentru comercianții care desfășoară activități la scara UE.

Integrarea romilor

Cele 10-12 milioane de romi din Europa continuă să se confrunte cu discriminare, excludere și negare a drepturilor. Integrarea socială și economică a romilor este în interesul societăților europene, nu în ultimul rând deoarece integrarea romilor ar putea aduce avantaje economice considerabile. Romii reprezintă un procent din ce în ce mai mare din populația de vârstă activă, cu o vârstă medie de 25 de ani în comparație cu media de 40 de ani la nivelul UE. În Bulgaria și România, aceștia reprezintă una din cinci persoane nou-intrate pe piața forței de muncă. Studii realizate de Banca Mondială sugerează că integrarea deplină a romilor ar putea genera beneficii de aproximativ 0,5 miliarde de euro pe an pentru economiile anumitor țări, prin îmbunătățirea productivității, reducerea cheltuielilor sociale și creșterea veniturilor din impozite. Acesta este motivul pentru care Comisia Europeană a invitat statele membre să adopte strategii naționale de integrare a romilor.

Femeile pe piața muncii

Cu toate că reprezintă aproximativ jumătate din forța de muncă și 60 % din noii absolvenți universitari ai UE, femeile continuă să fie subreprezentate în ceea ce privește funcțiile de decizie economică, în special în posturile de conducere. Scopul nostru este de a folosi talentul neexploatat pentru atingerea obiectivelor noastre economice și sociale. Creșterea numărului de femei care dețin funcții de conducere este benefică pentru mediul de afaceri, în special întrucât acestea reprezintă aproximativ 80 % din deciziile de cumpărare ale consumatorilor. Într-un studiu efectuat de Goldman Sachs se estimează că eliminarea inegalităților dintre femei și bărbați ar putea impulsiona produsul intern brut al zonei euro cu până la 13 %.

  • Un rol mai important al Europei pe scena mondială

Ați putea crede cu adevărat că țara dumneavoastră este suficient de mare sau de importantă luată separat pentru a influența globalizarea sau a apăra valorile și interesele noastre în întreaga lume? Într-o perioadă în care întreaga lume se schimbă rapid și economiile emergente precum China, India și Brazilia își afirmă influența, Europa trebuie să își pună în comun resursele și să își asume un rol activ pentru a orienta acțiunile care se iau la nivel mondial. Pentru a-și folosi influența pe plan mondial și a-și apăra interesele și valorile, Europa trebuie să își unească forțele și să acționeze coordonat, de exemplu prin intermediul politicii sale comerciale comune, pregătind țările candidate să devină noi state membre, investind în zona de vecinătate și oferind sprijin celor care au nevoie de el.

Comerț

UE este cel mai mare partener comercial din lume. Valoarea totală a comerțului UE (exporturi și importuri de mărfuri și servicii, precum și investiții străine directe) este de aproximativ 35 bilioane de euro pe an (2010). Politica comercială a UE depune eforturi pentru a genera creștere economică și locuri de muncă pentru societățile europene, facilitându-le acestora desfășurarea de activități comerciale în întreaga lume. Politica comercială leagă Europa de principalele surse și regiuni de creștere mondială. Peste 36 de milioane de locuri de muncă din Europa depind în mod direct de schimburile noastre comerciale cu restul lumii. În următorii 5 ani, politica comercială a UE va urmări să aducă o creștere de aproximativ 150 de miliarde de euro economiei noastre. Intensificarea comerțului oferă consumatorilor o mai mare varietate de produse, la prețuri mai mici. Câștigul pentru consumatorul mediu este estimat la aproximativ 600 de euro pe an.

Politica comercială unică (inclusiv comerțul cu mărfuri, servicii și investițiile străine) la nivelul UE funcționează deoarece cele 27 de state membre ale Uniunii Europene dispun de o piață unică și au o singură graniță externă, ceea ce înseamnă că UE se angajează în schimburi comerciale cu țări străine ca un partener unic. Atât în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, unde normele comerțului internațional sunt aprobate și puse în aplicare, cât și cu partenerii comerciali individuali, statele membre ale UE se exprimă și negociază acorduri comerciale majore „cu o singură voce”, cea a comisarului european pentru comerț.

Economiile emergente își sporesc în prezent cota acestora în creșterea mondială. Până în 2015, 90 % din creșterea mondială va fi generată în afara Europei, o treime provenind doar din China. Este probabil ca țările în curs de dezvoltare sau emergente să reprezinte aproximativ 60 % din PIB-ul mondial până în 2030, comparativ cu mai puțin de 50 % în prezent. UE și-a menținut cota medie de 17,5 % din comerțul mondial, în medie, în ultimul deceniu, în ciuda progresului economiilor emergente.

Acordul de liber schimb între UE și Coreea de Sud intră în vigoare la 1 iulie: acesta marchează un moment important în relațiile comerciale dintre UE și Coreea de Sud și va aduce încă din prima zi economii în valoare de 850 de milioane de euro pentru exportatorii din UE. Acesta este cel mai ambițios acord comercial negociat vreodată de UE și primul cu o țară asiatică. Se preconizează ca acordul să genereze noi schimburi comerciale de bunuri și servicii pentru UE, în valoare de 19,1 miliarde de euro, și cel puțin să dubleze comerțul bilateral între UE și Coreea de Sud în următorii 20 de ani, comparativ cu ipoteza în care nu s-ar fi încheiat un acord.

Extinderea și politica de vecinătate

UE este cea mai bine plasată pentru a ajuta țările (potențial) candidate să se pregătească pentru aderare și a însoți economiile țărilor din vecinătate în procesul de aliniere la normele și standardele UE. Sprijinul pentru o integrare mai strânsă cu vecinii ajută UE să își atingă obiectivele proprii în anumite domenii, care sunt esențiale pentru prosperitatea și securitatea proprie, precum și pentru redresarea economică și creșterea durabilă, cum ar fi energia, rețelele de infrastructuri, protecția mediului și eforturile de combatere a schimbărilor climatice.

Politica de extindere obține rezultate tangibile în ceea ce privește creșterea economică și crearea de locuri de muncă în întreaga UE, atât în statele membre vechi, cât și în cele noi. Extinderea creează o situație avantajoasă și pentru actualele state membre, și pentru cele care ar putea adera în viitor.

De exemplu, extinderile UE din 2004 și 2007 (12 țări) au condus la crearea de aproximativ 150 000 de noi locuri de muncă în Austria. Jumătate din exportul Austriei vizează în prezent aceste noi state membre. Investițiile directe ale Austriei în țările din Europa Centrală și de Est corespunde unui procent de 50 % din totalul investițiilor directe ale Austriei în străinătate.

Perspectivele de aderare oferă un stimul puternic pentru reforme politice și economice în țările cele mai apropiate de UE din punct de vedere geografic. Reformele în domeniul statului de drept, inclusiv reforma sistemului judiciar, și lupta împotriva corupției și a criminalității organizate aduc beneficii nu numai țărilor în cauză, ci și cetățenilor și operatorilor economici din Uniunea Europeană. Aceste reforme consolidează pacea, stabilitatea și democrația în Europa și economisesc bani în bugetul UE, care ar trebui altfel să fie cheltuiți pentru prevenirea crizelor, consolidarea controalelor la frontieră și combaterea imigrației ilegale.

Politica europeană de vecinătate (PEV) a fost elaborată în 2004 pentru consolidarea prosperității, a stabilității și a securității UE și a vecinilor săi. Pentru a consolida parteneriatul nostru, depășim cadrul politicii externe clasice, cu obiectivul de a susține reforma și modernizarea, proiectând experiențele noastre dincolo de frontiere. Această politică acoperă o gamă largă de aspecte, cum ar fi transporturile, energia, cercetarea și migrația. Utilizarea instrumentelor financiare inovatoare a fost lansată în regiunile pentru care se aplică politica de vecinătate prin instituirea Facilității de investiții pentru vecinătate (FIV).Acesta reprezintă un instrument mixt prin care bugetul UE garantează mobilizarea de credite acordate de instituții financiare internaționale (IFI), pentru a oferi asistență în atingerea obiectivelor politicii europene de vecinătate (PEV) și a inițiativelor regionale ale acesteia [Uniunea pentru Mediterana (UPM), Parteneriatul Estic sau Sinergia Mării Negre]. Încă de la început, în mai 2008, Facilitatea de investiții pentru vecinătate a fost finanțată cu granturi în valoare totală de aproape 308 milioane de euro (245 de milioane de euro din bugetul UE și 62,5 milioane de euro din partea statelor membre) și a aprobat acordarea de granturi în cazul a 39 de proiecte pentru o sumă totală de aproximativ 277 de milioane de euro, contribuind la mobilizarea a peste 5 miliarde de euro în împrumuturi de la instituțiile financiare europene, pentru un cost total al investiției de peste 10 miliarde de euro. FIV s-a dovedit a fi un instrument eficace pentru mobilizarea de sprijin suplimentar pentru țările PEV (din est și sud) și a contribuit, de asemenea, la promovarea coordonării donatorilor din regiunile pentru care se aplică politica de vecinătate.

Acțiunea externă

Uniunea Europeană este un actor politic și economic mondial, cu interese și responsabilități în materie de securitate la nivel regional și global. Uniunea este implicată activ în protejarea drepturilor omului, în promovarea unor programe privind asigurarea unor condiții decente de muncă, precum și a altor valori universale și în respectarea convențiilor internaționale în domeniul social și al mediului. UE este tot mai activă în prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor și consolidarea păcii, prin misiuni pe care le conduce în domeniul gestionării crizelor. În plus, UE se angajează să sprijine sistemul multilateral și reformarea acestuia. Politicile externe sunt, prin urmare, un domeniu de acțiune important pentru UE, care a fost consolidat în contextul noului cadru instituțional introdus prin Tratatul de la Lisabona. Avantajul comparativ al UE este legat de prezența sa pe scena mondială, de expertiza sa vastă, de caracterul supranațional, de rolul de facilitator al coordonării și de economiile de scară.

UE dispune de o rețea de acorduri internaționale cu țările partenere și organizațiile din întreaga lume, acorduri neegalate de statele membre, luate individual, și care oferă tuturor statelor membre influență în aproape toate domeniile relațiilor internaționale. Cu 27 de state membre hotărând în cadrul strategiilor și politicilor comune, numai UE are masa critică de a răspunde la provocările globale, cum ar fi reducerea sărăciei, schimbările climatice, gestionarea migrației și stabilitatea. UE ca actor global se bucură de o credibilitate și o neutralitate neegalată de statele membre, luate individual, în ceea ce privește drepturile omului, observarea alegerilor, guvernanța și soluționarea crizelor, precum și furnizarea de asistență umanitară în mod neutru și imparțial. UE este unică și din perspectiva angajamentului pe termen lung și previzibil în asistența pentru dezvoltare, împreună cu un istoric în acordarea de sprijin populațiilor care au cel mai mult nevoie de ajutor, la scară mondială.

Valoarea adăugată a UE în domeniul acțiunii externe poate fi ilustrată prin următoarele exemple, întâlnite în diferite situații. Majoritatea dintre acestea subliniază capacitatea UE de a mobiliza mijloace financiare și politice vitale pentru a avea un impact semnificativ într-o situație dată, ceea ce ar fi foarte greu de realizat de către statele membre în mod individual, cu același efect.

Tranziție

De la izbucnirea crizei în Africa de Nord, UE a mobilizat mijloace financiare și politice considerabile pentru a sprijini tranziția spre democrație a vecinilor noștri. Un astfel de proces necesită în mod clar mobilizarea unor mijloace considerabile. Să luăm exemplul Tunisiei: de la începutul anului, au fost puse la dispoziție 60 de milioane de euro pentru a contribui la remedierea consecințelor umanitare pe care Libia le-a avut în Tunisia și Egipt. De asemenea, UE se pregătește să sprijine procesul electoral în Tunisia și își adaptează cooperarea curentă cu Tunisia cu o sumă suplimentară de 140 de milioane de euro pentru perioada 2011-2013. Alte instrumente au fost, de asemenea, mobilizate pentru a ajunge la societatea civilă tunisiană și pentru a sprijini tranziția către democrație. EU discută în prezent o posibilă adaptare a politicii sale de vecinătate. Valoarea adăugată acțiunilor externe ale UE rezidă în mobilizarea rapidă a mijloacelor financiare și politice substanțiale în paralel cu definirea unui cadru comun de intervenție.

Securitate

Având în vedere deteriorarea rapidă a situației din Sahelul occidental, o regiune în care securitatea și dezvoltarea sunt strâns legate, UE a mobilizat o finanțare considerabilă și mijloace politice sporite pentru a răspunde unei situații care ar putea avea consecințe dezastruoase. Angajamentul actual și programat al UE, care răspunde obiectivelor de securitate și de dezvoltare ale strategiei, se ridică la aproximativ 450 de milioane de euro, în mare parte provenind din Fondul european de dezvoltare, dar și din Instrumentul pentru stabilitate. Strategia pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel ar trebui să permită o implicare europeană mai largă și mai coordonată, precum și o mobilizare de mijloace financiare și politice suplimentare.

Criză

În urma cutremurului care a lovit Haiti în ianuarie 2010, UE și statele membre au convenit asupra unui răspuns comun pentru a sprijini eforturile de reconstrucție. În martie 2010, UE și statele membre au prezentat un angajament comun la nivelul UE în valoare de 1 234 miliarde de euro, cu ocazia Conferinței donatorilor pentru reconstrucția statului Haiti, organizată la New York, dintre care 522 de milioane de euro din partea UE. Un astfel de angajament comun a accentuat în mod cert vizibilitatea și relevanța UE ca principal donator internațional pentru procesul de reconstrucție. Statele membre și UE au realizat, de asemenea, un exercițiu comun de programare, care a dus la o strategie comună revizuită pentru perioada 2011-2013. Acest exercițiu comun de programare susține obiectivul unei intervenții mai coordonate și mai eficiente din partea statelor membre ale UE.

Politica de dezvoltare

UE și statele sale membre furnizează mai mult de jumătate din totalul asistenței pentru dezvoltare (56 %). UE s-a angajat să realizeze obiectivele de dezvoltare ale mileniului la timp până la sfârșitul anului 2015.

În contextul economic actual, este mai important ca niciodată să se îmbunătățească coordonarea ajutorului pentru dezvoltare în vederea maximizării impactului, evitându-se duplicarea eforturilor și pierderea de bani. Acțiunile realizate la nivelul UE pot într-adevăr aduce statelor membre economii, care, însumate, s-ar putea ridica la economii potențiale între 3 și 6 miliarde de euro pe an, conform unui studiu recent [The Benefits of a European Approach (Avantajele unei abordări europene), realizat de HTSPE în 2009].

Faptul de a lucra cu UE este, de asemenea, mai ieftin. Costurile administrative – estimate la 5,4 % pe baza datelor din 2009 - sunt mai mici decât media costurilor administrative ale principalilor donatori de ajutor bilateral. Normele administrative care se aplică sunt destinate să garanteze că banii contribuabililor din UE sunt cheltuiți corespunzător, utilizând criterii stricte, care pot fi monitorizate. Este vorba de transparență și bună gestionare.

Mai mult, ajutorul pentru dezvoltare este o investiție pentru toți europenii. Datorită cooperării pentru dezvoltare, anumite aspecte pot fi abordate în prealabil și astfel se economisesc bani. Prin investițiile în țările în curs de dezvoltare se abordează probleme cum ar fi migrația, schimbările climatice, securitatea alimentară, pirateria, violența sexuală și multe altele. Adesea este mult mai ieftin să se elimine cauzele profunde ale sărăciei decât să trateze ulterior simptomele acesteia.

Instrumentul financiar pentru pace în Africa (APF) reprezintă un prim exemplu al modului în care UE poate lua inițiativa în privința unei probleme, implicând și statele membre. Majoritatea statelor membre nu activează în acest domeniu, însă, prin intermediul UE, își pot canaliza contribuțiile într-un mod simplu și rapid. Începând din 2004, UE a alocat 740 de milioane de euro, contribuind la prevenirea conflictelor și la promovarea stabilității în urma unor asemenea evenimente.

Facilitatea pentru alimente constituie un alt proiect pe care doar un donator cu masa critică a UE îl putea realiza. Instituită în decembrie 2008 ca răspuns rapid la creșterea prețului la alimente în țările în curs de dezvoltare, această facilitate a pus la dispoziție încă 1 miliard de euro pentru proiecte și programe din 50 de țări vizate, în perioada 2009-2011. Până în prezent au fost ajutate aproximativ 50 de milioane de persoane. Aceasta demonstrează capacitatea Europei de a reacționa la o criză a securității alimentare mondiale, la o scară și calitate pe care statele membre nu le-ar putea egala.

Mecanismul FLEX pentru vulnerabilitate (V-FLEX), lansat de Uniunea Europeană în 2009, a sprijinit între 40 de milioane și 80 de milioane de persoane din țările în curs de dezvoltare, expuse riscului sărăciei absolute din cauza crizei economice mondiale. Din cele 500 de milioane de euro alocate în cadrul mecanismului în 2009 și 2010, au fost cheltuite 434 de milioane. Beneficiare au fost 17 dintre cele mai sărace țări africane și din zona Caraibilor.

Ajutor umanitar și reacția la situații de criză

Ajutorul umanitar și asistența în domeniul protecției civile reprezintă primul răspuns din partea Uniunii Europene la crize și catastrofe. Relevanța acțiunii UE în acest domeniu, gestionată de Comisie, este evidențiată, de asemenea, de creșterea frecvenței, intensității, complexității crizelor umanitare, a catastrofelor naturale și a celor provocate de om în întreaga lume. La nivel mondial, numărul catastrofelor naturale a crescut de cinci ori între 1979 și 2010. Numai în 2010 s-au înregistrat 950 de dezastre în întreaga lume (din care cinci de dimensiuni foarte mari), care au afectat sute de milioane de oameni. Europa este, de asemenea, în pericol: crește frecvența inundațiilor, a incendiilor forestiere, a cutremurelor și a fenomenelor meteorologice extreme. În 2010, costul economic al crizelor umanitare a fost estimat la aproximativ 100 de miliarde de euro. Problema riscă să se agraveze în viitor: se preconizează că, până în anul 2015, numărul de persoane afectate de catastrofele climatice va crește cu 375 de milioane pe an. Atunci când Uniunea Europeană răspunde la aceste provocări din ce în ce mai mari prin intermediul ajutorului umanitar și al protecției civile, acțiunile și investițiile noastre sunt mai eficiente, mai eficace și mai relevante decât în cazul în care statele membre ar încerca să facă față pe cont propriu efectelor crizelor, în Europa și în străinătate.

UE este cel mai mare furnizor de asistență umanitară din lume, oferind aproximativ 50 % din ajutorul umanitar oficial. Comisia este al doilea mare donator de ajutor umanitar din lume. Prin simpla sa dimensiune, bugetul UE alocat ajutorului umanitar maximizează în mod eficient valoarea eforturilor care în alte condiții ar fi dispersate, promovând totodată o bună diviziune a muncii. Un exemplu al acestei valori îl reprezintă așa-numitele „crize uitate” – catastrofe naturale sau conflicte care nu se mai regăsesc pe prima pagină, dar ale căror victime au nevoie de asistență internațională. De exemplu, Comisia Europeană a avut un rol esențial în ceea ce privește concentrarea atenției internaționale asupra crizei din regiunea Sahel (Burkina Faso, Ciad, Mali, Mauritania și Niger), zonă cu un regim pluviometric scăzut cronic, cu instabilitate politică, prețuri ridicate la produsele alimentare și epidemii, aspecte care agravează situația deja fragilă a acestor comunități, dar care atrag o atenție limitată în străinătate.

Reacția eficace la situații din ce în ce mai complexe de criză, cum ar fi în Haiti, Japonia și Libia depășește adesea capacitatea fiecărui stat membru sau are un cost exorbitant. Uniunea Europeană, pe de altă parte, prin intermediul resurselor comune și capacităților naționale disponibile, dispune de mijloace, experiență și expertiză suficiente pentru a răspunde în mod eficace și eficient din punct de vedere al costurilor. Un exemplu este programul Uniunii de asistență în Japonia după triplul dezastru din martie 2011, când mecanismul de protecție civilă a coordonat furnizarea și distribuirea de asistență (de la pături și apă la dozimetre), iar Comisia a completat această asistență în materie de protecție civilă, furnizată de statele membre, oferind ajutor umanitar persoanelor evacuate. Un alt exemplu este Libia: în prima săptămână a revoltei civile, Comisia a identificat, facilitat și cofinanțat mijloace de transport pentru evacuarea imediată a 5 800 de cetățeni ai UE. Operațiunea s-a desfășurat prin intermediul avioanelor și navelor furnizate de către statele membre și a fost coordonată și parțial cofinanțată de Comisia Europeană. În aceeași săptămână, s-au expediat echipe de ajutor umanitar la frontierele cu Egiptul și Tunisia, unde mii de oameni erau blocați încercând să evite violențele, părăsind Libia. Comisia a fost primul donator internațional de ajutoare umanitare cu o prezență permanentă în Libia. Până la sosirea Națiunilor Unite la 9 aprilie, experții umanitari ai UE din Benghazi au coordonat ajutorul internațional în estul Libiei.

  • Valoarea adăugată a personalului UE

Raportul calitate/preț nu rezultă doar din modul în care sunt concepute și puse în aplicare politicile și programele UE, ci și din faptul că în instituțiile UE lucrează persoane cu înaltă calificare care pregătesc și monitorizează legislația UE, coordonează acțiunile statelor membre, pregătesc decizii în materie de concentrări economice, carteluri și încălcări ale legislației antitrust, care se asigură că UE lucrează în 23 de limbi și administrează programe de finanțare. Iată câteva exemple de valoare adăugată pe care o oferă personalul care lucrează în cadrul Comisiei Europene.

Persoanele care lucrează în Direcțiile Generale Afaceri Economice și Financiare și Piață Internă joacă un rol crucial în combaterea celei mai grave crize financiare din ultimele decenii, cu consecințele pe care le cunoaștem asupra zonei euro în special. Comisia Europeană se află în avangarda elaborării unui răspuns european, colectiv și cuprinzător, la criză. De exemplu, pachetul de șase propuneri prezentate de Comisia Europeană în septembrie 2010 va duce la o schimbare de mentalitate în coordonarea și supravegherea politicilor economice în Europa.

În Direcția Generală Piața Internă și Servicii (DG MARKT), personalul a elaborat propuneri pentru o nouă structură europeană de supraveghere financiară, ale cărei noi autorități au început să lucreze din acest an. Aceste noi autorități de supraveghere vor facilita și coordona acțiunile întreprinse de autoritățile naționale de supraveghere. Eforturile UE la acest nivel reprezintă o îmbunătățire substanțială în materie de eficiență în comparație cu fragmentarea care exista înainte. Efectivele totale ale acestei autorități vor fi de aproximativ 150 de persoane în 2011 și se preconizează să crească până la aproximativ 300 de persoane după patru ani de funcționare. Această cifră este cu mult sub nivelul efectivelor din majoritatea autorităților naționale de supraveghere (de exemplu, în Regatul Unit, autoritatea de supraveghere financiară are aproximativ 3 300 de angajați), însă va fi suficientă pentru a îndeplini sarcinile necesare.

Persoanele care lucrează în cadrul DG MARKT sunt, de asemenea, la originea adoptării normelor UE care au condus la achizițiile publice deschise și competitive, generând economii de aproximativ 20 de miliarde de euro. Această sumă depășește cu mult costurile generate de cadrul de reglementare, care sunt estimate la 5 miliarde de euro.

Roaming: datorită legislației elaborate de personalul Comisiei, prin care s-au introdus plafoane de prețuri, costurile pentru apelurile efectuate cu telefonul mobil în roaming în UE au scăzut cu 73 % față de 2005.

Accidentele groaznice ale petrolierelor „Erika” și „Prestige” au determinat UE să își reformeze în mod drastic sistemului existent și să adopte noi reguli și norme pentru prevenirea accidentelor pe mare. Și în acest caz, persoanele care lucrează în Comisie au elaborat propuneri legislative pentru a împiedica, în viitor, deversările de petrol accidentale.

Biroul de asistență pentru IMM-uri privind drepturile de proprietate intelectuală în China, cofinanțat de Comisie, oferă servicii de sprijin în mod gratuit pentru ca întreprinderile mici și mijlocii din UE să își protejeze și să își exercite drepturile acestora de proprietate intelectuală în China sau în legătură cu aceasta.

Personalul Comisiei care lucrează în Direcția Generală Concurență pune în aplicare politica Uniunii Europene în materie de concurență, care oferă beneficii directe și indirecte, de multe miliarde de euro, pentru consumatorii și întreprinderile din Europa. Acestea sunt toate cazuri cu un impact transfrontalier semnificativ, care sunt abordate mai bine la nivel european decât la nivel național. Comisia a luat 14 decizii privind cartelurile și încălcarea legislației antitrust în 2010 și a impus amenzi în valoare de 2 873 676 433 de euro. Sumele percepute ca amenzi se reduc din sumele cu care statele membre au obligația să contribuie la bugetul UE. În 2010, beneficiile estimate ale consumatorilor, rezultate doar din deciziile Comisiei privind cartelurile, au fost de cel puțin 7,2 miliarde de euro (sau chiar 10,8 miliarde de euro). În cazul concentrărilor economice, Comisia a emis 274 de decizii în 2010, din care 16 au impus părților să își modifice planurile de fuziune, într-un fel sau altul. În 2010, beneficiile estimate rezultate din deciziile Comisiei în materie de concentrări economice au fost cel puțin 4,2 miliarde de euro (sau chiar 6,3 miliarde de euro). Comisia Europeană a soluționat aproximativ 4 500 de cazuri de la introducerea Regulamentului privind concentrările economice în 1989. Plecând o ipoteză prudentă conform căreia o concentrare economică implică în medie patru state membre, putem presupune că s-au evitat 18 000 de proceduri la nivel național în 20 de ani. În 2010, Comisia a emis și 435 de decizii din domeniul ajutoarelor de stat, multe dintre acestea fiind o parte vitală a răspunsului UE la criza financiară și economică.

Pe baza activității persoanelor din cadrul DG Justiție, Comisia Europeană a insistat asupra recunoașterii hotărârilor judecătorești la nivelul UE: în decembrie 2010, Comisia Europeană a propus să se elimine exequatur-ul între statele membre – o procedură complicată și costisitoare de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială. Reforma propusă de Comisie va promova libera circulație a hotărârilor judecătorești. Prin eliminarea procedurii de exequatur, orice hotărâre din orice stat membru va fi recunoscută în orice alt stat membru. Procedura de exequatur implică, în medie, costuri pentru persoanele fizice sau juridice de aproximativ 2 000 de euro într-un caz simplu în UE, variind de la 1 100 de euro în Bulgaria la 3 800 de euro în Italia. Pentru cazuri mai complexe, costurile pot atinge 12 700 de euro. Această procedură implică, de asemenea, complicații inutile generate de proceduri intermediare, care uneori pot dura până la 12 luni. Tratatul de la Lisabona ne permite în prezent să oferim deplina încredere și considerație în ceea ce privește hotărârile judecătorești în materie civilă și comercială din toate cele 27 de state membre ale UE.

Pe piața internă, diferențele în materie de norme fiscale pot fi un obstacol în calea încheierii de afaceri în mod eficient. De exemplu, Consiliul, pe baza propunerilor elaborate de către personalul Comisiei, a adoptat, la 13 iulie 2010, o directivă prin care se garantează faptul că autoritățile fiscale acceptă în prezent facturi electronice eliberate în alte state membre. Până în prezent, diferențele în materie de norme naționale privind facturarea electronică au împiedicat o astfel de evoluție. Comisia estimează că înlăturarea obstacolelor din calea facturării electronice în legislația privind TVA ar putea genera economii anuale pentru întreprinderi de până la 18 miliarde de euro.

Acțiunea principală a personalului care lucrează în cadrul DG Comerț este negocierea acordurilor comerciale multilaterale și bilaterale vizând accesul la noi piețe pentru întreprinderile europene. Negociatorii UE din domeniul comerțului din Direcția Generală Comerț fac în jur de 2 000 de călătorii de afaceri în fiecare an pentru a deschide piețele și a îmbunătăți regulile comerciale. DG Comerț are sub 750 de angajați la Bruxelles și în delegațiile UE din lume. Acesta este un număr modest în comparație cu departamente similare specializate în politicii comerciale din SUA, Canada sau Japonia. în cadrul unei politici comerciale unice a UE - o țară nu mai este nevoită să poarte 27 de maratoane de negocieri comerciale separate; să aibă 27 de echipe diferite de negociatori, care să fie obligate să călătorească în 27 de capitale diferite pentru a purta discuții. Prin urmare, o politică comercială unică la nivelul UE este eficace și eficientă, oferind o valoare adăugată reală. O altă sarcină a personalului Comisiei care se ocupă de domeniul comerțului este de a se asigura că partenerii comerciali respectă regulile, adică legislația UE și a OMC în materie de comerț și de a iniția acțiuni judiciare în numele întreprinderilor din UE atunci când se încalcă aceste norme. De asemenea, UE aplică taxe vamale suplimentare importatorilor care nu respectă regulile de pe piața UE. Mai mult, DG Comerț oferă numeroase servicii întreprinderilor din UE, pentru a se asigura că acestea beneficiază pe deplin de politica comercială unică a UE, de exemplu o bază de date online privind accesul pe piață pentru exportatorii UE, un birou de asistență în materie de export pentru țările în curs de dezvoltare și echipe specializate în accesul pe piață, în UE și în țările din întreaga lume, care lucrează pentru a elimina barierele comerciale neloiale cu care se confruntă societățile din UE.

Cei peste 100 de experți în domeniul ajutorului umanitar din cadrul Comisiei sunt ochii și urechile Europei pe teren. În situații de criză și dezastre, aceștia evaluează nevoile umanitare și răspund priorităților imediate - un avantaj de care nu ar dispune fiecare stat membru, luat individual. Acești experți furnizează Comisiei și statelor membre în mod direct și periodic informații fiabile privind nevoile umanitare (de exemplu, prin rapoarte asupra situației). Aceștia se coordonează, de asemenea, cu partenerii umanitari de pe teren, pentru a preveni suprapunerile și a evita lacunele în materie de asistență. Mai mult, experții umanitari ai UE monitorizează implementarea proiectelor finanțate de UE, ceea ce îi situează în prima linie a sistemului riguros de inspecții și audit ai Comisiei Europene.

1 :

Datele prezentate în această secțiune sunt preluate din evaluarea ex-post a FSE, precum și din datele pe 2009 furnizate de statele membre în rapoartele anuale de punere în aplicare.

2 :

Instytut Badan Strukturnalnych, Evaluarea beneficiilor țărilor din UE-15 ca urmare a punerii în aplicare a politicii de coeziune în Polonia (2009)


Side Bar

Mon compte

Gérez vos recherches et notifications par email


Aidez-nous à améliorer ce site