Chemin de navigation

Left navigation

Additional tools

Cadrul financiar multianual (CFM): întrebări și răspunsuri

Commission Européenne - MEMO/11/468   29/06/2011

Autres langues disponibles: FR EN DE DA ES NL IT SV PT FI EL CS ET HU LT LV MT PL SK SL BG

MEMO/11/468

Bruxelles, 29 iunie 2011

Cadrul financiar multianual (CFM): întrebări și răspunsuri

Prezenta notă informativă este menită să ofere răspunsuri la principalele aspecte ale propunerilor înaintate de Comisie în ceea ce privește cadrul financiar multianual. Aceasta se referă la (1) principalele elemente de fond privind definiția și funcționarea CFM, (2) principalele noutăți propuse de Comisie privind politicile și (3) noile idei privind finanțarea bugetului viitor.

1. Definiție, context istoric și proceduri

În ce constă cadrul financiar multianual?

Cadrul financiar multianual (CFM) reprezintă, în termeni financiari, prioritățile politice ale Uniunii pentru o perioadă de cel puțin 5 ani. Articolul 312 din Tratatul de la Lisabona prevede că CFM este stabilit printr-un regulament adoptat în unanimitate de Consiliu, după aprobarea Parlamentului European (care adoptă sau respinge întregul pachet, fără amendamente). Acesta stabilește cuantumurile anuale maxime (plafoanele) pentru totalul cheltuielilor UE și pentru principalele categorii de cheltuieli (rubrici). Acest cadru nu este la fel de detaliat ca și bugetul anual.

De ce avem nevoie de un cadru financiar multianual?

Prin definirea unor limite pentru fiecare categorie de cheltuieli, CFM impune o disciplină bugetară și garantează evoluția ordonată a cheltuielilor Uniunii, în limita resurselor sale proprii și în conformitate cu obiectivele de politică ale acesteia. În plus, acest sistem garantează un aflux previzibil de resurse în ceea ce privește prioritățile pe termen lung ale Uniunii și oferă o mai mare certitudine beneficiarilor fondurilor UE, cum ar fi IMM-urile, regiunile care recuperează decalajul, studenții, cercetătorii, organizațiile societății civile …

CFM stabilește principiile fundamentale ale procedurii bugetare anuale. Acesta facilitează în mod considerabil ajungerea la un acord privind bugetul anual între Parlamentul European și Consiliu, cele două componente ale autorității bugetare a Uniunii. În același timp, acesta garantează continuitatea în vederea realizării priorităților stabilite în beneficiul Europei. Cadrul financiar prevede, de asemenea, orice alte dispoziții necesare bunei desfășurări a procedurii bugetare anuale.

Bugetul a făcut întotdeauna obiectul unor cadre multianuale?

Începând din anul 1988, CFM face parte din modul de funcționare a Uniunii Europene și a acoperit perioade cuprinse între 5 și 7 ani.

  • Primul cadru financiar, așa-numitul Pachet Delors I, a acoperit perioada cuprinsă între 1988-1992 și s-a axat pe instituirea pieței interne și pe consolidarea programului-cadru multianual de cercetare și dezvoltare.

  • Cel de al doilea cadru, Pachetul Delors II, a cuprins perioada 1993-1999 și a acordat prioritate politicii sociale și de coeziune, precum și introducerii monedei euro.

  • În perioada 2000-2006, „Agenda 2000” s-a concentrat asupra extinderii Uniunii.

  • În sfârșit, CFM 2007-2013 a acordat prioritate dezvoltării durabile și competitivității, în vederea creării mai multor locuri de muncă.

Următorul CFM va prezenta prioritățile bugetare ale Uniunii pentru perioada 2014-2020.

Ce repercusiuni are intrarea în vigoare, în 2009, a Tratatului de la Lisabona asupra cadrului financiar multianual 2014-2020?

În perioada anterioară intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, CFM a fost rezultatul unui acord interinstituțional. Cu toate acestea, articolul 312 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, conferă, de asemenea, acestui cadru financiar multianual o valoare cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, pentru a stabili „valorile plafoanelor anuale ale alocărilor pentru angajamente pe categorii de cheltuieli și ale plafonului anual de credite pentru plăți”. De asemenea, în conformitate cu noul tratat, decizia privind CFM va trebui să fie luată de Consiliu, hotărând în unanimitate, după aprobarea Parlamentului.

De ce este necesar să se ajungă la un acord privind cadrul financiar cel târziu în 2012?

Sunt necesare între 12 și 18 luni pentru a cădea de acord asupra temeiurilor juridice ce stau la baza tuturor programelor și proiectelor multianuale care vor fi finanțate în cadrul CFM, în domenii precum cercetarea, educația, coeziunea, ajutorul pentru dezvoltare, politica de vecinătate etc. Pentru ca aceste programe să poată începe în ianuarie 2014, trebuie să se ajungă la un acord politic privind plafonul CFM cu cel târziu un an și jumătate înainte de intrarea în vigoare a cadrului. În plus, acordul politic va trebui să fie transpus într-un regulament al Consiliului care necesită aprobarea Parlamentului European.

Ce se întâmplă în cazul în care nu se ajunge la un acord?

În cazul în care nu se ajunge la un acord înainte de sfârșitul anului 2013, plafoanele pentru 2013 vor fi prelungite până în 2014 și ajustate cu 2 % pentru a ține seama de inflație. Tratatul prevede, de asemenea, extinderea „celorlalte dispoziții” care corespund ultimului an al cadrului financiar. Aceasta înseamnă că toate dispozițiile referitoare la adaptări și revizuiri ale cadrului financiar și la instrumentele din afara cadrului financiar vor fi prelungite.

Fie că există sau nu un acord asupra următorului CFM, se vor aplica plafoanele cadrului financiar pentru anul 2014, iar bugetul ar putea fi, prin urmare, adoptat în conformitate cu dispozițiile tratatului.

Absența unui acord asupra cadrului financiar pentru perioada 2014-2020 ar complica în mod considerabil adoptarea de noi programe. Iar în absența unor noi temeiuri juridice, inclusiv a pachetelor financiare indicative ale acestora, nu se vor mai putea efectua angajamente pentru aceste programe multianuale de cheltuieli al căror temei juridic expiră în 2013.

În acest caz, precum și în cazul ajungerii cu întârziere la un acord, bugetul 2014 ar acoperi probabil numai plățile agricole și plățile pentru angajamentele restante. Cu alte cuvinte, cetățenii care beneficiază de fonduri ale UE, cum ar fi cercetătorii, studenții, organizațiile societății civile, ar fi prejudiciați.

2. Noutăți privind capitolul „cheltuieli” din CFM

Ce este nou în cadrul politicii agricole comune?

Comisia propune alocarea în favoarea PAC a 36,2 % din CFM, în comparație cu 39,4 % pe parcursul exercițiului precedent (41,5 % în 2013).

Structura de bază, pe doi piloni, a politicii agricole comune (PAC) va fi menținută. Principalele schimbări propuse de Comisie sunt următoarele:

  • ecologizarea plăților directe: pentru a se asigura că PAC ajută UE să își respecte obiectivele de mediu și pe cele privind combaterea schimbărilor climatice, 30 % din ajutorul direct va fi condiționat de „ecologizare”. Aceasta înseamnă că toți agricultorii trebuie să se angajeze în practici de protejare a mediului, care vor fi definite în cadrul legislației și care vor putea fi verificate. Această evoluție va conduce la reorientarea, în mod semnificativ, a sectorului agricol spre o direcție mai durabilă, agricultorii obținând finanțare pentru a furniza bunuri publice concetățenilor lor;

  • convergența plăților: nivelurile ajutorului acordat direct pentru fiecare hectar vor fi adaptate progresiv (ținând seama de diferențele care există în continuare în ceea ce privește nivelurile salariilor și costurile de producție) pentru a se asigura o repartizare mai echitabilă a plăților directe;

  • alocarea de fonduri pentru dezvoltarea rurală va fi revizuită pe baza unor criterii mai obiective și va fi focalizată mai clar asupra obiectivelor politicii. Acest lucru va asigura un tratament mai echitabil al agricultorilor care desfășoară aceleași activități. Pentru a evita o reducere a veniturilor agricultorilor, Comisia va propune ca statele membre să poată, în cazul în care doresc acest lucru, să mențină nivelul nominal actual de finanțare prin transferuri de la cel de al doilea pilon către primul pilon;

  • reducerea nivelului plăților directe prin limitarea nivelului de bază al ajutorului direct pentru venit de care pot beneficia exploatațiile agricole de dimensiuni mari, ținând seama de economiile de scară ale unor structuri mai vaste și de locurile de muncă directe pe care aceste structuri le generează. Comisia propune ca economiile să fie reutilizate în cadrul alocării bugetare consacrate dezvoltării rurale și menținute în cadrul pachetelor financiare naționale ale statelor membre din care provin.

Comisia propune alocarea, în perioada 2014-2020, a 281,8 miliarde EUR pentru primul pilon al politicii agricole comune și a 89,9 milioane EUR pentru dezvoltarea rurală. Această finanțare va fi completată cu o sumă suplimentară de 15,2 miliarde EUR.

Ce este nou în cadrul politicii de coeziune?

Comisia propune alocarea a 36,7 % din CFM pentru politica de coeziune, în comparație cu 35 % pe parcursul exercițiului precedent.

Principalele schimbări propuse de Comisie sunt următoarele:

  • propunerea prevede crearea unei categorii de regiuni intermediare al căror PIB se situează între 75 % și 90 % din PIB-ul mediu al UE. Această nouă categorie va completa cele două categorii care există deja (regiuni de convergență și regiuni de competitivitate). Aceste „regiuni de tranziție” ar trebui să rețină două treimi din alocările lor anterioare pe parcursul viitorului CFM. În acest caz, cele mai sărace regiuni și state membre ale Uniunii Europene ar beneficia de un ajutor prioritar pentru a recupera decalajul față de statele membre mai prospere;

  • introducerea principiului condiționalității în politica de coeziune: acesta se va baza pe rezultatele obținute și pe stimulente pentru a pune în aplicare reformele necesare în vederea garantării utilizării eficiente a resurselor financiare. În plus, 5 % din bugetul de coeziune pentru fiecare stat membru, vor constitui o rezervă de performanță și vor fi alocate, în urma unei evaluări la jumătatea perioadei, acelor state membre ale căror programe au contribuit cel mai mult la progresele înregistrate în îndeplinirea setului de obiective convenite în cadrul contractelor de parteneriat pentru dezvoltare și investiții;

  • Comisia propune crearea unui cadru strategic comun pentru toate fondurile structurale în vederea transpunerii obiectivelor strategiei Europa 2020 în priorități în materie de investiții. Din punct de vedere operațional, Comisia propune încheierea unor contracte de parteneriat cu fiecare stat membru. Aceste contracte vor stabili angajamentul partenerilor la nivel național și regional de a utiliza fondurile alocate pentru punerea în aplicare a strategiei Europa 2020;

  • Fondul social european (FSE) va continua să joace un rol-cheie în combaterea șomajului și a ratelor ridicate ale sărăciei, precum și în realizarea obiectivelor principale ale strategiei Europa 2020. FSE va reprezenta 25 % din bugetul alocat politicii de coeziune, și anume 84 de miliarde EUR.

Comisia propune alocarea a 376 de miliarde EUR în favoarea instrumentelor politicii de coeziune în general (inclusiv în favoarea facilității intitulate „Conectarea Europei” – a se vedea în cele ce urmează).

Ce este nou în materie de infrastructură și de interconectare a pieței interne?

Comisia propune crearea unei facilități intitulate „Conectarea Europei” pentru a accelera, în interesul tuturor, dezvoltarea infrastructurii în domeniul transporturilor, al energiei și al TIC în UE. Experiența arată că bugetele naționale nu vor acorda niciodată o prioritate suficient de mare investițiilor transfrontaliere, la nivelul mai multor țări, pentru a pune la dispoziția pieței unice infrastructurile de care aceasta are nevoie. Bugetul UE poate asigura finanțarea unor proiecte paneuropene care leagă centrul de periferie.

Această facilitate va fi gestionată în mod centralizat și va fi finanțată printr-o nouă secțiune a bugetului. Ratele de cofinanțare din bugetul UE vor fi mai ridicate atunci când investițiile vor viza, mai degrabă, regiunile de convergență decât cele de competitivitate. Infrastructurile locale și regionale vor fi legate de infrastructurile prioritare ale UE, ceea ce va permite conectarea tuturor cetățenilor de pe întregul teritoriu al UE, și pot fi (co)finanțate prin fondurile structurale (Fondul de coeziune și/sau FEDER, în funcție de situația fiecărui stat membru/ fiecărei regiuni).

Facilitatea intitulată „Conectarea Europei” oferă posibilitatea de a utiliza instrumente de finanțare inovatoare pentru a accelera și a asigura mai multe investiții decât ceea ce s-ar putea realiza doar prin finanțări publice. Comisia va colabora strâns cu BEI și cu alte bănci publice de investiții pentru a combina finanțarea acestor proiecte. Comisia va promova, în special, utilizarea de obligațiuni UE pentru finanțarea proiectelor1, ca o modalitate de a favoriza realizarea acestor proiecte importante.

Comisia propune alocarea, în favoarea acestei priorități, a 40 de miliarde EUR, la care urmează să se adauge alte 10 miliarde EUR rezervate investițiilor în domeniul transporturilor în cadrul Fondului de coeziune. Această sumă cuprinde 9,1 miliarde EUR pentru sectorul energetic, 31,6 miliarde EUR pentru sectorul transporturilor (inclusiv 10 miliarde EUR în cadrul Fondului de coeziune) și 9,1 miliarde EUR pentru sectorul TIC.

Ce este nou în cadrul politicii de cercetare?

Crearea unui cadru strategic comun în domeniul cercetării și al dezvoltării (denumit în continuare „Orizont 2020”), ceea ce înseamnă că cele trei instrumente existente pentru finanțarea cercetării și a inovării (Al 7-lea program-cadru, Programul-cadru pentru competitivitate și inovare, precum și Institutul European de Inovare și Tehnologie) vor fi reunite. Acesta va fi strâns legat de principalele priorități ale politicii sectoriale precum sănătatea, securitatea alimentară și bioeconomia, energia și schimbările climatice. Institutul European de Tehnologie va face parte din programul „Orizont 2020” și va juca un rol important în integrarea celor trei laturi ale triunghiului cunoașterii – educație, inovare și cercetare – cu ajutorul comunităților sale de cunoaștere și inovare.

În ceea ce privește finanțarea, instrumente financiare inovatoare vor contribui la mobilizarea investițiilor private. Se vor promova parteneriatele public-privat, precum și parteneriatele de tip public-public. Sistemele de finanțare vor fi standardizate și simplificate. De asemenea, pentru toate sistemele de finanțare va exista un set unic de reguli privind participarea, auditul, structurile de sprijin, difuzarea rezultatelor și sistemele de rambursare.

Comisia propune alocarea a 80 de miliarde EUR pentru perioada 2014-2020 în favoarea Cadrului strategic comun pentru cercetare și inovare. Această finanțare va fi completată de un sprijin important din partea fondurilor structurale (60 de miliarde EUR pentru perioada 2007-2013).

Ce este nou în cadrul politicii de mediu și al acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice?

Prioritățile aferente politicii de mediu și acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice vor fi „integrate” în toate instrumentele-cheie de finanțare ale UE, inclusiv coeziunea, agricultura, afacerile maritime și pescuitul, cercetarea și inovarea, precum și în programele de asistență externă. Comisia intenționează să crească la cel puțin 20 % ponderea cheltuielilor legate de combaterea schimbărilor climatice, contribuțiile diferitelor domenii de politică făcând obiectul unor evaluări ale impactului. Această abordare va crea un maximum de sinergie între politicile de mediu și alte domenii, recunoscându-se că aceleași acțiuni pot și ar trebui să urmărească o gamă variată de obiective complementare. Această abordare va contribui, de asemenea, la evitarea proliferării de programe și la reducerea sarcinii administrative.

Pe lângă această abordare integratoare, Comisia propune continuarea unui program de mediu specializat, care va înlocui actualul program LIFE+. Comisia consideră că viitorul program ar trebui să fie gestionat în continuare la nivel central, dar că sarcinile de gestionare ar putea să fie delegate, într-o mare măsură, unei agenții executive existente, cum ar fi Agenția Executivă pentru Competitivitate și Inovare. Comisia propune alocarea a 3,2 miliarde EUR în favoarea programului LIFE+ pentru perioada 2014-2020 (0,8 miliarde EUR pentru combaterea schimbărilor climatice și 2,4 miliarde EUR pentru mediu).

Există noutăți în domeniul educației și al formării?

Se prevede simplificarea structurii actuale într-un singur program principal pentru a se evita fragmentarea, suprapunerea și/sau proliferarea proiectelor care nu dispun de masa critică necesară pentru un impact de durată. Noul program intitulat „Europa educației” va cuprinde trei priorități-cheie. În primul rând, acesta va sprijini mobilitatea transnațională în scop educațional. Condițiile stricte privind calitatea în materie de mobilitate și concentrarea asupra obiectivelor-cheie de politică pentru care o masă critică poate fi atinsă și completată cu alte programe ale UE vor contribui la asigurarea unei valori adăugate europene foarte ridicate. În al doilea rând, acesta va încuraja cooperarea între instituțiile de învățământ și piața muncii pentru a promova modernizarea învățământului, inovarea și spiritul antreprenorial. În al treilea rând, acesta va oferi sprijin în materie de politică pentru a strânge dovezi privind eficiența investițiilor în favoarea educației și va ajuta statele membre să pună în aplicare politici eficiente.

Comisia propune alocarea a 15,2 miliarde EUR în domeniul educației și al formării. Această finanțare va fi completată de un sprijin important din partea fondurilor structurale (72,5 miliarde EUR pentru perioada 2007-2013).

Ce anume se prevede pentru a face față provocărilor în materie de migrație și afaceri interne?

Comisia propune reducerea numărului de programe la două: Fondul pentru migrație și azil și Fondul pentru securitatea internă. Ambele fonduri vor avea o dimensiune externă care va asigura continuitatea finanțării, începând din interiorul UE și apoi continuând în țările terțe (de exemplu, în ceea ce privește reinstalarea refugiaților, readmisia și programele de protecție regională). Acestea vor simplifica instrumentele privind cheltuielile și vor asigura crearea, în bune condiții, a unui spațiu fără frontiere interne, în care cetățenii UE și resortisanții țărilor terțe cu drepturi legale de intrare și ședere pot intra, se pot deplasa, pot trăi și munci.

Comisia prevede, de asemenea, renunțarea la programarea anuală în favoarea unei programări multianuale, orientată spre obținerea de rezultate, contribuind astfel la reducerea volumului de muncă al Comisiei, al statelor membre și al beneficiarilor finali.

Comisia propune alocarea a 8,2 miliarde EUR pentru perioada 2014-2020 în domeniul afacerilor interne.

Ce anume se întâmplă în materie de extindere, de vecinătate și de relații externe?

Trebuie să menționăm mai multe schimbări importante:

  • un singur instrument integrat de preaderare este propus ca pilon financiar al strategiei de extindere, care să cuprindă toate dimensiunile politicilor interne și ale chestiunilor tematice. Acesta va fi pus în aplicare prin intermediul programelor naționale cu beneficiari multipli, convenite cu beneficiarii, și va reflecta, de asemenea, fondurile structurale, Fondul de coeziune și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR);

  • Instrumentul european de vecinătate (IEN) va fi instrumentul financiar prin care se va acorda cea mai mare parte a asistenței UE în favoarea țărilor vecine. Acesta va sprijini politica europeană de vecinătate și parteneriatele bilaterale (inclusiv acordurile bilaterale de asociere). Pe lângă IEN, țările partenere vor beneficia, de asemenea, de alte instrumente, cum ar fi Inițiativa europeană pentru democrație și drepturile omului sau Instrumentul de cooperare în materie de securitate nucleară și de reacție la situații de criză (ajutor umanitar, asistență macrofinanciară, Instrumentul de stabilitate). Facilitatea de investiții pentru vecinătate, care va fi sprijinită în continuare de IEN, va oferi, de asemenea, un instrument financiar flexibil și eficace în vederea susținerii investițiilor în țările partenere în domeniul interconexiunilor în materie de transport și energie, al mediului, al schimbărilor climatice și al dezvoltării economice;

  • Comisia propune suspendarea finanțării programelor în țările industrializate și emergente și crearea, în locul acesteia, a unui nou instrument de parteneriat pentru sprijinirea diplomației publice, a unor abordări comune, a promovării comerțului și a convergenței în materie de reglementare în cazurile în care fondurile pot contribui la consolidarea parteneriatelor UE în lume. Acest lucru reflectă evoluțiile la nivel internațional, actualmente în curs;

  • de asemenea, propunerea prevede crearea unui instrument panafrican care să sprijine punerea în aplicare a Strategiei comune Africa-Europa, concentrându-se pe valoarea adăugată clară a activităților transregionale și continentale. Acesta va fi îndeajuns de flexibil încât să ia în considerare contribuțiile statelor membre ale UE, ale statelor africane, ale instituțiilor financiare și ale sectorului privat.

Comisia propune alocarea a 70 de miliarde EUR în favoarea instrumentelor externe tradiționale pentru perioada 2014-2020. Această sumă va fi completată prin finanțarea de la buget și din CFM, în favoarea Fondului European de Dezvoltare (29,9 miliarde EUR).

3. Finanțare și resurse proprii

De unde provin fondurile?

Uniunea Europeană beneficiază de trei tipuri de resurse proprii pentru finanțarea cheltuielilor sale:

  • resurse proprii tradiționale (cotizații pentru zahăr, taxe agricole și vamale),

  • resursa proprie bazată pe TVA (o parte a TVA naționale colectate de statele membre la nivel național),

  • resursa proprie bazată pe VNB („contribuții naționale” bazate pe VNB-ul fiecărui stat membru).

În 2011, 76 % din veniturile obținute din bugetul UE vor proveni din resursa bazată pe VNB, 12 % din taxe vamale și cotizații pentru zahăr și 11 % din resursa bazată pe TVA. Restul de 1 % provine din impozitele plătite de către personalul UE și din alte surse diverse, cum ar fi amenzile plătite de către societățile care încalcă normele de concurență sau alte legi, sumele necheltuite pe parcursul exercițiilor financiare anterioare.

De ce se propun noi resurse proprii?

Deoarece sistemul actual prezintă o serie de inconveniente. Acesta este opac, complex și este considerat de majoritatea statelor membre ca fiind lipsit de echitate, în special în ceea ce privește corecțiile, dintre care reducerea acordată Regatului Unit reprezintă exemplul cel mai cunoscut, însă există și alte exemple mai puțin cunoscute, și anume faptul că Germania, Țările de Jos, Austria și Suedia beneficiază de excepții de la finanțarea reducerii acordate Regatului Unit (o „reducere la reducere!”). Aceleași țări beneficiază de o rată mai mică a contribuțiilor lor TVA, iar, pe lângă aceasta, Țările de Jos și Suedia se bucură de o diminuare a contribuțiilor lor naționale bazate pe VNB-ul lor. De asemenea, finanțarea actuală se bazează în mod excesiv pe contribuții naționale. Multe state consideră că aceste cheltuieli ar trebui reduse și că o returnare națională pentru acestea trebuie justificată. În sfârșit, cu excepția taxelor vamale generate de uniunea vamală, resursele existente nu prezintă o legătură clară cu politicile UE.

Prin urmare, scopul prezentei propuneri este acela de a reduce contribuțiile naționale și de a contribui astfel la eforturile de consolidare bugetară în statele membre, de a crea o legătură între obiectivele de politică ale UE și finanțarea UE și de a face ca sistemul să fie mai transparent și mai echitabil. Acest lucru nu presupune creșterea bugetului UE.

Finanțarea bugetului UE a fost modificată până în prezent?

Începând din anul 1970, s-au adoptat șase decizii privind resursele proprii. În fapt, structura finanțării a evoluat în mod considerabil de-a lungul timpului. Reformele capitolului „cheltuieli” au fost, în general, însoțite de reforme ale modalității de finanțare a Uniunii. Contribuția bazată pe venitul național brut (VNB), proporțională cu bogăția fiecărui stat membru, a dobândit o importanță din ce în ce mai mare și reprezintă, în prezent, trei sferturi din buget. De-a lungul timpului s-au introdus numeroase corecții complexe și dispoziții speciale, atât în ceea ce privește veniturile, cât și cheltuielile din cadrul bugetului.

Ca urmare a acestor modificări, recent, negocierile privind bugetul au fost influențate puternic de faptul că statele membre au pus accentul pe noțiunea de poziții nete [dezbaterea legată de principiul profitului echitabil („juste retour”)], ceea ce a dus la favorizarea unor instrumente care beneficiau de pachete financiare alocate în prealabil pe o bază geografică, față de cele care aduc cea mai mare valoare adăugată la nivelul UE.

Cine ia decizii privind resursele proprii?

Consiliul adoptă o decizie în unanimitate, după consultarea Parlamentului European. Pentru a intra în vigoare, această decizie trebuie să fie ratificată de către toate statele membre, în conformitate cu normele constituționale ale acestora (articolul 311).

Care ar fi deci noile resurse?

Schimbările propuse de Comisie sunt următoarele:

  • simplificarea contribuției statelor membre prin suprimarea, începând cu 2014, a resursei proprii complexe bazate pe TVA. Acest lucru va face ca sistemul de contribuții să fie mai simplu și mai transparent;

  • introducerea a două noi resurse proprii: o taxă pe tranzacțiile financiare (TTF) și o taxă pe valoarea adăugată (TVA) modernizată. Această schimbare va facilita consolidarea bugetară în statele membre prin reducerea contribuțiilor acestora la bugetul UE, va da un nou impuls dezvoltării pieței interne în domeniul TVA și al impozitării sectorului financiar;

  • reforma mecanismelor de corecție prin înlocuirea tuturor corecțiilor existente cu un sistem de sume forfetare simplu și transparent, în funcție de prosperitatea statelor membre.

Prezentele propuneri ale Comisiei fructifică pe deplin posibilitățile oferite de Tratatul de la Lisabona pentru a stabili categorii noi de resurse proprii sau pentru a le elimina pe cele existente. Raportul privind funcționarea sistemului de resurse proprii evidențiază modul în care fiecare din aceste propuneri face trimitere la celelalte și le completează pe acestea.

De ce să eliminăm resursa bazată pe TVA?

Comisia propune suprimarea resursei proprii complexe bazate pe TVA. În comparație cu resursa proprie bazată pe VNB, resursa proprie actuală bazată pe TVA aduce o valoare adăugată scăzută. Pentru a crea o bază de impozitare comparabilă, contribuțiile bazate pe TVA se efectuează conform unui calcul matematic, mai degrabă decât prin trecerea directă de la cetățeni la UE. În plus, contribuțiile bazate pe TVA sunt limitate în funcție de VNB și pot fi astfel comparate, parțial, cu contribuțiile bazate pe VNB. Ca atare, resursa proprie bazată pe TVA contribuie la complexitatea și opacitatea sistemului de finanțare a bugetului UE.

De ce să optăm pentru o impozitare a sectorului financiar al UE și pentru o TVA la nivelul UE?

Analiza diferitelor tipuri potențiale de resurse proprii a generat o activitate tehnică substanțială. Au fost evidențiate următoarele elemente-cheie:

  • impozitarea la nivelul UE a tranzacțiilor financiare (TTF): aceasta ar conferi guvernelor naționale o marjă de manevră suplimentară și ar contribui la eforturile generale de consolidare bugetară. Acest tip de impozitare există la nivel național în unele state membre, însă o acțiune la nivelul UE s-ar putea dovedi mai eficace și mai eficientă și ar putea avea un rol în reducerea fragmentării actuale a pieței interne. Comisia va prezenta această propunere la sfârșitul verii;

  • TVA modernizată: aceasta ar crea o legătură reală între TVA națională și cea de la nivelul UE și ar promova armonizarea sistemelor naționale de TVA. Aceasta ar oferi UE venituri semnificative și stabile la costuri administrative și de asigurare a conformității limitate pentru administrațiile naționale și întreprinderi. Aceasta face parte dintr-o inițiativă recentă mai amplă, lansată de Comisie în decembrie 2010 și care a dus la publicarea cărții verzi privind viitorul TVA, care vizează reducerea amplorii denaturărilor concurenței cauzate de taxe pe piața internă. Lărgirea bazei de impozitare, reducerea amplorii fraudei, îmbunătățirea administrației fiscale și reducerea costurilor de asigurare a conformității, precum și cooperarea administrativă în contextul unei reforme vaste a TVA ar putea da rezultate importante și genera noi fluxuri de venituri pentru statele membre și pentru UE.

Cât de multe venituri considerați că se vor obține din aceste noi resurse proprii?

Se estimează că, până în 2020, noile resurse proprii s-ar putea ridica la aproape jumătate din veniturile bugetului UE, în timp ce ponderea contribuțiilor bazate pe VNB va scădea la aproximativ o treime (în prezent, aceasta reprezintă peste trei sferturi). Contribuțiile naționale ale statelor membre se vor reduce în consecință, în funcție de VNB-urile respective ale acestora (și anume, proporțional cu bogăția lor relativă).

În ce constau mecanismele de corecție?

Consiliul European de la Fontainebleau din 1984 a stabilit principii directoare importante destinate garantării echității în cadrul bugetului UE. Acesta a indicat, în special, faptul că „politica privind cheltuielile este, în ultimă instanță, modalitatea esențială de soluționare a problemei dezechilibrelor bugetare”. Cu toate acestea, în cadrul Consiliului sus-menționat, s-a admis că „orice stat membru a cărui sarcină bugetară este excesivă în raport cu prosperitatea sa relativă poate beneficia de o corecție la momentul potrivit”. Aceste principii au fost confirmate și aplicate în mod constant în deciziile ulterioare privind resursele proprii.

Ulterior, au fost adăugate diferite mecanisme de corecție complexe, printre care:

  • o corecție în favoarea Regatului Unit (reducerea acordată Regatului Unit);

  • o reducere a cotei cu care Germania, Țările de Jos, Austria și Suedia contribuie la finanțarea corecției în favoarea Regatului Unit („reduceri la reducere”);

  • o cotă de 25 %, reținută de statele membre drept „costuri de colectare” pentru resursele proprii tradiționale (în special taxe vamale), care constituie o corecție ascunsă în beneficiul unui număr limitat de state membre;

  • o reducere temporară a contribuțiilor bazate pe TVA pentru Germania, Țările de Jos, Austria și Suedia; precum și

  • o reducere temporară a contribuțiilor bazate pe VNB pentru Țările de Jos și Suedia.

Ce se va întâmpla în ceea ce privește corecția în favoarea Regatului Unit?

Comisia propune transformarea mecanismului actual într-o reducere forfetară brută a plăților din resurse proprii bazate pe VNB. Un sistem de sume forfetare ar fi transparent și ușor de înțeles, astfel încât ar deveni mai accesibil publicului și ar putea face mai ușor obiectul controlului parlamentar; acesta ar fi echitabil, dat fiind că ar trata statele membre care contribuie cu sume importante la bugetul UE în funcție de prosperitatea lor economică, asigurând o finanțare echilibrată a corecțiilor, iar caracterul său ex ante ar contracara orice stimulente neloiale.

Analiza care stă la baza prezentei propuneri este următoarea. La momentul introducerii sale, în 1984, corecția în favoarea Regatului Unit a oferit o soluție pentru ceea ce a fost, în mod evident, o situație inechitabilă: Regatul Unit se confrunta cu o sarcină bugetară excesivă în raport cu prosperitatea sa relativă. Cu toate acestea, această situație a evoluat. Regatul Unit este, în prezent, unul dintre cele mai bogate state membre ale UE, capabil să contribuie pe deplin la solidaritatea față de membrii mai săraci ai Uniunii. De asemenea, sarcina bugetară a Regatului Unit este, în prezent, mai conformă cu cea a altor contribuabili neți, datorită reducerii progresive a ponderii alocate PAC în cadrul cheltuielilor bugetare ale UE, care se preconizează că ar scădea în continuare în următorul cadru financiar, precum și a reducerii progresive a cotei resursei proprii bazate pe TVA în cadrul resurselor proprii ale UE, pe care Comisia propune să o elimine complet după 2013. În plus, odată cu eliminarea actualei resurse proprii bazate pe TVA, nu vor mai fi disponibile date esențiale pentru calcularea corecției britanice.

1 :

Pentru mai multe detalii, a se vedea documentul de lucru de însoțire al serviciilor Comisiei SEC (2011) 868.


Side Bar

Mon compte

Gérez vos recherches et notifications par email


Aidez-nous à améliorer ce site