Navigation path

Left navigation

Additional tools

Guvernanța economică a UE: un mare pas înainte

European Commission - MEMO/11/364   31/05/2011

Other available languages: EN FR DE DA ES NL IT SV PT FI EL CS ET HU LT LV MT PL SK SL BG

MEMO/11/364

Bruxelles, 31 mai 2011

Guvernanța economică a UE: un mare pas înainte

UE și statele membre au luat o serie de decizii importante prin care să se asigure o coordonare economică și bugetară mai eficientă pentru UE în ansamblu și în special pentru zona euro. În felul acesta, se corectează un dezechilibru care a existat între cele două părți ale Uniunii Economice și Monetare (UEM) a Europei. Conform deciziilor, statele membre își vor coordona politicile economice mai eficient, acesta fiind un lucru esențial, după cum a demonstrat-o criza. Astfel, economiile interdependente ale UE vor fi mai bine pregătite pentru a elabora un plan de acțiune care să asigure creșterea și crearea de locuri de muncă. Această măsură reprezintă un progres major.

Noua guvernanță economică se bazează pe cele trei reacții principale la criză:

1. Consolidarea agendei economice comune printr-o supraveghere UE mai atentă

  • Am convenit priorități economice pentru UE: Strategia Europa 2020 este agenda economică comună a UE, care stabilește priorități clare și obiective la nivelul UE și la nivel național pentru a impulsiona creșterea Europei în următorul deceniu. Analiza anuală a creșterii (AAC) stabilește acțiuni prioritare pentru următoarele 18 luni, care sunt transpuse în obiective naționale și măsuri adaptate nevoilor fiecărui stat membru. Pactul Euro+ stabilește angajamente suplimentare pentru țările participante.

  • Politicile economice și fiscale vor fi supravegheate mai atent de UE:
    Comisia a propus să se pună la dispoziția UE instrumente noi care să ducă la evitarea finanțelor publice nesustenabile și a dezechilibrelor majore dintre statele membre la nivelul competitivității. Sistemul include sancțiuni: țările din zona euro care nu respectă regulile pot fi amendate. Se estimează că Parlamentul European și Consiliul vor finaliza pachetul în iunie 2011.

  • Vom discuta prioritățile noastre economice și politicile noastre bugetare în fiecare an în aceeași perioadă: Semestrul european este noul nostru instrument de coordonare pentru monitorizarea angajamentelor la nivelul UE. În prima jumătate a fiecărui an, vor avea loc discuții privind atât agenda economică a UE, pe baza AAC prezentate de Comisie în ianuarie, cât și prioritățile statelor membre, prezentate în programele lor naționale în primăvară. Recomandările specifice fiecărei țări vor fi făcute în iunie, ceea ce va permite ca acestea să fie incluse în bugetele naționale și în politicile economice pentru anul următor.

2. Asigurarea stabilității zonei euro.

În 2010, EU a reacționat la criza datoriei suverane prin crearea unor mecanisme de sprijin temporare, care în 2013 vor fi înlocuite de un mecanism permanent: Mecanismul European de Stabilitate (MES). Aceste măsuri de sprijin contribuie la asigurarea stabilității financiare a zonei euro. Acestea sunt condiționate de o consolidare fiscală și de programe de reforme riguroase, fiind elaborate în strânsă cooperare cu FMI.

3. Redresarea sectorului financiar.

UE a creat reguli și agenții noi care să rezolve problemele într-un stadiu mai timpuriu și să se asigure că toți actorii din sectorul financiar sunt reglementați și supravegheați în mod corespunzător. Vor fi întreprinse acțiuni suplimentare, printre care se numără testele de stres mai riguroase și mai sistematice pentru bănci aflate în curs. Un sector financiar sănătos este esențial pentru a le permite companiilor și gospodăriilor accesul la credit.

1. Consolidarea agendei economice comune printr-o supraveghere UE mai atentă

Un cadru comun este esențial pentru a permite UE să-și rezolve problemele economice și să revină la o creștere mai consistentă. În trecut, lipsa unui sistem clar de guvernanță economică pentru statele membre a condus la dezechilibre și la ratarea unor oportunități, făcând întreaga UE mai vulnerabilă în momentul în care s-a declanșat criza. Pentru a nu repeta această experiență, Comisia a propus strategia Europa 2020, care a fost aprobată de Consiliul European în iunie 2010. Strategia cuprinde (1) o agendă economică comună și (2) un cadru UE de supraveghere mai eficient, care (3) ar urma să fie convenit și monitorizat într-un mod sincronizat.

1.1 Europa 2020, Analiza anuală a creșterii și Pactul Euro+

Strategia Europa 2020 * 1 este agenda economică comună a UE – un plan pentru depășirea crizei și stimularea unei creșteri inteligente, sustenabile și favorabile incluziunii pentru următorii 10 ani. Aceasta abordează atât problemele pe termen scurt legate de criză și nevoia de reforme structurale, cât și măsurile de stimulare a creșterii necesare pentru a ajuta Europa să se restabilească în urma crizei și pentru ca economia UE să devină mai rezistentă pe viitor la șocurile economice.

Europa 2020 se bazează pe un mecanism de punere în aplicare simplu și eficient, constituit din obiective, acțiuni prioritare concrete și monitorizare. Acesta se compune din:

  • Cinci obiective pentru 2020. Au fost stabilite cinci obiective pentru 2020 pentru a cataliza eforturile în zonele esențiale pentru viitorul UE: locuri de muncă, inovare, climă/energie, educație și incluziune socială. Aceste obiective au fost convenite pentru UE în ansamblu și au fost de asemenea transpuse în obiective naționale de fiecare stat membru.

  • 75% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă

  • 3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare și dezvoltare

  • UE ar trebui s-și reducă emisiile de CO2 cu 20%, să-și îmbunătățească eficiența energetică cu 20% și să crească ponderea energiilor regenerabile în consumul total de energie la 20%

  • Ponderea abandonului școlar timpuriu trebuie să fie sub 10%, iar cel puțin 40% din generația tânără trebuie să aibă studii universitare

  • numărul persoanelor amenințate de sărăcie ar trebui redus cu 20 de milioane

  • Șapte „inițiative emblematice”. Pentru a facilita atingerea obiectivelor strategiei Europa 2020, Comisia a prezentat un set de șapte „inițiative emblematice” cuprinzând: {>„O agendă digitală pentru Europa2”, „O Uniune a inovării3”, „Tineretul în mișcare4”, „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor 5", „O politică industrială adaptată erei globalizării6„, „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă7” și „O platformă europeană de combatere a sărăciei 8". Recenta adoptare a Actului privind piața unică9 este un alt exemplu de măsură a Comisiei în sprijinul strategiei Europa 2020.

  • Zece priorități concrete pentru 2011. În ianuarie 2011, Comisia a detaliat calea de urmat în Analiza anuală a creșterii*10, stabilind măsuri mai prompte pentru următoarele optsprezece luni.

  • Trei priorități pentru garantarea stabilității macro-economice: 1. punerea în ordine a finanțelor noastre publice; 2. luarea de măsuri atunci când apar deficite sau excedente de cont curent importante și 3. asigurarea stabilității sectorului financiar. Exemplu: în 2011, toate statele membre pun în aplicare planuri de consolidare fiscală, care prevăd atingerea unor ținte de deficit stricte începând din acest an. Astfel, statele membre își vor aduce deficitele bugetare la sub 3% din PIB în perioada convenită.

  • Patru priorități pentru îmbunătățirea reformelor structurale: 1. sprijinirea oamenilor pentru a reveni în câmpul muncii sau a-și găsi noi locuri de muncă prin creșterea atractivității financiare a locurilor de muncă, 2. reformarea urgentă a sistemelor de pensii, 3. asigurarea faptului că ajutorul de șomaj stimulează munca și 4. obținerea unui echilibru mai bun între flexibilitate și securitate pe piața muncii. Aceasta nu înseamnă abandonarea modelului nostru social european comun. Aceasta înseamnă integrarea celor care în prezent sunt excluși de pe piața muncii.

  • Trei priorități pentru a aplica cu prioritate măsuri de stimulare a creșterii: 1. eliminarea barierelor care încă îngreunează funcționarea pieței unice, 2. creșterea investițiilor în energie, transport și infrastructuri informatice, parțial prin finanțare inovatoare (inclusiv obligațiuni UE pentru finanțarea de proiecte) și 3. asigurarea unui acces la energie eficient din punctul de vedere al costurilor. Accelerarea creșterii va ajuta de asemenea la accelerarea consolidării fiscale și la punerea în aplicare a reformelor structurale.

  • O agendă complementară incluzând reforme suplimentare – denumită Pactul Euro+* – a fost convenită de statele membre din zona euro, ca o reflectare a gradului lor mai ridicat de interdependență, precum și de șase țări din afara zonei euro care au ales să participe: Bulgaria, Danemarca, Letonia, Lituania, Polonia și România. Pactul se concentrează pe patru domenii: competitivitate, locuri de muncă, sustenabilitatea finanțelor publice și consolidarea stabilității financiare.

  • Pactul a fost aprobat cu ocazia Consiliului european de primăvară care a avut loc în perioada 24/25 Martie 2011. Toți cei 23 de semnatari sunt hotărâți să pună în aplicare reformele prevăzute de acesta. Celelalte patru state membre sunt libere să adere dacă doresc acest lucru.

  • Pactul se integrează perfect în noul cadru de guvernanță economică, iar angajamentele luate prin acesta sunt incluse în programele naționale de reformă* ale statelor membre în cauză.

  • Un mecanism integrat de punere în aplicare, pentru a asigura respectarea efectivă a angajamentelor prin reforme naționale. Statele membre sunt hotărâte:

  • să stabilească obiective naționale care să fie atinse până în 2020, angajându-se să contribuie la eforturile generale ale UE. Acest lucru s-a întâmplat în 2010. Comisia monitorizează progresele realizate.

  • să precizeze în programele de reformă naționale* (PRN) și programele de stabilitate sau convergență* măsurile pe care intenționează să le ia la nivel intern pentru a contribui la obiectivele stabilite la nivelul UE. Aceasta ar trebui să acopere atât AAC, cât și domeniile cheie incluse în Pactul Euro+. Aceste PRN și aceste programe de stabilitate sau convergență trebuie trimise Comisiei.

  • să transpună aceste măsuri în acțiuni strategice concrete prin bugetele și legile naționale care vor fi dezbătute în propriile parlamente.

1.2. O supraveghere UE mai atentă a politicilor economice și fiscale

În ultimii câțiva ani, UE nu a reușit să respecte obiectivele pe care și le-a stabilit pentru politicile economice și fiscale, parțial din cauză că mecanismul de supraveghere nu a fost suficient de strict. Pentru a remedia această situație, pe 29 septembrie 2010, Comisia a prezentat șase propuneri legislative (așa-numitul pachet de șase 11). Se estimează că Parlamentul European și Consiliul își vor da acordul final asupra pachetului în iunie 2011. Pachetul are trei obiective principale:

- primul obiectiv: Măsuri preventive mai eficiente printr-un Pact de stabilitate și creștere consolidat

Statele membre trebuie să evite deficitele publice excesive (peste 3% din PIB) și datoriile publice excesive (peste 60% din PIB), astfel încât să nu pună în pericol sustenabilitatea fiscală. Aceste reguli sunt prevăzute în tratate și detaliate în Pactul de stabilitate și creștere* (PSC).

Obiectivele menționate mai sus sunt realizate atât prin supravegherea bugetelor naționale, cât și prin supravegherea și coordonarea politicilor economice (în temeiul articolului 121 din Tratat). În acest sens, în fiecare an, statele membre prezintă programe de stabilitate sau convergență*, care prevăd reformele structurale și eforturile necesare pentru obținerea sustenabilității fiscale.

Noul sistem de guvernanță introduce trei schimbări cheie:

  • Mai multă transparență: Statele membre ar trebui să se asigure că, la toate nivelurile administrative (național, regional și local), cadrele lor fiscale reflectă cadrul bugetar UE. Aceasta presupune armonizarea tuturor elementelor – cum ar fi sistemele naționale de contabilitate publică, statisticile și practicile de prognoză – cu standardele UE, pentru a obține mai multă claritate și o presiune mai mare inter pares.

  • Reguli mai stricte: Va fi necesar ca statele membre cu finanțe publice nesustenabile să facă progrese semnificative în ceea ce privește obiectivele bugetare pe termen mediu (OTM) pentru a respecta criteriul deficitului de 3%. Creșterea cheltuielilor ar trebui să fie legată de rata de creștere pe termen mediu a PIB-ului, astfel încât orice venituri suplimentare să conducă la sporirea economiilor și nu la majorarea cheltuielilor. Se așteaptă ca țările cu o pondere a datoriei de peste 60%, țările cu un nivel al datoriei în creștere puternică și țările care se confruntă cu riscuri privind sustenabilitatea pe termen lung să adopte o cale de ajustare mai rapidă în vederea atingerii OTM.

  • Ameliorarea controlului aplicării regulilor: Dacă un stat membru nu respectă principiile convenite, Comisia îi va putea da un avertisment încă din etapa preventivă. În cazul unei încălcări sistematice și/sau a unei încălcări foarte grave a regulilor, Comisia va transmite statului membru în cauză o recomandare pentru a întreprinde acțiuni corective. Recomandarea va fi adoptată de către Consiliu, cu excepția cazului în care o majoritate calificată a statelor membre votează împotrivă (așa-numita procedură de vot prin majoritate calificată inversată). Pentru statele membre din zona euro, recomandarea va fi însoțită de un mecanism de punere în aplicare (în temeiul articolului 136 din Tratat) sub forma unui depozit purtător de dobândă în valoare de 0,2 % din PIB. Această componentă preventivă a PSC a fost consolidată de Pactul Euro+. Statele membre din zona euro, împreună cu state din afara acesteia, s-au angajat să transpună regulile fiscale ale UE prevăzute de PSC în legislația națională printr-un instrument juridic național specific la alegerea lor. Acesta ar trebui să aibă un caracter de constrângere suficient de puternic și un caracter suficient de durabil (de ex, lege constituțională sau lege-cadru).

- al doilea obiectiv: Acțiuni corective mai eficiente printr-un Pact de stabilitate și creștere consolidat

Atunci când statele membre nu respectă pragurile prevăzute în tratate, se declanșează procedura de deficit excesiv * (PDE). Totuși, situația fiscală actuală din aproape toate statele membre și problemele privind datoria suverană din anumite state membre arată că mecanismul PDE existent nu a fost suficient de eficace. Comisia a propus să se consolideze PSC prin ameliorarea controlului aplicării regulilor și prin posibilitatea de a amenda statele membre (după cum se arată mai sus). Cele două modificări majore sunt:

  • Reguli mai stricte: reducerea datoriei va deveni acum un criteriu de evaluare a finanțelor publice. Statele membre cu o datorie care depășește 60% din PIB trebuie să reducă cu cel puțin 5% pe an, timp de trei ani, valoarea cu care datoria lor depășește pragul. În caz contrar, se va declanșa PDE. Toți factorii relevanți, așa cum au fost conturați în propunerea Comisei, ar trebui luați în considerare în momentul în care se evaluează dacă ritmul reducerii datoriei este satisfăcător.

  • Ameliorarea controlului aplicării regulilor: se va cere țării din zona euro pentru care s-a declanșat PDE să constituie un depozit nepurtător de dobândă, în valoare de 0,2 % din PIB. Comisia va transmite statului membru în cauză o recomandare pentru a întreprinde acțiuni corective. Recomandarea va fi adoptată de către Consiliu, cu excepția cazului în care o majoritate calificată a statelor membre votează împotrivă (așa-numita procedură de vot prin majoritate calificată inversată). În cazul nerespectării recomandării inițiale pentru acțiunile corective, depozitul nepurtător de dobândă (a se vedea mai jos) se va transforma într-o amendă. Amenda va fi majorată în cazul nerespectării repetate a recomandărilor.

- al treilea obiectiv: reducerea dezechilibrelor macroeconomice și la nivelul competitivității

În ultimul deceniu, statele membre au făcut alegeri economice divergente, ceea ce a condus la diferențe în materie de competitivitate și la dezechilibre macroeconomice majore în cadrul UE. Va fi creat un nou mecanism de supraveghere pentru a identifica și a corecta mult mai devreme problemele de acest tip. Mecanismul se va baza pe următoarele elemente principale:

  • Sistem de alertă clar: un tablou de bord cu indicatori interni și externi (aproximativ 10) pentru detectarea dezechilibrelor care apar în diverse părți ale economiei. Structura indicatorilor poate evolua în timp. Pragurile vor fi identificate și anunțate. Evaluarea respectivilor indicatori nu va fi una mecanică; Comisia va efectua evaluarea pe baza unor analize aprofundate, a programelor de stabilitate și convergență și a programelor naționale de reformă.

  • Reguli mai stricte: se va crea o nouă procedură de dezechilibru excesiv* (PDZE), în temeiul articolului 121 din Tratat. Aceasta reflectă procedura de deficit excesiv pentru finanțele publice. În cazul în care Comisia consideră că există dezechilibre macroeconomice (sau că există riscul apariției unor astfel de dezechilibre), aceasta va propune Consiliului să declanșeze PDZE și va recomanda statului sau statelor membre vizate să adopte un plan de acțiuni corective, cu o foaie de parcurs clară pentru implementarea măsurilor și un termen ferm. Progresele realizate vor fi evaluate în mod regulat.

  • Ameliorarea controlului aplicării regulilor: În cazul statelor din zona euro, mecanismele de control al aplicării normelor vor include atât amenzi (0,1% din PIB), cât și măsuri nefinanciare, dacă dezechilibrele nu sunt corectate.

1.3. Semestrul european

În trecut, instituțiile UE se ocupau de politica economică primăvara și de cadrele fiscale toamna, iar implementarea de către statele membre a angajamentelor luate la nivelul UE se evalua doar retrospectiv. În principiu, decideam asupra obiectivelor economice fără a ști foarte bine ce resurse financiare puteam mobiliza.

De acum încolo, statele membre și Comisia vor pune în discuție în același timp reformele structurale, măsurile de stimulare a creșterii și supravegherea fiscală. Aceste discuții vor avea loc la nivelul UE în fiecare an, din ianuarie până în iunie (Semestrul european*12 se referă de fapt la primul semestru al fiecărui an). În acest fel, Europa se va asigura că deciziile economice sunt luate ținând cont de constrângerile bugetare, pentru a le spori eficiența și pentru a ameliora punerea în aplicare la nivel național. Angajamentele suplimentare asumate conform Pactului Euro+ vor fi de asemenea integrate complet în noul proces.

Cum se va proceda?

  • Ianuarie: coordonare asigurată de Comisie. Comisia va lansa fiecare ciclu prezentând, în ianuarie, Analiza anuală a creșterii*13, cu o evaluare clară a situației economice a UE și recomandări privind acțiunile prioritare suplimentare care trebuie implementate atât la nivelul UE, cât și la nivel național. Analiza va include trei componente de politică economică: politica macroeconomică și fiscală, reforme structurale și măsuri de stimulare a creșterii.

  • Martie: susținerea politică din partea Consiliului European. Consiliul European de primăvară va discuta și va aproba acest plan de reforme economice și de politică fiscală, adoptând un set unic de concluzii. Șefii de stat și de guvern își vor asuma această agendă economică și cadrul de supraveghere bugetară comune și se vor angaja să le aplice în mod corespunzător în țările lor.

  • Aprilie/mai: prezentarea programelor naționale. Apoi, statele membre vor transmite Comisiei și țărilor omoloage programele lor naționale de reformă* (PNR) și programele de stabilitate (pentru țările din zona euro) sau convergență* (pentru țările din afara zonei euro). PNR stabilesc agendele statelor membre în privința reformelor structurale și a măsurilor de încurajare a creșterii și a creării de locuri de muncă, făcând progrese înspre îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020. De asemenea, PNR includ angajamentele pe termen scurt luate în cadrul Pactului Euro+ de către țările care au aderat la acesta. Pe de altă parte, programele de stabilitate sau convergență stabilesc planuri naționale pentru a asigura finanțe publice sănătoase și sustenabile. Sincronizarea pregătirii acestor două programe va asigura simplificarea proceselor și va reflecta cercul virtuos al finanțelor publice sănătoase și al reformei structurale.

  • Iunie: recomandări din partea Comisiei. După evaluarea corespunzătore a acestor rapoarte naționale, Comisia va prezenta Consiliului, în iunie, proiecte de recomandări specifice fiecărei țări, subliniind progresele și deficiențele fiecărui stat membru în aplicarea măsurilor convenite. Consiliul European din iunie va discuta aceste recomandări, iar Consiliul le va adopta ulterior. La elaborarea bugetelor lor pentru anul următor, statele membre vor ține cont de orientările primite de la Consiliu. Guvernele vor trimite în continuare proiectele de buget parlamentelor naționale pentru dezbatere în a doua jumătate a anului, dat fiind că acestea continuă să-și exercite pe deplin dreptul de a decide asupra bugetului. Altfel spus, noul cadru nu reprezintă în niciun fel o limitare a suveranității parlamentelor naționale.

Figures and graphics available in PDF and WORD PROCESSED

2. Asigurarea stabilității zonei euro

Criza economică a exercitat o presiune importantă asupra finanțelor publice, crescând nivelul deficitelor și al datoriei publice în toate statele membre. Trei state din afara zonei euro au primit asistență financiară din partea UE (prin intermediul mecanismului privind balanța de plăți), a FMI și a Băncii Mondiale, în schimbul unui acord privind implementarea programelor de consolidare fiscală și a reformelor structurale. Primul program a fost convenit cu Ungaria, care a primit plăți în valoare de 5,5 miliarde EUR în perioada octombrie 2008 - noiembrie 2010. Al doilea a fost aprobat pentru Letonia în ianuarie 2009, în schimbul unei asistențe de până la 7,5 miliarde EUR. Iar al treilea program, de 5 miliarde EUR, a fost convenit cu România în mai 2009. Programele privind România și Letonia sunt în curs.

Evoluția datoriei suverane a devenit un motiv serios de îngrijorare începând din 2010 și a tăiat accesul anumitor state membre din zona euro la o refinanțare sustenabilă a datoriei suverane de pe piață.

Pentru a garanta stabilitatea zonei euro în ansamblu și pentru a sprijini individual statele membre cu dificultăți financiare și/sau asupra cărora piața exercită o presiune serioasă, au fost create mecanisme temporare ca măsură de siguranță pentru situații-limită. De asemenea, s-a ajuns la un acord privind lansarea unui mecanism permanent începând cu 1 iulie 2013.

La cerere, se poate oferi asistență financiară unui stat membru din zona euro, cu condiția respectării unor condiții stricte care vor fi incluse într-un program de ajustare economică negociat de Comisie și Fondul Monetar Internațional (FMI), în colaborare cu Banca Centrală Europeană (BCE). Bazându-se pe mecanisme de acest tip, UE are capacitatea de a interveni pentru a proteja moneda euro, chiar și în scenariile cele mai dure. Acestea sunt o reflectare clară a interesului comun și a solidarității din zona euro, precum și a responsabilității individuale a fiecărui stat membru față de țările omoloage.

- Mecanism de împrumuturi bilaterale (pentru Grecia). Pe 2 mai 2010, a fost creat un mecanism ad hoc pentru a face față pericolului iminent ca Grecia să intre în incapacitate de plată. Statele membre din zona euro au convenit să ofere Greciei, împreună cu FMI, asistență financiară în valoare de 110 miliarde EUR, sub forma unor împrumuturi bilaterale, cu dobânzi specifice, pentru o perioadă de trei ani. Aceste împrumuturi sunt condiționate de aplicarea unui program strict de consolidare fiscală și au fost discutate cu Comisia, BCE și FMI. Comisia monitorizează progresele realizate prin intermediul unor misiuni și rapoarte trimestriale către miniștrii de finanțe.

Acordul de la 11 martie 2011 a aliniat scadențele pentru tranșele viitoare și cele deja plătite ale împrumuturilor acordate Greciei cu cele al împrumutului acordat Irlandei (în medie, șapte ani și jumătate). În plus, s-a decis să se reducă cu 100 de puncte de bază prețul tranșelor viitoare și deja plătite ale împrumuturilor acordate Greciei.

- Mecanisme temporare în valoare de 500 de miliarde EUR (2010–2013). Ca reacție la presiunile continue de pe piețele datoriilor suverane, statele din zona euro și Comisia au decis pe 10 mai 2010 să creeze două mecanisme financiare temporare de siguranță în valoare de până la 500 de miliarde EUR pentru a susține orice altă țară din zona euro care ar putea avea nevoie de asistență financiară. Acestea sunt mecanismul european de stabilizare financiară* (MESF), bazat pe garanții de până la 60 de miliarde EUR de la bugetul comunitar și fondul european de stabilitate financiară* (FESE), un organism interguvernamental care pune la dispoziție până la 440 de miliarde EUR în garanții de la statele membre din zona euro. FMI a decis să completeze aceste mecanisme cu un sprijin financiar potențial de 250 de miliarde EUR pentru țările din zona euro.

În noiembrie 2010, Irlanda a solicitat un sprijin de 85 de miliarde EUR de la aceste mecanisme recent înființate, în urma deteriorării accentuate a situației sale fiscale, cauzate de problemele extraordinare ale sistemului bancar care s-au adăugat impactului recesiunii. Un program a fost negociat de Comisie, FMI și BCE. Regatul Unit, Danemarca și Suedia au decis să completeze acest mecanism de asistență cu împrumuturi bilaterale14.

Ținând cont de experiența Irlandei și pentru a putea răspunde oricărei alte solicitări înainte de 2013, Consiliul European din 24-25 martie a îmbunătățit elementele cheie ale acestor mecanisme temporare. Prețul împrumuturilor FESE (și ulterior al celor MESF) a fost redus pentru a lua în considerare într-o măsură mai mare sustenabilitatea datoriei țărilor care beneficiază de asistență, rămânând totuși mai ridicat decât costurile de finanțare a facilității, în conformitate cu principiile FMI de stabilire a prețurilor. În plus, sfera de activități a FESE a fost flexibilizată: în mod excepțional, FESE poate interveni pe piața primară a datoriilor (adică, să cumpere obligațiuni suverane nou emise) în contextul unui program bazat pe condiții stricte. În fine, capacitatea de împrumut convenită a FESE (440 de miliarde EUR) va intra pe deplin în vigoare, așa cum a recomandat Comisia. Amendamentele la acordul juridic privind FESE vor fi elaborate astfel încât să permită finalizarea procedurilor parlamentare naționale până la finalul lunii iunie 2011, cu respectarea deplină a cerințelor constituționale naționale.

De asemenea, în mai 2011 a fost oferită Portugaliei asistență financiară în valoare de 78 de miliarde EUR, pentru a permite acestei țări să facă față dificultăților de finanțare cu care se confruntă. Două treimi din asistența oferită vor proveni din surse UE: 26 de miliarde EUR din FESE și 26 de miliarde EUR de la MESF, restul de 26 de miliarde EUR fiind furnizate de FMI. Asistența va fi plătită în trei ani și va fi condiționată de rezultatul evaluării trimestriale a implementării de către Portugalia a programului convenit, care include o ajustare fiscală ambițioasă, un evantai larg de reforme menite să intensifice creșterea și competitivitatea și măsuri de consolidare a stabilității sectorului financiar.

- Mecanismul european de stabilitate* (de la 1 iulie 2013). În toamna anului trecut, statele membre din zona euro au decis să creeze un mecanism permanent, prevăzut în Tratat, ca reacție structurală la orice cerere de asistență financiară după 2013.

Mecanismul european de stabilitate15 (MES) va asigura un cadru permanent de rezolvare a crizelor și își va asuma atât rolul fondului european de stabilitate financiară (FESE), cât și pe cel al mecanismului european de stabilizare financiară (MESF) în oferirea de asistență financiară externă statelor membre din zona euro de la 1 iulie 2013. Accesul la asistență financiară prin MES va fi oferit în condiții de politică stricte, printr-un program de ajustare macroeconomică și în urma unei analize riguroase a sustenabilității datoriei publice, care va fi efectuată de Comisie împreună cu FMI și în colaborare cu BCE. Statul membru beneficiar va trebui să asigure o participare corespunzătoare a sectorului privat, conform circumstanțelor specifice și într-un mod pe deplin compatibil cu practicile FMI. Statele membre din afara zonei euro pot decide să participe la operațiunile realizate de MES pe bază ad-hoc (așa cum este acum cazul Irlandei).

Condițiile MES, inclusiv guvernanța, structura de capital și repartizarea, locația, instrumentele și implicarea FMI au fost convenite la summitul zonei euro de pe 11 martie și confirmate de Consiliul European din 24-25 martie. MES va avea o capacitate de împrumut efectivă de 500 de miliarde EUR (un capital total subscris de 700 de miliarde EUR, din care 80 de miliarde EUR vor fi sub formă de capital vărsat, iar 620 de miliarde EUR sub o formă combinată de capital subscris nevărsat angajat și garanții de la statele membre din zona euro).

Tratatul privind funcționarea UE (articolul 136) va fi modificat pentru a crea MES. După ce Comisia și Parlamentul European au prezentat avize favorabile, Consiliul European a decis asupra acestei modificări în februarie și martie 2011, deschizând drumul ratificărilor naționale.

3. Redresarea sectorului financiar

De la izbucnirea crizei financiare în 2008, măsurile UE s-au concentrat pe acoperirea lacunelor din reglementările privind sectorul financiar și pe consolidarea supravegherii acestui sector, în vederea îmbunătățirii stabilității, transparenței și încrederii.

  • În ianuarie 2011 a fost creată o nouă arhitectură de supraveghere financiară cu mecanisme de control eficiente, care include un consiliu european pentru riscuri sistemice (CERS) pentru a asigura detectarea în timp util a riscurilor macroeconomice. La aceasta se adaugă trei autorități europene de supraveghere sectorială: Autoritatea bancară europeană (ABE – Londra), Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale (AEAPO – Frankfurt) și Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP – Paris) 16.

  • Sunt definite reguli mai stricte privind cerințele de capital pentru bănci, firme de investiții și companii de asigurare: directiva privind cerințele de capital (DCC) pentru bănci și firmele de investiții, revizuită pentru a patra oară, și directiva „Solvabilitate II” pentru companiile de asigurări (care intră în vigoare în 2013). Regulile existente și cele noi privind reglementarea remunerațiilor și bonusurilor din instituțiile financiare și reducerea stimulentelor pentru asumarea de riscuri pe termen scurt vor facilita un management mai eficient al riscurilor în instituțiile financiare. Se merge pe o abordare globală, astfel încât să existe siguranța că niciun actor, piață sau produs financiar nu scapă reglementării corespunzătoare și supravegherii eficiente17. S-au luat deja măsuri pentru a crea un cadru pentru fondurile speculative și fondurile cu capital privat și a stabili anumite reguli privind agențiile de rating al creditelor, dar mai sunt încă multe de făcut. Alte inițiative sunt în curs de negociere sau vor fi lansate în viitorul apropiat18, inclusiv în ceea ce privește instrumentele derivate, vânzările fără acoperire (short-selling), piețele financiare și abuzurile de piață. Comisia este decisă să înainteze în 2011, înainte de sfârșitul verii, toate propunerile legislative necesare pentru respectarea angajamentelor G20 asumate la Londra, Pittsburgh și Washington.

  • Este de asemenea esențial să se depășească situația actuală de risc moral, în care băncile se bazează de facto pe guverne să intervină dacă se confruntă cu dificultăți serioase. Iată de ce Comisia va propune în următoarele câteva luni un cadru corespunzător pentru soluționarea situației băncilor falimentare, pentru a se asigura că băncile pot da faliment, într-un mod organizat, și că, atunci când apar dificultăți, contribuabilii nu vor trebui să plătească pentru acestea.

În paralel, se lucrează pentru a asigura viabilitatea sectorului bancar și depășirea crizei.

  • Testele de stres pentru bănci reprezintă unul dintre instrumentele de supraveghere utilizate la nivelul UE pentru a detecta potențialele puncte slabe și a preveni falimentul sau disfuncțiile sistemului. În termeni concreți, testele evaluează rezistența globală a sectorului bancar al UE și solvabilitatea băncilor individuale în fața unor posibile evenimente negative. Această activitate este condusă de ABE. Celelalte părți interesate sunt BCE, Comisia și organismele naționale de supraveghere, care sunt responsabile pentru efectuarea testelor la nivel național.

  • Au fost efectuate două runde de teste de stres începând din 2008. În martie, ABE a început o nouă rundă de teste de stres pe un eșantion larg de bănci din UE. Se vor efectua o evaluare reciprocă riguroasă și un control al calității strict, iar rezultatele vor fi publicate la mijlocul lunii iunie 2011. Trebuie să se asigure o transparență deplină în ceea ce privește expunerile băncilor. Dacă testul de stres arată că o bancă este vulnerabilă și eventual subcapitalizată, aceasta va trebui să ia măsuri. Înainte de publicarea rezultatelor noului test de stres, statele membre vor anunța planuri de remediere specifice pentru restructurarea instituțiilor vulnerabile, inclusiv posibile soluții bazate pe piață, cum ar fi finanțarea directă de pe piețe sau vânzările de active, dar și cadre solide pentru recapitalizarea instituțiilor individuale și accelerarea restructurării băncilor, acolo unde este cazul, cu respectarea regulilor UE privind ajutoarele de stat. Scenariile de stres elaborate de ABE în strânsă colaborare cu BCE, CERS și Comisie sunt riguroase și țin cont de preocupările piețelor privind gradul de severitate și aria de aplicare a testului. În ceea ce privește riscul suveran, se vor aplica șocuri expunerilor din portofoliile de tranzacționare ale băncilor.

  • Separat, ABE efectuează o evaluare a structurilor de finanțare ale băncilor și a lichidității portofoliilor lor de active.

GLOSAR: GHID DE TERMENI CHEIE PRIVIND GUVERNANȚA ECONOMICĂ

Analiza anuală a creșterii (AAC) – Prezentată de Comisie la începutul fiecărui an, AAC stabilește prioritățile economice ale UE pentru a stimula creșterea și crearea de locuri de muncă în următoarele 12 luni. Pe baza ACC, Consiliul European de primăvară din martie își prezintă orientările, care ulterior se transpun în planurile naționale până în aprilie/mai. De asemenea, prezentarea ACC reprezintă începutul Semestrului european.

Pactul Euro+ – Pactul Euro+ este o agendă complementară ACC care stabilește reforme suplimentare convenite de statele din zona euro și la care pot să participe opțional și alte state membre (au aderat la pact Bulgaria, Danemarca, Letonia, Lituania, Polonia și România). Pactul, convenit în martie 2011, se axează pe competitivitate, locuri de muncă, sustenabilitatea finanțelor publice și consolidarea stabilității financiare.

Strategia Europa 2020 – Este agenda economică comună a UE: este o strategie de reformă pe 10 ani care își propune să impulsioneze creșterea și crearea de locuri de muncă, împreună cu promovarea incluziunii sociale și lupta împotriva schimbărilor climatice. Convenită în martie 2010, strategia stabilește cinci pârghii pentru creștere și cinci obiective de îndeplinit până în 2020, în domeniul creării de locuri de muncă, al cercetării și inovării, al energiei, al educației și al reducerii sărăciei.

Facilitatea europeană de stabilitate financiară (European Financial Stability Facility - EFSF) – Înființată în mai 2010, EFSF este un organism interguvernamental care poate împrumuta statelor membre din zona euro până la 440 de miliarde EUR. Statele membre din zona euro furnizează ele însele garanțiile împrumuturilor. De la 1 iulie 2013, EFSF va fi înlocuit de MES.

Mecanismul european de stabilizare financiară (MESF) – Înființat de asemenea în mai 2010, MESF poate împrumuta până la 60 de miliarde EUR statelor membre din zona euro care au nevoie de sprijin financiar. MESF este garantat de la bugetul comunitar, dar plățile efectuate nu se plătesc efectiv din buget. FESE va fi, de asemenea, înlocuit de MES de la 1 iulie 2013.

Mecanismul European de Stabilitate (MES) – Mecanismul permanent al UE de rezolvare a crizelor va fi operațional de la 1 iulie 2013. MES va prelua rolul MESF și FESE, devenind instrumentul de furnizare a asistenței financiare către statele membre din zona euro care au nevoie de ajutor. Asistența va fi oferită în condiții de politică stricte și va fi subordonată unui program de ajustare macroeconomică. Condițiile de funcționare a MES au fost convenite în cadrul Consiliului European din martie 2011. Acesta va avea o capacitate de împrumut efectivă de 500 de miliarde EUR. Pentru a face posibilă înființarea MES, s-a convenit să se modifice articolul 136 din Tratatul privind Funcționarea UE.

Semestrul European – Începând din 2011, în prima jumătate a fiecărui an se va desfășura un ciclu intensiv de coordonare a politicilor între instituțiile UE și cele 27 de state membre, atât în privința agendei economice, cât și a supravegherii bugetare. Element cheie al guvernanței economice consolidate, semestrul se deschide în ianuarie cu prezentarea de către Comisie a Analizei anuale a creșterii, care stabilește prioritățile UE în materie de reforme economice și de consolidare fiscală. Ulterior, Consiliul European din martie discută și aprobă aceste priorități, iar în aprilie statele membre transmit Comisiei și țărilor omoloage programele lor naționale de reformă și programele lor de stabilitate sau convergență. În continuare, Comisia formulează recomandări în privința acestor programe, recomandări aprobate de Consiliul European din iunie și adoptate formal de Consiliul European din iulie. Statele membre țin cont de aceste orientări la elaborarea de către guvernele naționale a bugetelor lor, care vor fi dezbătute în a doua jumătate a anului în parlamentele naționale în cadrul procedurii obișnuite, acest proces dobândind astfel pentru prima oară o dimensiune europeană.

Procedura de deficit excesiv (PDE) – Statele membre trebuie să evite deficitele publice excesive (de peste 3% din PIB) și datoriile publice excesive (peste 60% din PIB). Comisia a propus consolidarea Procedurii de deficit excesiv deja existente, cu scopul de a evita depășirea de către guverne a acestor praguri. Când un stat membru nu respectă pragurile, Consiliul decide pe baza recomandării Comisiei să lanseze Procedura de deficit excesiv. Țările din zona euro pentru care s-a declanșat PDE trebuie să constituie un depozit nepurtător de dobândă în valoare de 0,2 % din PIB lor și să întreprindă acțiuni corective în conformitate cu recomandările Consiliului. Dacă o țară nu reușește să respecte recomandările, depozitul se va transforma într-o amendă.

Procedura de dezechilibru excesiv* (PDZE) – Un element cheie din cadrul noii guvernanțe economice a UE este accentul pus pe identificarea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice și în materie de competitivitate, în special în zona euro. Comisia va detecta dezechilibrele care apar în diverse sectoare ale economiei utilizând un tablou de bord cu aproximativ zece indicatori. La recomandarea Comisiei, Consiliul poate iniția o procedură de dezechilibru excesiv în cazul unui stat unde au fost identificate dezechilibre sau unde există riscul apariției acestora. Pentru țările din zona euro, sunt prevăzute amenzi de 0,1% din PIB dacă acestea nu corectează dezechilibrele în termenele specificate, în conformitate cu foaia de parcurs convenită.

Programele de reformă naționale (PRN) – Toate statele membre transmit Comisiei în aprilie/mai un PRN, ca urmare a Consiliului European din martie. PRN stabilește reformele economice și măsurile de stimulare a creșterii care urmează să fie adoptate în anii următori pentru ca statul membru în cauză să evolueze în direcția îndeplinirii obiectivelor fixate în contextul strategiei Europa 2020. Statele membre își prezintă PRN împreună cu programele de stabilitate și convergență (care se axează pe consolidarea fiscală), iar Comisia elaborează recomandările pentru țara respectivă pe baza ambelor planuri.

Programele de stabilitate sau convergență – În săptămânile ulterioare Consiliului European din martie, statele membre transmit Comisiei planurile lor privind finanțele publice sănătoase și sustenabilitatea fiscală. Acestea se numesc programe de stabilitate în țările din zona euro și programe de convergență în celelalte state membre. Comisia evaluează aceste programe în aprilie/mai, împreună cu Programele de reformă naționale ale statelor membre, iar recomandările acesteia sunt aprobate de Consiliul European din iunie și adoptate formal la scurt timp de Consiliu.

Pactul de stabilitate și creștere (PSC) – Pactul de stabilitate și creștere este cadrul prin care UE garantează sustenabilitatea fiscală a celor 27 de state membre și a zonei euro în special. Reformele guvernanței economice a UE care vor fi adoptate formal în iunie 2011 vor face ca PSC să devină mai clar, mai solid și mai eficient, atât în etapa de prevenire, cât și în cea de control al aplicării regulilor. Pentru prima oară, criteriile privind datoria publică și deficitul public vor fi plasate pe picior de egalitate. Va fi necesar ca statele membre să facă progrese semnificative în direcția atingerii obiectivelor bugetare pe termen mediu, iar creșterea cheltuielilor va trebui să fie proporțională cu creșterea PIB. Comisia va recomanda amenzi de 0,2% din PIB pentru țările din zona euro care nu iau acțiunile corective necesare pentru a atinge aceste obiective în perioada convenită. Amenzile respective nu se vor aplica dacă majoritatea calificată a statelor membre votează împotriva lor.

1 :

* toate articolele marcate cu * sunt explicate în glosarul anexat la acest MEMO

A se vedea IP/10/225.

2 :

A se vedea IP/10/581, MEMO/10/199 și MEMO/10/200.

3 :

A se vedea IP/10/1288 și MEMO/10/473.

4 :

A se vedea IP/10/1124 și MEMO/10/408.

5 :

A se vedea IP/11/63 și MEMO/11/43.

6 :

A se vedea IP/10/1434, MEMO/10/532 și MEMO/10/533.

7 :

A se vedea IP/10/1541 și MEMO/10/602.

8 :

A se vedea IP/10/1729 și MEMO/10/687.

9 :

A se vedea IP/10/1390, IP/11/469 și MEMO/11/239.

10 :

A se vedea IP/11/22 și MEMO/11/11.

11 :

A se vedea IP/10/1199, MEMO/10/455, MEMO/10/454 și MEMO/10/456.

12 :

A se vedea IP/11/22 și MEMO/11/14.

13 :

A se vedea MEMO/11/11.

14 :

A se vedea IP/10/1768.

15 :

A se vedea MEMO/10/636.

16 :

A se vedea MEMO/10/434.

17 :

A se vedea IP/10/1353, MEMO/10/506 și MEMO/10/660.

18 :

A se vedea MEMO/11/6.


Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website