Navigation path

Left navigation

Additional tools

Revizuirea directivei privind impozitarea energiei – Întrebări și răspunsuri

European Commission - MEMO/11/238   13/04/2011

Other available languages: EN FR DE DA ES NL IT SV PT FI EL CS ET HU LT LV MT PL SK SL BG

MEMO/11/238

Bruxelles, 13 aprilie 2011

Revizuirea directivei privind impozitarea energiei – Întrebări și răspunsuri

Ce este directiva privind impozitarea energiei?

Impozitarea energiei se practică deja în toate statele membre, fiind mai mult sau mai puțin armonizată la nivelul UE. Actuala Directivă privind impozitarea energiei, adoptată în 2003, a fost concepută în principal pentru evitarea denaturării concurenței în sectorul energetic al pieței interne. Directiva stabilește norme comune referitoare la obiectul impozitării și la momentul și circumstanțele în care sunt permise exceptările. Sunt stabilite rate minime, bazate în principal pe volumul de energie consumat, pentru produsele utilizate la încălzire, pentru energia electrică și carburanți. În afara acestor rate minime, statele membre sunt libere să își stabilească propriile rate naționale, după cum cred de cuviință.

De ce dorește Comisia să revizuiască aceste norme?

Actuala directivă privind impozitarea energiei poate fi considerată depășită din cauza faptului că nu abordează ambițiile mai mari ale UE pentru politicile din domeniul energiei și al schimbărilor climatice. Un alt motiv în favoarea revizuirii directivei îl reprezintă problemele care au apărut pe piața internă. Se mai poate afirma că domeniul său de aplicare nu concordă cu cel al schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) care este cea mai amplă schemă internațională de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

În primul rând, ratele minime actuale de impozitare a produselor energetice se bazează în principal pe volum (EUR/1000l) și se stabilesc în funcție de ratele istorice înregistrate în statele membre. Această metodă facilitează concurența neloială între sursele de combustibil și generează beneficii fiscale nejustificate pentru anumite tipuri de combustibil. De exemplu, având în vedere ratele minime aplicate în prezent, cărbunele este cel mai puțin impozitat, în vreme ce etanolul este cel mai impozitat. Energiile din surse regenerabile sunt discriminate din perspectiva actualei directive privind impozitarea energiei, din cauză că sunt impozitate la aceleași rate ca sursa energetică a cărei înlocuire se urmărește (biodieselul este impozitat la fel ca dieselul etc.). De vreme ce ratele sunt bazate pe volum și nu pe conținutul energetic, produsele cu un conținut energetic mai mic precum energiile din surse regenerabile poartă o sarcină fiscală mai mare decât combustibilii concurenți. Acest aspect va fi abordat în directiva revizuită a Comisiei, deoarece se urmărește ca impozitul pe energie să fie legat de conținutul energetic.

În al doilea rând, din punctul de vedere al schimbărilor climatice, actuala directivă privind impozitarea energiei nu atinge deloc subiectul necesității reducerii emisiilor de CO2. De fapt, după cum s-a subliniat mai sus, anumiți combustibili fosili sunt impozitați mai favorabil decât concurenții lor mai curați. Un cadru UE ar permite statelor membre să aplice o taxă pe CO2 pentru atingerea obiectivelor naționale de repartizare a efortului în materie de reducere a emisiilor, fără a exista temerea periclitării competitivității acestora în cadrul UE.

În cele din urmă, o directivă privind impozitarea energiei cu o componentă referitoare la CO2 este de natură să împiedice apariția unor obstacole și denaturări pe piața internă generate de eterogenitatea politicilor naționale. Statele membre încep deja să își introducă propriile taxe naționale pe CO2, însă interpretările diferite pot conduce la dublă impozitare și la suportarea unor costuri mari de punere în conformitate de către companiile care desfășoară activități transfrontaliere. O abordare la nivelul UE în privința impozitării CO2 ar crea un mediu concurențial echitabil pentru ramurile industriale din întreaga Uniune și ar facilita desfășurarea activităților transfrontaliere. Deoarece impozitarea CO2 nu ar urma să se aplice energiilor din surse regenerabile, acestea ar beneficia de un avantaj față de combustibilii convenționali concurenți.

Care sunt principalele obiective ale noii directive privind impozitarea energiei?

Directiva revizuită vizează restructurarea modului în care se impozitează energia, pentru a sprijini obiectivul tranziției către o economie cu emisii reduse de carbon și eficientă din punct de vedere energetic și pentru a evita apariția unor probleme pe piața internă.

  • Schimbările climatice: Prin introducerea componentei CO2 în impozitarea energiei, propunerea vizează realizarea unei convergențe între impozitarea energiei și angajamentele asumate de UE în ceea ce privește schimbările climatice. Se va stabili o taxă pe CO2 emis de sectoarele care nu se încadrează în ETS a UE, care va crește proporțional cu volumul emisiilor generate de un anumit combustibil, favorizând astfel utilizarea surselor regenerabile și contribuind la eforturile depuse în vederea îndeplinirii obiectivelor UE în materie de reducere a CO2, de eficiență energetică și de utilizare a energiei din surse regenerabile.

  • Eficiența energetică: Impozitarea trebuie să reflecte penuria de energie cu care ne confruntăm. Relaționarea nivelului taxei cu conținutul energetic al combustibililor ar stimula toate sectoarele să pună mai mult accent pe eficiența energetică.

  • Piața internă: Prin crearea unui cadru UE pentru impozitarea CO2 s-ar evita eterogenitatea politicilor de impozitare a energiei în statele membre, iar companiile ar beneficia de un grad mai mare al securității juridice și de reducerea costurilor de punere în conformitate. Propunerea ar urma de asemenea să facă distincție între sectoarele vizate și cele nevizate de ETS a UE, contribuind astfel la evitarea dublei impozitări.

  • Promovarea creșterii economice și a creării de locuri de muncă: Statele membre ar putea hotărî să aplice o tranziție fiscală favorabilă creșterii economice prin creșterea taxei pe produsele energetice în favoarea reducerii sarcinii fiscale asupra muncii, în conformitate cu strategia 2020.

Ce schimbări va genera noua propunere?

Taxele pe energie vor avea 2 componente: una bazată pe conținutul de CO2, iar cealaltă bazată pe conținutul energetic.

CO2: Se va introduce o rată minimă unică pentru emisiile de CO2 (20 EUR/t CO2) pentru toate sectoarele nevizate de ETS a UE. Această rată va reprezenta prețul emisiilor de carbon pentru aceste sectoare care nu fac parte din ETS a UE, respectiv gospodăriile, transporturile, întreprinderile mai mici și agricultura. Energia din surse regenerabile nu va fi supusă acestei taxe pe componenta CO2.

ENERGIE: Ratele minime ale taxei pe energie ar urma să se bazeze pe conținutul energetic al unui combustibil (EUR/GJ) și nu pe volumul acestuia. Aceasta înseamnă că un combustibil va fi impozitat pe baza cantității de energie pe care o generează și, prin urmare, o mai mare eficiență energetică va fi recompensată automat. Componenta energetică a taxei va contribui la înlăturarea denaturărilor actuale în ceea ce privește sursele concurente de energie (precum benzina și dieselul) și va face ca impozitarea să fie mai echitabilă pentru consumatori, deoarece conținutul energetic este mai important decât volumul când vine vorba despre consumul de energie. Ar urma ca un GJ să fie impozitat la același nivel, indiferent de produsul care îl generează.

Trebuie reamintit că atât componenta CO2, cât și cea a conținutului energetic se vor combina pentru a produce rata finală la care este impozitat un produs. Statele membre vor fi libere să își stabilească propriile rate ale taxelor, care se pot situa și deasupra ratei minime a UE, și să își conceapă propriile structuri pentru aceste taxe: de exemplu, ele pot hotărî să crească doar componenta taxei ce ține de conținutul energetic deasupra ratei minime, nu și componenta CO2 sau viceversa. Însă tuturor combustibililor folosiți în același scop (carburanți sau alți combustibili) trebuie să li se aplice aceleași rate și aceeași structură de impozitare.

Grație perioadelor de tranziție lungi, până în 2023, prevăzute pentru alinierea completă a impozitării conținutului energetic, industria va dispune de timp suficient pentru a se adapta la noua structură de impozitare.

Care este sfera de aplicare a propunerii?

Componenta energetică a taxei ar urma să se aplice tuturor combustibililor utilizați în transporturi și pentru încălzire. Utilizările necombustibile ale produselor energetice vor rămâne în afara sferei de impozitare a energiei, la fel ca astăzi (de exemplu, în procesele metalurgice).

Elementul CO2 al taxei va completa schema de comercializare a certificatelor prin aceea că se va aplica sectoarelor nevizate de aceasta (transporturi, gospodării, agricultură și întreprinderi mici). Astfel, toate emisiile provenite de la instalații industriale vor fi supuse unui unic semnal prin preț referitor la CO2.

De ce acum?

Există mai multe motive pe seama cărora se poate explica de ce momentul actual este cel oportun pentru prezentarea acestei propuneri de către Comisie. În primul rând, deoarece statele membre își concep și implementează propriile strategii pentru a realiza obiectivele energetice și climatice ale UE pentru 2013-2020, această propunere ar reprezenta o clarificare a rolului pe care îl pot juca taxele în acest scenariu. În al doilea rând, directiva revizuită privind impozitarea energiei este concepută pentru a completa cea de-a treia etapă a ETS a UE (2013-2020) care va stabili un plafon global la nivelul UE și va asigura trecerea de la alocarea cotelor la licitarea lor. Prin urmare, este foarte important ca propunerea să fie prezentată acum pentru ca Parlamentul și Consiliul să beneficieze de suficient timp pentru cădea de acord în privința ei.

Din perspectiva pieței interne, este important, de asemenea, să se instituie acum un cadru comun pentru taxarea emisiilor de CO2 . Statele membre sunt în curs de introducere a propriilor taxe pe emisiile de CO2, iar abordările lor pot fi diferite. O multitudine de politici naționale diferite ar putea crea dificultăți întreprinderilor care își desfășoară activitatea transfrontalier și ar putea duce la denaturări ale concurenței în interiorul Uniunii Europene. Prin urmare, este mai bine să se introducă o abordare la nivelul UE acum și nu mai târziu, când acest lucru ar necesita readaptări complexe ale legislațiilor naționale.

În ultimul rând, revizuirea directivei privind impozitarea energiei este unul din elementele strategiei Europa 2020 și răspunde unei solicitări formulate de Consiliul European din martie 2008, fiind totodată în rezonanță cu Conferința ONU privind schimbările climatice, care a avut loc la Cancun (Mexic) în noiembrie și decembrie 2010. În acest mod, ar contribui la creșterea durabilă și la promovarea unei economii mai competitive, mai eficiente din punctul de vedere al resurselor și mai preocupate de mediu. Dat fiind că multe state membre sunt pe cale de a-și defini politicile de ieșire din criza economică și financiară, directiva revizuită privind impozitarea energiei le oferă posibilități de realizarea a obiectivelor economice și de mediu. Directiva este de natură să permită statelor membre, dacă ele optează pentru acest lucru, trecerea sarcinii fiscale dinspre muncă și capital înspre un sistem de impozitare care promovează un comportament atent la mediu și eficient din punct de vedere energetic. Mai multe părți interesate, Parlamentul European, o serie de state membre, ONG-uri și anumiți actori din comunitatea de afaceri îndeamnă Comisia să prezinte această propunere cât mai repede posibil.

Cum va promova propunerea eficiența energetică?

Comisia s-a angajat să promoveze eficiența energetică în scopul îmbunătățirii competitivității UE și a securității aprovizionării, prin realizarea concomitentă a unor obiective mai ambițioase în materie de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Impozitarea este un instrument puternic, capabil să orienteze consumatorii către utilizarea mai eficientă a energiei. Impozitarea produselor energetice în funcție de conținutul lor energetic reprezintă abordarea cea mai eficace pentru stimularea unei utilizări mai eficiente a energiei, deoarece dă consumatorului un semnal clar prin preț, legat de valoarea energetică reală a produselor pe care le consumă.

În ceea ce privește componenta energetică a taxei, propunerea va consolida relevanța ratelor minime, garantând faptul că persoanele juridice nu vor mai putea beneficia de reduceri sub rata minimă. În plus, este necesar ca posibilitatea de acordare a ratelor reduse de impozitare (care vor trebui stabilite oricum peste rata minimă) să fie clar legată de realizarea obiectivelor în materie de eficiență energetică, de exemplu prin acorduri la nivel industrial care să stabilească obiective verificabile de reducere.

Cum va ține cont de aspectul poluării noua propunere?

Propunerea va ține seama în sistemul de impozitare de emisiile de CO2 ale combustibililor prin aplicarea unui element fiscal legat de CO2 combustibililor care nu sunt vizați de ETS a UE. Deoarece emisiile de CO2 sunt transfrontaliere, este oportun ca acest aspect să fie abordat în cadrul comun de impozitare al UE. Pe de altă parte, când vine vorba despre poluarea de natură locală, este de dorit ca Comisia să lase statele membre să aleagă instrumentul oportun. De fapt, alte instrumente precum taxele rutiere sau de congestie pot fi utilizate într-o manieră mai focalizată în acest sens decât impozitarea energiei.

De ce propune Comisia rate minime și nu o armonizare completă a taxelor pe energie?

Abordarea ratelor minime a fost aleasă ca o soluție de compromis în 1993 pentru a limita denaturările de pe piața internă și a acorda totodată statelor membre flexibilitatea necesară pentru a-și îndeplini necesitățile bugetare. Deși abordarea generală este încă valabilă, este important ca ratele minime prevăzute de legislația UE să nu își piardă conținutul și să se actualizeze periodic pentru a ține seama de evoluțiile economice, politice și pe plan internațional.

Ce impact va avea directiva revizuită privind impozitarea energiei asupra carburanților?

Impactul său va depinde de mai mulți factori, inclusiv de nivelurile de impozitare existente și de modul în care statele membre hotărăsc să-și structureze taxele în funcție de noile rate minime. Principalul impact, pentru toate statele membre, este faptul că vor trebui să pună capăt actualului tratament fiscal denaturant al benzinei și dieselului. Acesta din urmă este impozitat la o rată mai mică pe litru decât benzina în toate statele membre cu o singură excepție (Marea Britanie), în ciuda conținutului său energetic și de CO2 mai mare per volum. Aceasta a condus la o situație în care semnalele prin prețul de piață nu își mai pot exercita rolul: în vreme ce prețul dieselului (înainte de aplicarea taxelor) este mai mare decât prețul benzinei (datorită cererii de diesel în exces din UE), această relație este inversată la pompă din cauza sistemului de impozitare. Aceasta conduce la rândul său la o cerere mai mare pentru diesel, în ciuda cantităților mici în care se găsește în UE. Propunerea va elimina această denaturare prin aplicarea unei impozitări neutre a benzinei, a dieselului și a altor carburanți după o perioadă de tranziție de zece ani care să permită actorilor de pe piață să își adapteze procesele industriale. Majoritatea statelor membre vor fi în măsură să realizeze acest lucru fie prin creșterea ratelor la diesel, fie prin reducerea ratelor la benzină.

Care va fi tratamentul aplicat carburanților alternativi precum GPL (gaz petrolier lichefiat) și GNC (caz natural comprimat)?

Statele membre care promovează GNC și GPL aplică în general acestor produse niveluri foarte reduse ale taxelor. Nivelul general de adoptare a acestor carburanți rămâne până în prezent destul de limitat. Pentru mai multă consecvență, în final ar trebui să se aplice tuturor carburanților, inclusiv GNC și GPL, aceleași rate ale taxei pe conținutul energetic și conținutul de CO2. Aceasta înseamnă că, în termeni de emisii de CO2, avantajele relative ale fiecărui combustibil vor fi recompensate automat prin sistemul fiscal, însă dincolo de acesta nu se va acorda niciun avantaj concurențial. Totuși, din cauza faptului că ratele actuale ale taxelor pe aceste produse sunt în general destul de reduse și că ar fi nevoie de un anumit interval până când ele să poată concura pe picior de egalitate cu carburanții tradiționali, noua directivă prevede perioade de tranziție extinse pentru alinierea ratelor. Așadar, statele membre pot să acorde în continuare tratamente preferențiale pentru GNC și GPL în următorii doisprezece ani.

Care va fi impactul acestei propuneri pentru biocombustibili?

Actualmente, biocarburanții sunt taxați în funcție de volum, la aceeași rată ca și combustibilul pe care ar urma să-l înlocuiască, ceea ce îi plasează într-o poziție dezavantajoasă din punct de vedere concurențial. În temeiul propunerii, biocarburanții ar urma să fie impozitați pe baza propriului lor conținut energetic (în general mai mic). Ei ar urma să fie scutiți și de componenta CO2 a taxei, pentru a reflecta performanța lor mai bună în ceea ce privește emisiile de CO2. Acest tratament pozitiv este însă rezervat biocarburanților care respectă criteriile pertinente de sustenabilitate, după cum se definește la articolul 17 din Directiva privind energia din surse regenerabile (2009/28/CE) și la articolul 7b din Directiva privind calitatea combustibililor (2009/30/CE).

Care va fi impactul asupra combustibililor pentru încălzire?

Și în cazul combustibililor pentru încălzire, directiva va elimina tratamentul denaturant al produselor energetice prin aceea că va obliga statele membre să aplice același nivel al taxei pe t/CO2 și pe GJ. Aceasta înseamnă, de exemplu, că actualele taxe foarte mici pe cărbune, care este produsul cu cel mai mare conținut de CO2, trebuie să crească.

În același timp, cu introducerea unei componente bazate pe CO2, impozitarea produselor pentru încălzire va reflecta în premieră efectele pe care aceste produse le au asupra climei. De vreme ce toate întreprinderile vizate de ETS a UE vor fi exceptate automat de la plata acestei componente a taxei, propunerea va conduce la un mediu concurențial echitabil între instalațiile din interiorul și din exteriorul ETS și va asigura că toți generatorii de emisii contribuie la efortul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Care este tratamentul aplicat energiei electrice?

În principiu, directiva privind impozitarea energiei nu va modifica tratamentul aplicat energiei electrice. Ca înainte, taxa aferentă conținutului energetic va fi percepută la punctul de consum, iar rata minimă nu va fi modificată.

Cât privește componenta CO2, ea poate fi percepută doar pe combustibilii de intrare utilizați la generarea energiei electrice, deoarece acest tip de energie nu generează emisii la punctul de consum. Generarea energiei electrice este deja vizată de ETS a UE și, prin urmare, va fi scutită de componenta CO2. Însă elementul CO2 se va aplica instalațiilor mici de generare a energiei electrice care nu se încadrează în ETS din cauza dimensiunii lor.

Propunerea va avea vreun impact asupra energiei nucleare?

Propunerea nu va afecta tratamentul energiei nucleare. Energia electrică din surse nucleare este impozitată la punctul de consum, ca și cea provenită din toate celelalte surse. Taxele pe combustibilii nucleari, precum cea recent introdusă în Germania, nu intră în sfera directivei privind impozitarea energiei și, prin urmare, nu sunt afectate de prezenta revizuire.

Cum va afecta gospodăriile această nouă propunere?

Deoarece gospodăriile sunt responsabile de 10% din emisiile de CO2, statele membre vor trebui să includă acest sector în strategiile lor, indiferent de mijloacele pe care doresc să le utilizeze (precum taxa pe CO2 sau cerința de înlocuire a sistemelor de încălzire). Politicile de mediu au uneori efecte asupra bugetului gospodăriilor individuale – în special în cazul celor care au venituri mici. Este recunoscut faptul că politicile de mediu ambițioase trebuie să beneficieze de o plasă de siguranță și să fie însoțite de măsuri sociale. Impactul noii taxe propuse pe energie/CO2 va depinde probabil în mare măsură de modul în care statele membre hotărăsc să recicleze veniturile încasate din această taxă. De exemplu, ele ar putea să utilizeze o parte a veniturilor pentru a compensa gospodăriile individuale (în special cele cu venituri mici) prin plata unor sume forfetare. O parte din veniturile din taxa pe energie poate fi redistribuită eficient pentru minimalizarea impactului asupra gospodăriilor. În general, statele membre care au introdus deja o taxă pe CO2 au încercat să-i contrabalanseze efectele prin măsuri sociale eficiente.

În plus, propunerea va permite în continuare statelor membre să opteze pentru o rată redusă a produselor energetice utilizate pentru încălzirea gospodăriilor. Însă, spre deosebire de actuala directivă (unde opțiunea ratei reduse se aplică numai gazelor naturale, cărbunelui și energiei electrice), statele membre vor putea să aplice o astfel de exceptare în aceeași măsură tuturor combustibililor pentru încălzire utilizați în gospodării (inclusiv motorinei și cărbunelui). După doi ani, Comisia va revizui efectele acestei dispoziții de exceptare într-un raport.

Se va ține cont de particularitățile anumitor sectoare?

Unul dintre obiectivele directivei revizuite privind impozitarea energiei este de a se asigura că impozitarea energiei se aplică într-un mod mai consecvent și mai eficace în întreaga UE. Acest nou sistem fiscal ar urma deci să facă distincția doar între sectoarele integrate în ETS (în cazul cărora se aplică deja prețul emisiilor de carbon) și cele neintegrate în ETS (care vor trebui să plătească elementul CO2).

Totuși, pentru a se evita efectele negative, se propun anumite norme specifice pentru sectoarele cu risc de relocare a emisiilor de carbon (adică sectoarele care emit gaze cu efect de seră și care ar putea fi tentate să își transfere producția în afara UE pentru a rămâne competitive). Acestea vor beneficia de un credit fiscal bazat pe evoluția consumului lor în ceea ce privește componenta fiscală aferentă CO2. Într-o anumită măsură, particularitatea sectorului agricol se va reflecta în continuare în directiva revizuită, dat fiind faptul că exceptările totale de la componenta energetică a taxei vor fi în continuare posibile cu condiția asumării unor angajamente în ceea ce privește mediul și eficiența energetică.

În cele din urmă, s-au propus anumite perioade de tranziție pentru a se evita schimbările bruște pentru utilizatorii anumitor produse energetice (precum dieselul, a se vedea mai sus).

Care va fi situația mărfurilor importate?

Stabilirea unui preț al emisiilor de carbon în sectorul producției din UE poate conduce la un dezavantaj față de producătorii din țări terțe în care nu există mecanisme similare. Majoritatea industriilor generatoare de gaze cu efect de seră care prezintă un risc de relocare a emisiilor de carbon sunt incluse în ETS. În acest context, UE a decis mai degrabă să contrabalanseze riscul de relocare a emisiilor de carbon prin distribuirea unei cote mai mari de certificate gratuite sectoarelor cu risc decât să încerce să impună o așa-numită taxă vamală pe emisiile de carbon în cazul produselor importate. Prin urmare, directiva revizuită privind emisiile de carbon nu stabilește o taxă vamală pe emisiile de carbon în cazul produselor importate. Industriile care nu sunt integrate în ETS și care ar urma să fie supuse componentei CO2 sunt în general mai mici, nu sunt afectate de concurența internațională și nici nu prezintă vreun risc de relocare a emisiilor de carbon. Cu toate acestea, propunerea conține, pentru instalațiile din sectoarele care ar putea prezenta un risc de relocare a emisiilor de carbon (precum sectoarele energofage cu mare expunere comercială precum procesele mineralogice), dispoziții similare celor aplicabile industriilor cu risc din cadrul ETS. Acestea vor beneficia de un credit fiscal pentru componenta CO2, bazat pe istoricul consumului de energie, soluție care le protejează de concurența neloială, lăsându-le totodată la dispoziție stimulentul de a-și reduce propriile emisii.

Pe scurt, care sunt exceptările actuale în temeiul directivei privind impozitarea energiei și cum vor fi ele formulate în viitor?

Într-o mare măsură, statele membre își vor menține flexibilitatea de care se bucură în prezent, în concordanță cu obiectivele energetice și climatice.

  • În ceea ce privește carburanții, propunerea vizează aplicarea unui tratament consecvent tuturor produselor din perspectiva conținutului energetic și de CO2, după o perioadă de tranziție. Prin urmare, exceptările actuale aplicabile biocarburanților, GNC și GPL vor fi eliminate treptat (până în 2023), ceea ce înseamnă că în 2023 fiecare produs va beneficia de exceptări numai dacă bilanțul său carbonic va justifica acest lucru.

  • În ceea ce privește combustibilii pentru încălzire utilizați de companii, normele actuale permit statelor membre să reducă ratele taxelor la zero pentru companiile energofage și la 50% din ratele minime pentru celelalte companii, în anumite condiții. Pentru a reduce denaturarea concurenței între statele membre și pentru a evita problemele legate de ajutoarele de stat, directiva revizuită va permite statelor membre să reducă discreționar taxele numai cu condiția respectării ratelor minime la nivelul UE (atât pentru componenta energetică, cât și pentru componenta CO2). Pe de altă parte, companiile care participă la ETS a UE vor fi exceptate automat de la plata componentei CO2, În plus, companiile din sectoarele expuse la riscul relocării emisiilor de carbon vor primi un credit fiscal obligatoriu pentru CO2. Ambele reguli se vor aplica obligatoriu de către statele membre, ceea ce va duce la evitarea denaturărilor.

  • În ceea ce privește încălzirea gospodăriilor, flexibilitatea pe care o au statele membre de a excepta anumite produse (gaz, cărbune și cocs, energie electrică) va fi extinsă la toți combustibilii pentru încălzire (inclusiv la uleiurile minerale), pentru a permite tratamentul echitabil al tuturor produselor energetice. În același timp, în rapoartele sale periodice, Comisia va include o analiză a efectelor acestei exceptări și va evalua dacă sunt în concordanță cu obiectivele energetice și climatice.

  • Sectorul agricol va beneficia în continuare de rate mai mici ale taxei, care vor depinde însă de obiectivele de mediu, deoarece trebuie să se asigure că agricultura contribuie la efortul comun de economisire a energiei.

  • Statele membre vor dispune în continuare de opțiunea de a aplica un tratament fiscal mai favorabil în cazurile în care acest lucru este justificat din punctul de vedere al mediului, cum ar fi energia electrică din surse regenerabile sau mai recenta cogenerare de energie termică și electrică.

  • Propunerea de astăzi nu va modifica exceptările actuale aplicabile pentru transportul internațional aviatic și maritim din cauza obligațiilor internaționale existente și a riscului denaturării concurenței în cazul în care un stat membru ia măsuri unilaterale. Totuși, aceste exceptări vor fi reexaminate în raporturile periodice ale Comisiei privind aplicarea directivei.

  • Nouă state membre noi (Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România și Slovacia) vor beneficia de o perioadă de tranziție până în 2020, în timpul cărei nu vor avea obligația de a implementa componenta CO2. Acest lucru este justificat de nivelul în general mai scăzut al veniturilor.

Ratele minime vor fi adaptate la evoluțiile externe de tipul inflației sau evoluției prețului CO2?

Da. Acesta este unul dintre avantajele esențiale ale propunerii. Ratele minime vor fi adaptate la evoluțiile externe de tipul inflației sau creșterii/scăderii prețului CO2. Directiva revizuită privind impozitarea energiei va reflecta așadar într-o mai mare măsură acești factori externi. Rata minimă a taxei aferente conținutului energetic își va menține valoarea reală și va fi adaptată o dată la trei ani, în funcție de rata inflației de bază (rata inflației la alte produse în afara alimentelor și energiei). Cât privește rata minimă a taxei aferente conținutului de CO2, directiva prevede o revizuire periodică, pentru a se asigura că ea corespunde prețului CO2 stabilit în cadrul schemei ETS a UE și că, în această privință, nu există dezavantaje concurențiale între companiile incluse și cele neincluse în ETS.

Care sunt țările care au instituit deja o taxă pe emisiile de carbon?

În prezent, Danemarca, Irlanda, Finlanda și Suedia practică o taxă pe emisiile de carbon, ale cărei rate diferă foarte mult de la un stat la altul și nu reflectă prețul carbonului stabilit în cadrul ETS a UE.

Când va intra în vigoare directiva revizuită privind impozitarea energiei?

Directiva revizuită ar urma să se aplice din 2013, pentru a produce efecte în paralel cu cea de-a treia etapă a ETS a UE. Se prevede o perioadă de introducere treptată care să ajute statele membre să își restructureze taxele și să permită administrațiilor naționale, companiilor și sectorului energetic să se adapteze la noul context. Grație perioadelor de tranziție lungi, până în 2023, prevăzute pentru alinierea completă a impozitării conținutului energetic, industria va dispune de timp suficient pentru a se adapta la noua structură de impozitare.

A se vedea, de asemenea, IP/11/468.


Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website