Navigation path

Left navigation

Additional tools

Banda largă: Comisia stabilește o abordare comună la nivelul UE privind rețelele ultrarapide de bandă largă

European Commission - MEMO/10/424   20/09/2010

Other available languages: EN FR DE DA ES NL IT SV PT FI EL CS ET HU LT LV MT PL SK SL BG

memO/10/424

Bruxelles, 20 septembrie 2010

Banda largă: Comisia stabilește o abordare comună la nivelul UE privind rețelele ultrarapide de bandă largă

Comisia Europeană a adoptat o recomandare care conține indicații la adresa autorităților naționale de reglementare în domeniul telecomunicațiilor referitoare la modul în care acestea trebuie să reglementeze accesul concurențial al terților la rețelele ultrarapide de fibră optică [cunoscute sub denumirea de rețele de acces de nouă generație (next generation access – NGA)] care oferă gospodăriilor și întreprinderilor conexiuni la internet ultrarapid de bandă largă. Autoritățile de reglementare trebuie să aplice noile orientări în procesul decizional curent imediat ce textul se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Directiva-cadru în domeniul telecomunicațiilor (Directiva 2002/21/CE) obligă autoritățile să „țină seama în cea mai mare măsură” de recomandarea Comisiei și să justifice orice abatere de la aceasta. Recomandarea oferă operatorilor din telecomunicații siguranță în materie de reglementare, asigurând un echilibru corespunzător între nevoia de a încuraja investițiile și nevoia de a păstra un mediu concurențial. Aceasta va contribui la stimularea investițiilor în rețelele ultrarapide de bandă largă, obiectiv principal al Comisiei în cadrul Agendei digitale pentru Europa (IP/10/581) și al strategiei Europa 2020. Recomandarea face parte dintr-un pachet de măsuri cu privire la banda largă, prezentate astăzi de Comisie (a se vedea IP/10/1142).

Recomandarea Comisiei cu privire la accesul reglementat la rețelele de acces de nouă generație definește o abordare comună la nivelul UE în materie de reglementare a rețelelor de fibră optică. Rețelele de fibră optică completează sau înlocuiesc rețelele de acces tradiționale pe bază de cupru care nu pot oferi decât o lățime de bandă limitată. Dezvoltarea rețelelor de fibră optică necesită investiții substanțiale. Totuși, fibra optică este etapa următoare a evoluției tehnologice firești din industria rețelelor fixe de telecomunicații și joacă un rol esențial în atingerea obiectivelor ambițioase ale Agendei digitale în ceea ce privește banda largă (a se vedea IP/10/581, MEMO/10/199 și MEMO/10/200).

Normele UE cu privire la telecomunicații solicită autorităților naționale de reglementare în domeniu să încurajeze investițiile eficiente și să promoveze concurența. În absența unei concurențe eficiente, autoritățile de reglementare pot impune companiilor dominante măsuri ex ante pentru a soluționa această deficiență a pieței cu ajutorul unei analize aprofundate a acesteia, desfășurată în conformitate cu prevederile Directivei‑cadru a UE în domeniul telecomunicațiilor (Directiva 2002/21/CE). Noua recomandare a Comisiei conține orientări adresate autorităților de reglementare referitoare la metodele care se pot utiliza pentru a realiza acest lucru pe piețele bazate pe fibră optică ale rețelelor de „acces de nouă generație”.

Accesul de nouă generație

Atât operatorii de telecomunicații cu tradiție pe piață cât și noii operatori își modernizează în prezent rețelele de cupru existente, înlocuindu-le cu fibră optică; aceștia investesc în rețele de fibră optică până la un nod optic („fibre to the node” – FTTN) sau în rețele de fibră optică până la abonat („fibre to the home” – FTTH). În UE, marii operatori de telecomunicații (care pot să fi deținut în trecut de o poziție de monopol) concurează cu alți operatori care oferă servicii bazate, de exemplu, pe rețele de cablu, pe accesarea necondiționată a buclei locale („local loop unbundling” –LLU) care are la bază accesul necondiționat la ultima milă a rețelelor operatorilor tradiționali, și pe accesul de tip bitstream la aceste rețele.

Necesitatea unei intervenții din partea Comisiei

Implementarea rețelelor NGA de fibră optică în UE este încă în faza de început. Totuși, din ce în ce mai multe autorități naționale de reglementare au început să examineze aspectele care țin de accesul reglementat la NGA în cadrul analizelor pieței pe care le efectuează regulat. Comisia primește notificări cu privire la un număr din ce în ce mai mare de măsuri de reglementare ca parte a procedurii de consultare prevăzute la articolul 7 (a se vedea MEMO/09/539). În urma analizei măsurilor menționate, Comisia a concluzionat că, în lipsa unor orientări adresate autorităților de reglementare din domeniul telecomunicațiilor, pericolul apariției unor divergențe pe piețele de telecomunicații ale statelor membre este evident. O asemenea situație ar putea duce la distorsiuni ale piețelor ca rezultat al reglementării inconsecvente și ar putea crea un climat de incertitudine pentru companiile care investesc în rețele de acces de nouă generație.

Recomandarea Comisiei va conferi mai multă consecvență și claritate deciziilor autorităților de reglementare în domeniul telecomunicațiilor, încurajând astfel investițiile oportune și eficiente în NGA pe piața unică din UE și stimulând în același timp concurența pe piața serviciilor de bandă largă.

Asigurarea unui echilibru între nevoile operatorilor tradiționali și cele ale noilor operatori

Recomandarea referitoare la NGA pune la dispoziția autorităților naționale de reglementare instrumentele necesare sprijinirii operatorilor nou intrați pe piața NGA și a investițiilor în infrastructură din partea operatorilor cu tradiție pe piață. De exemplu, la stabilirea tarifelor de acces în funcție de costuri pentru companiile cu poziții dominante pe piețele naționale de bandă largă, autoritățile de reglementare trebuie să țină cont în mod adecvat și de riscurile de investiție asociate, prin intermediul unei prime de risc. În același timp, recomandarea are ca obiectiv facilitarea pătrunderii pe piață a altor operatori și stimularea concurenței, permițându-le acestora să avanseze pe „scara investițiilor” și să își dezvolte gradual propria infrastructură.

În speță, recomandarea referitoare la NGA consolidează o serie de principii care trebuie respectate de autoritățile de reglementare din UE:

  • în primul rând, deși nu vor exista „pauze în materie de reglementare” pentru firmele cu poziții dominante, reglementarea tarifelor de acces la rețelele de fibră optică va reflecta integral riscurile de investiție și va permite companiilor investitoare să realizeze profituri substanțiale. Dat fiind volumul potențial al investițiilor în discuție și randamentul actual redus al multor clase de active financiare, acesta constituie un cadru propice pentru companiile care doresc să investească;

  • în al doilea rând, autoritățile naționale de reglementare trebuie să aibă la dispoziție o întreagă gamă de măsuri corective în materie de acces, din care să poată alege, ținând cont de condițiile specifice piețelor naționale, combinația adecvată pentru stimularea pătrunderii pe piață și a concurenței bazate pe infrastructură;

  • în al treilea rând, reglementarea ex ante în cazul rețelelor de fibră optică trebuie să reflecte condițiile de concurență diferite aplicabile pe piețe specifice și în zone specifice (rurale și urbane) din cadrul unei piețe date, conducând la o reglementare mai puțin intruzivă în cazul în care concurența este puternică (operatorii de cablu și viitorul internet mobil);

  • în fine, recomandarea oferă un puternic sprijin acordurilor de coinvestiții în rețele NGA și permite stabilirea unor tarife de acces mai reduse pentru accesul necondiționat la bucla de fibră optică în schimbul unor angajamente luate anticipat cu privire la contracte pe termen lung sau la anumite volume contractuale.

Autoritățile naționale de reglementare trebuie „să țină seama în cea mai mare măsură”

Din perspectivă juridică, articolul 19 din directiva-cadru (Directiva 2002/21/CE) solicită statelor membre să se asigure că autoritățile naționale de reglementare țin seama în cea mai mare măsură de recomandarea Comisiei la îndeplinirea sarcinilor lor. Normele menționate prevăd, de asemenea, că atunci când o autoritate națională de reglementare alege să nu dea curs recomandării Comisiei, aceasta informează Comisia în scris cu privire la motivele sale. Până în prezent, autoritățile de reglementare în domeniul telecomunicațiilor au înregistrat un nivel înalt de conformitate cu recomandările anterioare ale Comisie în sectorul respectiv. Recomandarea referitoare la NGA va intra în vigoare imediat după publicarea în Jurnalul Oficial al UE. Din acel moment, se așteaptă ca autoritățile naționale de reglementare să aplice în mod curent noile orientări în procesul de luare a deciziilor, cooperând prin intermediul Organismului autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC).

Întrebări frecvente

Care este temeiul juridic al Recomandării NGA?

Recomandarea Comisiei privind accesul reglementat la rețelele de acces de nouă generație are la bază articolul 19 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru în domeniul telecomunicațiilor).

Companiile care investesc sume considerabile în NGA pot beneficia inițial de o perioadă de protecție?

Nu există pauze în materie de reglementare pentru rețelele NGA. De fapt, experiența arată că reglementarea ex ante poate soluționa probleme structurale și poate crea un mediu concurențial pe anumite piețe, prin stipularea unor condiții de intrare pe piață, oferind noilor actori care pătrund pe piață certitudine juridică și încurajând astfel investițiile. În special întreprinderile reglementate vor beneficia de faptul că autoritățile naționale de reglementare trebuie să țină seama integral de riscul de investiție.

Sectorul telecomunicațiilor constituie un excelent exemplu de bună funcționare a reglementării în asociere cu concurența, iar reglementarea poate fi eliminată treptat pe măsură ce concurența pe piață ia amploare.

De ce se aplică noilor rețele de fibră optică aceleași principii aplicate inițial infrastructurii pe bază de cupru?

Abordarea Comisiei respectă principiile de drept ale UE în ceea ce privește concurența, care se bazează pe o analiză economică a serviciilor și a piețelor, mai degrabă decât pe infrastructura specifică care le furnizează. Este esențial să se creeze o piață echitabilă pentru toți participanții, indiferent de structura sau de tehnologia subiacentă. Recomandarea nu doar extinde sfera normelor elaborate în cazul rețelelor de cupru la cele de fibră optică, ci conține de asemenea numeroase dispoziții inovatoare care adaptează normele existente la noul context specific fibrei optice (a se vedea mai sus).

Ce înseamnă „putere semnificativă pe piață” în contextul reglementării UE cu privire la sectorul telecomunicațiilor?

În general, se pot impune măsuri de reglementare ex ante numai dacă pe piața analizată concurența nu funcționează. Această situație are loc atunci când o autoritate de reglementare concluzionează că un operator deține putere semnificativă pe piață și decide astfel să impună măsuri corective adecvate. Noțiunea de putere semnificativă pe piață este echivalentă cu conceptul de poziție dominantă din dreptul concurenței, definit în jurisprudența Curții de Justiție și a Tribunalului UE.

În temeiul procedurilor prevăzute la articolul 7 din directiva-cadru în domeniul telecomunicațiilor (Directiva 2002/21/CE), autorităților naționale de reglementare li se cere să analizeze piețele naționale de comunicații electronice, după consultarea sectorului sectorul de profil, și să propună măsuri de reglementare adecvate pentru remedierea deficiențelor pieței. Ulterior, autoritățile naționale de reglementare trebuie să informeze Comisia și alte autorități naționale cu privire la concluziile formulate și la măsurile propuse.

Mai exact, autoritatea de reglementare trebuie să definească granițele pieței relevante, să evalueze dacă unul sau mai mulți participanți dețin putere semnificativă pe piața respectivă, iar dacă operatorii se dovedesc a avea o poziție dominantă, să propună măsuri corective adecvate de reglementare pentru asigurarea unei concurențe eficiente.

Se va limita în practică randamentul investițiilor unei societăți în rețelele de acces de nouă generație atunci când o autoritate de reglementare va stabili că respectiva societate are o putere semnificativă pe piață?

Atunci când constată că o companie are o poziție dominantă pe o piață dată, autoritatea națională de reglementare trebuie să impună obligații de reglementare în conformitate cu articolul 8 din Directiva privind accesul la comunicații electronice (Directiva 2002/19/CE). Această constrângere nu se va face arbitrar, ci proporțional cu natura problemei și cu structurile respective de piață. Autorităților naționale de reglementare li se recomandă impunerea unor măsuri corective adecvate (și nu exhaustive) ca răspuns la pozițiile dominante pe piață.

De exemplu, în anumite circumstanțe, o autoritate de reglementare poate decide să nu impună accesul necondiționat la bucla de fibră optică, de pildă în zonele în care infrastructura existentă, cum ar fi rețelele de fibră optică până la abonat și/sau cablul, precum și prețurile de consum atractive sunt de natură să stimuleze o concurență eficientă. În plus, dacă se impun obligații privind accesul, anumite circumstanțe pot permite autorităților naționale de reglementare să ofere flexibilitate în privința tarifelor (și anume, scutirea de la obligații tarifare mai stricte, precum tarifele calculate în funcție de costuri ex ante) unei firme cu poziție dominantă. Recomandarea prevede totodată că, pentru produsele de acces bitstream, se pot utiliza prețuri mai mici decât prețurile cu amănuntul (retail-minus).

În prezent, venitul mediu pe utilizator pentru generația actuală de bandă largă din UE este de aproximativ 37 de euro pe lună, estimându-se că această valoare va crește cu 10-15% în cazul produselor viitoare de bandă largă de mare viteză. Recomandarea recurge la o abordare suficient de flexibilă și de nuanțată pentru a nu acționa ca limitator implicit al profitului investitorilor.

De ce nu stabilește recomandarea o primă de risc la nivelul UE, care să fie aplicată de autoritățile naționale de reglementare?

Tarifele de acces reglementate trebuie să reflecte situația economică specifică a rețelei NGA în cauză, inclusiv riscurile de investiție estimate. Condițiile de acest gen pot varia considerabil în funcție de condițiile de piață și de tipul de investiție, prin urmare impunerea unei prime de risc sau a unui tarif de acces unic la nivelul UE ar fi o măsură disproporționată și nejustificată. O măsură optimă ar fi stabilirea prețurilor reglementate (chiar mai mult decât elaborarea de măsuri corective) de către autoritățile naționale de reglementare, pe baza unei analize economice amănunțite a fiecărui caz în parte, în conformitate cu principiile prezentate în recomandarea Comisiei.

Ce măsuri a luat Comisia pentru pregătirea acestei recomandări?

La elaborarea abordării sale, Comisia a colaborat îndeaproape cu autoritățile naționale de reglementare din cele 27 de state membre ale UE și cu Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (BEREC). De asemenea, recomandarea a făcut obiectul a două consultări publice, în 2008 și 2009, totalizând aproximativ 170 de contribuții.

Contribuțiile la cele două consultări publice se regăsesc la adresa http://ec.europa.eu/information_society/policy/ecomm/library/public_consult/index_en.htm

Statele membre UE și-au exprimat sprijinul față de textul recomandării și au votat în favoarea acestuia în cadrul reuniunii Comitetului pentru comunicații din iunie 2010.

Pentru informații suplimentare:

http://ec.europa.eu/information_society/newsroom/cf/itemdetail.cfm?item_id=6070

A se vedea, de asemenea, MEMO/10/426.


Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website