Navigation path

Left navigation

Additional tools

MEMO/10/247

Bruxelles, 10 iunie 2010

Comisia stabilește un sistem de certificare a biocarburanților durabili

(a se vedea IP/10/711)

Ce sunt biocarburanții?

Biocarburanții sunt carburanți utilizați în sectorul transporturilor și produși pe bază de biomasă. În prezent, cei mai importanți biocarburanți sunt: bioetanolul (produs din zahăr și culturi cerealiere; utilizat ca înlocuitor al benzinei) și biomotorina (produsă în principal din uleiuri vegetale; utilizată ca înlocuitor al motorinei). În 2008, biocarburanții dețineau o pondere de 3,4% din consumul de carburant în sectorul transporturilor – cu 0,5% mai mult față de ponderea deținută cu cinci ani înainte.

La ce folosesc biocarburanții?

Biocarburanții contribuie la combaterea schimbărilor climatice și la reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, conform angajamentului asumat la reuniunea Consiliului European din 2007. Biocarburanții reprezintă principala alternativă la benzină și motorină în sectorul transporturilor, responsabil pentru mai mult de 20% din emisiile de gaze cu efect de seră din Uniunea Europeană.

În ce mod promovează UE biocarburanții durabili?

Directiva privind energia din surse regenerabile din 20091 stabilește obiective în acest sens. Fiecare stat membru trebuie să atingă obiective individuale în ceea ce privește ponderea globală a energiei din surse regenerabile în cadrul consumului energetic. Mai mult, în sectorul transporturilor, toate statele membre trebuie să atingă același obiectiv, care vizează o pondere de 10% a energiei din surse regenerabile. Biocarburanții reprezintă principala formă de energie din surse regenerabile utilizată în transporturi.

Ce aduc nou cele două comunicări?

  • Certificarea biocarburanților durabili: Comunicarea încurajează industria, guvernele și ONG-urile să elaboreze sisteme voluntare de certificare a biocarburanților. Comisia va examina dacă aceste sisteme sunt fiabile și imune la fraudă Certificatele garantează că toți biocarburanții comercializați sub această denumire sunt durabili și că sunt produși în temeiul criteriilor prevăzute de Directiva privind energia din surse regenerabile. Toate sistemele trebuie să prevadă verificarea de către auditori independenți a întregului lanț de producție, de la fermier la trader și până la furnizorul de carburant.

  • Protejarea naturii: Comisia definește foarte clar tipurile de soluri care NU pot fi utilizate pentru a produce biocarburanți. Este vorba despre: păduri, arii protejate, zone umede, turbării. Comisia exclude în mod explicit posibilitatea ca pădurile să fie transformate în plantații pentru producerea uleiului de palmier.

  • Promovează exclusiv biocarburanții care determină mari reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră: Comisia prezintă modalitatea prin care se poate dovedi că biocarburanții utilizați determină mari reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră. Conform explicațiilor Comisiei, carburanții care nu vor determina reduceri cu 35% ale emisiilor de gaze cu efect de seră comparativ cu benzina și motorina nu vor fi eligibili. Acest prag va crește la 50% în 2017. Calculele nu includ doar dioxidul de carbon, ci și metanul (CH4) și protoxidul de azot (N2O), ambele fiind gaze cu efect de seră mai puternice decât CO2.

Aceasta înseamnă că doar acești biocarburanți vor putea fi importați în UE?

Nu. Aceasta înseamnă că doar biocarburanții care îndeplinesc aceste condiții vor fi contabilizați în cazul obiectivelor naționale pe care cele 27 de state membre ale UE trebuie să le atingă până în 2020 în temeiul Directivei privind energia din surse regenerabile din 2009. . Acest aspect se aplică tuturor biocarburanților, fie că sunt produși în Uniunea Europeană, fie că sunt importați din afara UE. Doar acești biocarburanți vor putea beneficia de ajutoare publice naționale, precum scutirea de taxe.

Cum funcționează acest certificat în practică?

De exemplu: Un furnizor de carburant din Regatul Unit care utilizează etanol din Brazilia trebuie să notifice cantitățile de biocarburanți autorităților britanice. Pentru a demonstra că acești biocarburanți sunt durabili conform directivei, furnizorul respectiv poate adera la un sistem voluntar.

Furnizorul de combustibil trebuie să se asigure că, pe parcursul întregului lanț de producție, traderul de la care achiziționează biocarburantul, uzina de producere a etanolului de la care traderul achiziționează etanolul și fermierul care furnizează trestia de zahăr uzinei de producere a etanolului păstrează toate înregistrările aferente. Acest tip de control se efectuează înainte ca întreprinderea să adere la sistem și, ulterior, cel puțin o dată pe an.

Modul de auditare este identic cu cel din sectorul financiar. Auditorul trebuie să verifice toate documentele și să efectueze controale la o parte din fermieri, unități de producție și traderi. Acesta va trebui să verifice dacă terenul de pe care provine materia primă pentru etanol a fost într-adevăr teren agricol anterior și nu pădure tropicală.

Sunt stațiile de alimentare cu carburant prevăzute cu o etichetă specifică pentru biocarburanți?

Nu este obligatoriu ca în cadrul unui sistem de certificare produsul final să fie prevăzut cu o etichetă. Cu toate acestea, sistemele au libertatea de a alege dacă să prevadă acest lucru. Totodată, ar fi de bun augur, din punct de vedere promoțional, dacă stațiile de alimentare cu carburant ar putea demonstra că dețin biocarburanți durabili, îndeosebi atunci când sistemul aplică criterii de durabilitate mai ample decât cele prevăzute de legislația UE.

Întreprinderile sau guvernele s-au arătat deja interesate de elaborarea unui astfel de sistem?

Comisia a luat legătura cu numeroase întreprinderi și organizații interesate să elaboreze sisteme voluntare. Se preconizează că, având în vedere clarificarea până în prezent a cerințelor aplicabile auditării, părțile interesate îi vor putea adresa în curând Comisiei solicitarea de a le recunoaște sistemele voluntare elaborate.

Există posibilitatea fraudării? Auditorii nu sunt permanent prezenți.

În cazul, foarte puțin probabil de altfel, și în pofida efectuării unui audit independent, în care va exista o suspiciune de fraudă, oricine are dreptul de a sesiza Comisia, aceasta putând anula recunoașterea sistemului.

Ce biocarburanți sunt utilizați în sectorul transporturilor?

În 2007, biomotorina deținea o pondere de 75% (6,1 milioane de tone) din carburanții proveniți din surse regenerabile utilizați în sectorul transporturilor în UE, bioetanolul deținea o pondere de 15% (1,24 milioane de tone), iar restul, de 10%, era deținut de uleiurile vegetale pure.

Ce cantitate de biocarburanți se importă în UE?

În 2007, aproximativ 26% din biomotorina și 31% din bioetanolul utilizate în UE au fost de import. Majoritatea acestor importuri au provenit din Brazilia și SUA. Marea majoritate a biocarburanților este produsă în Uniunea Europeană. În afara criteriilor de durabilitate, biocarburanții produși în UE trebuie să respecte dispozițiile legislației de mediu a UE și cerințele în materie de agricultură, inclusiv conservarea peisajului, protecția solurilor împotriva eroziunii și gestionarea consumului de apă.

Terenurile sunt limitate. Este nevoie de defrișări pentru producerea de biocarburanți?

Atingerea obiectivul de 10% ar necesita aproximativ între 2 și 5 milioane hectare de teren, conform diverselor estimări privind impactul net al schimbării utilizării terenurilor. UE deține suprafețe suficiente de teren care au fost utilizate anterior în scopuri agricole și care nu mai necesită în prezent să fie cultivate, chiar dacă toți biocarburanții utilizați ar fi produși în Europa. De asemenea, în alte părți ale lumii există alternative la defrișarea de dată recentă. Indonezia deține aproximativ între 3 și 12 milioane de hectare de teren, care a fost defrișat în trecut și care acum este necultivat. Este evident o idee bună ca terenul respectiv să fie din nou utilizat.

Este permisă defrișarea pădurilor tropicale pentru a produce uleiul de palmier utilizat la fabricarea biocarburanților necesari îndeplinirii obiectivelor UE?

Nu. Comunicarea exclude această posibilitate. Aceasta precizează că pădurile nu pot fi transformate în plantații pentru producerea de ulei de palmier.

Sunt majoritatea biocarburanților produși pe bază de ulei de palmier?

Numai aproximativ 4-5% din biocarburanții din UE sunt produși pe bază de ulei de palmier. Aceasta reprezintă aproximativ 1% din producția mondială de ulei de palmier. Nici în afara granițelor UE utilizarea uleiului de palmier ca materie primă pentru producerea biocarburanților nu este mai extinsă. Peste 95% din uleiul de palmier este utilizat în industria alimentară și în industrii precum industria cosmetică.

Între 2000 și 2008, producția de ulei de palmier a crescut cu 20 milioane de tone, adică de patruzeci de ori mai mult decât cantitatea de ulei de palmier utilizată la producerea biocarburanților în UE (500 000 tone). Așadar, biocarburanții nu reprezintă cauza principală a defrișărilor. Totuși, criteriile de durabilitate joacă un rol evident în prevenirea defrișărilor.

O serie de studii efectuate de UE relevă faptul că biocarburanții nu determină reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Care este reacția UE în acest sens?

Lucrurile nu stau astfel. Din rapoartele date recent publicității reiese că biocarburanții contribuie într-adevăr la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Până la sfârșitul acestui an, Comisia va publica, pe baza acestor studii, un raport privind utilizarea indirectă a terenurilor, conform celor prevăzute de Directiva privind energia din surse regenerabile.

Progresul înregistrat în utilizarea biocarburanților în UE, 2003-2008

Ponderea biocarburanților în cadrul carburanților pentru transporturi

Stat membru

Ponderea biocarburanților în 2003

Ponderea biocarburanților în 2008

Austria

0,1

5,5

Belgia

0,0

1,1

Bulgaria

-

0,22

Cipru

0,0

1,3

Republica Cehă

1,1

1,3

Danemarca

0,0

0,23

Estonia

0,0

0,6

Finlanda

0,1

2,1

Franța

0,7

5,7

Germania

1,2

6,0

Grecia

0,0

1,0

Ungaria

0,0

3,5

Irlanda

0,0

1,6

Italia

0,5

0,6

Letonia

0,2

0,2

Lituania

0,0

4,3

Luxemburg

0,0

2,0

Malta

0,0

0,44

Țările de Jos

0,0

3,3

Polonia

0,5

3,7

Portugalia

0,0

2,0

România

-

2,35

Slovacia

0,1

2,7

Slovenia

0,0

1,2

Spania

0,4

2,0

Suedia

1,3

5,0

Regatul Unit

0,0

2,0

UE 25

0,5%

UE 27

3,4%6

1 :

Directiva 2009/28/CE din 23 aprilie 2009 privind energia din surse regenerabile, JO L 140/28, 5.6.2009.

2 :

Doar biomotorină.

3 :

Date din 2007.

4 :

Doar biomotorină.

5 :

Doar biomotorină.

6 :

Estimare


Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website