Chemin de navigation

Left navigation

Additional tools

Ajutoare de stat: Orientări privind ajutoarele de stat pentru mediu – întrebări frecvente

Commission Européenne - MEMO/08/31   23/01/2008

Autres langues disponibles: FR EN DE DA ES NL IT SV PT FI EL CS ET HU LT LV MT PL SK SL BG

MEMO/08/31

Bruxelles, 23 ianuarie 2008

Ajutoare de stat: Orientări privind ajutoarele de stat pentru mediu – întrebări frecvente

(A se vedea, de asemenea, IP/08/80)

De ce este nevoie de publicarea de orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului înconjurător?

Ajutoarele de stat trebuie să îndeplinească anumite criterii și să fie autorizate de către Comisia Europeană. Comisia publică orientări și cadre în sprijinul statelor membre, prin anunțarea, în prealabil, a măsurilor pe care aceasta le consideră compatibile cu piața comună, accelerând astfel autorizarea ajutoarelor.

Protecția mediului înconjurător reprezintă un obiectiv important al Uniunii Europene. Nivelul de protecție a mediului nu este considerat a fi suficient de ridicat și este nevoie să se ia mai multe măsuri în acest sens. Acest lucru se datorează, în special, faptului că întreprinderile nu sunt pe deplin responsabile de costurile sociale ale poluării. Pentru a remedia această disfuncționalitate a pieței și a promova un nivel mai ridicat de protecție a mediului, guvernele pot folosi reglementări pentru a se asigura că întreprinderile plătesc pentru poluarea pe care o cauzează (de exemplu prin taxe sau sisteme de comercializare a emisiilor) sau respectă anumite standarde de mediu.

În anumite cazuri, ajutoarele de stat pot fi justificate, de asemenea, prin faptul că oferă stimulente întreprinderilor private pentru a investi mai mult în protecția mediului sau că degrevează anumite întreprinderi de o sarcină financiară relativ mare în vederea aplicării globale a unei politici mai stricte privind mediul.

În același timp, orientările oferă o protecție în sensul că nu va mai fi posibil să se acorde ajutoare de stat cu obiective necorespunzătoare sau excesive, care nu numai că denaturează concurența, ci eludează, de asemenea, însuși scopul propus -îndeplinirea obiectivelor din domeniul mediului.

Care este legătura dintre orientările privind ajutoare de stat pentru protecția mediului și pachetul de măsuri privind energia și schimbările climatice?

În martie 2007, Consiliul European a decis să fixeze un obiectiv de reducere cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră și un obiectiv obligatoriu ca 20% din totalul consumului de energie UE să fie reprezentat de sursele regenerabile de energie până în 2020.

În contextul pachetului de măsuri privind energia și schimbările climatice, Comisia propune măsuri ambițioase de strategie politică privind, între altele, sursele regenerabile de energie și comercializarea emisiilor. Pentru a îndeplini aceste obiective, pachetul de măsuri introduce mecanisme de piață destinate să garanteze că poluatorii plătesc pentru poluarea pe care o generează și că sunt sprijinite tehnologii care respectă într-o mai mare măsură mediul. Noile orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului (OAPM) sunt o parte importantă a pachetului, vizând să ofere stimulente adecvate statelor membre și întreprinderilor din sectorul respectiv în vederea sporirii eforturilor acestora pentru protecția mediului.

În primul rând, menținând o concurență reală, OAPM sprijină instrumentele bazate pe regulile pieței care sunt introduse de pachetul de măsuri. Ar trebui să fie limpede că, fără o concurență reală, obiectivele nu vor fi îndeplinite. Dacă poluatorii nu plătesc destul și pot evita să facă investiții suficiente în domeniul protecției mediului deoarece aceștia primesc ajutoare de stat, nu numai că va fi denaturată concurența, dar se va eluda, de asemenea, însuși scopul de a îndeplini ambițioasele obiective ale Uniunii în domeniul mediului.

În al doilea rând, OAPM prevede o serie de măsuri care completează și sprijină realizarea unei mai bune protecții a mediului. Pot exista situații în care principiul „poluatorul plătește” (PPP) nu poate fi pus în aplicare în mod corect de către statele membre. În aceste situații, ajutoarele de stat pot fi o opțiune pentru a răspunde disfuncționalității pieței asociate externalităților negative în materie de mediu. Ajutoarele de stat pot permite întreprinderilor să își schimbe comportamentul și să adopte proceduri care respectă într-o mai mare măsură mediul sau să investească în tehnologii mai ecologice. De ademenea, ajutoarele de stat pot permite statelor membre să adopte reglementări sau standarde mai stricte decât standardele comunitare prin reducerea constrângerilor de nesuportat ce afectează anumite întreprinderi. Acest lucru poate contribui la realizarea obiectivelor Comunității în materie de mediu.

Dacă ajutoarele au un obiectiv corespunzător, orientările sunt foarte generoase. De exemplu, pentru producerea energiei regenerabile, statele membre au posibilitatea să acopere 100% din costurile suplimentare suportate de către întreprinderi.

Care sunt principalele schimbări în noile orientări privind protecția mediului, comparativ cu orientările precedente?

Principalele modificări în noile orientări privind protecția mediului, comparativ cu orientările din 2001 sunt:

  1. Există un număr de dispoziții noi în orientări, de exemplu ajutoarele acordate în cazul unei adaptări anticipate la standarde, ajutoarele acordate pentru studii în domeniul mediului, ajutoarele pentru sistemele de termoficare urbană, ajutoarele pentru gestionarea deșeurilor și ajutoarele în legătură cu sistemele de permise negociabile.
  2. Intensitatea ajutoarelor a crescut considerabil. Intensitatea ajutoarelor acordate întreprinderilor mari a crescut de la 30% - 40% la 50% - 60%. În cazul întreprinderilor mici, intensitatea ajutoarelor a crescut de la 50%-60% la 70%-80%. Mai mult, atunci când o investiție care vizează aplicarea unor standarde comunitare mai stricte sau a nivelului protecției mediului, în absența standardelor, implică eco-inovație, se poate acorda un bonus suplimentar de 10%. În plus, a fost introdusă posibilitatea de a acorda un ajutor de 100% în urma unei proceduri concurențiale. Spre deosebire de orientările din 2001, nu mai există bonusul pentru ajutorul acordat regiunilor asistate sau pentru instalațiile de energie regenerabilă răspunzând necesităților unei întregi comunități.
  3. Cu privire la reducerile de taxe, orientările mențin posibilitatea derogărilor necondiționate, pe termen lung, de la taxele de mediu, dacă, după aplicarea acestei reduceri, întreprinderile în cauză plătesc cel puțin minimul comunitar. În cazul în care întreprinderile nu plătesc minimul comunitar, se pot acorda în continuare derogări pe termen lung rămân posibile, dar statele membre trebuie să demonstreze că aceste derogări sunt necesare și proporționale. Beneficiarii unor reduceri semnificative sau chiar ai unor scutiri totale sunt, în unele cazuri, poluatori importanți. Comisia consideră că în unele condiții aceste derogări pot fi justificate, dar că statele membre ar trebui să motiveze această necesitate.
  4. Orientările clasifică evaluările în cele standard și cele detaliate. A fost introdusă o metodă de evaluare detaliată a sumelor mari acordate ca ajutoare individuale diferitelor întreprinderi pentru a permite o controlare mai atentă a cazurilor individuale care au cel mai mare potențial de a denatura concurența și schimburile comerciale. Sistemele care presupun exonerări sau reduceri de taxe vor fi analizate doar la nivel de sistem, ceea ce înseamnă că întreprinderile individuale nu vor face obiectul unei evaluări detaliate.
  5. Există o legătură importantă între noile orientări și viitoarea exceptare generală pe categorii care va fi adoptată de către Comisie înainte de vacanța de vară. Exceptarea pe categorii va degreva statele membre de obligația de a notifica Comisiei anumite măsuri de ajutor și astfel va reduce sarcina administrativă. Se prevede ca, pe viitor, anumite tipuri de ajutoare de mediu care nu depășesc o anumită sumă să nu mai fie notificate Comisiei. În plus, se prevede folosirea unei metode simplificate pentru a calcula nivelul ajutorului în cazul exceptării generale pe categorii.

De ce valoarea ajutoarelor se bazează pe costurile suplimentare ale investițiilor în domeniul mediului și nu pe totalitatea costurilor de investiție?

Valoarea ajutoarelor se bazează pe costurile suplimentare de investiție necesare pentru realizarea gradului de protecție a mediului comparativ, de exemplu, cu o instalație care respectă standardul obligatoriu sau o metodă de producție care respectă într-o mai mică măsură mediul, în absența standardelor. Dacă nu s-ar proceda în acest fel, orice investiție care ar crește gradul de protecție a mediului ar fi eligibilă pentru a primi ajutoare de stat, chiar dacă investiția nu ar fi mai costisitoare decât alternativa. Mai mult, ajutorul ar fi acordat pentru a spori capacitatea sau productivitatea. Ar trebui autorizate doar ajutoarele de stat care au un efect suplimentar asupra mediului, probabilitatea ca ajutorul să fie necesar pentru creșterea gradului de protecție a mediului fiind mai mare dacă ajutorul este acordat pe baza unei abordări bazate pe costuri suplimentare.

De ce intensitatea ajutoarelor pentru investiții nu este de 100% dacă ajutorul nu acoperă decât costurile suplimentare în domeniul mediului?

Intensitatea ajutoarelor pentru investiții nu este, în mod normal, de 100% din costurile suplimentare de investiție deoarece, în primul rând, calcularea costurilor suplimentare nu este exactă, de exemplu beneficiile de exploatare nu sunt luate în calcul pe întreaga durată de viață a instalației. În al doilea rând, o imagine de întreprindere care respectă într-o mai mare măsură mediul poate avea o valoare comercială pentru aceasta sau poate fi chiar indispensabilă pentru supraviețuirea pe viitor a întreprinderii. Astfel, nu va fi necesar să se acopere toate costurile suplimentare de mediu calculate pentru a se stimula investiția.

Cu toate acestea, dacă ajutorul de stat este legat de o procedură ofertare, intensitatea ajutoarelor poate ajunge la 100%. Mai mult, pentru producerea de surse de energie regenerabile sau pentru cogenerare se pot acorda ajutoare de exploatare, în plus față de ajutorul pentru investiție, în vederea acoperirii diferenței integrale între costurile de producere a energiei și prețul pieței pentru tipul de energie respectiv. Ajutorul poate chiar să acopere o rată normală a rentabilității capitalului. Astfel se acoperă 100% din costurile suplimentare.

Ce reprezintă investiția de referință?

Investiția de referință este investiția care ar fi fost făcută fără ajutor de stat. Aceasta este o investiție comparabilă, din punct de vedere tehnic, care oferă un grad mai redus de protecție a mediului (corespunzătoare cu standardul comunitar obligatoriu, dacă există) și care ar fi realizată, în mod credibil, fără ajutor. În cazul surselor de energie regenerabile, se consideră, de cele mai multe ori, că investiția de referință este o centrală care funcționează cu gaz, cu aceeași capacitate de producție, iar în cazul producției combinate de energie, se folosește, de obicei, o centrală cu o producție separată de electricitate și căldură. Cu toate acestea, alegerea investiției de referință depinde de tipul de producție și de piață; investiția de referință relevantă poate, de asemenea, să varieze în timp. Astfel, nu este necesar ca orientările să furnizeze mai multe detalii despre investiția de referință.

Ajutoarele de stat pot fi acordate dacă o întreprindere respectă într-o măsură mai strictă un standard comunitar; dar ce se înțelege printr-un standard comunitar?

În legislația UE există un număr de standarde care fixează nivelul ce trebuie atins în termeni de mediu. Obligația prevăzută în Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării de a utiliza cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum au fost stabilite în cele mai recente informații pertinente publicate de către Comisie, se consideră, de asemenea, a fi un standard comunitar.

Doar standardele impuse în mod direct și diferitelor întreprinderi prin legislația comunitară sunt considerate standarde. Obligațiile impuse satelor membre nu sunt considerate standarde în contextul prezentelor orientări.

Când este supus un caz evaluării detaliate?

Ajutoarele constând în sume mari de bani prezintă un risc sporit de a denatura concurența și schimburile comerciale, prin urmare, acestea vor face obiectul unei evaluări detaliate. Astfel, ajutoarele constând în sume mari de bani în favoarea unor beneficiari individuali trebuie notificate Comisiei în mod individual, chiar dacă sunt acordate în cadrul unui sistem deja aprobat de către Comisie. În cazul ajutoarelor de funcționare pentru producerea de energie se folosesc praguri de capacitate pentru a determina sumele mari de ajutor. Următoarele tipuri de ajutoare trebuie notificate Comisiei în mod individual:

  1. ajutoare pentru investiții: în cazul în care valoarea ajutoarelor depășește 7,5 milioane € pentru o întreprindere;
  2. ajutoare de funcționare pentru economisirea energiei: în cazul în care valoarea ajutoarelor depășește 5 milioane € pe întreprindere pe o perioadă de cinci ani;
  3. ajutoare de funcționare pentru producerea energiei regenerabile și/sau producția combinată de căldură regenerabilă: în cazul în care ajutoare sunt acordate instalațiilor de electricitate regenerabilă în situri în care capacitatea de generare a electricității regenerabile rezultată depășește 125 MW;
  4. ajutoare de funcționare pentru producerea de biocarburant: în cazul în care ajutoarele sunt acordate unei instalații de producere a biocarburanților în situri în care producția rezultată depășește 150 000 de tone pe an;
  5. ajutoare de funcționare pentru cogenerare: în cazul în care ajutoarele sunt acordate unei instalații de cogenerare cu o capacitate de cogenerare a electricității rezultată care depășește 200 MW; ajutoarele pentru producerea de căldură prin cogenerare va fi evaluat în cadrul notificărilor bazate pe capacitatea de electricitate.

Obligația efectuării unei evaluări detaliate nu înseamnă, bineînțeles, că ajutoarele de stat preconizate vor fi interzise. Acest lucru înseamnă doar că se va verifica, cu atenție, de către Comisie, dacă ajutorul este necesar și contribuie, de fapt, la protecția mediului înconjurător fără a denatura nejustificat concurența.

Cum poate obține o întreprindere ajutor pentru mediu?

Orientările fixează reguli referitoare la condițiile pe care statele membre trebuie să le îndeplinească atunci când acordă ajutoare de stat. Astfel, dacă o întreprindere dorește să își îmbunătățească nivelul de protecție a mediului înconjurător și are nevoie de ajutor pentru a realiza acest lucru, trebuie să contacteze autoritatea responsabilă cu acordarea ajutorului pentru mediu din statul său membru.

Textul integral al cadrului este disponibil la următoarea adresă:

http://ec.europa.eu/comm/competition/state_aid/reform/reform.cfm


Side Bar

Mon compte

Gérez vos recherches et notifications par email


Aidez-nous à améliorer ce site