|
MEMO/07/260
Bruxelles, 27 iunie 2007
Raport privind progresele realizate în
cadrul mecanismului de cooperare şi verificare – aspecte procedurale
Ce sunt aceste rapoarte?
Atât Bulgaria, cât şi România sunt state membre ale
Uniunii Europene cu drepturi depline. Rapoartele au fost întocmite în
această perspectivă post-aderare şi au rolul de a evalua
progresele înregistrate în ceea ce priveşte îndeplinirea
angajamentelor asumate în momentul aderării. Acestea nu sunt rapoarte
de monitorizare, ci reprezintă o evaluare efectuată în cadrul
mecanismului de cooperare şi verificare instituit prin decizia Comisiei din
13 decembrie 2006.
Metodologia utilizată în cazul rapoartelor
Rapoartele au fost elaborate pe baza mai multor surse de informaţii.
Guvernul Bulgariei şi cel al României au constituit o sursă
principală de informaţii. De asemenea, au fost primite informaţii
şi analize de la Reprezentanţa CE şi de la misiunile diplomatice
ale statelor membre în Bulgaria şi România, de la
organizaţiile societăţii civile, de la asociaţii şi din
rapoarte de specialitate. Comisia a organizat misiuni în ambele
ţări în aprilie 2007, în cadrul mecanismului de cooperare
şi verificare. La acestea au participat experţi individuali din
statele membre, precum şi servicii ale Comisiei. Obiectivul a fost acela de
a obţine o evaluare independentă a evoluţiei situaţiei.
Experţii au întocmit rapoarte care au fost trimise ulterior celor
două guverne, pentru a fi corectate orice inexactităţi
faptice.
Bulgaria şi România au înaintat un prim raport privind
progresele realizate până la 31 martie 2007 în cadrul
mecanismului de cooperare şi verificare şi au continuat să
furnizeze Comisiei, de la acea dată, informaţii actualizate despre
evoluţiile înregistrate în domeniu.
Ce este mecanismul de cooperare şi verificare pentru sistemul
judiciar şi lupta împotriva corupţiei?
Comisia a instituit un mecanism de cooperare şi verificare a progreselor
înregistrate după aderare în cadrul reformei sistemului judiciar
şi în lupta împotriva corupţiei şi a
criminalităţii organizate. Acesta se bazează pe angajamentele
asumate de cele două ţări în momentul aderării. În
cadrul acestui mecanism, atât Bulgaria, cât şi România au
convenit să întocmească periodic rapoarte privind progresele
înregistrate în realizarea obiectivelor specifice. Cele două
ţări au prezentat primul raport până la 31 martie 2007.
Comisia a furnizat expertiză internă şi externă pentru a
coopera şi a oferi îndrumări în cadrul procesului de
reformă, precum şi pentru a verifica progresele înregistrate.
Comisia s-a angajat să prezinte Parlamentului European şi Consiliului,
până în luna iunie, un raport privind progresele
înregistrate în realizarea obiectivelor specifice. Rapoartele Comisiei
evaluează dacă obiectivele au fost atinse, dacă trebuie ajustate
şi în acestea se pot solicita, după caz, rapoarte suplimentare
asupra progreselor înregistrate. Mecanismul va continua să
funcţioneze până la atingerea tuturor obiectivelor. Mecanismul de
cooperare şi verificare este coordonat de Secretariatul General, sub
autoritatea preşedintelui.
În cazul în care una dintre ţări nu reuşeşte
să realizeze în mod adecvat aceste obiective, Comisia va aplica
măsurile de salvgardare prevăzute de Tratatul de aderare (a se vedea
mai sus).
Care sunt obiectivele pe care cele două ţări trebuie
să le atingă?
Lista completă a celor şase obiective pentru Bulgaria şi a
celor patru obiective pentru România este prevăzută în
anexă.
Ce sunt clauzele de salvgardare?
Acestea sunt mecanisme de salvgardare la care se recurge în ultimă
instanţă, care pot fi activate pentru a preveni sau a remedia anumite
probleme sau ameninţări la adresa funcţionării Uniunii.
Orice măsuri adoptate trebuie să fie proporţionale cu
deficienţele în cauză.
Legislaţia UE, care se aplică tuturor statelor membre, prevede
numeroase măsuri de salvgardare în cadrul diferitelor politici
comunitare.
Pe lângă aceasta, Tratatul de aderare a Bulgariei şi
României prevede măsuri de protecţie suplimentare pentru a aborda
eventualele dificultăţi legate de aderare. Următoarele trei
măsuri de salvgardare pot fi invocate în interval de 3 ani de la
aderare:
- clauză generală de salvgardare economică; (articolul 36)
- clauză specifică de salvgardare privind piaţa internă;
(articolul 37)
- clauză specifică de salvgardare privind justiţia şi
afacerile interne. (articolul 38)
Aceste măsuri de salvgardare
sunt identice cu cele prevăzute de Tratatul de aderare a statelor care au
devenit membre ale UE la 1 mai 2004.
Ce este clauza generală de salvgardare economică?
Clauza generală de salvgardare economică este o măsură
tradiţională în domeniul politicii comerciale. Aceasta are rolul
de a aborda dificultăţile de adaptare cu care oricare dintre statele
membre, vechi sau nou, se poate confrunta în urma aderării,
într-un sector sau domeniu economic. Statele membre (noi şi vechi) pot
solicita, pe parcursul a trei ani de la data aderării, autorizaţia de
a adopta măsuri de protecţie pentru a remedia astfel de
dificultăţi economice. Comisia Europeană poate stabili,
apoi, măsurile în cauză. Acestea pot fi stabilite numai după
aderare şi nu duc la efectuarea de controale la frontiere.
Ce este clauza de salvgardare privind piaţa internă?
În cazul în care Bulgaria sau România nu reuşeşte
să pună în aplicare legislaţia privind piaţa
internă cu efect transfrontalier şi acest lucru riscă să
producă o perturbare gravă a pieţei interne, Comisia
Europeană poate adopta măsuri de salvgardare, din proprie
iniţiativă sau la cererea unui stat membru.
Aceste măsuri de salvgardare pot fi adoptate pe parcursul a 3 ani de la
data aderării, dar pot fi aplicabile şi după această
dată, până la remedierea situaţiei. Comisia Europeană
poate modifica, scurta durata de aplicare sau suprima măsurile ca urmare a
progreselor înregistrate. Dacă este necesar, măsurile pot fi
stabilite înainte de aderare şi pot deveni aplicabile la data
aderării.
Clauza de salvgardare acoperă cele patru libertăţi şi
alte politici sectoriale, precum concurenţa, energia, transporturile,
telecomunicaţiile, agricultura şi protecţia consumatorilor
şi a sănătăţii (de exemplu, siguranţa
alimentelor).
Comisia va stabili măsurile caz cu caz. Măsurile pot limita
aplicarea politicii UE privind piaţa internă sau a politicii
transfrontaliere în sectorul respectiv numai atât cât este
necesar pentru a remedia situaţia. Se va acorda prioritate măsurilor
care perturbă cel mai puţin funcţionarea pieţei interne
şi, după caz, aplicării salvgardărilor existente în
legislaţia şi normele UE. Măsura de salvgardare privind
piaţa internă se aplică exclusiv Bulgariei şi României,
nu şi celorlalte state membre.
Ce sunt măsurile tranzitorii?
Timp de trei ani de la data aderării, Comisia poate interzice exportul
către restul UE de produse originare din Bulgaria şi România care
nu respectă normele veterinare, de protecţie a plantelor şi de
siguranţă a alimentelor ale UE.
Un exemplu concret îl constituie faptul că exportul către
restul UE de porci vii şi produse din carne de porc care provin din
România şi Bulgaria va continua să fie interzis până la
eradicarea pestei porcine clasice. De exemplu, siguranţa alimentelor
în Europa poate fi garantată prin posibilitatea interzicerii
vânzării pe piaţa internă a produselor care prezintă un
pericol pentru sănătate. Comisia poate adăuga noi
unităţi agro-alimentare pe lista celor cărora li s-a interzis
timp de trei ani de la data aderării să efectueze exporturi în
restul UE. Unităţile care nu respectă normele UE îşi
pot vinde produsele numai pe pieţele interne. Până la
sfârşitul perioadei menţionate anterior, aceste unităţi
trebuie modernizate, în caz contrar fiind închise.
Pe lângă aceasta, există şi măsuri tranzitorii care
au fost convenite pe perioada negocierilor de aderare, fiind prevăzute de
Tratatul de aderare. Acestea se referă la domenii anume, în care fie
Bulgariei şi României, fie statelor membre actuale li se permite, pe o
perioadă limitată de timp de la data aderării, să nu aplice
integral legislaţia şi normele UE. Aceste domenii privesc, de exemplu,
libera circulaţie a lucrătorilor, achiziţionarea de terenuri,
transportul rutier şi unele aspecte ale legislaţiei şi normelor
UE în domeniul mediului şi agriculturii.
Ce sunt corecţiile financiare aplicate fondurilor UE?
Bulgaria şi România vor beneficia de fonduri UE substanţiale,
în special de fonduri structurale şi agricole. Comisia se va asigura
că aceste fonduri sunt gestionate corespunzător. Orice utilizare
necorespunzătoare a fondurilor UE va duce la corecţii financiare.
Acestea pot consta în efectuarea cu întârziere a
plăţilor, diminuarea plăţilor viitoare sau recuperarea
fondurilor.
În ceea ce priveşte fondurile structurale, legislaţia
şi normele UE prevăd patru tipuri de controale care pot duce la
corecţii financiare. În primul rând, fiecare stat membru trebuie
să prezinte programe operaţionale care trebuie aprobate de către
Comisie înainte să poată fi efectuată vreo plată.
În al doilea rând, în cazul în care Bulgaria sau
România nu are autorităţi adecvate de gestionare, certificare
şi audit, nu se va efectua nicio plată intermediară. În al
treilea rând, eliberarea fondurilor pentru programe poate fi
întreruptă, suspendată sau anulată în cazul în
care Comisia bănuieşte sau detectează cazuri de
ilegalităţi sau de fraudă, inclusiv practici de corupţie.
În fine, se pot efectua corecţii financiare în cazul
constatării unor ilegalităţi în cursul controalelor
obişnuite ex-post.
Pentru fondurile agricole, statele membre sunt obligate să
dispună de agenţii de plată acreditate şi eficiente care
să asigure o bună gestionare şi un control riguros al
cheltuielilor agricole. În al doilea rând, statele membre au, de
asemenea, obligaţia de a utiliza un Sistem integrat de administrare şi
control (IACS) pentru plăţile directe către agricultori şi
pentru anumite cheltuieli pentru dezvoltarea rurală, în scopul de a
evita, de exemplu, practicile frauduloase şi plăţile ilegale.
În al treilea rând, în cazul în care statele membre nu
reuşesc să utilizeze astfel de sisteme de control în mod
corespunzător, Comisia decide corecţii financiare ex-post prin
controalele financiare anuale. În fine, în cazul în care Comisia
constată că fondurile nu sunt utilizate conform normelor, Comisia
poate suspenda sau reduce temporar plata avansurilor, caz cu caz.
În afara acestor mecanisme pentru fondurile agricole aplicabile
oricărui stat membru, Comisia a introdus norme specifice pentru Bulgaria
şi România pentru a face faţă riscului ca Sistemele
integrate de administrare şi control ale acestora să nu
funcţioneze în mod corespunzător de la data aderării.
Fondurile acoperite de IACS reprezintă circa 80% din fondurile agricole
şi se referă la plăţile directe către agricultori
şi cheltuielile pentru dezvoltarea rurală.
Acest mecanism suplimentar le dă timp celor două ţări
să încheie acţiunile necesare cu privire la un IACS care să
funcţioneze în mod corespunzător. Comisia va monitoriza
îndeaproape situaţia în 2007. În cazul unor probleme
sistemice legate de gestionarea fondurilor UE, Comisia va decide ulterior,
în 2007, dacă să reducă provizoriu cu 25% plăţile
acoperite de IACS. În cursul controalelor ex-post anuale, Comisia decide
dacă menţine sau nu reducerea respectivă.
ANEXĂ
Obiective care trebuie atinse de România:
1. Asigurarea unei proceduri judiciare mai transparente şi mai
eficiente, în special prin consolidarea capacităţii şi
răspunderii Consiliului Suprem al Magistraturii. Raportarea şi
monitorizarea efectelor noilor coduri de procedură civilă şi de
procedură penală.
2. Instituirea, după cum a fost prevăzut, a unei agenţii de
integritate cu responsabilităţi legate de verificarea averii, a
incompatibilităţilor şi a potenţialelor conflicte de
interese, care să emită hotărâri cu caracter obligatoriu pe
baza cărora să se poată aplica sancţiuni disuasive.
3. Pe baza progreselor înregistrate până în prezent,
continuarea realizării unor anchete profesionale şi imparţiale
în cazul sesizărilor de corupţie la nivel înalt.
4. Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire şi luptă
împotriva corupţiei, în special în administraţia
locală.
Obiective care trebuie atinse de Bulgaria:
1. Adoptarea unor modificări constituţionale care să
înlăture orice ambiguitate privind independenţa şi
răspunderea sistemului judiciar.
2. Asigurarea unei proceduri judiciare mai transparente şi mai
eficiente, prin adoptarea şi punerea în aplicare a unei noi legi
privind sistemul judiciar şi a noului Cod de procedură civilă.
Raportarea impactului pe care îl au aceste noi reglementări şi
codurile de procedură penală şi administrativă, în
special în faza preliminară.
3. Continuarea reformei sistemului judiciar, în scopul creşterii
gradului de profesionalism, responsabilizării şi eficienţei.
Evaluarea efectelor acestei reforme şi publicarea anuală a
rezultatelor.
4. Realizarea unor anchete profesionale şi imparţiale în cazul
sesizărilor de corupţie la nivel înalt şi raportarea
rezultatelor. Redactarea rapoartelor privind verificările interne din
cadrul instituţiilor publice şi caracterul public al
informaţiilor privind bunurile deţinute de înalţii
funcţionari.
5. Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire şi luptă
împotriva corupţiei, în special la frontiere şi în
administraţia locală.
6. Punerea în aplicare a unei strategii de luptă împotriva
criminalităţii organizate, în special privind infracţiunile
grave, spălarea banilor, precum şi confiscarea sistematică a
bunurilor rezultate în urma activităţilor infracţionale.
Raportarea asupra anchetelor, acuzaţiilor şi condamnărilor - noi
sau în curs - din aceste domenii.
| 
Elargir
Retour à la liste
