Navigation path

Left navigation

Additional tools

IP/10/1063

Bruxelles, 23 august 2010

Comisia Europeană invită 14 state membre ale UE să ia măsuri împotriva criminalității transfrontaliere

Luna trecută, autoritățile italiene au confiscat bunuri ale mafiei în valoare de 60 de milioane EUR. În Regatul Unit, au fost confiscate 92,3 milioane GBP de la o rețea infracțională internațională care avea proprietăți în Dubai. Confiscările reprezintă doar o mică parte a averilor totale ale infractorilor, care pot fi în ziua de azi transferate cu ușurință peste graniță. Acesta este motivul pentru care normele UE în vigoare din 2006 (Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului) permit statelor membre să obțină confiscarea în străinătate a bunurilor provenind din infracțiuni. Cu toate acestea, un raport publicat astăzi de Comisia Europeană arată că jumătate dintre țările UE nu au transpus încă aceste norme. Acest lucru înseamnă că patrimoniul – bunuri, bani spălați sau mașini furate – unei organizații infracționale urmărite în Franța este în siguranță în Slovacia sau Bulgaria, de exemplu. Normele UE permit, în teorie, autorităților judiciare să le solicite omoloagelor lor din alte state membre să execute ordinele de confiscare, însă raportul de astăzi a subliniat că nivelul slab de punere în aplicare și birocrația, care reflectă adesea o lipsă de încredere în sistemele de justiție ale altor țări, fac încă dificilă încercarea de deposedare a bunurilor provenind din infracțiuni.

„Într-o perioadă de criză economică, e păcat că statele membre ale UE pierd printre degete bunuri în valoare de miliarde de euro aparținând unor infractori condamnați. Aceasta se întâmplă chiar dacă guvernele au convenit asupra măsurilor de confiscare în urmă cu patru ani”, a declarat Viviane Reding, vicepreședinte al Comisiei Europene și comisar pentru justiție, drepturi fundamentale și cetățenie. „Reticența multor state membre de a se conforma deciziei-cadru a Consiliului, asupra căreia au convenit toate, dovedește, încă o dată, de ce spațiul de justiție al UE avea nevoie de Tratatul de la Lisabona. În viitor trebuie să avem norme mai clare, o aplicare și o executare mai consecvente și, mai presus de toate, încredere între sistemele de justiție. Între timp, invit statele membre să transpună normele de combatere a criminalității astfel încât autoritățile judiciare să poată lucra împreună și să deposedeze în mod eficace infractorii de avantajele obținute ilegal.”

Infractorii profită de frontierele deschise din UE pentru a deplasa bunuri furate sau mărfuri ilegale peste graniță. Confiscarea este un instrument valoros pentru a pune capăt acestei practici.

În temeiul normelor UE, o țară a Uniunii poate trimite un ordin de confiscare altei țări în care locuiește, deține bunuri sau are venituri persoana vizată de ordin. Cealaltă țară execută direct confiscarea, potrivit propriilor norme interne, fără o altă formalitate.

Cu toate acestea, raportul de astăzi arată că, până în luna februarie 2010, numai 13 din cele 27 de țări ale UE au transpus aceste norme. Deși termenul de transpunere a măsurilor era 24 noiembrie 2008, șapte țări au comunicat Comisiei că procesul legislativ era încă în curs, iar alte șapte nu au transmis nicio informație (a se vedea anexa).

Cele 13 state membre care au transpus aceste norme le utilizează deja pentru a combate criminalitatea. De exemplu, din momentul intrării în vigoare a normelor, autoritățile judiciare din Țările de Jos au trimis 121 de ordine de confiscare omoloagelor lor din întreaga UE pentru bunuri în valoare totală de aproape 20 de milioane EUR.

Cooperare judiciară restrânsă în lipsa încrederii în sistemele de justiție

Normele UE actuale prevăd un număr redus de cazuri în care statele membre pot refuza să execute ordinele de confiscare, cum ar fi încălcarea principiului ne bis in idem (dubla sancționare pentru aceeași infracțiune) sau scurgerea unei perioade prea lungi de timp între comiterea faptelor și condamnarea definitivă. Cu toate acestea, raportul de astăzi arată că toate țările, mai puțin trei (Irlanda, Portugalia și Țările de Jos1), au adăugat motive suplimentare pentru refuzul de a executa ordinele de confiscare emise de alte țări. Aceasta limitează impactul unui instrument menit să le permită autorităților să recunoască imediat și reciproc deciziile altor autorități.

De asemenea, raportul de astăzi al Comisiei a atras atenția asupra faptului că ordinele de confiscare nu sunt încă recunoscute automat, chiar și în cazurile în care normele au fost transpuse, din cauza formalităților legale, cum ar fi ședințele de judecată publice, care au fost adăugate normelor naționale de către patru țări (Republica Cehă, Polonia, România și Slovenia).

În luna martie, dna Reding, comisarul UE pentru justiție, a afirmat că încrederea reciprocă este necesară pentru ca autoritățile judiciare să își recunoască mutual deciziile (SPEECH/10/89). Prin urmare, Comisia a făcut o prioritate din introducerea unor standarde comune minime – începând cu dreptul persoanelor suspectate de comiterea unor fapte penale la interpretare și traducere (care intră deja în vigoare în toamna aceasta – IP/10/746) și o comunicare în scris a drepturilor (propusă la 20 iulie – IP/10/989).

Context

La 6 octombrie 2006, statele membre ale UE au convenit asupra unei decizii-cadru a Consiliului (2006/783/JAI), în vederea recunoașterii și executării imediate a ordinelor de confiscare emise de autoritățile competente ale altor state ale UE.

Înainte de Tratatul de la Lisabona, normele UE în materie de justiție erau adoptate în temeiul așa-numitului „al treilea pilon” sub formă de „decizii-cadru”, care erau obligatorii pentru statele membre în privința efectelor, dar lăsau la alegerea autorităților naționale forma și metoda de punere în aplicare. Aceasta putea duce la norme apropiate care în practică puteau varia destul de mult în interiorul UE. Pentru o perioadă de tranziție care durează până în 2014, Comisia nu poate lua măsurile legale pentru a se asigura că statele membre pun în aplicare aceste norme, așa cum o poate face în alte domenii de politică. Până atunci, Comisia va continua să monitorizeze și să sprijine activ punerea efectivă în aplicare și respectarea normelor de către statele membre.

Sala de presă Justiție și afaceri interne:

http://ec.europa.eu/justice/news/intro/news_intro_en.htm

Pagina principală de internet a doamnei Viviane Reding, vicepreședinte al Comisiei Europene și comisar pentru justiție, drepturi fundamentale și cetățenie:

http://ec.europa.eu/commission_2010-2014/reding/index_en.htm

ANNEX

Notification of implementation of Council Framework Decision 2006/783/JHA90 as of February 2010

Country

State of play

Extra grounds for refusal

Austria

Full implementation

Yes

Belgium

Implementation in process

Bulgaria

No notification

Cyprus

Implementation in process

Czech Republic

Full implementation

Yes

Denmark

Full implementation

Yes

Estonia

No notification

Finland

Full implementation

Yes

France

Implementation in process

Germany

Full implementation

Yes

Greece

Implementation in process

Hungary

Full implementation

Yes

Ireland

Full implementation

No

Italy

Implementation in process

Latvia

Full implementation

Yes

Lithuania

Implementation in process

Luxembourg

No notification

Malta

No notification

The Netherlands

Full implementation

No

Poland

Full implementation

Yes

Portugal

Full implementation

No

Romania

Full implementation

Yes

Slovakia

No notification

Slovenia

Full implementation

Yes

Spain

Implementation in process

Sweden

No notification

United Kingdom

No notification

1 :

A se nota că raportul adoptat astăzi a fost finalizat în februarie 2010, iar Țările de Jos au adoptat legea națională de transpunere în aprilie 2010. Prin urmare, raportul menționează că Irlanda și Portugalia sunt singurele două țări care nu au adăugat motive suplimentare pentru refuz.


Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website