Navigation path

Left navigation

Additional tools

IP/10/1060

Bruxelles, 20 august 2010

Comisia Europeană recomandă economisirea de timp și bani în litigiile transfrontaliere prin recurgerea la mediere

Astăzi, Comisia Europeană a reiterat potențialul normelor UE în vigoare privind medierea în litigiile transfrontaliere, amintind statelor membre faptul că aceste măsuri pot fi eficiente numai dacă sunt puse în aplicare de către statele membre la nivel național. Soluționarea litigiilor și a dezacordurilor prin intermediul instanțelor nu este numai costisitoare și de durată, ci poate distruge, de asemenea, relații profitabile de afaceri. Cauzele transfrontaliere sunt mult mai complexe datorită legislațiilor și jurisdicțiilor naționale diferite, precum și datorită unor aspecte practice precum cheltuielile și regimul lingvistic. Prin intermediul procedurilor alternative de soluționare a litigiilor, implicând mediatori imparțiali, se pot aborda aceste probleme și găsi soluții constructive. Însă este nevoie de mediatori calificați și de norme clare în care ambele părți să poată avea încredere. Medierea transfrontalieră este mai complicată, întrucât presupune culturi de afaceri diferite, ambele părți având nevoie de reguli comune pe care să se poată baza. Acesta este motivul pentru care normele UE cu privire la mediere au intrat în vigoare în mai 2008, și trebuie să fie transpuse până în mai 2011. Acestea instituie garanții juridice în materie de mediere și asigură un proces de înaltă calitate deoarece presupun aplicarea unor coduri deontologice sau formarea ca mediator. Până în prezent patru țări (Estonia, Franța, Italia și Portugalia) au informat Comisia asupra faptului că au transpus în dreptul intern normele UE în materie de mediere.

„Aceste măsuri ale UE sunt foarte importante pentru că promovează un acces alternativ și suplimentar la justiție în viața de zi cu zi. Sistemele de justiție dau oamenilor posibilitatea de a pretinde respectarea drepturilor lor. Accesul efectiv la justiție este protejat în conformitate cu Carta Drepturilor Fundamentale a UE. Cetățenilor și întreprinderilor nu ar trebui să li se îngrădească drepturile doar pentru că le este greu să apeleze la sistemul de justiție, pentru că nu își pot permite acest lucru, nu pot să aștepte derularea procesului sau nu fac față birocrației”, a declarat vicepreședintele Viviane Reding, comisar al UE pentru justiție. „Fac apel la statele membre să dea dovadă de hotărâre în punerea în aplicare neîntârziată a normelor UE în materie de mediere: minimul necesar este de a permite litigiilor transfrontaliere să fie soluționate pe cale amiabilă. Dar de ce să nu mergem mai departe? De ce aceste măsuri să nu fie disponibile la nivel național? În final, de acest lucru vor beneficia cetățenii și întreprinderile, societățile și economiile, precum și sistemul juridic în sine.”

Directiva UE privind medierea se aplică atunci când două părți care sunt implicate într-un litigiu transfrontalier sunt de acord în mod voluntar să soluționeze litigiul prin intermediul unui mediator imparțial. Statele membre trebuie să se asigure de faptul că acordurile rezultate în urma medierii pot fi executate. Conform unui studiu recent finanțat de UE, timpul pierdut prin neutilizarea medierii este estimat, în medie, între 331 și 446 de zile suplimentare, în UE, iar costurile juridice suplimentare variază de la 12 471 de euro la 13 738 de euro pe caz1.

Medierea poate rezolva problemele dintre întreprinderi, angajatori și angajați, proprietari și chiriași sau familii, astfel încât relațiile dintre aceștia să se poată menține și chiar consolida, într-un mod constructiv - un rezultat care nu poate fi întotdeauna realizat prin intermediul procedurilor judiciare. Soluționarea litigiilor în afara instanței economisește resursele sistemelor de justiție și poate reduce în mod potențial cheltuielile aferente. Soluționarea litigiilor pe cale electronică face medierea la distanță din ce în ce mai accesibilă. Ceea ce lipsește sunt normele transfrontaliere care să ofere părților siguranță cu privire la acest proces și la caracterul executoriu al acordului care rezultă în urma acestuia.

Un element crucial în orice mediere este încrederea în proces, în special atunci când cele două părți provin din țări diferite. Prin urmare, normele UE încurajează statele membre să prevadă controlul calității, să elaboreze coduri deontologice și să ofere cursuri de formare mediatorilor, pentru a se asigura de existența unui sistem eficient de mediere. Un cod deontologic european pentru mediatori a fost dezvoltat de un grup de părți interesate cu sprijinul Comisiei Europene și a fost lansat la data de 2 iulie 2004. Codul deontologic european stabilește câteva principii la care mediatorii pot decide să adere în mod voluntar; aceste principii se referă la competență, numire, taxe de mediere, promovarea serviciilor mediatorilor, independență și imparțialitate, acordul de mediere și obligația de confidențialitate.

Lista organizațiilor semnatare ale Codului deontologic european este publicată la: http://ec.europa.eu/civiljustice/adr/adr_ec_list_org_en.pdf

În cazul în care medierea eșuează, litigiile pot fi transferate oricând în sistemul tradițional de soluționare în instanțe.

Până în mai 2011, Comisia se așteaptă ca 26 de state membre să transpună normele UE (Danemarca nu a optat pentru aplicarea acestor norme - o prerogativă de care această țară se poate prevala pe baza unui protocol anexat la tratatele UE). Până în prezent patru țări (Estonia, Franța, Italia și Portugalia) au informat Comisia asupra faptului că au transpus în dreptul intern aceste normele. În plus, Lituania și Slovacia au comunicat instanțele judecătorești competente pentru executarea acordurilor în urma medierii transfrontaliere.

Chiar dacă în majoritatea statelor membre existau deja reguli similare la nivel național înainte de adoptarea directivei, acestea ar trebui, înainte de 21 mai 2011, să informeze Comisia în legătură cu măsurile pe care le adoptă pentru a transpune directiva (aceste măsuri naționale ar trebui să menționeze în mod special directiva). Unele țări au deja norme în materie de mediere în anumite domenii; de exemplu, Irlanda și Danemarca în cazul relațiilor de muncă, Finlanda în cazul litigiilor în care sunt implicați consumatorii, Suedia în cazul accidentelor de trafic sau Franța și Irlanda în cazul litigiilor de dreptul familiei. În Portugalia există cursuri de formare pentru mediatori din 2001.

Statele membre trebuie să furnizeze informații cu privire la instanțele competente să execute acordurile încheiate în urma medierii la o dată anterioară (21 noiembrie 2010), astfel încât Comisia să poată publica aceste informații pentru a facilita folosirea medierii de către cetățeni și întreprinderi.

Istoricul dosarului

Directiva 2008/52/CE privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială a fost adoptată la 23 aprilie 2008 (IP/08/628). Comisia a propus această directivă în octombrie 2004 (IP/04/1288).

Pentru mai multe informații

Sala de presă pe teme de justiție:

http://ec.europa.eu/justice/news/intro/news_intro_en.htm

Pagina principală de internet a doamnei Viviane Reding, vicepreședinte al Comisiei Europene și comisar pentru justiție, drepturi fundamentale și cetățenie:

http://ec.europa.eu/commission_2010-2014/reding/index_en.htm

ANNEX

Mediation in the E.U. (August 2010)*

ADR Schemes in force (August 2010)

For domestic disputes

For cross-border disputes (implementing Dir.2008/52)

Austria

Mediation (statutory law)

Belgium

Mediation (statutory law)

Bulgaria

Mediation (statutory law)

Cyprus

n.a.

Czech Republic

Arbitration (statutory law)

Legislation in preparation

Denmark

Mediation

Not party to the Directive

Estonia

Conciliation (statutory law)

Notified legislation

Finland

Arbitration

France

Mediation (statutory law)

Notified legislation

Germany

Amicable settlement of disputes (statutory law)

Legislation in preparation

Greece

mediation

Legislation in preparation

Hungary

Mediation (statutory law)

Ireland

Mediation (statutory law)

Italy

Mediation (statutory law)

Notified legislation

Latvia

Conciliation (voluntary basis)

Lithuania

n.a.

Notified competent courts

Luxembourg

Arbitration (statutory law)

Legislation in preparation

Malta

n.a.

Netherlands

Mediation (voluntary basis)

Legislation in preparation

Poland

Mediation (statutory law)

Portugal

Mediation (statutory law)

Notified legislation

Romania

n.a.

Slovenia

Mediation (statutory law)

Slovak Republic

Mediation (statutory law)

Notified competent courts

Spain

Mediation (statutory law)

Legislation in preparation

Sweden

Mediation (voluntary basis)

Legislation in preparation

UK

Mediation (voluntary basis)

* sources: http://ec.europa.eu/civiljustice/adr/adr_gen_en.htm

http://www.adrcenter.com/international/cms/?page_id=259

1 :

The Cost of Non ADR – Surveing and Showing the Actual Costs of Intra-Community Commercial Litigation (Costul nerecurgerii la procedurile alternative de soluționare a litigiilor – Evaluarea și indicarea costurilor reale ale litigiilor comerciale intracomunitare) un proiect finanțat de către Comisia Europeană și implementat de ADR Center, iunie 2010, pagina 53, http://www.adrcenter.com/jamsinternational/civil-justice/Survey_Data_Report.pdf


Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website