Navigation path

Left navigation

Additional tools

IP/09/1510

Bruxelles, 14 octombrie 2009

Sustenabilitatea finanțelor publice: o provocare pentru viitor și o condiție pentru o redresare susținută

Politica fiscală a UE din ultimul an s-a concentrat cu succes pe nevoia și urgența de a scoate economia din re cesiune. Măsurile discreționare și stimulentele fiscale integrate au permis amortizarea declinului activității economice și au contribuit la ameliorarea înregistrată în ultima perioadă. Aceasta a dus însă totodată la diminuarea rezervelor financiare din conturile statului care, suprapunându-se cu evoluțiile demografice prognozate ca răspuns la procesul de îmbătrânire a populației, a făcut ca sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice să devină o provocare majoră – după cum afirmă un comunicat al Comisiei privind „Sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice pentru o economie în redresare”. Guvernele trebuie să sprijine în continuare economia și să evite sufocarea procesului incipient de redresare. Acum este deci momentul de a începe elaborarea propriilor strategii de consolidare și de a stabili în ce măsură au fost afectate de criză respectivele condiții de sustenabilitate.

„Abordarea sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice este unul dintre motoarele principale ale strategiei noastre de ieșire din criză”, declară Comisarul european pentru afaceri economice și monetare, Joaquin Almunia. Trebuie să sprijinim în continuare redresarea economică, dar - în contextul unei puternice deteriorări a situației finanțelor publice – măsurile luate pentru creșterea încrederii și sprijinirea cererii pot da rezultate doar dacă sunt percepute de opina publică și de diferitele piețe ca fiind temporare și conforme cu măsurile de sustenabilitate pe termen lung. Prin elaborarea de strategii pentru perioada care va urma crizei vom întări eficiența măsurilor de sprijin pe terme scurt și vom crea condițiile pentru o creștere economică susținută și echilibrată.”

Comunicarea de astăzi și „Raportul de sustenabilitate 2009” care o însoțește evaluează sustenabilitatea finanțelor publice pe termen lung în UE, ținând cont de impactul crizei.

Sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice reprezintă o preocupare a tuturor țărilor din UE, într-o măsură care diferă însă considerabil, de la o țară la alta. Pe baza unei serii de indicatori detaliați și a unor analize de sensibilitate, comunicarea și raportul tehnic propun o evaluare globală a riscurilor cu care se confruntă statele membre, în materie de sustenabilitate. Deficiențele de sustenabilitate au devenit tot mai importante în majoritatea țărilor ca urmare a crizei economice și mai multe țări se află acum într-o categorie de risc pe termen lung mai ridicat.

Guvernele statelor membre au făcut progrese în ultimul deceniu în abordarea problemei îmbătrânirii populației, prin aderarea la strategia elaborată cu prilejul Consiliului European de la Stockholm din 2001. Până în anul 2007 se obținuse cea mai bună poziție bugetară cumulată din ultimii 30 de ani, cu un deficit de 0,8% pe ansamblul UE. Acest fapt a dat multor state membre marja de manevră necesară pentru a-și susține economia pe parcursul perioadei de criză. Rata ocupării forței de muncă a crescut, iar pentru anumite categorii – în special lucrătorii în vârstă și femeile – au fost atinse obiectivele stabilite prin Strategia de la Lisabona. Anumite state membre au recurs de asemenea la o reformă a pensiilor, făcându-le mai sustenabile și contribuind la prezervarea sistemului de pensii pentru generațiile viitoare.

În vreme ce criza a anulat o parte din progresele făcute, strategia tri-axială – care se compune din reducerea datoriei și a deficitului, creșterea ratei de ocupare a forței de muncă și reforme ale sistemului de protecție socială – rămâne valabilă. Inițial, diferitele componente ale strategiei constituiau opțiuni din care statele membre erau libere să aleagă, dar în prezent toate cele trei componente sunt indispensabile pentru majoritatea țărilor din UE.

Trebuie să evităm cu orice preț ca șomajul să devină un fapt comun. Este prin urmare vital să se urmărească obținerea flexicurității (echilibrul dintre flexibilitate și securitate) și aplicarea altor reforme structurale care au contribuit la creșterea ratei de ocupare a forței de muncă în trecut.

Este de asemenea necesară creșterea vârstei de pensionare efectivă, în concordanță cu creșterea speranței de viață a cetățenilor. Mai multe țări examinează acum pașii de urmat în acest sens. Niciodată până acum oamenii nu au trăit mai mult sau în condiții de sănătate mai bune. Dacă politicile actuale nu sunt schimbate, vârsta medie la care cetățenii ies de pe piața muncii în UE va crește doar cu un an – de la 62 la 63 de ani – până în 2060 (a se vedea vârstele efective de pensionare la pagina 60 a raportului). Cu toate acestea, se așteaptă ca speranța de viață la 62 de ani să crească cu șase ani în aceeași perioadă, trecând de la 20,2 la 26,2 ani.

Comunicare Comisiei subliniază de asemenea nevoia de a se lua în calcul reformarea sistemului de sănătate, în vreme ce o creștere în calitatea finanțelor publice este indispensabilă pentru a reduce cheltuielile neproductive și a transfera resursele spre educație, cercetare și alte obiective strategice (social, mediu, sănătate). Consolidarea fiscală, prin colectarea veniturilor suplimentare acolo unde este necesar, trebuie să țină cont de efectele stimulative, de eficiență și competitivitate și să pună accentul pe acele măsuri care antrenează efecte de distorsionare minime.

Comunicarea arată că expansiunile fiscale reușite, care au ca scop contracararea recesiunii și sustenabilitatea pe termen lung nu sunt incompatibile.

Strategiile fiscale de ieșire din criză, care vizează atingerea unor obiective pe termen mediu ambițioase și realiste, trebuie să fie elaborate acum și implementate în mod coordonat de îndată ce redresarea este confirmată, ținând cont de situația specifică din fiecare țară în parte. În sprijinul reformelor necesare și pentru a spori credibilitatea ajustării fiscale, operațiune care se va întinde inevitabil pe un anumit număr de ani, statele membre pot fi de asemenea nevoite să-și dezvolte propriile cadre bugetare. În ceea ce privește Pactul de stabilitate și creștere, sustenabilitatea datoriei trebuie să dobândească un rol explicit și proeminent în cadrul procedurilor de supraveghere.


Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website