Navigation path

Left navigation

Additional tools

IP/08/763

Bruxelles, 20 mai 2008

Comisia prezintă strategia de acţiune a Uniunii Europene în vederea reducerii efectelor creşterii globale a preţurilor la produsele alimentare

Comisia Europeană a adoptat astăzi o comunicare ce cuprinde reacţiile strategice posibile în vederea reducerii efectelor creşterii globale a preţurilor la produsele alimentare. Documentul va fi discutat în cadrul Consiliului European din 19-20 iunie. Comunicarea analizează factorii structurali şi ciclici şi propune o strategie cu trei componente, care include măsuri pe termen scurt în contextul evaluării „stării de sănătate” a politicii agricole comune (a se vedea IP/08/762) şi în monitorizarea sectorului comerţului cu amănuntul; iniţiative de îmbunătăţire a ofertei de produse agricole şi de asigurare a securităţii alimentare, inclusiv promovarea unor generaţii viitoare durabile de biocarburanţi; precum şi iniţiative de contribuire la efortul global de combatere a efectelor majorării preţurilor asupra populaţiilor sărace.

Preşedintele Comisiei, domnul José Manuel Barroso, a declarat: „Uniunea Europeană a reacţionat rapid la creşterea bruscă a preţurilor la alimente. Ne confruntăm cu o problemă care are multe cauze şi care produce consecinţe multiple. De aceea, pentru a le putea face faţă, trebuie să acţionăm simultan pe mai multe fronturi. Reacţiile strategice posibile pe care le prezentăm astăzi vin în completarea măsurilor pe care le-am adoptat deja. Comisia lansează un apel statelor membre să combată această provocare globală printr-o acţiune europeană unită. Ne vom coordona acţiunile împreună cu partenerii noştri internaţionali din ONU şi din G8”.

De ce au crescut preţurile alimentelor?

Comunicarea analizează cauzele importantelor creşteri de preţuri la produsele alimentare înregistrate recent, atât în cadrul UE, cât şi pe plan internaţional. Creşterea preţurilor a urmat unei perioade de trei decenii în care preţurile la produsele agricole au continuat să scadă. Indicaţii recente arată un declin faţă de nivelurile maxime înregistrate la începutul anului 2008 pentru majoritatea produselor. Printre cauzele structurale ale creşterii preţurilor la alimente s-a numărat o creştere susţinută a cererii atât pentru alimentele de bază, cât şi pentru alimentele cu grad mai mare de prelucrare, în special în economiile emergente mari, precum şi o creştere generală a populaţiei mondiale. Costurile energiei, aflate în creştere, au un efect însemnat asupra preţurilor la alimente, în special prin creşterea costurilor unor produse precum îngrăşămintele azotate, al căror cost a crescut cu 350% din 1999, precum şi prin creşterea costurilor transportului. Creşterea producţiilor agricole s-a încetinit şi au apărut noi debuşee pentru produsele agricole. Factorii care contribuie în mod temporar la situaţia curentă includ recoltele proaste din mai multe regiuni ale lumii, un minim istoric al nivelului stocurilor, deprecierea dolarului american şi restricţiile la export în mai multe ţări care sunt furnizori tradiţionali de produse agricole pe piaţa mondială. Speculaţiile au amplificat volatilitatea subiacentă a preţurilor.

Efectele în UE

Majorarea preţurilor la produsele de bază a contribuit la creşterea inflaţiei în ceea ce priveşte produsele alimentare, precum şi a inflaţiei generale în UE, însă efectele asupra preţurilor de comercializare cu amănuntul au fost limitate de aprecierea monedei euro, de scăderea ponderii materiilor prime în costurile de producţie ale alimentelor comparativ cu energia şi mâna de lucru, precum şi de ponderea scăzută a cheltuielilor alimentare în cheltuielile medii ale gospodăriilor. Cu toate acestea, impactul a fost resimţit mult mai puternic în anumite state membre şi a avut un efect mai grav asupra familiilor cu venituri mici. În timp ce agricultorii au fost avantajaţi, producătorii din sectorul creşterii animalelor au avut de suferit de pe urma creşterii preţului furajelor.

Efectele la nivel mondial

Ţările în curs de dezvoltare care sunt importatoare nete de alimente sunt afectate cel mai mult, în timp ce ţările care sunt exportatoare nete au avut, în general, de câştigat. Chiar dacă aceste preţuri mai mari nu au dus încă la o penurie de alimente, ele au produs o creştere a sărăciei şi a malnutriţiei, precum şi o mai mare vulnerabilitate faţă de viitoarele şocuri externe pentru locuitorii cei mai săraci ai planetei. Cu toate acestea, pe termen mediu şi pe termen lung, creşterea preţurilor poate crea noi posibilităţi generatoare de venit pentru fermierii din ţările în curs de dezvoltare şi ar putea spori contribuţia agriculturii la creşterea economică.

Tendinţa viitoare

Preţurile au început să scadă faţă de maximele înregistrate recent şi Comisia estimează că această tendinţă va continua şi că pieţele se vor stabiliza. Cu toate acestea, Comisia crede că nu se va reveni la preţurile mici din trecut.

Strategia de acţiune

Strategia cu trei componente propusă astăzi de Comisie constă în următoarele măsuri:

  • 1) pe termen scurt: evaluarea „stării de sănătate” a politicii agricole comune (a se vedea IP/08/762) şi monitorizarea sectorului comerţului cu amănuntul în contextul revizuirii pieţei unice, în conformitate cu principiile concurenţei şi pieţei unice.
  • 2) pe termen lung: iniţiative de îmbunătăţire a ofertei de produse agricole şi de asigurare a securităţii alimentare, inclusiv promovarea unor criterii de durabilitate pentru biocarburanţi şi dezvoltarea unor generaţii viitoare de biocarburanţi în Europa şi la nivel internaţional, precum şi consolidarea cercetării agricole şi a diseminării cunoştinţelor, în special în ţările în curs de dezvoltare.
  • 3) iniţiative de contribuire la efortul global de combatere a efectelor majorării preţurilor asupra populaţiilor sărace, inclusiv: o reacţie internaţională la criza produselor alimentare mai bine coordonată, în special în contextul ONU şi G8; continuarea promovării unei politici comerciale deschise, oferind un acces preferenţial pe piaţa UE ţărilor cele mai sărace din lume; o reacţie rapidă faţă de necesităţile umanitare stringente pe termen scurt; direcţionarea ajutorului pentru dezvoltare către proiectele pe termen mai lung pentru a revitaliza agricultura din ţările în curs de dezvoltare.

În general, Comisia va continua să monitorizeze activ situaţia şi să îşi adapteze strategia pentru a ţine cont de noile evoluţii.

Ar trebui UE să renunţe la obiectivul său privind biocarburanţii din cauza creşterii preţurilor la produsele alimentare?

În 2007, Consiliul European a stabilit obiectivul privind biocarburanţii pentru transport, iar în ianuarie 2008 Comisia a adoptat propuneri de punere în aplicare a acestuia. Obiectivul nu a fost nicidecum acela de a se ajunge la 10% biocarburanţi cu orice preţ. Obiectivul este de 10% biocarburanţi în condiţii stricte. Aceste condiţii includ un sistem funcţional şi robust de durabilitate, precum şi viabilitatea comercială a biocarburanţilor de a doua generaţie. Acest sistem UE de durabilitate este discutat în prezent în cadrul Consiliului şi Parlamentului European. Va fi primul sistem de acest tip din lume. El va trebui să asigure faptul că producţia nu va avea efecte secundare nocive şi trebuie să fie robust şi funcţional. Cu sau fără obiectivul de 10% al Uniunii, producţia mondială de biocarburanţi va creşte. Europa îşi poate aduce cel mai bine contribuţia prin depunerea tuturor eforturilor necesare pentru a demonstra că un sistem de durabilitate poate funcţiona şi pentru a asigura o tranziţie rapidă către noua generaţie de biocarburanţi. Astăzi, în sectorul transporturilor, singura alternativă la carburanţii fosili nedurabili o constituie biocarburanţii. Obiectivul UE privind biocarburanţii durabili are un rol decisiv în reducerea de către UE a emisiilor sale de CO2 cu 20% până în 2020.


Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website