IP/08/1335
Bruxelles, 17 septembrie 2008
„Aceasta este o modalitate concretă în care Uniunea Europeană poate să dea o mână de ajutor unora dintre cei mai puțin norocoși membri ai societății noastre”, a afirmat Mariann Fischer Boel, Comisarul pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală. „Recenta majorare a prețurilor la alimente a fost o lovitură grea pentru unele persoane. Trebuie să extindem acest program care s-a dovedit foarte reușit și să majorăm bugetul, astfel încât să putem ajuta un număr cât mai mare de oameni. Iar acum că stocurile de intervenție sunt în mare parte de domeniul trecutului, trebuie să permitem cumpărarea de produse alimentare de pe piață, în funcție de preferințele naționale în materie de alimentație.”
Programul a fost înființat în 1987 pentru a permite statelor membre să distribuie stocurile publice de produse alimentare excedentare sub formă de ajutoare alimentare. De atunci situația s-a schimbat. Stocurile nu au fost niciodată atât de scăzute, numărul de persoane defavorizate a crescut, iar prețurile la alimente au cunoscut de curând o creștere bruscă. Iată de ce Comisia crede că este vital să majoreze sumele cheltuite în cadrul programului și să permită cumpărarea de alimente pe piața liberă pe o bază permanentă.
Introducerea cofinanțării va permite îmbunătățirea planificării și a gestionării fondurilor și va permite statelor membre să își asume o responsabilitate mai mare pentru program. Pentru a spori eficiența și a asigura continuitatea, ar trebui elaborat un plan de distribuție pe trei ani. Gama de produse nu se va mai limita la acele produse pentru care se aplică măsura intervenției. De exemplu, programul va include, pentru prima oară, fructele, legumele și uleiul de gătit.
Autoritățile naționale s-ar ocupa de alegerea produselor alimentare pe baza criteriilor nutriționale și de distribuirea acestora în colaborare cu partenerii din societatea civilă, așa cum se întâmplă acum. Alimentele ar proveni din stocurile de intervenție, dacă sunt disponibile, sau de pe piață, acordându-se prioritate stocurilor de intervenție, acolo unde acestea sunt disponibile. Distribuția trebuie să fie gratuită sau la un preț care să nu depășească prețul justificat de costurile suportate de organizația desemnată pentru distribuirea alimentelor.
Statele membre sunt libere să decidă dacă doresc sau nu să participe la program. Ajutoarele sunt oferite de obicei unei game largi de persoane sărace, inclusiv familiilor aflate în dificultate, persoanelor în vârstă lipsite de mijloace suficiente de subzistență, persoanelor fără locuință, persoanelor cu handicap, copiilor în pericol, lucrătorilor săraci, lucrătorilor migranți și solicitanților de azil.
Statele membre care doresc să ia parte la program desemnează organizații adecvate – de obicei organizații de caritate sau servicii sociale locale – care să se ocupe de distribuirea alimentelor. Apoi, statele membre își identifică necesitățile din perspectiva unei perioade de programare de trei ani și fac o cerere către Comisie, care alocă bugetul. Aceste demersuri trebuie întreprinse în fiecare an, pentru a permite realizarea unor ajustări în cazul în care situația se modifică pe parcursul perioadei de desfășurare a programului.
Deși nivelul de trai în UE este, în medie, unul dintre cele mai înalte din lume, există persoane care nu sunt capabile să-și asigure o hrană adecvată. Se estimează că 43 de milioane de persoane din UE sunt amenințate de sărăcie alimentară, ceea ce înseamnă că acestea nu își pot permite să aibă, la fiecare două zile, o masă care să conțină carne sau pește. În prezent, la program participă 19 state membre.
Pentru documente și informații suplimentare, vă rugăm să consultați pagina:
http://ec.europa.eu/agriculture/markets/freefood/index_en.htm