Navigation path

Left navigation

Additional tools

IP/07/919

Bruxelles, 27 iunie 2007

Flexicuritate: locuri de muncă bune pentru mai multe persoane

Astăzi Comisia propune stabilirea unor principii comune privind flexicuritatea pentru a promova competitivitatea, ocuparea forţei de muncă şi satisfacţia la locul de muncă prin îmbinarea flexibilităţii şi securităţii pentru lucrători şi companii. Strategiile privind flexicuritatea pot să contribuie la modernizarea pieţelor forţei de muncă europene, la o mai bună abordare a provocărilor şi la o mai bună valorificare a oportunităţilor globalizării. În acelaşi timp, acestea includ condiţii contractuale flexibile şi fiabile, politici active în domeniul pieţei forţei de muncă, strategii globale pentru învăţarea continuă, precum şi sisteme moderne de protecţie socială care asigură un venit adecvat de-a lungul perioadelor de şomaj. Comisia stabileşte, de asemenea, anumite parcursuri specifice pentru a sprijini statele membre să-şi elaboreze propriile strategii naţionale privind flexicuritatea şi să înveţe reciproc din experienţele şi cele mai bune practici ale celorlalte state membre. În acord cu Strategia UE de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă, principiile comune ale flexicurităţii au drept obiectiv să asigure că un număr mai mare de cetăţeni europeni beneficiază din plin de schimbările rapide ale economiei globale actuale.

Vladimír Špidla, comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi egalitatea de şanse, a declarat: „Flexicuritatea constituie cel mai bun mod pentru a permite cetăţenilor europeni să se bucure de un nivel ridicat de securitate la locul de muncă, astfel încât să fie posibil să găsească un loc de muncă bun în fiecare etapă a vieţii lor active şi să aibă speranţa unei evoluţii satisfăcătoare a carierei într-un mediu economic aflat în schimbare rapidă.” În continuare, comisarul a adăugat: „Flexicuritatea oferă un echilibru între drepturile şi responsabilităţile lucrătorilor şi companiilor, precum şi ale autorităţilor publice: toţi factorii au datoria de a contribui la ocuparea forţei de muncă, la dezvoltarea societăţii şi la creşterea durabilă. Flexicuritatea nu semnifică reducerea nivelului de securitate a unui grup în favoarea unei securităţi sporite pentru alt grup, dar mai degrabă, valorificarea interacţiunii pozitive dintre flexibilitate şi securitate. În prezent, avem nevoie de factori interesaţi care să conlucreze la asigurarea victoriei acestui principiu pentru economiile, lucrătorii şi întreprinderile europene.”

Este necesar ca Europa să identifice noi moduri de a conferi mai multă flexibilitate pieţelor sale ale forţei de muncă, în paralel cu asigurarea securităţii locurilor de muncă. Flexicuritatea reprezintă o abordare globală a politicii în domeniul pieţei forţei de muncă care îmbină un nivel suficient de flexibilitate în condiţiile contractuale – pentru a permite companiilor şi angajaţilor să facă faţă schimbărilor – cu garantarea securităţii pentru lucrători pentru a rămâne la locurile lor de muncă sau pentru a putea să găsească în scurt timp un nou loc de muncă, având asigurat un venit adecvat în perioada de tranziţie de la o slujbă la alta. Comunicarea pune accentul pe faptul că acest lucru poate fi pozitiv atât pentru lucrători, cât şi pentru companii. Flexibilitatea înseamnă siguranţa pentru lucrători a ocupării unui post nou, cât şi a unei treceri uşoare de la un loc de muncă la altul; aceasta include flexicuritatea externă şi internă în cadrul aceleiaşi companii. Însă securitatea nu-i vizează numai pe lucrători, ci şi întreprinderile: îmbunătăţirea competenţelor lucrătorilor sporeşte deopotrivă nivelul de securitate şi oferă mai multe beneficii angajatorilor. Flexibilitatea şi securitatea se pot susţine reciproc.

Comunicarea are la bază consultări ample cu principalii factori interesaţi şi identifică domeniile majore ale politicii în domeniul flexicurităţii (componentele flexicurităţii). De asemenea, comunicarea prezintă propuneri pentru opt principii comune ale flexicurităţii. Principiile constituie puncte de referinţă asupra cărora statele membre ar trebui să convină şi sunt următoarele:

  • consolidarea punerii în aplicare a strategiei UE pentru creştere şi locuri de muncă şi întărirea modelului social european;

  • realizarea unui echilibru între drepturi şi responsabilităţi;

  • adaptarea flexicurităţii la diferite circumstanţe, nevoi şi provocări caracteristice statelor membre;

  • diminuarea decalajului dintre, pe de o parte, persoanele care au contracte atipice şi uneori dezavantajoase (aşa-numiţii „externi”) şi, pe de altă parte, persoanele care deţ in contracte pe durată nelimitată şi cu normă întreagă („internii”);

  • dezvoltarea flexicurităţii interne şi externe prin sprijinirea angajaţilor să promoveze în carieră (flexicuritate internă), cât şi la nivelul pieţei forţei de muncă (flexicuritate externă);

  • sprijinirea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi promovarea şanselor egale pentru toţi;

  • elaborarea unor ansambluri de politici echilibrate pentru promovarea unui climat de încredere între partenerii sociali, autorităţile publice şi ceilalţi factori interesaţi;

  • asigurarea unei distribuţii echitabile a costurilor şi beneficiilor care rezultă din politicile de flexicuritate, precum şi a unei contribuţii la politici bugetare solide şi durabile din punct de vedere financiar.

Comunicarea prezintă, de asemenea, patru „parcursuri” tipice pentru statele membre în vederea dezvoltării propriilor strategii de flexicuritate care să fie adaptate provocărilor acestora la nivel naţional. În mod evident, nu există o singură abordare adecvată pentru toţi - situaţiile de pe piaţa forţei de muncă variază semnificativ la nivelul UE. De exemplu, în unele ţări, eforturile s-ar putea concentra asupra soluţiilor în cadrul companiilor, în timp ce în altele, accentul s-ar pune mai mult pe perioada de tranziţie dintre locurile de muncă. Aceste parcursuri sunt definite pe baza experienţelor reale actuale şi a politicilor statelor membre care au fost analizate de un grup de experţi privind flexicuritatea şi de raportorul acestuia, profesorul Ton Wilthagen.

Aspectele individuale ale politicii acoperite de flexicuritate şi de componentele aferente acesteia nu sunt noi. Totuşi, strategiile privind flexicuritatea prezintă o abordare nouă şi integrată în carul căreia diversele elemente se pot sprijini în mod reciproc.

Instrumentele financiare comunitare pentru coeziune – şi în special Fondul Social European pentru perioada de programare 2007-2013 – pot să aducă o contribuţie semnificativă la aspectele bugetare ale flexicurităţii, de exemplu prin cursuri de instruire în cadrul companiei, programe de învăţare continuă sau prin promovarea spiritului antreprenorial.

Un sondaj recent Eurobarometru (din toamna lui 2006) a arătat că cetăţenii europeni înţeleg şi acceptă nevoia de adaptare şi schimbare caracteristică flexicurităţii: 72% consideră că ar fi necesar un nivel mai ridicat de flexibilitate în ceea ce priveşte contractele de muncă în vederea creării mai multor locuri de muncă; 76% sunt de părere că un loc de muncă pentru toată viaţa este un lucru de domeniul trecutului; iar 88% şi-au exprimat opinia că învăţarea continuă îmbunătăţeşte şansele de a găsi un loc de muncă în scurt timp.

Flexicuritatea deţine o poziţie importantă în cadrul orientărilor integrate adoptate unanim de statele membre şi care se află la baza punerii în aplicare a Strategiei de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă, atât la nivel european, cât şi naţional. Numai prin implicarea tuturor factorilor interesaţi se poate garanta succesul flexicurităţii. Comisia încurajează statele membre să colaboreze cu partenerii sociali în vederea includerii abordării acestora privind flexicuritatea în programele naţionale de reformă din cadrul strategiei.

Pentru mai multe informaţii, consultaţi următoarele pagini web:

Link către comunicare

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52007DC0359:EN:NOT

Link către raportul experţilor care include exemple de flexicuritate din cele 27 de state membre.

http://ec.europa.eu/employment_social/employment_strategy/flex_meaning_en.htm

Informaţii generale:

http://ec.europa.eu/employment_social/employment_strategy/flex_meaning_en.htm

Conferinţa factorilor interesaţi privind flexicuritatea, 20 aprilie 2007:

http://ec.europa.eu/employment_social/employment_strategy/flex_stakeholderconference_en.htm


Side Bar