Navigation path

Left navigation

Additional tools

Other available languages: EN FR DE ES EL CS HU SK BG

Presă și informare

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

COMUNICAT DE PRESĂ nr. 79/13

Luxemburg, 27 iunie 2013

Hotărârea în cauza C‑575/11

Eleftherios Themistoklis Nasiopoulos/Ypourgos Ygeias kai Pronoias

Excluderea recunoaşterii unui titlu de maseur-balneoterapeut care permite exercitarea unei profesii autonome în statul care l-a emis presupune un obstacol în calea liberei circulaţii a lucrătorilor nejustificată de protecţia consumatorilor sau a sănătăţii publice

În raport cu profesia de kinetoterapeut, protecţia consumatorilor ar putea, de exemplu, să fie realizată prin obligaţia de a purta titlul profesional original în limba statului de formare, precum şi în limba statului gazdă

Domnul Nasiopoulos, resortisant elen, a obţinut în Germania, după ce a urmat o formare cu durata de doi ani și jumătate, un titlu care îi permite să exercite profesia de maseur-balneoterapeut medical („Masseur und medizinischer Bademeister”). Această profesie nu este reglementată în Grecia. Profesia cea mai apropiată este cea de kinetoterapeut, formarea minimă fiind de trei ani.

Pentru acest motiv, Ministerul elen al Sănătăţii a respins cererea domnului Nasiopoulos de acces în acest stat la profesia de kinetoterapeut.

Symvoulio tis Epikrateias (Consiliul de Stat, Grecia) solicită Curţii de Justiţie să stabilească dacă principiile privind libera circulaţie a lucrătorilor admit o legislaţie naţională care exclude accesul parţial la profesia de kinetoterapeut unui resortisant al unui stat membru care a obţinut într-un alt stat membru un titlu – precum cel de maseur-balneoterapeut – care îi permite să exercite în acest al doilea stat membru o parte dintre activitățile specifice profesiei de kinetoterapeut.

În hotărârea pronunţată astăzi, Curtea aminteşte că libertatea de stabilire se exercită în condiţiile definite de ţara gazdă pentru propriii resortisanţi. În cazul profesiei de kinetoterapeut, nearmonizată în prezent la nivelul Uniunii, statele membre rămân competente să definească condițiile de acces, cu respectarea libertăților fundamentale garantate de tratat.

Curtea consideră că excluderea oricărui acces parțial la o profesie reglementată poate îngreuna sau poate face mai puțin atractivă exercitarea libertății de stabilire şi nu este justificată decât pentru motive imperative de interes general care urmăresc, de exemplu, protecţia consumatorilor şi a sănătăţii publice, fără a depăși ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

Astfel, consumatorii trebuie protejaţi de riscul de a fi induși în eroare cu privire la domeniul calificărilor kinetoterapeutului. În acest scop, ar putea fi aplicate condiţii mai puțin constrângătoare decât excluderea accesului parțial la o profesie: de exemplu, obligația de a purta titlul profesional original atât în forma originală în limba în care a fost emis, cât și în limba oficială a statului membru gazdă1.

Pe de altă parte, protecţia sănătăţii publice impune, desigur, o vigilenţă sporită. Cu toate acestea, profesia de kinetoterapeut sau de maseur aparţine domeniului paramedical, iar prestațiile sale nu reprezintă decât punerea în aplicare a unei terapii prescrise, în general, de un medic care alege maseurul-balneoterapeut şi împreună cu care acesta din urmă acţionează în strânsă legătură, într‑un raport de dependență și de cooperare.

Curtea concluzionează că excluderea unui acces parțial la profesia de kinetoterapeut depășește ceea ce este necesar pentru protecția consumatorilor și a sănătății publice.

Curtea precizează că, în cazul în care cele două profesii pot fi calificate drept „comparabile”2, în statul membru de formare și în statul membru gazdă, lacunele pe care le prezintă formarea profesionistului în raport cu cea impusă în statul membru gazdă pot fi acoperite prin aplicarea unor măsuri de compensare3. În schimb, în cazul în care aceste diferențe între domeniile de activitate sunt atât de semnificative încât, în realitate, ar fi necesar ca profesionistul să urmeze o formare completă pentru a putea exercita, în alt stat membru, activitățile pentru care este calificat, aceasta constituie un factor susceptibil să îl descurajeze să exercite aceste activități în statul membru gazdă.

Revine autorităților naţionale și în special instanțelor competente din statul membru gazdă (în speţă Grecia) sarcina să determine în fiecare caz concret în parte măsura în care cuprinsul formării impus de acelaşi stat gazdă este diferit de cel al formării obţinute în statul de formare (în speţă Germania).

Curtea indică, drept unul dintre criteriile decisive care trebuie examinate în primul rând de către autorităţile naţionale, faptul ca activitatea de maseur-balneoterapeut să fie, din punct de vedere obiectiv, separabilă de ansamblul activităţilor specifice profesiei corespunzătoare în statul gazdă.

Astfel, în cazul în care în statul membru de formare (Germania) profesia de maseur-balneoterapeut poate fi exercitată sub o formă independentă sau autonomă, excluderea recunoaşterii parţiale a acestei calificări în statul gazdă (Grecia) implică un efect disuasiv asupra liberei circulaţii a lucrătorilor care nu poate fi justificat de riscul unei atingeri aduse protecţiei drepturilor destinatarilor serviciilor.

MENȚIUNE: Trimiterea preliminară permite instanțelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curții întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluționează litigiul național. Instanța națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei Curții. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.

Document neoficial, destinat presei, care nu angajează răspunderea Curţii de Justiţie.

Textul integral al hotărârii se publică pe site‑ul CURIA în ziua pronunțării.

Persoana de contact pentru presă: Iliiana Paliova (+352) 4303 3708

Imagini de la prezentarea concluziilor sunt disponibile pe „Europe by Satellite” (+32) 2 2964106

1 :

Curtea aminteşte jurisprudenţa sa anterioară, în special Hotărârea din 19 ianuarie 2006, Colegio de Ingenieros de Caminos, Canales y Puertos, C‑330/03.

2 :

În sensul Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, p. 22, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 3), care înlocuiește diferitele sisteme de recunoaștere abrogate începând de la 20 octombrie 2007.

3 :

Cele definite la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2005/36 (un stagiu de adaptare de cel mult trei ani sau să susțină o probă de aptitudini).


Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website