Navigation path

Left navigation

Additional tools

Other available languages: EN FR DE ES IT EL CS HU PL SK SL BG

Presă și informare

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

COMUNICAT DE PRESĂ nr. 161/12

Luxemburg, 6 decembrie 2012

Hotărârea în cauza C‑152/11

Johann Odar/Baxter Deutschland GmbH

Un plan social poate să prevadă reducerea compensației de concediere pentru lucrătorii care se apropie de vârsta de pensionare

Cu toate acestea, a lua în considerare în calculul acestei reduceri posibilitatea unei pensionări anticipate ca urmare a unui handicap constituie o discriminare interzisă de dreptul Uniunii

Planul social încheiat între întreprinderea germană Baxter și comitetul său de întreprindere prevede că valoarea compensației de concediere a lucrătorilor din motive economice depinde în special de vechimea lor în cadrul întreprinderii (metoda de calcul standard).

Acest plan poate să prevadă însă, pentru lucrătorii în vârstă de peste 54 de ani, că valoarea compensației este calculată în funcție de data de pensionare cea mai apropiată cu putință (metoda alternativă). Compensația care trebuie plătită acestor lucrători este mai mică decât cuantumul care ar rezulta din aplicarea metodei standard, știut fiind că trebuie să fie cel puțin egală cu jumătate din aceasta din urmă.

Domnului Odar, salariat al Baxter de mai bine de 30 de ani, i-a fost recunoscut un handicap grav. Întrucât raportul său de muncă cu întreprinderea a încetat, acesta a primit, în conformitate cu planul social, o compensație de concediere.

Faptul de a avea peste 54 de ani a determinat plata unui cuantum mai mic decât cel pe care ar fi avut dreptul să îl pretindă dacă nu ar fi depășit această vârstă. Metoda de calcul prevăzută de planul social în caz de concediere din motive economice constituie, așadar, o diferență de tratament întemeiată în mod direct pe vârstă.

Planul social prevede în plus că, atunci când lucrătorul are posibilitatea de a primi o pensie pentru limită de vârstă anticipată ca urmare a unui handicap, aceasta este data care este luată în considerare pentru calculul potrivit metodei alternative.

Apreciind că acest calcul al compensației îl dezavantajează pe motive de vârstă și de handicap, domnul Odar a chemat în judecată Baxter la Arbeitsgericht München (Tribunalul pentru Litigii de Muncă din München, Germania). Această instanță a decis să solicite Curții de Justiție să se pronunțe cu privire la compatibilitatea, cu dreptul Uniunii1 care interzice orice discriminare pe motive de vârstă și de handicap, a eventualei inegalități de tratament ce rezultă din planul social.

Prin hotărârea de azi, Curtea constată că interdicția, prevăzută de dreptul Uniunii, a oricărei discriminări pe motive de vârstă nu se opune reglementării cuprinse într‑un plan social, precum cel din speță, care diferențiază calculul compensației de concediere în funcție de vârstă.

Astfel, un asemenea tratament diferențiat poate fi justificat de obiectivul de a acorda o compensație pentru viitor, de a-i proteja pe lucrătorii mai tineri și de sprijini reintegrarea lor profesională, ținând însă seama de necesitatea unei repartizări corecte a mijloacelor financiare limitate destinate unui plan social. În plus, trebuie să se considere drept legitim obiectivul de a evita ca de compensația de concediere să profite persoane care nu se află în căutarea unui nou loc de muncă, ci care vor primi un venit de substituție sub forma unei pensii pentru limită de vârstă.

Rezultă că reglementarea, precum cea din speță, nu este vădit necorespunzătoare și nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele menționate. În această privință, Curtea subliniază că planul social prevede reducerea cuantumului compensației de concediere, dar că acest cuantum variază în mod progresiv în funcție de vârstă și trebuie să fie cel puțin egal cu jumătate din cel obținut prin aplicarea formulei standard. Curtea arată în plus că reglementarea în cauză este fructul unui acord negociat între reprezentanții angajaților și cei ai angajatorilor,aceștia exercitându-și dreptul de negociere colectivă recunoscut ca drept fundamental. Faptul de a lăsa astfel în grija partenerilor sociali definirea unui echilibru între interesele lor corespunzătoare oferă o flexibilitate care nu este de neglijat, întrucât fiecare dintre părți poate, dacă este cazul, să denunțe acordul.

Cu toate acestea, Curtea constată că interdicția, prevăzută de dreptul Uniunii, a oricărei discriminări pe motive de handicap se opune reglementării în cauză, întrucât aceasta ia în considerare, la momentul punerii în aplicare a metodei alternative, posibilitatea de a primi o pensie pentru limită de vârstă anticipată ca urmare a unui handicap.

Prin urmare, acest tratament diferențiat între lucrătorii fără handicap și lucrătorii care suferă de un handicap încalcă atât riscul întâmpinat de persoane care suferă de un handicap grav – care se confruntă în general cu mai multe dificultăți decât lucrătorii fără handicap pentru a fi reintegrați pe piața forței de muncă, cât și faptul că acest risc crește pe măsură ce acestea se apropie de vârsta de pensionare. Or, persoanele respective au nevoi specifice legate atât de protecția pe care o impune starea lor, cât și de necesitatea de a avea în vedere o eventuală agravare a acesteia. Astfel, trebuie să se țină seama de riscul ca persoanele care suferă de un handicap grav să fie expuse unor nevoi financiare care nu pot fi reduse, legate de handicapul lor și/sau ca, pe măsura înaintării în vârstă, aceste nevoi financiare să crească.

Rezultă că reglementarea în cauză, care are ca rezultat plata unei compensații de concediere pentru motive economice către un lucrător care suferă de un handicap grav într‑un cuantum inferior celui primit de un lucrător fără handicap, are ca efect o atingere excesivă adusă intereselor legitime ale lucrătorilor care suferă de un handicap grav. Această reglementare depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor de politică socială pe care le urmărește.

MENȚIUNE: Trimiterea preliminară permite instanțelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curții întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluționează litigiul național. Instanța națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei Curții. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.

Document neoficial, destinat presei, care nu angajează răspunderea Curţii de Justiţie.

Textul integral al hotărârii se publică pe site‑ul CURIA în ziua pronunțării.

Persoana de contact pentru presă: Iliiana Paliova (+352) 4303 3708

1 :

Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).


Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website