Navigation path

Left navigation

Additional tools

Other available languages: EN FR DE ES NL IT PT EL CS HU PL SK

Presă și informare

COMUNICAT DE PRESĂ nr. 44/09

19 mai 2009

Hotărârile Curții în cauza C-531/06 și în cauzele conexate C-171/07 și altele

Comisia/Italia

Apothekerkammer des Saarlandes și alții

DEȚINEREA ȘI ADMINISTRAREA UNEI FARMACII POT FI REZERVATE NUMAI FARMACIȘTILOR

Legislațiile italiană și germană care prevăd o astfel de normă sunt justificate prin obiectivul privind asigurarea unei aprovizionări sigure și de calitate a populației cu medicamente

Curtea de Justiție a finalizat astăzi două serii de cauze privind regimul proprietății farmaciilor.

Aceste cauze privesc, în principal, problema dacă dreptul comunitar se opune dispozițiilor cuprinse în legislațiile italiană și germană care prevăd că numai farmaciștii pot deține și administra o farmacie.

Cauzele conexate C-171/07 și C-172/07 (Apothekerkammer des Saarlandes și alții) au la origine autorizația care a fost acordată de ministerul competent din landul Saar societății pe acțiuni olandeze DocMorrris în vederea înființării, începând cu 1 iulie 2006, a unei farmacii la Saarbrücken sub forma unei sucursale. Decizia ministerului este contestată la tribunalul administrativ al landului Saar de mai mulți farmaciști și de asociațiile profesionale ale acestora întrucât nu se conformează legislației germane, care rezervă numai farmaciștilor dreptul de a deține și de a administra o farmacie.

Tribunalul administrativ a sesizat Curtea pentru a se stabili dacă dispozițiile tratatului privind libertatea de stabilire trebuie interpretate în sensul că se opun unei asemenea legislații.

Pe de altă parte, în cauza C-531/06 (Comisia/Italia), Comisia solicită Curții să constate în special că, prin faptul de a rezerva numai farmaciștilor deținerea și administrarea farmaciilor private, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dreptului comunitar.

În hotărârile de astăzi, Curtea arată că excluderea nefarmaciștilor de la posibilitatea de a administra o farmacie sau de a dobândi participații în societăți de administrare a farmaciilor constituie o restricție privind libertatea de stabilire și libera circulație a capitalurilor.

Cu toate acestea, restricția menționată poate fi justificată prin obiectivul referitor la asigurarea unei aprovizionări sigure și de calitate a populației cu medicamente.


În cazul în care subzistă incertitudini cu privire la existența sau la importanța unor riscuri pentru sănătatea persoanelor, este necesar ca statul membru să poată adopta măsuri de protecție fără să trebuiască să aștepte ca realitatea acestor riscuri să fie pe deplin demonstrată. În plus, statul membru poate adopta măsuri care să diminueze, cât mai mult posibil, riscul pentru sănătatea publică, inclusiv riscul pentru aprovizionarea sigură și de calitate a populației cu medicamente.

În acest context, Curtea subliniază caracterul cu totul special al medicamentelor, efectele terapeutice ale acestora distingându-le în mod substanțial de celelalte mărfuri.

Efectele terapeutice menționate au drept consecință faptul că, în cazul în care sunt consumate fără să fie necesar sau în mod incorect, medicamentele pot dăuna grav sănătății, fără ca pacientul să fie în măsură să își dea seama de aceasta în momentul administrării lor.

Un consum excesiv sau o utilizare incorectă a medicamentelor determină, în plus, o pierdere de resurse financiare care este cu atât mai prejudiciabilă cu cât sectorul farmaceutic generează costuri considerabile și trebuie să răspundă unor nevoi crescânde, în timp ce resursele financiare care pot fi afectate asistenței sanitare nu sunt nelimitate, indiferent de modul de finanțare utilizat.

Ținând seama de posibilitatea recunoscută statelor membre de a decide cu privire la nivelul de protecție a sănătății publice, acestea pot impune ca medicamentele să fie distribuite de farmaciști care se bucură de o independență profesională reală.

Nu se poate nega faptul că, asemenea altor persoane, un farmacist are ca obiectiv obținerea de profit. Totuși, în calitate de farmacist profesionist, se presupune că acesta nu administrează farmacia în scop exclusiv economic, ci și dintr-o perspectivă profesională. Interesul său privat legat de realizarea unui profit este astfel temperat de formarea sa, de experiența sa profesională și de răspunderea care îi revine, dat fiind că o eventuală încălcare a normelor legale sau deontologice pune în pericol nu numai valoarea investiției sale, ci și propria existență profesională.

Spre deosebire de farmaciști, nefarmaciștii nu au, prin definiție, o formare, o experiență și o răspundere echivalente. În aceste condiții, trebuie să se constate că aceștia nu prezintă aceleași garanții precum cele oferite de farmaciști.

În consecință, un stat membru poate considera, în cadrul marjei sale de apreciere, că administrarea unei farmacii de către un nefarmacist poate să reprezinte un risc pentru sănătatea publică, în special pentru siguranța și pentru calitatea distribuției cu amănuntul a medicamentelor.

Nu s-a demonstrat nici faptul că o măsură mai puțin restrictivă decât norma de excludere a nefarmaciștilor ar permite să se asigure într-un mod la fel de eficient nivelul de siguranță și de calitate a aprovizionării populației cu medicamente, nivel care rezultă din aplicarea acestei norme.


Având în vedere marja sa de apreciere, un stat membru poate aprecia că există riscul ca norme mai puțin restrictive având ca obiect asigurarea independenței profesionale a farmaciștilor precum cele privind un sistem de controale și de sancțiuni să nu fie respectate în practică, dat fiind că interesul unui nefarmacist de a obține profit nu ar fi moderat într-un mod echivalent celui al farmaciștilor independenți, iar subordonarea unor farmaciști, ca salariați, față de un administrator ar putea să facă dificilă opunerea acestora la instrucțiunile date de respectivul administrator.

Curtea concluzionează că libertatea de stabilire și libera circulație a capitalurilor nu se opun unei reglementări naționale care împiedică persoane care nu au calitatea de farmaciști să dețină și să administreze farmacii.

Arătând că nu numai excluderea nefarmaciștilor de la administrarea unei farmacii private poate fi justificată, ci și interdicția aplicată societăţilor de distribuție a produselor farmaceutice de a dobândi participații în farmaciile comunale (astfel cum acestea sunt definite în legislaţia italiană), Curtea respinge și acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor introdusă de Comisie împotriva Italiei.

Document neoficial, destinat presei, care nu angajează răspunderea Curții de Justiție.

Limbi disponibile: BG ES CS DE EN EL FR HU IT NL PL PT RO SK

Textul integral al hotărârii este disponibil la adresa internet a Curții

http://curia.europa.eu/jurisp/cgi-bin/form.pl?lang=RO&Submit=rechercher&numaff=C-531/06

http://curia.europa.eu/jurisp/cgi-bin/form.pl?lang=RO&Submit=rechercher&numaff=C-171/07

În general, acesta poate fi consultat începând din ziua pronunțării, de la ora 12 CET.

Pentru informații suplimentare, vă rugăm să îl contactați pe Claudiu Ecedi-Stoisavlevici. Tel.: (00352) 4303 3720 Fax: (00352) 4303 4719

Imagini de la ședință vor fi disponibile pe EbS „Europe by Satellite”, serviciu pus la dispoziție de Comisia Europeană, Direcția generală presă și comunicare, L-2920 Luxemburg, Tel.: (00352) 4301 35177 Fax: (00352) 4301 35249 sau B-1049 Bruxelles, Tel.: (0032) 2 2964106 Fax: (0032) 2 2965956


Side Bar

My account

Manage your searches and email notifications


Help us improve our website