Sănătatea publică

Strategia şi programul UE în domeniul sănătăţii

La baza măsurilor luate de UE stă Strategia în domeniul sănătăţii [123 KB] care stabileşte trei obiective ambiţioase menite să-i ajute pe oameni nu numai să trăiască mai mult, ci şi să se menţină mai sănătoşi:

• ameliorarea sănătăţii într-o Europă afectată de îmbătrânirea populaţiei
• protejarea cetăţenilor împotriva ameninţărilor la adresa sănătăţii
• promovarea unor sisteme de sănătate dinamice şi a noilor tehnologii.

Programul Sănătate UE contribuie la îndeplinirea obiectivelor strategiei, venind în completarea şi în sprijinul politicilor şi măsurilor statelor membre prin:

• protejarea şi promovarea sănătăţii, inclusiv reducerea inegalităţilor în domeniu
• furnizarea mai multor informaţii şi cunoştinţe în domeniul sănătăţii
• desfăşurarea unor activităţi de cooperare cu părţile implicate.

Programul este gestionat de Agenţia Executivă pentru Sănătate şi Consumatori , cu sediul la Luxemburg.

Prevenirea îmbolnăvirilor

Putem face multe pentru a ne proteja sănătatea şi pentru a preveni apariţia diverselor afecţiuni.

• Putem controla ce şi cât mâncăm, bem, cât efort fizic depunem. Obezitatea este una dintre principalele cauze care determină apariţia afecţiunilor cardiace, a diabetului şi a anumitor tipuri de cancer. UE promovează etichetarea responsabilă a alimentelor, astfel încât consumatorii să ştie ce cumpără.
• Putem utiliza sistemele de depistare precoce. Comisia depune eforturi pentru a facilita accesul tuturor cetăţenilor europeni la programele de depistare a cancerului de sân, col uterin şi colorectal. De asemenea, stimulează utilizarea eficientă a resurselor în domeniu şi creează cadrul necesar pentru realizarea schimbului de cunoştinţe între experţi din toate statele membre, contribuind astfel la evitarea derulării unor acţiuni disparate sau a unora care se suprapun.
• Putem limita consumul de alcool şi tutun. UE se asigură că cetăţenii sunt informaţi în legătură cu problemele de sănătate asociate unor obiceiuri care pot cauza boli cronice (fumatul, dietele, abuzul de alcool).
• Dacă este cazul, putem recurge la vaccinări. UE şi autorităţile naţionale caută modalităţi de extindere a accesului populaţiei la vaccinul împotriva gripei sezoniere.

Sistemul de avertizare şi reacţie precoce

Ameninţările la adresa sănătăţii publice constituie un motiv permanent de îngrijorare pentru autorităţile sanitare din toată lumea. UE şi statele membre colaborează pentru consolidarea pregătirii şi a capacităţii de reacţie (inclusiv a sistemelor de alertă timpurie) care să contribuie la contracararea acestor ameninţări, aşa cum s-a întâmplat în cazul pandemiei de gripă porcină (H1N1) din 2009.

Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor , cu sediul la Stockholm, evaluează pericolele, permiţând UE să reacţioneze rapid în cazul unor urgenţe de sănătate publică.

Centrul culege şi difuzează informaţii referitoare la ameninţările existente şi potenţiale şi colaborează cu omologii din statele membre pentru instituirea unor sisteme europene de monitorizare a bolilor.

Produsele farmaceutice

Toate medicamentele noi trebuie autorizate înainte de a fi comercializate pe piaţa UE.

Odată intrate pe piaţă, ele sunt permanent monitorizate. Sistemul european de farmacovigilenţă are scopul de a garanta luarea unor măsuri rapide în cazul apariţiei unor reacţii adverse după administrarea unui medicament. Aceste măsuri constau în suspendarea sau retragerea autorizaţiei de punere pe piaţă.

Agenţia Europeană pentru Medicamente (EMA) , cu sediul la Londra, coordonează activitatea de evaluare ştiinţifică a calităţii, siguranţei şi eficienţei produselor medicamentoase.

Cercetarea şi inovarea

Prin intermediul celui de-al 7-lea program cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică (PC7), pentru perioada 2007-2013, Uniunea Europeană a alocat un buget de 6 miliarde de euro cercetărilor în domeniul sănătăţii, destinate:

• transpunerii descoperirilor în aplicaţii clinice
• dezvoltării şi validării de noi terapii
• promovării sănătăţii şi acţiunilor preventive
• îmbunătăţirii instrumentelor de diagnosticare şi a tehnologiilor medicale
• creării unor sisteme de sănătate durabile şi eficiente.

Accesul la tratament medical în toate ţările UE

În general, oamenii preferă să primească asistenţă medicală în unităţi sanitare aflate în apropierea locuinţei, însă uneori le este mai uşor sau trebuie să se deplaseze în alt stat membru, de exemplu în cazul în care cea mai apropiată unitate sanitară este chiar peste graniţă, în ţara vecină, sau dacă un anumit tip tratament poate fi urmat doar în străinătate.

Legislaţia UE (care urmează să fie pusă în aplicare de toate statele membre până în 2013) referitoare la drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere va clarifica dreptul europenilor de a fi trataţi în altă ţară a UE şi de a le fi rambursate costurile tratamentului. ‎De asemenea, Comisia:

• va înlesni colaborarea şi schimbul de informaţii între autorităţile sanitare naţionale cu privire la standardele de calitate şi de siguranţă în domeniul asistenţei medicale
• va lua măsuri pentru ca prescripţiile medicale să fie recunoscute în alte state membre
• va pregăti terenul pentru crearea unor „reţele europene de referinţă” care vor reuni centrele specializate de expertiză şi vor permite specialiştilor din toată Europa să facă schimb de bune practici în domeniul medical.

O altă iniţiativă care a fost deja pusă în aplicare - cardul european de asigurări de sănătate - le permite europenilor aflaţi în vacanţă şi celor care călătoresc în interes de serviciu să beneficieze de asistenţă medicală dacă se îmbolnăvesc în altă ţară din Europa sau din UE.

Sănătatea – o abordare globală

Sănătatea globală se referă la aspecte care depăşesc frontierele naţionale şi care pot fi soluţionate doar acţionând la nivel global asupra factorilor determinanţi. Printre aceştia se numără comerţul, migraţia, securitatea, siguranţa alimentelor şi schimbările climatice.

Comisia Europeană colaborează strâns cu parteneri strategi precum OMS, în contextul unui cadrul politic privind sănătatea globală, care identifică şase provocări majore:

• echitatea
• coerenţa reacţiei la globalizare
• accesul şi inovarea
• sănătatea ca drept al omului
• guvernanţa
• cercetarea

Printre temele esenţiale se mai numără:

• solidaritatea la nivel global – nu doar în ceea ce priveşte ajutorul pentru dezvoltare, ci şi politicile de personal şi accesul la medicamente
• coerenţa dintre politica internă şi externă promovate de UE în acest domeniu.