Strategia UE privind siguranţa alimentară:

Fie că sunt importate sau produse pe plan intern, alimentele trebuie să respecte standardele UE.
Strategia UE privind alimentele are la bază 3 elemente esenţiale:
Se prevăd măsuri speciale în domeniile în care se justifică în mod deosebit protecţia consumatorilor:
UE depune eforturi semnificative pentru ca alimentele tradiţionale să nu fie scoase de pe piaţă din cauza standardelor de siguranţă alimentară şi pentru ca inovarea să nu fie descurajată, iar calitatea să nu aibă de suferit.
Pe măsură ce noi state aderă la UE (şi respectiv la piaţa unică), sunt uneori necesare măsuri de tranziţie, care să le permită statelor respective să se adapteze la standardele ridicate ale UE în materie de siguranţă alimentară. Între timp, ele nu pot exporta produsele alimentare care nu respectă aceste standarde.
În ceea ce priveşte aşa-numitele alimente noi, produse cu ajutorul organismelor modificate genetic, clonării şi nanotehnologiei, Comisia promovează inovarea responsabilă, menită să le ofere cetăţenilor garanţia siguranţei şi să dea un impuls mai puternic creşterii economice.

Şi el poate avea paşaport pentru a vă însoţi în călătorii.
Animalele pot fi transportate liber pe teritoriul UE. Totuşi, standardele privind sănătatea şi bunăstarea, aplicabile fermelor, trebuie respectate şi pe durata transportului. În situaţia în care apar focare de boli animale, UE intervine rapid şi, dacă este necesar, întrerupe comercializarea acestor animale.
„Paşapoartele pentru animale de companie”, introduse de UE, le permit cetăţenilor europeni să călătorească împreună cu animalele de casă. Totuşi, pentru a preveni răspândirea anumitor boli, se aplică o serie de măsuri de precauţie, ca şi în cazul celorlalte animale.
Plantele şi materialele vegetale pot fi transportate pe teritoriul UE, cu condiţia să nu aibă paraziţi. Verificarea materialelor vegetale importate şi monitorizarea teritoriului european ajută la depistarea din timp a noilor dăunători.
Derularea acestor acţiuni preventive contribuie la evitarea unor măsuri curative, cum ar fi folosirea pesticidelor. Un paşaport ataşat unei plante semnifică faptul că aceasta a crescut în condiţii sănătoase.
UE utilizează un sistem de alertă precoce, cu ajutorul căruia consumatorii sunt protejaţi împotriva riscului reprezentat de intoxicaţiile alimentare. De asemenea, sistemul stabileşte dacă anumite produse alimentare conţin substanţe interzise sau cantităţi excesive de substanţe cu risc ridicat, cum ar fi reziduurile de medicamente veterinare în carne sau coloranţii cancerigeni.
De îndată ce se identifică un astfel de risc, este trimisă o alertă în toată Uniunea. Uneori este suficient să fie oprit un singur lot, dar, în caz de necesitate, pot fi blocate toate încărcăturile cu un anumit produs provenind de la o fermă, o fabrică sau un port de intrare. Produsele care se află deja în depozite sau magazine pot fi retrase.
Ori de câte ori apar focare de boli la animale sau intoxicaţii alimentare care îi afectează pe consumatorii europeni, autorităţile din UE pot determina circuitul produselor alimentare până la baza lanţului de producţie, indiferent dacă este vorba de animale vii, produse de origine animală sau plante.
Aceste funcţii de trasabilitate şi gestionare a riscului sunt asigurate de TRACES (Trade Control and Expert System), un sistem electronic de control la frontieră şi certificare a mărfurilor comercializate.
Ştiinţa constituie fundamentul deciziilor UE referitoare la alimente. Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) ![]()
![]()
![]()
oferă consiliere în etapa de elaborare a proiectelor legislative sau în cazul în care factorii de decizie se confruntă cu o ameninţare la adresa siguranţei alimentare.
Comisia îşi bazează deciziile pe principiul precauţiei: acţionează fără întârziere dacă oamenii de ştiinţă afirmă că există un pericol potenţial.
Pentru a garanta aplicarea normelor UE privind alimentele şi furajele, Comisia verifică transpunerea corectă a legislaţiei europene în legislaţia naţională şi aplicarea acesteia de către toate statele membre. De asemenea, efectuează inspecţii pe teren, în interiorul şi în afara UE.
Oficiul Alimentar şi Veterinar
inspectează unităţile de producţie alimentară, însă principala sa sarcină este de a se asigura că guvernele ţărilor din interiorul şi din afara Uniunii dispun de mecanismele necesare pentru a verifica dacă producătorii de alimente respectă standardele ridicate de siguranţă alimentară ale UE. Începând din 2013, Oficiul se ocupă şi de dispozitivele medicale.