Peste jumătate din banii cheltuiţi pentru ajutorarea ţărilor sărace provin din bugetul UE şi al statelor membre, Uniunea Europeană fiind cel mai mare furnizor de ajutor umanitar din lume.
Politica de dezvoltare înseamnă mai mult decât a furniza apă curată şi o reţea rutieră corespunzătoare, oricât de importante ar fi acestea. UE foloseşte şi comerţul drept instrument de dezvoltare, deschizându-şi pieţele pentru produsele exportate de ţările sărace şi încurajându-le să îşi intensifice schimburile comerciale între ele.
În 2011, ajutorul UE pentru dezvoltare - ajutor provenind din fondurile UE şi din bugetele statelor membre s-a ridicat la 53 de miliarde de euro, adică 0,42% din produsul naţional brut (VNB) al tuturor ţărilor UE la un loc. Această cifră arată că UE este cel mai generos donator de ajutor la nivel mondial. Este încă nevoie însă de un efort comun pentru a atinge obiectivul stabilit de Consiliul European – 0,7% din VNB până în 2015.
Principalul obiectiv al politicii europene de dezvoltare este eradicarea sărăciei în mod durabil. Cele opt obiective ONU de dezvoltare ale mileniului (ODM) sunt esenţiale în acest sens. Ele vizează, printre altele, reducerea numărului de persoane care trăiesc în condiţii de sărăcie extremă şi stoparea răspândirii HIV/SIDA, precum şi asigurarea accesului universal la educaţia primară. Obiectivele au fost adoptate de liderii lumii în anul 2000 şi trebuie realizate până în 2015.
Din 1990 până în prezent, numărul persoanelor aflate în pragul sărăciei absolute a scăzut cu 600 de milioane, dar progresele înregistrate în raport cu alte obiective de dezvoltare ale mileniului sunt mai puţin încurajatoare. Printre cele mai greu de îndeplinit obiective până în 2015 se numără reducerea mortalităţii materne şi infantile şi asigurarea aprovizionării cu apă potabilă. Pentru aceasta, în 2011 UE a alocat suplimentar 1 miliard de euro pentru a ajuta 79 de ţări din Africa, zona Caraibelor şi Pacific să realizeze acele obiective de dezvoltare ale mileniului în raport cu care au înregistrat cele mai slabe progrese.
Comisarul european pentru dezvoltare, Andris Piebalgs, va analiza, în cadrul unui grup la nivel înalt al ONU condus de Secretarul General al Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon, posibilitatea de a avea un program mondial pentru dezvoltare după 2015.
„Agenda pentru schimbare
” este noul proiect pentru politica de dezvoltare a UE, aprobat de miniştrii din UE în 2012. Acesta defineşte o nouă abordare care reflectă transformările prin care trece lumea în prezent, apariţia noilor donatori şi a unor noi provocări pentru ţările aflate în curs de dezvoltare.
Noua politică îşi propune să ofere un ajutor mai strategic, mai bine direcţionat şi mai axat pe rezultate. Principalele sale componente sunt:

Programul UE de securitate alimentară ajută populaţia să cultive orez în Aweil (Sudan)
Agenda pentru schimbare orientează ajutorul pentru dezvoltare către trei domenii:
Nu în ultimul rând, Agenda are ca obiectiv ameliorarea eficienţei ajutorului şi utilizarea de noi modalităţi pentru a acorda finanţări – îmbinând împrumuturile cu subvenţiile – şi pentru a garanta că toate politicile UE – în domeniul combaterii schimbărilor climate, agriculturii sau comerţului – sunt conforme cu obiectivele sale de dezvoltare.
De-a lungul anilor, UE a sprijnit multe ţări în eforturile acestora de a eradica sărăcia şi de a construi un viitor mai bun pentru locuitorii lor. Este vorba, de multe ori, de un efort pe termen lung. Printre succesele înregistrate în ultimul timp se numără:
Politica de dezvoltarea a UE - studii de caz
Politica de dezvoltare a UE îşi propune să îi ofere populaţiei dezavantajate din ţările în curs de dezvoltare controlul asupra propriei dezvoltări. Cu alte cuvinte: