Europa se mândreşte cu diversitatea sa culturală. Deşi limba, literatura, teatrul, artele vizuale, arhitectura, meşteşugurile, cinematografia şi radiodifuziunea aparţin unei ţări sau unei regiuni specifice, acestea reprezintă o parte din moştenirea culturală comună a Europei. Uniunea Europeană doreşte să menţină şi să încurajeze această diversitate şi să o facă accesibilă celorlalţi.
Aceste obiective au fost menţionate în Tratatul de la Maastricht din 1992, care a recunoscut oficial, pentru prima dată, dimensiunea culturală a integrării europene. Însă iniţiativele în domeniul culturii apăruseră, deja, cu mult timp în urmă. De exemplu, în 1985, a fost lansat un program care s-a bucurat de un enorm succes – desemnarea, în fiecare an, a capitalei culturale europene.
Tânără interpretă la festivalul internaţional de muzică de la Varna, Bulgaria.
Industriile culturale din Uniunea Europeană – cinematografie şi audiovizual, editare, muzică şi meşteşuguri – constituie, de asemenea, o sursă importantă de venit şi de locuri de muncă, furnizând mai mult de şapte milioane de locuri de muncă. UE derulează programe de sprijin pentru anumite industrii din domeniul culturii, încurajându-le să profite de oportunităţile oferite de piaţa unică şi de tehnologiile digitale. De asemenea, se străduieşte să creeze un mediu dinamic pentru aceste industrii simplificând procedurile administrative, facilitând accesul la finanţare, contribuind cu proiecte de cercetare şi încurajând o cooperare mai strânsă cu parteneri din interiorul şi din exteriorul Uniunii.
Uniunea include o dimensiune culturală şi în multe alte domenii politice, cum ar fi educaţia (inclusiv învăţarea limbilor străine), cercetarea ştiinţifică, suportul IT şi pentru tehnologiile comunicaţiilor, precum şi dezvoltarea socială şi regională.
De exemplu, în cadrul politicii sale regionale, Uniunea Europeană contribuie la finanţarea şcolilor de muzică, a sălilor de concerte şi a studiourilor de înregistrare. De asemenea, a finanţat restaurarea unor teatre istorice, printre care Teatro del Liceu din Barcelona şi Fenice din Veneţia, distruse de incendiu în 1994 şi, respectiv, în 1996.
UE contribuie la restaurarea patrimonului cultural european.
În orientările sale pentru Fondul de Dezvoltare Regională, Comisia Europeană cere guvernelor statelor membre să promoveze dezvoltarea culturală în regiunile mai sărace, pentru a le ajuta să-şi afirme identitatea, să atragă turişti şi să creeze locuri de muncă în domenii precum serviciile on-line şi mass-media.
Una dintre iniţiativele reprezentative ale UE este programul Cultură. În forma sa actuală, programul se derulează în perioada 2007-2013 şi dispune de un buget total de aproximativ 400 de milioane de euro. Cuprinde toate activităţile culturale fără caracter audiovizual.
Obiectivele specifice ale programului Cultură sunt:
Programul „Capitale culturale” îşi propune să pună în lumină bogata diversitate a culturii europene, fără a uita izvorul comun din care îşi trage seva.
În fiecare an, unul sau două oraşe sunt desemnate capitale culturale ale Europei şi beneficiază de sprijin financiar acordat prin intermediul programului Cultură. Aceste fonduri sunt utilizate pentru finanţarea expoziţiilor şi manifestărilor care vizează punerea în valoare a patrimoniului cultural al oraşului şi al regiunii în care se găseşte, precum şi a unei game variate de reprezentaţii, concerte şi alte spectacole, reunind artişti din toată Uniunea Europeană. Experienţa arată că programul a avut un impact pe termen lung în ceea ce priveşte dezvoltarea culturală şi turistică a oraşelor alese.
Iniţial, programul urma să se încheie în 2004, însă, având în vedere succesul de care s-a bucurat, s-a decis că va fi derulat în continuare pentru încă 15 ani. Capitalele culturii în 2008 sunt Liverpool (Anglia) şi Stavanger (Norvegia).
Anul 2008 a fost declarat Anul european al dialogului intercultural, destinat să promoveze comunicarea între culturi în cadrul educaţiei şi la locul de muncă, precum şi în activităţile creative şi sportive.
Diversitatea lingvistică este o piatră de temelie culturală şi democratică a Uniunii Europene. Limba nu numai că deschide uşi către alte culturi, ci ne şi îmbogăţeşte capacitatea de a beneficia de contacte culturale atunci când călătorim sau lucrăm în alte ţări ale Uniunii. Obiectivul pe termen lung este de a încuraja cetăţenii europeni să înveţe două limbi, în afară de limba lor maternă.
Unul dintre principiile de funcţionare a UE constă în sprijinirea diversităţii lingvistice. Odată cu aderarea noilor membri în 2004 şi 2007, numărul limbilor oficiale ale Uniunii a crescut de la 11 la 23. UE cere ca legislaţia comunitară să fie disponibilă în toate limbile, cu alte cuvinte, să fie accesibilă tuturor cetăţenilor. De asemenea, garantează că toţi cetăţenii UE se pot adresa în scris unei instituţii sau organism european şi pot primi un răspuns în propria lor limbă. În mod similar, atunci când iau cuvântul, membrii Parlamentului European au dreptul de a-şi reprezenta electoratul în propria lor limbă.
