You are here:

Politica externă și de securitate

Politica externă și de securitate a UE, elaborată de-a lungul mai multor ani, le permite statelor membre să se exprime și să acționeze la unison pe scena mondială. Acționând împreună, cele 28 de state membre pot avea o influență mult mai mare decât dacă ar aplica, fiecare, propria politică.

Tratatul de la Lisabona adoptat în 2009, a consolidat acest domeniu de politică prin crearea

Pace și securitate

Rolul politicii externe și de securitate este

  • de a menține pacea și de a întări securitatea pe plan internațional
  • de a promova cooperarea internațională
  • de a dezvolta și consolida
    • democrația
    • statul de drept
    • respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Diplomație și parteneriat

UE intervine decisiv în diverse domenii, de la programul nuclear iranian și stabilizarea Somaliei și a regiunii Cornului Africii până la combaterea încălzirii globale. Politica sa externă și de securitate comună, menită să soluționeze conflictele și să promoveze înțelegerea internațională, se bazează pe diplomație. Comerțul, ajutorul umanitar, securitatea și apărarea joacă adesea un rol complementar.

Fiind cel mai important donator de asistență pentru dezvoltare din lume, UE deține un rol unic în cooperarea cu țările în curs de dezvoltare.

Ponderea demografică și capacitatea sa economică îi conferă o mare influență acestui bloc format din 28 de națiuni. UE este cea mai mare putere comercială din lume, iar moneda sa (euro) ocupă locul doi ca importanță la nivel mondial. Tendința către luarea de decizii comune în materie de politică externă îi sporesc influența.

Uniunea Europeană a încheiat parteneriate cu cei mai importanți actori de pe piața mondială, inclusiv cu puterile emergente. Ea dorește să se asigure că aceste parteneriate se bazează pe interese și avantaje reciproce. UE organizează periodic reuniuni la nivel înalt cu Canada, China, India, Japonia, Rusia și Statele Unite. Relațiile sale internaționale acoperă:

  • educația
  • mediul
  • securitatea și apărarea
  • combaterea criminalității
  • drepturile omului.

Misiuni de menținere a păcii

UE a trimis misiuni de menținere a păcii în diferite zone de conflict ale lumii. În august 2008, UE a contribuit la medierea unui acord de încetare a focului între Georgia și Rusia, a trimis observatori europeni pentru a monitoriza situația (misiunea UE de monitorizare în Georgia Traducerile linkului anterior   English (en) ) și a furnizat ajutor umanitar persoanelor strămutate din cauza conflictelor.

De asemenea, a deplasat în Kosovo persoane activând în domeniul justiției și forțe de poliție care să ajute la garantarea respectării legii și a ordinii publice (EULEX Kosovo Traducerile linkului anterior   English (en) ).

Mijloace de intervenție

Nu există o forță armată permanentă a UE. În schimb, în baza politicii sale de securitate și apărare comună (PSAC), Uniunea Europeană se sprijină pe forțele de menținere a păcii cu care contribuie statele membre, pentru:

  • operațiuni comune de dezarmare
  • misiuni umanitare și de salvare
  • consiliere și asistență militară
  • prevenirea conflictelor și menținerea păcii
  • gestionarea crizelor, de exemplu, restabilirea păcii și stabilizare după încetarea conflictelor.

Începând din 2003, UE a desfășurat 30 de misiuni civile și operațiuni militare pe 3 continente. Toate acestea au constituit o reacție la diverse situații de criză:

În prezent, UE joacă un rol important, acela de furnizor de securitate.

Începând din ianuarie 2007, UE a desfășurat operațiuni de reacție rapidă cu ajutorul a două batalioane, numărând câte 1500 de persoane fiecare și putând fi mobilizate la nevoie aproape simultan. Deciziile de mobilizare sunt luate de miniștrii țărilor UE, în cadrul Consiliului UE.

Legături mai strânse cu vecinii noștri: Politica europeană de vecinătate

Politica europeană de vecinătate (PEV) guvernează relațiile UE cu 16 dintre țările vecine de la est și sud.

La sud: Algeria, Egipt, Iordania, Israel, Liban, Libia, Maroc, Palestina (această denumire nu implică nicio recunoaștere a Palestinei ca stat și nu aduce atingere pozițiilor privind recunoașterea Palestinei ca stat), Siria și Tunisia.

La est: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina.

Destinată să consolideze relațiile UE cu vecinii săi de la est și sud, această politică promovează:

  • asocierea pe plan politic
  • integrarea economică
  • creșterea mobilității.

Pe măsură ce UE s-a extins, țările din Europa de Est și din Caucazul de Sud i-au devenit vecini mai apropiați. Ele ne influențează din ce în ce mai mult securitatea, stabilitatea și prosperitatea. În 2009, a fost lansat parteneriatul estic, menit să consolideze relațiile UE cu 6 țări din Europa de Est. O cooperare mai strânsă între UE și partenerii săi est-europeni - Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina - reprezintă un element-cheie în relațiile externe ale UE.

În urma evenimentelor care au marcat Primăvara arabă, UE și-a relansat politica de vecinătate pentru a oferi un sprijin mai consistent partenerilor angajați în realizarea de reforme care să promoveze democrația, drepturile omului și statul de drept. Scopul acestei politici este să încurajeze dezvoltarea economică favorabilă incluziunii în aceste țări și să promoveze parteneriatul cu o serie de grupuri și organizații, în paralel cu relațiile dintre UE și guverne.

UE sprijină, de asemenea, țările învecinate care se confruntă cu conflicte și crize. Este principalul donator de asistență pentru victimele crizei din Siria, contribuția sa ridicându-se la peste 3,2 miliarde de euro din 2011 până în prezent. UE încearcă, de asemenea, să ajute Libia în actuala situație dificilă din punct de vedere politic și al securității.

Uniunea continuă să sprijine eforturile internaționale de instaurare a păcii în Orientul Mijlociu. Obiectivul său este ca Palestina și Israel să ajungă la o înțelegere bilaterală. UE colaborează cu ONU, SUA și Rusia (în cadrul „Cvartetului”), pentru a încuraja cele două părți să ajungă la un acord. De asemenea, ele lucrează îndeaproape cu partenerii regionali pentru o soluționare pașnică a conflictului.

Programul nuclear iranian a fost o sursă importantă de tensiune la nivel internațional. Acordul istoric încheiat în noiembrie 2013 cu comunitatea internațională a constituit un prim pas în direcția rezolvării problemei și o încununare a eforturilor depuse de UE în conducerea negocierilor de pace în numele comunității internaționale.

Asia și America Latină

UE își intensifică relațiile cu grupările regionale din Asia și America Latină. Astfel, UE a încheiat „parteneriate consolidate” cu partenerii săi asiatici, aflați într-un proces rapid de dezvoltare. Acestea combină elemente economice, politice, sociale și culturale. UE este, de asemenea, un suporter convins al integrării regionale în ambele regiuni.

Balcanii de Vest

Țările din Balcanii de Vest își doresc să adere la UE.

Țara Statutul
Croația În iulie 2013, a devenit cel de al 28-lea stat membru al UE
Muntenegru, Serbia Angajate în negocieri de aderare
Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei Comisia a recomandat începerea negocierilor
Albania Consiliul a aprobat cererea, Albania devenind „țară candidată”
Bosnia și Herțegovina, Kosovo Țări potențial candidate

Deși Kosovo și-a declarat independența de Serbia în 2008, statutul său internațional rămâne nedecis. Datorită angajamentului de care a dat dovadă UE în medierea negocierilor, cele două părți au ajuns la un acord istoric în aprilie 2013. Acesta a ilustrat voința prim-miniștrilor și a fostului Înalt Reprezentant, Catherine Ashton, de a acționa în direcția normalizării relațiilor. De asemenea, demonstrează angajamentul ferm al UE în favoarea reconcilierii în Balcanii de Vest.

Procesul decizional în cadrul politicii externe a UE

Principalul organism decizional la nivelul Uniunii Europene este Consiliul European, format din șefii de stat și de guvern ai celor 28 de state membre ale UE. Acesta se reunește de 4 patru ori pe an și definește principiile și orientările politice generale.

Rolul Înaltului Reprezentant este acela de a aduce mai multă coerență în politica externă și de securitate a UE. Prezidează reuniunea lunară a Consiliului Afaceri Externe, la care iau parte miniștrii de externe din cele 28 de state membre ale UE. De asemenea, participă la reuniunile Consiliului European și prezintă rapoarte cu privire la probleme de politică externă.

În cadrul politicii externe și de securitate, majoritatea deciziilor sunt luate cu acordul tuturor țărilor UE.

Rolul Serviciului de Acțiune Externă (SEAE) este de a-l sprijini pe Înaltul Reprezentant. El acționează ca serviciu diplomatic al UE. SEAE dispune de o rețea formată din peste 139 de delegații și birouri, peste tot în lume, având sarcina de a promova și proteja interesele UE.