Politica externă şi de securitate

Pace şi securitate

Rolul politicii externe şi de securitate este de a menţine pacea şi de a întări securitatea pe plan internaţional, de a promova cooperarea internaţională, de a dezvolta şi consolida democraţia şi statul de drept, precum şi de a veghea la respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Democraţie şi parteneriat

UE este un actor-cheie în diverse domenii, de la combaterea încălzirii globale până la conflictul din Orientul Mijlociu. Politica externă și de securitate a UE (PESC) se bazează pe diplomație, susţinută, dacă este necesar, de măsuri comerciale, de asistență, securitate și apărare. Toate acestea sunt menite să contribuie la soluționarea conflictelor și la instaurarea unui climat de înțelegere la nivel internațional. UE este cel mai important donator de ajutor umanitar din lume, ceea ce îi conferă un rol esenţial în cooperarea cu ţările în curs de dezvoltare.

Datorită rolului major pe care îl joacă în domeniul economic, comercial şi financiar, Uniunea Europeană, formată din 27 de state membre, dispune de o forţă considerabilă. Este cea mai mare putere comercială din lume, iar moneda sa (euro) ocupă locul doi ca importanţă la nivel mondial. Pe măsură ce ţările membre iau mai multe decizii comune în materie de politică externă, UE are un cuvânt tot mai important de spus în afacerile internaționale.

Uniunea Europeană a încheiat parteneriate cu cei mai importanți actori de pe piața mondială, inclusiv cu cei noi, fiecare având propriile viziuni şi interese. UE doreşte să se asigure că aceste parteneriate se bazează pe interese și avantaje reciproce şi că toţi partenerii au atât drepturi, cât și obligaţii.

UE organizează periodic reuniuni la nivel înalt cu Statele Unite, Japonia, Canada, Rusia, India și China. Relaţiile cu aceste ţări se referă la multe domenii, inclusiv educaţie, mediu, securitate şi apărare, combaterea infracţionalităţii şi drepturile omului.

Misiuni de menținere a păcii

UE a trimis misiuni de menținere a păcii în diferite zone de conflict ale lumii. În august 2008, UE a contribuit la medierea unui acord de încetare a focului între Georgia și Rusia, a trimis observatori europeni pentru a monitoriza situația (misiunea UE de monitorizare în Georgia ) și a furnizat ajutor umanitar persoanelor strămutate din cauza conflictelor.

De asemenea, UE joacă un rol la fel de important în regiunea balcanică. Finanțează în şapte ţări proiecte de asistență pentru dezvoltarea unei societăți stabile. În decembrie 2008, a plasat în Kosovo o misiune formată din 1900 de persoane activând în domeniul justiţei şi poliţiei (EULEX Kosovo ), care să ajute la garantarea legii şi ordinii publice.

Mijloace de intervenţie

Nu există o forță armată permanentă a UE. În schimb, în baza politicii sale comune de securitate şi apărare, Uniunea Europeană se sprijină pe forţele de menţinere a păcii cu care contribuie statele membre, pentru:

• operaţiuni comune de dezarmare
• misiuni umanitare şi de salvare
• consiliere şi asistență militară
• prevenirea conflictelor și menținerea păcii
• misiuni ale forțelor combatante pentru gestionarea crizelor, inclusiv pentru restabilirea păcii și stabilizare după încetarea conflictelor.

Toate aceste misiuni pot contribui la combaterea terorismului, uneori prin sprijin acordat ţărilor terţe în combaterea terorismului pe teritoriul acestora.

În ultimii zece ani, UE a desfăşurat 23 de misiuni civile şi operaţiuni militare pe trei continente ca răspuns la diverse situaţii de criză, de la instaurarea păcii post-tsunami în Aceh, până la protecţia refugiaţilor în Ciad şi la combaterea pirateriei în largul coastelor Somaliei și în alte țări din Cornul Africii . Rolul important al UE în domeniul securității ia amploare.

Începând din ianuarie 2007, UE a putut lansa operaţiuni de reacţie rapidă cu două grupări tactice de luptă concurente numărând 1500 de persoane şi, la nevoie, poate lansa ambele operaţiuni aproape simultan. Deciziile de mobilizare sunt luate de miniştrii ţărilor UE, în cadrul Consiliului UE.

Mai aproape de vecinii din est

UE dorește să își consolideze relațiile cu Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Moldova, Ucraina și Belarus, la fel cum a procedat şi cu Rusia. Conflictul dintre Rusia şi Georgia din august 2008, încheiat cu semnarea unui acord de încetare a focului propus de UE şi cu trimiterea de către aceasta a unei misiuni de monitorizare în Georgia a suscitat preocupări cu privire la stabilitatea în regiune. UE le oferă finanțări considerabile acestor țări, precum și posibilitatea de a încheia acorduri de liber schimb în cazul în care își reformează economiile pentru a-și consolida democrația.

Relaţii mai strânse cu ţările din regiunea Mării Mediterane și din Orientul Mijlociu

Ca urmare a Primăverii arabe (2011), pentru a-şi exprima solidaritatea faţă de populaţia care militează pentru respectarea valorilor democraţiei, UE şi-a relansat politica de vecinătate. Aceasta a fost creată cu scopul de a consolida relaţiile UE cu vecinii săi din est şi din sud şi promovează cooperarea pe plan politic, integrarea europeană şi creşterea mobilităţii. Prin această relansare, se doreşte sporirea sprijinului acordat de UE ţărilor învecinate care s-au angajat să introducă reforme pe plan politic şi economic şi o mai bună intercaţiune cu populaţiile acestor ţări.

A fost creat un grup operativ UE-Tunisia pentru a coordona sprijinul european şi internaţional destinat să ajute Tunisia în tranziţia către democraţie şi în eforturile sale de relansare a economiei. În noiembrie 2012 a fost lansat un grup operativ similar, UE-Egipt.

UE prevede un alt tip de sprijin pentru promovarea procesului de menţinere a păcii în Orientul Mijlociu. Obiectivul UE este ca Palestina şi Israel să ajungă la o înţelegere bilaterală. În acest scop, UE colaborează cu ONU, SUA şi Rusia (în cadrul „Cvartetului”), pentru a încuraja cele două părţi să ajungă la un acord.

De asemenea, UE are un rol la fel de activ în ceea ce priveşte Iranul, purtând negocieri menite să determine autorităţile iraniene să-şi reducă programul nuclear.

Asia și America Latină

Uniunea Europeană își intensifică relațiile cu grupările regionale, în special din Asia și America Latină. Astfel, UE a încheiat „parteneriate consolidate” cu partenerii săi asiatici, aflați într-un proces rapid de dezvoltare. Acestea reflectă un echilibru mai bun între elementele economice, politice, sociale și culturale care caracterizează respectivele relații.

Membri potenţiali ai UE: ţările din Balcani

În iulie 2013, Croaţia va deveni cel de-al 28-lea stat membru al UE. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FYROM) şi Serbia au primit statutul de ţări candidate la aderarea la UE. Albania, Bosnia şi Herţegovina şi Muntenegru şi-au depus candidatura pentru a deveni state membre UE.

Kosovo și-a declarat independența de Serbia în 2008, dar nu există încă un acord internațional cu privire la statutul său. UE depune eforturi pentru a găsi o soluţie diplomatică dar, în acelaşi timp, oferă şi ajutor practic, prin facilitarea dialogului între Pristina şi Belgrad.

Procesul decizional în cadrul politicii externe a UE

Decizia finală aparţine Consiliului European, format din şefii de stat şi de guvern ale celor 27 de state mebre UE. Consiliul se reuneşte de patru ori pe an şi defineşte principiile şi orientările generale ale politicii.

Rolul Înaltului Reprezentant Catherine Ashton este de a aduce mai multă coerenţă în politicile externe ale UE. În acest sens, prezidează reuniunea lunară a Consiliului Afaceri Externe, în cadrul căruia se reunesc miniştrii de externe din cele 27 de state membre UE. De asemenea, Înaltul Reprezentant participă la reuniunile Conisliului European şi prezintă rapoarte cu privire la probleme de politică externă.

În cadrul politcii externe şi de securitate, majoritatea deciziilor sunt luate cu unanimitate, adică toate ţările UE trebuie să fie de acord cu decizia respectivă.

Rolul Serviciului European de Acţiune Externă (SEAE) este de a sprijini rolul Înaltului Reprezentant. SEAE dispune de o reţea formată din peste 141 de delegaţii şi birouri, peste tot în lume, având sarcina de a promova şi proteja interesele UE.

Începutul paginii

Instituţiile şi organismele UE

• Comisia Europeană
  • UE în lume
  • Serviciul European de Acţiune Externă
  • Politica europeană de vecinătate
  • Ajutorul umanitar şi protecţia civilă
  • EuropAid - dezvoltare şi cooperare
  • Comerţ exterior
  • Extindere
• Parlamentul European
  • Comisia pentru afaceri externe (AFET)
  • Subcomisia pentru drepturile omului (DROI)
  • Subcomisia pentru securitate şi apărare (SEDE)
  • Comisia pentru dezvoltare (DEVE)
  • Comisia pentru comerţ internaţional (INTA)
• Consiliul Uniunii Europene
  • Afaceri Generale
  • Afaceri Externe
• Comitetul Economic şi Social European
  • Secţiunea „Relaţii externe”
• Comitetul Regiunilor
  • Comisia pentru cetăţenie, guvernanţă, afaceri instituţionale şi relaţii externe (CIVEX)
• Banca Europeană de Investiţii
  • Africa, Caraibe şi Pacific (ACP)
  • Asia şi America Latină (AAL)
  • Facilitatea pentru Investiţii şi Parteneriate Euro-mediteraneene (FEMIP)
• Agenţiile UE
  • Colegiul European de Securitate şi Apărare (CESA)
  • Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene (ISSUE)
  • Centrul Satelitar al Uniunii Europene (CSUE)
  • Agenţia Europeană de Apărare (AEA)

Oportunităţi de finanţare

• Granturi
• Cereri de oferte (achiziţii publice)

Publicaţii, buletine informative şi statistici

• Publicaţii
• Buletine informative
• Statistici

Legislaţie

• Sinteze ale legislaţiei UE în domeniul afacerilor externe şi al politicii de securitate / Relaţii externe / Ajutor umanitar / Comerţ exterior / Dezvoltare şi cooperare / Democraţie şi drepturile omului / Lupta împotriva terorismului
• Legislaţia în vigoare privind afacerile externe şi politica de securitate
• Tratatul privind Uniunea Europeană - articolele 21-46
• Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene - articolele 205-222