Deoarece implică interese comerciale majore şi tematici complexe care ţin de diversitatea culturală, serviciile publice şi responsabilitate socială, politica audiovizuală este formulată la nivel naţional de fiecare guvern în parte. Rolul UE este de a stabili unele reguli şi orientări de bază în domenii de interes comun, precum deschiderea pieţelor UE şi concurenţa loială.
Începând din 1989, UE a reglementat difuzarea transfrontalieră a programelor de televiziune. De atunci, a fost nevoită să actualizeze normele pentru a lua în considerare noile evoluţii în domeniul serviciilor de televiziune - inclusiv televiziunea la cerere - oferite printr-o serie de dispozitive, ca telefoanele mobile şi tabletele (a se vedea Directiva privind serviciile media audiovizuale).

Normele UE îi protejează pe copii împotriva materialelor cu conţinut dăunător.
Directiva le cere statelor membre să-şi coordoneze legislaţiile naţionale astfel încât:

UE îi sprijină pe producătorii europeni de film
Statele membre sprijină serviciile publice de radiodifuziune. În 1999, Tratatul de la Amsterdam a recunoscut rolul acestora în acoperirea nevoilor democratice, sociale şi culturale şi în prevenirea dominării acestui sector de unul sau mai mulţi jucători mari.
Guvernele pot sprijini financiar radiodifuziunile publice, cu condiţia ca finanţarea să fie folosită în scopul îndeplinirii obiectivului de serviciu public şi să nu împiedice desfăşurarea operaţiunilor comerciale normale sau să distorsioneze concurenţa dintre posturile de televiziune.
Directiva privind serviciile media audiovizuale le impune posturilor de televiziune o cotă minimă de programe europene. Această măsură reflectă temerile existente cu privire la faptul că producţiile americane ar putea domina piaţa europeană. Deşi ţările Uniunii Europene produc mai multe filme decât Statele Unite ale Americii, 75% din veniturile cinematografelor europene provin din filmele americane.
UE este semnatară a Convenţiei UNESCO privind protecţia şi promovarea diversităţii formelor de expresie culturală şi, pentru a-şi proteja propria diversitate culturală şi a promova producţiile locale, a obţinut din partea Organizaţiei Mondiale a Comerţului o derogare de la normele care reglementează liberul schimb. Cunoscută sub numele de „excepţia culturală”, aceasta le permite statelor membre să-şi limiteze importurile de produse culturale precum filmele.
Programul MEDIA oferă sprijin financiar pentru filmele şi programele TV europene de calitate. Scopul său este de a stimula realizarea, distribuirea şi promovarea filmelor europene, a altor producţii audiovizuale şi a noilor tehnologii digitale în Europa.
Noul program MEDIA Mundus (2011-2013) ![]()
![]()
, cu un buget de 15 milioane de euro, valorifică interesul în creştere al sectorului audiovizual faţă de cooperarea la nivel mondial şi faţă de oportunităţile pe care aceasta le oferă. De asemenea, diversifică oferta aducând mai multe produse culturale pe pieţele europene şi internaţionale şi creează noi oportunităţi de afaceri pentru lucrătorii în domeniu din Europa şi din lume.