Aviz juridic | Cookie-urile | Despre EUROPA | Căutare | Contact
Tratatul de la LisabonaSkip language selection bar (shortcut key=2)
EUROPA > Tratatul de la Lisabona > Tratatul pe scurt > O Europă mai democratică şi transparentă
Europa în secolul al XXI-leaEuropa în secolul al XXI-lea

O Europă mai democratică şi mai transparentă

Tratatul de la Lisabona confirmă cele trei principii care stau la baza guvernanţei democratice în Europa:

  • Egalitatea democratică - cetăţenii trebuie să se bucure de atenţie egală din partea instituţiilor europene
  • Democraţia reprezentativă - acordarea unui rol mai important Parlamentului European şi o mai mare implicare a parlamentelor naţionale
  • Democraţia participativă - noi mecanisme de interacţiune între cetăţeni şi instituţii, printre care se numără, de exemplu, iniţiativa cetăţenilor

În plus, Tratatul de la Lisabona clarifică natura relaţiilor dintre statele membre şi Uniunea Europeană.

Competenţe sporite pentru Parlamentul European

Parlamentul European, ai cărui membri sunt aleşi prin vot universal direct o dată la cinci ani, îi reprezintă pe cetăţenii statelor membre. Odată cu adoptarea fiecărui tratat, Parlamentului i-au fost atribuite noi prerogative. Tratatul de la Lisabona nu face excepţie de la regulă, conferindu-i mai multe competenţe în materie de legiferare, buget şi acorduri internaţionale.

Legiferare - „procedura de co-decizie” (redenumită „procedură legislativă ordinară”) este extinsă la mai multe domenii. Concret, aceasta înseamnă că Parlamentul va dobândi un real statut de putere legislativă, în aceeaşi măsură ca şi Consiliul, în cazul anumitor domenii în care nu a fost implicat până în prezent sau în care a fost doar consultat. Imigraţia legală, cooperarea judiciară în materie penală (Eurojust, prevenirea infracţiunilor, armonizarea standardelor pentru închisori, a infracţiunilor şi sancţiunilor), cooperarea poliţienească (Europol) şi alte câteva dispoziţii care ţin de politica comercială sau de agricultură sunt doar câteva exemple în acest sens. În acest fel, Parlamentul European joacă un rol important în aproape toate dosarele legislative.

Buget - Tratatul de la Lisabona consacră practica bine stabilită a cadrului financiar multianual, pentru care este necesară aprobarea Parlamentului. În acelaşi timp, Tratatul prevede că Parlamentul şi Consiliul vor stabili împreună toate cheltuielile, fiind eliminată distincţia care se făcea anterior între aşa-numitele cheltuieli „obligatorii” (de exemplu, ajutoarele agricole directe) şi cheltuielile „neobligatorii”. Această inovaţie echilibrează rolul celor două instituţii în aprobarea bugetului Uniunii.

Acorduri internaţionale - Tratatul de la Lisabona prevede că Parlamentul European trebuie să-şi dea avizul conform asupra tuturor acordurilor internaţionale în domenii cărora li se aplică procedura legislativă ordinară.

O mai mare implicare a parlamentelor naţionale

Tratatul de la Lisabona consolidează rolul parlamentelor naţionale, care vor putea participa mai activ la lucrările Uniunii. O nouă dispoziţie reflectă clar drepturile şi obligaţiile pe care le au parlamentele naţionale în cadrul Uniunii, fie că este vorba despre dreptul la informare, controlul respectării principiului subsidiarităţii, mecanismele de evaluare a politicilor în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei sau despre procedurile de revizuire a tratatelor.

Cea mai semnificativă noutate se referă la controlul respectării principiului subsidiarităţii. Potrivit acestui principiu, exceptând domeniile care ţin exclusiv de competenţele sale, Uniunea nu acţionează decât în cazul în care intervenţia sa este mai eficientă decât o acţiune întreprinsă la nivel naţional. Orice parlament naţional are dreptul să-şi susţină argumentele potrivit cărora o propunere nu este conformă cu acest principiu. În acest caz, se va declanşa o procedură în doi timpi:

  • dacă o treime din parlamentele naţionale consideră că o propunere nu este conformă cu principiul subsidiarităţii, Comisia va trebui să îşi reanalizeze propunerea, având posibilitatea de a o menţine, de a o modifica sau de a o retrage;
  • dacă majoritatea parlamentelor naţionale împărtăşesc aceste preocupări, iar Comisia decide, totuşi, să îşi menţină propunerea, aceasta va trebui să îşi susţină motivaţiile, iar Parlamentul European şi Consiliul vor avea sarcina de a decide asupra continuării sau întreruperii procedurii legislative.

Transparenţa acţiunilor Consiliului de Miniştri

Acum, atât parlamentele naţionale, cât şi cetăţenii, pot afla în mod direct ce decizii adoptă membrii Consiliului din fiecare stat membru, întrucât toate dezbaterile şi deliberările Consiliului în domeniul legislativ sunt făcute publice.

Mai multă democraţie participativă

Cetăţenii europeni dispun deja de o serie de instrumente care le permit să se informeze şi să ia parte la procesul politic comunitar. Acestora li s-a adăugat acum iniţiativa cetăţenilor. În virtutea acestui nou drept de iniţiativă, un milion de cetăţeni provenind din mai multe state membre pot solicita Comisiei să prezinte o propunere legislativă în domenii care ţin de competenţa Uniunii. Detaliile practice ale acestei iniţiative vor fi precizate printr-un act legislativ.

Tratatul de la Lisabona subliniază, de asemenea, importanţa consultărilor şi a dialogului cu asociaţiile, societatea civilă, partenerii sociali, angajaţii şi angajatorii, bisericile şi cu alte organizaţii neconfesionale.

Relaţiile dintre Uniunea Europeană şi statele membre

Pentru fiecare domeniu de activitate, Tratatul de la Lisabona precizează dacă dreptul de a acţiona revine Uniunii sau statelor membre, răspunzând, astfel, la o întrebare formulată de un mare număr de cetăţeni şi anume „Cine şi ce face în Uniunea Europeană?”. În acest sens, Tratatul introduce o clasificare generală a competenţelor, în trei categorii:

  • Competenţele exclusive - doar Uniunea are puterea de a legifera în domenii precum uniunea vamală, politica comercială comună sau concurenţa
  • Acţiunile de sprijin, de coordonare sau de completare - în domenii precum cultura, educaţia sau industria, intervenţia Uniunii se limitează la susţinerea acţiunilor întreprinse de statele membre (de exemplu, prin intermediul ajutoarelor financiare)
  • Competenţele partajate - în alte domenii, precum protecţia mediului, transporturile şi protecţia consumatorilor, distribuirea puterii de legiferare între Uniunea Europeană şi statele membre se face respectând principiul subsidiarităţii.

Odată ce s-au alăturat Uniunii Europene, statele membre pot decide singure dacă doresc sau nu să rămână în cadrul acesteia. Tratatul de la Lisabona introduce o clauză de retragere voluntară, admiţând astfel că statele membre au în orice moment posibilitatea de a se retrage din Uniune.

Aviz juridic | Cookie-urile | Despre EUROPA | Căutare | Contact | Începutul paginii