Aviz juridic | Cookie-urile | Despre EUROPA | Căutare | Contact
Tratatul de la LisabonaSkip language selection bar (shortcut key=2)
EUROPA > Tratatul de la Lisabona > Întrebări şi răspunsuri
Prima paginăPrima pagină

Întrebări şi răspunsuri

Mâini pe care este suprapusă o imagine albastră cu harta Europei.De ce are nevoie Europa de Tratatul de la Lisabona?

Pentru a-şi valorifica întregul potenţial, Uniunea Europeană trebuie să se modernizeze şi să introducă reforme. Uniunea extinsă la 27 de state membre funcţionează după reguli elaborate pentru o Uniune formată din 15 ţări. În ultimii zece ani, Uniunea Europeană a căutat calea potrivită pentru a optimiza instrumentele pe care le are la dispoziţie şi pentru a-şi întări capacitatea de a acţiona.

În acelaşi timp, se acordă din ce în ce mai mult sprijin conlucrării în cadrul UE în domenii care ne afectează pe toţi, cum ar fi schimbările climatice, securitatea energetică şi terorismul internaţional. Având în vedere faptul că UE a evoluat şi responsabilităţile sale s-au modificat, este de la sine înţeles că trebuie actualizat modul în care funcţionează Uniunea. Printre îmbunătăţirile binevenite introduse de Tratat se numără punerea la dispoziţia UE a mijloacelor necesare pentru a face faţă provocărilor lumii actuale.

Există trei motive fundamentale pentru care avem nevoie de acest Tratat: o mai mare eficienţă în procesul de luare a deciziilor; mai multă democraţie prin conferirea unui rol mai important Parlamentului European şi parlamentelor naţionale; o mai mare coerenţă pe plan extern. Toate acestea îi vor permite Uniunii să promoveze mai bine interesele cetăţenilor săi, zi de zi.

Sus
Cuplu în mulţimeCe schimbări aduce Tratatul de la Lisabona pentru cetăţeni?

Tratatul de la Lisabona consolidează capacitatea Uniunii de a acţiona, prin ameliorarea coerenţei acţiunilor externe, lărgirea gamei de politici interne, obţinerea de rezultate şi realizări politice mai eficiente din punctul de vedere al cetăţenilor şi modernizarea instituţiilor, astfel încât acestea să garanteze funcţionarea unei Uniuni cu 27 de state membre.

Tratatul de la Lisabona oferă Uniunii Europene o poziţie mai puternică şi mai coerentă pe plan extern, întrucât: combină funcţia de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate cu cea de Vicepreşedinte al Comisiei; creează un Serviciu european pentru acţiune externă care îl va sprijini pe noul Reprezentant în realizarea dublei sale misiuni; ameliorează asistenţa diplomatică şi consulară oferită cetăţenilor care călătoresc în ţări terţe. 

Tratatul de la Lisabona răspunde îngrijorărilor exprimate de cetăţenii europeni. De exemplu, Tratatul reflectă fidel angajamentul politic de a face faţă celor două provocări interdependente, schimbările climatice şi politica energetică. Pentru prima dată, tratatele cuprind o secţiune dedicată energiei, care stabileşte ca obiective pentru politica Uniunii din acest sector asigurarea unei bune funcţionări a pieţei energiei (în special în ceea ce priveşte aprovizionarea cu energie şi promovarea eficienţei energetice şi a economiei de energie) şi dezvoltarea unor surse de energie noi şi regenerabile.

Au fost create noi posibilităţi pentru a aborda, de exemplu, aspecte legate de protecţia civilă sau de sănătatea publică în context transfrontalier şi pentru a sprijini activităţile transfrontaliere în domeniul sportului. Tratatul de la Lisabona plasează libertatea, justiţia şi securitatea în centrul priorităţilor sale. Uniunea Europeană poate acum să acţioneze mai eficient împotriva grupărilor criminale care fac trafic de persoane, să promoveze şi să sprijine acţiunile în domeniul prevenirii criminalităţii şi să ajute la combaterea terorismului prin îngheţarea activelor. Mai mult decât atât, Tratatul confirmă angajamentul UE de a elabora o politică comună privind imigraţia. Tratatul de la Lisabona conţine, de asemenea, o „clauză de solidaritate”, potrivit căreia Uniunea şi statele membre vor acţiona împreună în spirit de solidaritate în cazul în care un stat membru este ţinta unui atac terorist sau victima unei catastrofe naturale sau provocate de om.

Aceste elemente noi dau Uniunii posibilitatea de a pune în aplicare mai bine politicile sale destinate să asigure creşterea economică şi competitivitatea, să amelioreze condiţiile sociale şi de muncă, să întărească securitatea personală şi colectivă, să promoveze un mediu mai curat şi condiţii de sănătate mai bune, să dezvolte coeziunea şi solidaritatea între statele membre, precum şi progresul ştiinţific şi tehnologic şi, nu în ultimul rând, să-şi îmbunătăţească capacitatea de a acţiona pe plan extern.

Tratatul de la Lisabona prevede un sistem instituţional stabil, ceea ce înseamnă mai multă rapiditate şi transparenţă pentru procesul decizional, consolidarea controlului democratic, precum şi respectarea mai strictă a principiului conform căruia deciziile se iau la nivelul corespunzător. Cetăţenii vor şti mai bine care sunt responsabilităţile fiecărei părţi implicate şi motivele care determină Uniunea Europeană să acţioneze.

Pentru prima dată, cetăţenii pot cere direct Comisiei să propună o iniţiativă care prezintă interes pentru ei şi care ţine de competenţa Uniunii, prin adunarea a un milion de semnături din diferite state membre.

Sus
Şedinţă plenară în hemiciclul Parlamentului European.Parlamentele naţionale au un rol mai activ în afacerile comunitare?

Da. Pentru prima dată, parlamentele naţionale sunt recunoscute ca făcând parte integrală din structura democratică a Uniunii Europene. Sunt introduse prevederi speciale destinate să ajute parlamentele naţionale să se implice mai îndeaproape în activitatea Uniunii. 

În special, parlamentele naţionale pot acţiona în calitate de „gardieni” ai principiului de subsidiaritate. (Acest principiu este destinat să garanteze faptul că deciziile sunt luate cât mai aproape de cetăţeni şi că se verifică constant dacă acţiunea întreprinsă la nivel comunitar este justificată, având în vedere posibilităţile disponibile la nivel naţional, regional sau local). Parlamentele naţionale au puterea de a influenţa deciziile în faza iniţială a elaborării unei propuneri, înainte ca aceasta să fie analizată în detaliu de Parlamentul European şi de Consiliul de Miniştri.

Sus
Două persoane comunicând cu ajutorul unui telefon fabricat din cutii de conserve legate printr-un fir.Cetăţenii pot înainta iniţiative către instituţiile Uniunii?

Da. Tratatul de la Lisabona introduce Iniţiativa cetăţenilor europeni. Noua dispoziţie privind democraţia participativă prevede că un milion de cetăţeni provenind dintr-un număr semnificativ de state membre pot lua iniţiativa de a invita Comisia să prezinte orice propunere adecvată referitoare la aspecte care, în opinia cetăţenilor, necesită un act legislativ elaborat la nivelul Uniunii în scopul aplicării Tratatului de la Lisabona. Detaliile cu privire la această procedură vor fi stabilite prin legislaţie. 

Sus
Două tinere la megafon.Este procesul decizional mai democratic datorită Tratatului de la Lisabona?

Da. Tratatul de la Lisabona creşte numărul domeniilor politice în care Parlamentul European, ales prin vot direct, trebuie să aprobe legislaţia UE alături de Consiliul alcătuit din miniştri naţionali (procedura de „co-decizie”).

De asemenea, Tratatul întăreşte controlul democratic al Uniunii Europene, conferind un rol mai puternic atât Parlamentului European, cât şi parlamentelor naţionale.

Tratatul de la Lisabona stabileşte o distribuţie mai clară a competenţelor între Uniune şi statele membre, ceea ce va ajuta cetăţenii să înţeleagă mai bine „cine ce face”.

Sus
Masă rotundă cu drapelele UE şi ale statelor membre în centru.În ce constă noul sistem de vot în Consiliul de Miniştri?

În Consiliul de Miniştri, sistemul standard de vot va fi „votul cu majoritate calificată”. Acesta se va baza pe principiul dublei majorităţi. Pentru a fi adoptate în Consiliul de Miniştri, deciziile trebuie să fie susţinute de 55% din statele membre (în prezent, 15 din 27 de ţări ale UE), reprezentând cel puţin 65% din populaţia UE. Pentru a elimina posibilitatea ca un număr foarte mic de state membre, dintre cele mai populate, să poată bloca adoptarea unei decizii, o minoritate de blocaj trebuie să fie alcătuită din cel puţin patru state membre. În caz contrar, se va considera că majoritatea calificată este atinsă chiar dacă nu este îndeplinit criteriul populaţiei.

Consiliul European a convenit ca noul sistem să intre în vigoare în 2014. În primii trei ani, până în 2017, un stat membru poate cere ca un act să fie adoptat prin majoritate calificată, aşa cum este definită în Tratatul de la Nisa.

Sus
Tabelă de vot.Votul cu majoritate calificată va fi folosit pentru luarea mai multor decizii?

Da. Tratatul de la Lisabona extinde aria de aplicare a votului cu majoritate calificată la noi domenii politice. Este în interesul Uniunii Europene să se simplifice procesul decizional, inclusiv în domenii precum lupta împotriva schimbărilor climatice, securitatea energetică şi ajutorul umanitar de urgenţă în zonele sensibile de pe glob. Câteva dintre celelalte modificări se referă la aspecte precum iniţiativele cetăţenilor, protecţia diplomatică şi consulară şi diferite aspecte procedurale. Votul în unanimitate rămâne necesar în domenii precum fiscalitatea, politica externă, apărarea şi securitatea socială.

Sus
Puzzle cu drapelul UE.Care sunt cele mai importante modificări instituţionale introduse de Tratat?

Spre deosebire de tratatele existente, Tratatul de la Lisabona prevede că fiecare stat membru va avea propriul comisar.

Parlamentul European poate avea cel mult 751 de membri, iar fiecare stat membru poate avea maxim 96 şi minim 6 reprezentanţi.

Tratatul de la Lisabona creează un nou post permanent, cel de Preşedinte al Consiliului European, numit de Consiliul European pentru o perioadă de doi ani şi jumătate. Acest aspect conferă mai multă continuitate şi stabilitate activităţii Consiliului European. 

Tratatul de la Lisabona creează, de asemenea, postul de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care este în acelaşi timp şi unul dintre vicepreşedinţii Comisiei şi prezidează lucrările Consiliului Relaţii Externe. Aceasta va aduce mai multă coerenţă în acţiunea externă şi va contura profilul UE pe scena internaţională, creând o identitate a Uniunii.

Sus
Lumânare cu emblema UE în fundal.Cum contribuie Carta drepturilor fundamentale la îmbunătăţirea drepturilor cetăţenilor europeni?

Tratatul de la Lisabona face trimitere la Carta drepturilor fundamentale, considerată un adevărat catalog al drepturilor de care toţi cetăţenii Uniunii trebuie să beneficieze în raport cu instituţiile Uniunii şi cu garanţiile obligatorii din punct de vedere juridic ale legislaţiei comunitare. Cele şase capitole ale Cartei cuprind următoarele aspecte: drepturi individuale legate de demnitate, libertăţi, egalitate, solidaritate, drepturi legate de statutul cetăţeniei şi justiţie.  Aceste drepturi se inspiră în mare parte din alte instrumente internaţionale, cum ar fi Convenţia europeană a drepturilor omului, oferindu-le o formă juridică în cadrul Uniunii.

Instituţiile Uniunii trebuie să respecte drepturile înscrise în Cartă. Aceleaşi obligaţii revin statelor membre când pun în aplicare legislaţia Uniunii. Curtea de Justiţie va garanta aplicarea corectă a Cartei. Includerea Cartei nu modifică competenţele Uniunii, ci oferă drepturi consolidate şi mai multă libertate cetăţenilor.

Sus
Termostat simbolic lipit pe un glob pământesc în miniatură.Tratatul de la Lisabona menţine realizările UE în domeniul protecţiei mediului şi al combaterii schimbărilor climatice?

Da, întru totul. Tratatul de la Lisabona menţionează că unul dintre obiectivele Uniunii este de a contribui la dezvoltarea durabilă a Europei care se bazează, în mod special, pe un nivel ridicat de protecţie a mediului şi pe îmbunătăţirea calităţii acestuia. Deşi ideea de dezvoltare durabilă era menţionată şi în tratatele anterioare, Tratatul de la Lisabona întăreşte şi defineşte mai bine acest obiectiv. Dezvoltarea durabilă este, de asemenea, considerată ca fiind unul dintre obiectivele fundamentale ale Uniunii în relaţiile sale cu restul lumii.

Mediul este unul dintre domeniile în care atribuţiile revin atât Uniunii, cât şi statelor membre. Atunci când Uniunea intervine în acest domeniu, trebuie să contribuie la îndeplinirea unor obiective clare: conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului; protejarea sănătăţii umane; folosirea prudentă şi raţională a resurselor naturale; promovarea, pe plan internaţional, a unor măsuri care să conducă la soluţionarea problemelor de mediu existente la nivel regional sau mondial.

Schimbările climatice se numără printre cele mai mari provocări sociale, economice şi de mediu cu care se confruntă omenirea în prezent. Odată cu Tratatul de la Lisabona, combaterea schimbărilor climatice la nivel mondial devine un obiectiv specific al politicii de mediu a UE. Tratatul de la Lisabona include sprijinirea acţiunilor internaţionale de combatere a schimbărilor climatice pe lista obiectivelor care definesc politica europeană de mediu. Tratatul afirmă astfel, în mod clar, că UE are de jucat un rol de importanţă majoră pe scena mondială în acest domeniu.

Sus
Prelevare de amprente.Ce îmbunătăţiri s-au adus în domeniul justiţiei şi afacerilor interne?

În domeniul justiţiei, libertăţii şi securităţii, Tratatul de la Lisabona facilitează derularea de acţiuni la nivel european prin utilizarea „metodei comunitare” în aproximativ toate situaţiile – cu alte cuvinte, în baza propunerilor Comisiei, deciziile vor fi luate prin vot cu majoritate calificată, implicând totodată un rol consolidat pentru Parlamentul European, un mai mare control democratic din partea parlamentelor naţionale şi un drept de control pentru Curtea de Justiţie. Pentru Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit se menţin anumite prevederi speciale.

Sus
Mapamondul - hartă stilizată a Europei.Odată cu Tratatul de la Lisabona, Europa deţine o poziţie mai fermă pe scena mondială?

Da, aceasta ar trebui să fie una dintre principalele sale realizări. Tratatul de la Lisabona stabileşte principii şi obiective comune pentru acţiunea Uniunii pe plan extern: democraţie, stat de drept, universalitatea şi indivizibilitatea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectarea demnităţii umane, principiile de egalitate şi solidaritate.

Tratatul de la Lisabona grupează sub un singur titlu majoritatea prevederilor privind relaţiile externe incluse în tratatele existente, pentru o mai bună înţelegere şi pentru a promova coerenţa acţiunilor Uniunii. 

Funcţia de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru politica externă şi de securitate comună (PESC) a fost combinată cu cea de Vicepreşedinte al Comisiei - este creat un nou actor instituţional, cu dublă responsabilitate. Aceasta va aduce mai multă coerenţă în acţiunea externă şi va contura profilul UE pe scena internaţională, „creând o identitate” a Uniunii şi facilitând promovarea progresivă a „interesului european comun”.

Înaltul Reprezentant/Vicepreşedintele va fi sprijinit de un serviciu comun, Serviciul european pentru acţiune externă. Acesta va fi format din funcţionari ai Consiliului, Comisiei şi din personalul serviciilor diplomatice ale statelor membre.

Tratatul de la Lisabona introduce, în acelaşi timp, o bază juridică pentru ajutorul umanitar. Această prevedere pune accent pe aplicarea principiilor dreptului internaţional şi a principiilor imparţialităţii, neutralităţii şi nediscriminării. De asemenea, se prevede constituirea unui Corp voluntar european de ajutor umanitar.

Sus
Copil ţinând în mâini un glob pământesc.Acest Tratat are implicaţii pentru Africa sau ţările care au nevoie de ajutor pentru dezvoltare şi de ajutor umanitar?

Tratatul de la Lisabona introduce, pentru prima dată, o bază juridică pentru ajutorul umanitar. Această prevedere subliniază specificitatea politicii şi aplicarea principiilor dreptului internaţional, în special principiile imparţialităţii şi nediscriminării.

Tratatul de la Lisabona menţionează clar că reducerea şi eradicarea sărăciei reprezintă obiectivul principal al politicii Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare. Acesta trebuie avut în vedere când UE pune în aplicare politici care pot afecta ţările în curs de dezvoltare. Acest lucru implică faptul că politica de cooperare pentru dezvoltare este o politică de sine stătătoare şi nu se situează în prelungirea politicii externe şi de securitate comună.

În cazul unui ajutor financiar urgent, Consiliul va hotărî cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei. Aceasta înseamnă că, în viitor, ajutorul financiar va putea fi furnizat mai rapid.

În Tratatul de la Lisabona, ajutorul pentru cooperare şi ajutorul umanitar sunt considerate „competenţe comune paralele” - ceea ce înseamnă că Uniunea desfăşoară o politică autonomă, care nu împiedică statele membre să-şi exercite competenţele şi nici nu transformă politica proprie într-una „complementară” politicilor statelor membre.

Sus
Drapelul UE alături de drapelele statelor membre.Acest Tratat slăbeşte capacitatea statelor membre de a avea o politică externă independentă?

Nu. Uniunea Europeană acţionează atunci când este nevoie de o voce coerentă pe scena internaţională. O serie de aspecte legate de politica externă sunt abordate cel mai bine prin acţiunea comună a statelor membre ale Uniunii Europene.

Funcţia de Înalt Reprezentant nu creează noi puteri, ci simplifică acţiunea externă a UE, eliminând suprapunerile şi confuziile. Înaltul Reprezentant ia măsuri în domeniul politicii externe, pe baza deciziilor adoptate în unanimitate de cele 27 de state membre ale UE, iar rolul său este de a completa, nu de a înlocui politica externă sau eforturile diplomatice ale statelor membre.

Sus
Trupele UE în acţiune.Tratatul creează o armată europeană?

Nu. Apărarea rămâne în continuare un domeniu de competenţă al statelor membre. Tratatul prevede că statele membre pot pune la dispoziţia Uniunii resurse civile şi militare pentru desfăşurarea operaţiunilor sale în domeniul securităţii comune şi apărării. Cu toate acestea, orice stat membru are dreptul de a se opune unor astfel de operaţiuni. Toate contribuţiile vor fi întotdeauna pe bază voluntară.

Un grup de state membre care doresc şi au capacitatea necesară vor putea îndeplini operaţiuni de dezarmare, misiuni umanitare şi de evacuare, misiuni de consiliere pe probleme militare şi de menţinere a păcii. Niciun stat membru nu poate fi obligat însă să participe la astfel de operaţiuni.

Sus
Grup de lucrători.Tratatul de la Lisabona afectează realizările sociale ale UE?

Nicidecum. Tratatul de la Lisabona permite UE să menţină şi să dezvolte mai departe realizările sociale, respectând întru totul prerogativele naţionale.

O economie de piaţă foarte competitivă, ocuparea forţei de muncă şi progresul social se numără printre obiectivele Uniunii. Coordonarea politicilor economice şi de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre intră în sfera de competenţă a Uniunii, ceea ce permite coordonarea politicilor sociale ale statelor membre.

Tratatul de la Lisabona conţine o „clauză socială”, în baza căreia aspectele sociale (promovarea unui grad ridicat de ocupare a forţei de muncă, protecţia socială adecvată, lupta împotriva excluderii sociale etc.) trebuie luate în considerare în definirea şi aplicarea tuturor politicilor.

De asemenea, drepturile fundamentale sunt recunoscute în Tratatul de la Lisabona prin includerea unei trimiteri la Carta drepturilor fundamentale, obligatorie din punct de vedere juridic. Aceasta conţine o secţiune pe tema solidarităţii, care enumeră o serie de drepturi şi principii cu relevanţă directă pentru domeniul social, cum ar fi dreptul la informare şi consultare în întreprinderi, dreptul de a negocia acorduri colective şi de a acţiona colectiv, dreptul de acces la servicii de plasare a forţei de muncă şi de protecţie împotriva concedierilor nejustificate şi dreptul la securitate şi la asistenţă socială etc.

Sus
Cutii de scrisori din diferite ţări ale UE.Tratatul de la Lisabona reprezintă un risc pentru serviciile publice?

Nu. Tratatul de la Lisabona recunoaşte serviciile publice ca fiind un instrument indispensabil de coeziune socială şi regională. Include un protocol special care prezintă principii cheie de acţiune pentru promovarea unor servicii eficiente de interes general, care vor oferi baza corespunzătoare pentru acţiunea UE în viitor.

Carta indică faptul că Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul de acces la serviciile de interes economic general, aşa cum se prevede în legislaţiile şi practicile naţionale, pentru promovarea coeziunii sociale şi teritoriale a Uniunii.

Tratatul de la Lisabona se referă la serviciile de interes economic general care sunt unanim apreciate în cadrul Uniunii, precum şi la rolul acestora în promovarea coeziunii sociale şi teritoriale.

Ca urmare a valorii importante care le este conferită, Tratatul de la Lisabona cere Uniunii şi statelor membre să garanteze că astfel de servicii funcţionează pe baza unor principii şi condiţii, în special economice şi financiare, care le permit să-şi îndeplinească misiunile.

Sus
Cutii cu drapelele UE şi ale statelor membre.Tratatul de la Lisabona măreşte numărul deciziilor luate la Bruxelles?

Nu. Tratatul pune bazele unei abordări mai descentralizate şi mai transparente a punerii în aplicare a politicilor UE, pentru a garanta faptul că deciziile sunt luate cât mai aproape de cetăţean. Acesta include dimensiunea locală şi regională în cadrul juridic al UE şi precizează că Uniunea trebuie să respecte identităţile naţionale ale statelor membre, care fac parte integrantă din structurile lor fundamentale, inclusiv autonomia regională şi locală. Tratatul simplifică doar distribuţia competenţelor între Uniune şi statele membre precizând atribuţiile fiecărei părţi implicate. Există astfel mai puţine zone „de umbră”, susceptibile să creeze confuzie şi nesiguranţă.

Sus
Femeie desenând harta Europei.Tratatul de la Lisabona creează un „suprastat” european?

Nu. Tratatul de la Lisabona este un tratat internaţional, convenit şi ratificat de state membre suverane care sunt de acord să pună în comun o parte din suveranitatea lor, în favoarea cooperării supranaţionale. Tratatul de la Lisabona subliniază faptul că Uniunea reflectă dorinţa statelor membre şi a cetăţenilor săi şi că puterile sale îi sunt conferite de aceste ţări.

Tratatul nu aduce atingere naturii fundamentale a UE, ci introduce o serie de inovări instituţionale majore, care conferă Uniunii mai multă putere şi eficienţă. Acest lucru nu este în detrimentul statelor membre. Dimpotrivă, UE completează acţiunea statelor membre când acestea nu-şi pot îndeplini singure obiectivele.

Sus
Copil citind o carte voluminoasă.De ce nu este Tratatul de la Lisabona mai uşor de citit?

Modificările aduse tratatelor UE au fost întotdeauna făcute cu ajutorul amendamentelor la tratatele anterioare: acesta a fost cazul pentru Actul Unic European, precum şi pentru Tratatele de la Maastricht, Amsterdam şi Nisa. Tratatul de la Lisabona utilizează aceeaşi tehnică. Cele două tratate principale ale Uniunii vor fi redenumite Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene. Acestea vor avea acelaşi statut.

Textul consolidat al celor două tratate de bază, cuprinzând modificările pe care le aduce Tratatul de la Lisabona, este acum disponibil.

Sus
Tânără suflând peste emblema UE ca peste o pană.Cum şi când a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona?

Tratatul a intrat în vigoare la data de 1 decembrie 2009. Pentru a intra în vigoare, Tratatul de la Lisabona a trebuit să fie ratificat de către cele 27 de state membre. Fiecare stat membru a avut libertatea de a decide, în conformitate cu regulile sale constituţionale, dacă această ratificare se va face prin referendum sau prin vot parlamentar.

Sus
Aviz juridic | Cookie-urile | Despre EUROPA | Căutare | Contact | Începutul paginii